# # #
netulburat, într-o alveolă a oraşului
încearcă sintagme umede
alexandru- îi strig-
alexandru…
de pe catarigele literelor
priveşte curcubeul, arar trecătorii;
şi iarna se lungeşte.
încearcă sintagme umede,
netulburat.
la fel cum orbul aşteptând bănuţul
de argint,
câteodată strada
din pagini îşi încarcă bateriile
# # #
ziua se deşiră ca un ciorap
(strângătorii de biruri au crescut
odată cu zidul indiferenţei)
umile
chibrite aprinse şi melancolia…
rar răzbate
crucea unui cuvânt rebel; o prelungire…
lângă trecerea de pietoni cum părul răsfirat
al unei schizofrenice
îţi scriu aceste rânduri;
(privesc şi scriu)
în seara aceasta
va bate cineva la geam?
Două poeme ultrascurte
poem
cuvântul dizolvat în oglinzi-
întuneric
# # #
un ev mediu săpat în eprubetă-
o tăcere în os
# # #
fericirea nebunului
(pe strada principală) flutură-n drapele
urzicile fisurează cuvintele
bătrânul fotograf
cu iubirea sa (condamnabilă!)
şi-a tras iarna prin vene
sfârşit de anotimp
măsurând umbrele
bagheta dirijorului
rosteşte plăsmuiri
afundându-se-n pământ
din proxima incizie
va răsări valul
pe străzi
nepăsarea (unui câine) latră
# # #
în seara purtată- copil la sân: discul
violonistului e pus alături de raft
sticlele de şampanie asemeni partiturilor
se crestează pe oase
lumânările târziu se sting
la jumătate
când şi când
interzisă parcarea!
# # #(II)
monologul
cu trena de gesturi
şi case părăginite
s-a stabilit pe strada principală
ca pe nişte ferestre îngheţate
şi-a închis aripile un fluture; pot
numai să tac, acum
la bursă preţul poeziei
scade
# # #(I)
cântecele ehei! au început să se subţieze
notele
caută un port de rezonanţă
iar feminitatea
e un bandaj de umbre
dintr-o tăcere
se mută pionii,
teatrul de iarnă
şi
gata!
poemul
cârjă pentru mâna
râului orb
în această încăpere
se intră
- totdeauna- pe jos
sandalele şi osanalele
îngheaţă în dreptul uşii
scrisorile primite
la post-restant
modelează- modulează…?
iar minutul e un
liliac cu ochii deschişi
orbit de cer, de ger?
