Zilele mele cu Renata. Roman. Capitolele 1-6

1

M-am gândit mult să scriu despre Renata. Şi-am amânat poate din stânjeneală, dacă nu din pudoare. Aveam 21 de ani şi singura mea experienţă sexuală era masturbarea. Nu-mi mai amintesc cum am întâlnit-o şi am intrat în vorbă, s-a întâmplat oricum la spital, unde eram internat. Ţin minte ca prime cadre că eram amândoi în sala de gipsare de lângă blocul operator, pe jos, pe o saltea, goi şi cu lumina stinsă. Am aranjat cu un prieten asistent. Vedeam lichiorul din pahare de la becul de pe stradă, o spălătură rubinie şi foarte dulce.
- Să nu vină cineva, zise.
- Nu sunt operaţii în seara asta şi uşile sunt închise.
- Dacă află cineva o să fie scandal, Mariuse, bărbatu` mio nu ştiu ce ne-ar face.
Eram transpiraţi. Sânii ei erau ca două pipe cu acoperitoare pentru ploaie şi vânt. Tari. Nici mari, nici subnutriţi, fix de-o erecţie antologică.
- Te doare operaţia?
- Nici a medicului, nici a ta, Renata.
A observat desigur cum mi-am strâmbat buzele. Mă supăra în dreapta abdomenului, de unde doctorul Cesereanu a avut talentul de a-mi scoate apendicele. Şi de-a mă pricopsi cu infectarea rănii.
- Nu te las să mai bei! Eşti nebun, cu antibiotice…
Dacă la partea cu nebunul n-am contrazis-o, la cea cu băutul am contrat:
- Mi-am plimbat doar o idee de poşircă pe cerul gurii. Nu mă fute la cap, nu-mi eşti nevastă.
Renata m-a mângâiat pe obraz şi, brusc, mi-a tras o palmă.
- Nu sunt curvă. Cât eşti cu mine, nu-ţi dau voie să vorbeşti aşa.
Şi, tot brusc, s-a aplecat. Şi mi-a luat sexul între buze. Şi-a scuturat părul negru pe umeri, m-a privit în ochi şi iar m-a pălmuit. Şi iar s-a concentrat asupra juniorului meu, parcă s-ar fi temut să nu piardă ceva.
Dacă n-am uitat cele descrise, curios, mi s-a şters din memorie cum m-am culcat cu ea. Etapele prime, mişcările, pierderea virginităţii mele. Reţin doar că mi-a cerut să-i ejaculez pe burtă. Se temea să nu rămână gravidă. Spema a rămas ca un vierme spre ombilic.
Prima mea noapte cu Renata s-a încheiat înainte de schimbul turelor asistentelor, dimineaţa devreme. Ea era beată şi radioasă, eu extenuat. Ea a plecat acasă, eu m-am întins în patul din salonul de la chirurgie. În ziua aceea am fost treaz doar la vizită, când doctorul Cesereanu a clătinat dubitativ din cap, şi când mi s-a schimbat pansamentul.

2

Când am reîntâlnit-o pe Renata eram aproape beat şi june scriitor debutant. Mi-a apărut în acea zi o povestire într-o revistă literară. Era într-o joi. De fapt, a venit la mine. După ce i-am dat un telefon agitat de parcă eram acoperit de furnici roşii. N-aveam stare, mă simţeam talentat, extraordinar. De surescitare, eram numai penis. Unul de 1,70 metri, de 90 de kilograme, gata de erupţie.
Aveam noroc, babacii mi-au cumpărat un apartament. Într-un bloc ca vai de el, la etajul 3. Lovit de bombe, ai zice. Însă eram mândru că aveam propriul “acoperiş deasupra capului”, cum scriu destui gazetari tembeli.
- Ce vrei?, m-a luat de la intrare.
I-am prins mâna şi i-am pus-o pe şliţul pantalonului. A râs. M-a împins din antreu spre cameră.
Renata era operatoare chimistă la o fabrică de celuloză şi hârtie, avea doi copii şi zece ani peste mine. Başca un soţ şofer de TIR. Cu greu îţi puteai da seama că era ţigancă. N-a spus-o decât mai târziu, dar am simţit-o, se rotunjea în ea ca un balon satisfacţia că era prima femeie cu care m-am culcat.
- Ai ceva de mâncat prin hrubă?
I-am arătat frigiderul ticsit de băuturi şi doar cu două conserve de heringi stinghere.
- Cu heringii îţi îmbeţi şi foamea, a spus, şi-a început să scoată dintr-o geantă bucăţi de carne de porc şi nişte mici vidaţi, la tavă.
- Prefer micii, i-am zis.
- Prima dată mâncăm, apoi vedem… Depinde cum te comporţi.
Am ras 5 mici, ea 4. Şi împreună două butelii de vin.
- Eşti un mucos obraznic. Trebuie să te educ.
- Şi tu o călugăriţă, vezi, aha…
M-a apucat râzând de bărbie şi m-a sărutat. Subbraţul îi mirosea a deodorant de-al meu. Pe lângă să se pişe, cu asta s-a ocupat în baie, cu spray-atul. S-a dus până în camera mică şi-a început să mi se uite printre lucruri.
- Ce naiba cauţi? Cine te crezi?, am repezit-o.
- Gura.
Am cuprins-o pe după umeri şi-am zgâlţâit-o. S-a întors şi m-a sărutat. După, mi-a pus un deget pe buze.
- O să te modelez.
N-am băgat-o în seamă. Credeam că-şi dă importanţă. Cu fâş-fâş-ul pantalonilor de pe fesele ei crispate. Aşa i le-am numit. Trecându-şi mereu degetele prin părul buclat, lucios. Gesticulând amplu. Renata Fese Crispate.

3

A plecat mai încolo la un sanatoriu pentru cei cu depresii. M-am dus s-o vizitez şi ne-am închiriat o cameră la hotel pentru o sâmbătă şi duminică. Am intrat în camera de unde n-aveam să ieşim o secundă două zile după ce ne-am luat de mâncat şi de băut. Salamuri, conserve, pui la rotisor şi altele, şi şampanie, şi vin, şi lichior.
Mi-a arătat cu degetul inelar unde să-i pun gura pe sex, să nu-i uit anusul pe care-l atingeam cu vârful nasului, şi-mi introducea cu grijă şi mie un deget în anus, şi-mi tot săruta sexul, îl săruta, şi-mi spunea patetic s-o fut în ambele locuri “până cade tencuiala”. Dacă tencuiala n-a căzut până am predat camera, sexul meu a devenit dureros şi mic şi Renata şi-a pus o batistă îmbibată cu apă între picioare. Nu ne-am spălat decât luni dimineaţa, aşa a vrut ea, şi-i simţeam mirosul sexului pe mustaţă şi pe barbă. Renata parcă s-a înălţat, faţa i s-a destins, parcă era mai dreaptă, parcă era alta.
- Şi cu soţul tău faci toate acestea?
- Cu tine fac ce vreau, mi-a replicat, nerăspunzându-mi de fapt. Când zic să-mi mănânci sânii, mi-i mănânci!
A stat trei săptămâni la sanatoriu. Între timp am scris şi i-am exasperat cu telefoane pe redactorii a două ziare care publicau şi pagini cu literatură. I-am bombardat cu proze. Eram nerăbdător să fiu publicat. Cât mai mult. Cât mai repede. Discutam zilnic cu Anton, un critic literar talentat şi guraliv, şi cu Corin, dramaturg în devenire şi as al gafelor mereu. Cu munca, alta decât scrisul, eram în relaţii ideale. Nu mă deranja, n-o deranjam. Părinţii îmi subvenţionau talentul. Aveau de unde, cu firma lor de construcţii care scotea bani pe bandă rulantă. Nu prea ieşeam din apartament. Doar după ţigări, ziare şi băutură. Şi la întâlnirile cu cei doi. Maică-mea îmi aducea mîncare tot la trei zile. Uram să gătesc. N-am gătit niciodată. Nu m-a lăsat nici babacul, în pofida mamei care vroia să mă înveţe. Zicea că doar homosexualii îşi pierd vremea în bucătărie. Nu l-am contrazis, deşi aş fi putut să ridic obiecţii. N-avea sens dacă gândirea tatei lucra în favoarea mea.

4

Un fiu iubitor

Am devenit un capsator. Fără umplutura revărsată a vorbelor în foşgăiala cearceafului de pe canapea, prisositoare. Eram direct cu femeile, vroiam să le regulez sau să fiu regulat de ele. Îmi plăceau şi cele care căutau nota cu diapazonul. Ca apoi să se înalţe pe penisul meu ca şi cortul unui circ. Un circ fără clovni, totuşi, fiindcă aveam umor cât o roabă uitată în ploaie de zidari. Nu-mi plăceau cele hlizite, cu fiţe şi pănglicuţe, căutat dichisite. Nu-mi plăcea să fiu minţit şi nici să mint. De cele cu care mă culcam. În rest era altă mâncare de peşte.
Dacă Oana avea vergeturi, nu i le sărutam fals extaziat, nu împingeam cuvintele ca pe un călcător care nivelează încreţiturile doar ca s-o amăgesc. Dacă Monica sărea calul cu băutura, îi mai turnam. Dacă Ana se lamenta că i-am rămas copiii singuri acasă, îi răspundeam că nu eu i-am făcut, însă cu Viorica era altă învârteală. Era surdo-mută. De fapt, cu Viorica m-am înţeles cel mai bine, şi ce minunat ar fi ca femeile să fie ca Viorica!
Mă simţeam deosebit când îmi făceau des cadouri. Şi eu le făceam, dar mai rar. Cămăşi, cravate, ba o excursie în străinătate şi mărunţişuri- ele. Eu- flori şi dulciuri, invariabil, dacă nu pun la socoteală varietatea lor, de era iarnă sau vară sau mărcile ciocolăţilor şi a bomboanelor. Mă simţeam tihnit că erau nepretenţioase şi practice. Monica îmi gătea de trei ori pe săptămînă, Ana deretica odăile, Viorica spăla rufele şi farfuriile şi cu Monica mă îmbătam. Nu le futeam la fiecare întâlnire. Se cerea o dozare a resurselor, şi nici una nu ştia de celelalte, şi-mi forţam imaginaţia să le programez în dormitor ca să nu se întâlnească. Nici uneia nu i-am permis să vină neanunţată şi nici eu nu le făceam vizite. Nu aveam chef să risc, toate fiind căsătorite.
Pe atunci locuiam cu maică-mea, Angela, într-un apartament. Lumea ei se reducea la integrame şi la mersul la biserică. Cu cinci ani în urmă, tatăl-meu a avut bunul-simţ să moară după o viaţă de beţiv. Mama şi-a făcut un obicei să iasă zilnic din casă de la 5, 30 la 7 după-amiază. Dădea un tur al centrului oraşului şi se oprea în biserică la slujbă. Altădată nu ieşea. Şi de la 5, 30 la 7 erau programate şi femeile mele. Aveam 23 de ani şi Angela n-avea habar de existenţa lor. N-a avut câţiva ani. Mă felicita că gătesc, că fac curăţenie şi-i mulţumea lui Dumnezeu că i-a dat un fiu exemplar. Mă bucuram s-o văd fericită. M-a lăudat în biserică şi popa a ţinut să mă cunoască.

5

Despre pictură şi altele

Nadia Lazăr a fost frumoasă şi decomplexată e şi acum. Ca la 40, la 35, acum- la 72 de ani. O poţi compara cu o tabachieră, minionă, cu şolduri late, mereu cu un Schnautzer uriaş negru în lesă. Că ea poartă câinele sau animalul o poartă pe ea, e o discuţie aparte. La fel ca în urmă cu 10 ani, când un fotograf a surprins-o în parcul din Deania. Fotografia a luat premii la concursuri. Pe merit. Hârtia fotografică a reţinut parcă inseparabilitatea celor doi. Pe vremea aceea Fuly era un căţeluş.
Nadia cumpără zilnic ziare, îi plac tabloidele, dar şi săptămânalele cu ţinută intelectuală, iar dimineţile şi le scurge citindu-le, la un ceai şi un lichior pe terasa “Fortuna”. De obicei, singură.
- Voi, tinerii, nu ştiţi să trăiţi, mi-a zis când aveam 30 de ani şi ea 62.
- Adică?
- Nu ştiţi ce vrea o femeie.
N-am replicat, e drept că nu mă puteam lăuda cu femeile mele, care toate au excelat în talentul de-a mă părăsi. Nu ştiam încotro bate. Nici nu eram aşa de familiarizaţi unul cu altul ca s-o întreb. Şi vârsta ei îmi impunea rezerve.
- Sorine, ţi-a înghiţit pisica limba?, a continuat.
Terasa restaurantului “Fortuna” era goală, dacă nu ne puneam la socoteală pe noi. Nadia a dat să-mi povestească despre viaţa ei, despre mulţumirile pacienţilor pe care i-a salvat de la moarte, când a lucrat ca doctoriţă. N-o prea întrerupeam. Am început să ies din amorţeala provocată şi de căldură, era un iulie dat dracului, când la urechi mi-a ajuns că-i plac picturile mele.
- Peisajele sunt extraordinare, s-a avântat, totuşi nudurile m-au lăsat fără cuvinte. De ce pictezi îndeosebi nuduri de femei mature?
- Aşa s-a nimerit, am încercat să fiu convingător, şi nu prea eram. Doar nu era să-i mărturisesc că pe respectivele modele le plăteam mai ieftin.
- Oare?
- Oare ce…?
- Mă minţi. Dai impresia că mângâi cu tuşele. Culorile nu mint. Sunteţi mai conformişti ca noi, generaţia mea.
Am fumat vreo 5 ţigări până Nadia mi-a demonstrat că se pricepe într-adevăr la pictură. La ultimele fumuri, am realizat brusc că poate nu se înşeală, iar eu am lucrat fără să-mi dau seama, în viaţa reală sărind ca un purice de la o mucoasă la alta, neselectiv. Sătul de nicotină, am mai ascultat cum a avut Nadia fustă mini prin anii ’70 şi altele dintr-un timp în care nu mă regăseam.
- Erecţie, insurecţie!, a trântit, buimăcindu-mă. Sunt vorbele de pe atunci ale unui tip, Raoul Vaneigem. Revoluţia sexuală, mişcarea hippy…
- Mă scuzi, mi-e cam foame. O întind la masă.
Era către prânz şi am auzit cum îmi chiorăie maţele. Nu mă entuziasma perspectiva frigiderului de acasă, fără nimic gătit în el. De salamoase şi brânzeturi eram sătul.
- Hai la o ciorbă de burtă, am auzit. Ştii, nu deranjezi, sunt singură. De fapt, ştii, nu?
Astfel am ajuns prima dată în apartamentul Nadiei Lazăr. Şi, nimic de comentat, ciorba de burtă a fost super. Am mâncat pe lângă ciorbă şi o duzină de ardei iuţi, deşi  eram conştient c-o să mi-i amintesc când o să vegetez pe toaletă. De mult timp nu mai zic “mă doare-n cur” ca alţii, când nu-mi pasă de nuconteazăce. Nadia n-a avut stare, toată zâmbete după zâmbete, şi la plecare m-a mângâiat pe păr. Arăta valabil. Iar excitarea provocată de mângâiere nu m-a lăsat până n-am revenit duminica următoare.
Astfel am ajuns să golim trei butelii de vin şi să mă îmbăt.
Astfel am ajuns să mă dezbrace, să se frământe deasupra mea, să-mi sărute bara de la doi pe care înainte a acoperit-o cu smântâna rămasă posibil, în frigider, de la ciorba de burtă.
- Dă-mi nişte limbi, m-a rugat.
Astfel am adormit în patul ei mare, cu cearceafuri de satin.
Astfel, la trezire, n-a observat că nu mai dorm, am zărit capul lui Fuly lingând smântână dintre pulpele ei albe.
Astfel ţin minte cum am ieşit la repezeală din apartament, dar prefer să nu detailez. Mi-a rămas în memorie tencuiala căzută de pe casa scării.
De atunci nu mă mai ating de smântână. Nici nu mai suport câinii.
Astfel am fost nevoit să recunosc că sunt un vicios cu limite. Deşi gândul la ea mă furnică, totuşi. Nu-mi este indiferentă. Din acea vreme n-am mai schimbat nici o vorbă cu Nadia. O ocolesc. Am mai primit scrisori în care-mi lăuda vreo expoziţie. Nu i-am răspuns la niciuna. Prefera tot nudurile de femei mature.

6

Povestirile “Despre pictură şi altele” şi “Un fiu iubitor” Renata le-a citit în “Observator”, un ziar non-conformist.
- De asta-mi eşti, Marius?
- Ce te frământă?
- Nu, îmi plac. Da’ tu nu eşti capsator, cum spui. Eşti capsat.
- N-are rost s-o bălmăjim. Sunt povestiri. Ficţiuni. Nu sunt futingurile mele, nici mascate.
- Nici n-am crezut. Nu-s proastă. Te-am găsit ca o coală albă de hârtie. Totuşi, atitudinea din ele este de reţinut.
- Că-mi place să mă fut.
- Ai potenţial. Imaginaţie. Nu experienţă…
- Şi-o să mă alfabetizezi, specialistă în molecule, te-ai decis să te sacrifici.
- Râzi tu, râzi… Nu mă dau în vânt după lucrurile intermediate. Literatura e ca sexul cu prezervativ, nu e 100% viaţă. De ce să scrii când poţi să trăieşti?
- Îmi risipesc viaţa, zici. Dar mă ia mama dracului dacă nu scriu. Nu ştiu să fac altceva. Nici n-am chef. Scriu doar când nu mai pot, nu cu program, când nu mai pot. Aşa, când nu mai pot…
- Şi cu dreptul ce faci? Te-ai înscris la facultate doar de ochii lumii?
- Pentru diplomă.
Renata s-a dus până în bucătărie. O auzeam cântând: bam- bam- bam- tam- tam.
- Unde-i cafeaua, punga?
- Pe raftul de la mijloc.
Renata se pricepea la cafea. I-a ieşit de poveste.
- Să alimentăm animalul şi vedem.
- The animal Mariusescu este gata de acţiune. Ar merita să te iau de nevastă pentru cafea, dacă n-ai fi deja proptită.
- Tu scrie. Altfel nu te mai recunosc. Eşti un diliman cu talent.
- Îţi place? Hai în pat. Am o bombă în pulă.
Renata a deschis uşa de la camera mare şi nu ştiu ce-a făcut. M-am trezit doar cu un chiloţel turcoaz aruncat pe faţă.
-Trezirea!, mi-a zis.

Atentionare: 

• Adaam
• Alandra
• Anca Bundaru
• Andaa
• AndiBob’s Blog
• andreanum
• Bloglist.ro
• Blogul Califarului
• Blogul lui Emil Brumaru
• Catastif
• Cel mai bun scriitor pentru mine
• Cinabru
• Cioco-Cioco
• Constiinta unui liberal de stanga
• Cristian Diaconescu
• Cu ochii pe putere
• Daniel Todoran
• De vorbă cu balaurul Joe King
• Dono
• dpweb
• Dramoleta
• e-Xtrema
• Ecologie umană
• Flavius Obeadă
• Fulgerica
• Herald
• Horia Pătraşcu
• Inah
• Inventarul stricăciunilor politice
• Iosif Buble
• John Doe
• Lilick
• Lucia Verona
• Marcketing politic
• Marius Mina
• Moshe & Mordechai blog
• Mădălina Ionescu
• naşii
• Nenea
• Nicoleta Savin
• O printzesa fara inhibitii
• Oana Mujea- Stoica
• Paralele//Paralele
• Pastila Politică
• Penitenciar
• Petrisor Socol
• Picătura chinezească
• Politică fără principii
• Proze şi poeme de calitate
• Radu Portocală
• Raluca 22
• Real Politik
• Roxana Iordache
• Scaevola
• scenarii scrise cu ruj
• Sebastian Corn
• Sex-tête
• Simona Ionescu
• Simona Popescu
• Simplu blog
• Situatii
• Sătmăreanca
• Teodora Georgescu
• TLP
• Turambar
• UnCopilutz-jurnalist de grădiniţă
• Viorica
• Yoda
• În spatele uşilor închise. Blogul lui Andrei Bădin

 

Publicat în “Răsunetul”

O proză scurtă de-a mea aici http://www.rasunetul.ro/frumoasa-economista

Filatelista

 Cu nişte ochi adânci sub părul negru prins în coadă de cal, deşi anatomic avea modelat totul fără cusur, cu tristeţea ce-o învelea ca o husă cât ziua de vară şi un ceva doar al ei, de neexprimat în cuvinte, ceva care deosebeşte şi o înşiruire de cuvinte, fie şi armonioasă, de-o poezie, surprinzător, arhitecta Corina Leonte iradia senzualitate câtă un cactus. Nu suferea că a părăsit-o soţul după un deceniu de căsătorie, lacrimile ce i s-au văzut pe obraji după plecarea lui au fost doar pentru anii irosiţi lângă Dezideriu. El n-a iertat pe niciuna dintre colegele care i-au răspuns la avansuri. Şi pe niciuna din liceenele care s-au înfierbântat după el, logoreicul profesor de geografie, care povestea despre Namibia sau Amazon precum ar fi împărtăşit adevăruri fundamentale, fără de care viaţa n-ar fi avut sens. Punea pasiune şi în felul în care ţinea indicatorul pentru hartă între degete ori bucăţica de cretă, dezinvolt, însufleţind obiectele, mişcându-le, circular, sus-jos-dreapta-stânga, până elevii erau aproape hipnotizaţi. Prietenii au compătimit-o pe Corina un timp, apoi, când nu era de faţă, au început să discute despre suferinţa arhitectei, ea evita să vorbească, credeau că dispariţia lui Dezideriu îi va ruina existenţa. Alexandru a zis chiar că e o toantă de-l regretă atât, nu merita, doar nu aveau nici copii. A început să enumere câteva din aventurile lui Dezideriu, până ceilalţi colegi i-au spus să se oprească, însă nu l-au contrazis. Doar Corina ştia că nu e o gâscă stupidă, realiza că e considerată aşa de colegi, orbită de pierderea dragostei, dar recunoştea în sinea ei că a fost proastă realmente altcumva, că a stat atât cu Dezideriu. Prefera această părere a cunoscuţilor decât să se destăinuiască, să-şi devoaleze intimitatea. Nu din timiditate, era destul de voluntară, ci fiindcă ar fi fost indecent, în primul rând, îşi zicea, şi, în al doilea rând, o recunoaştere a compromisului din anii cu Dezideriu. A ştiut de escapadele lui. A tăcut. Nu i-a făcut scene. A luat întotdeauna sexul drept o obligaţie, ca o fişă de pontaj inevitabilă a căsniciei. Un mariaj aranjat de părinţii lor, acceptat fără împotrivire. De ea şi Dezideriu. A jucat cu soţul molâu faza orgasmul. Era conştientă că tristeţea era un reflex al egoismului, al autocompătimirii orgolioase şi umilinţei ce-o avea de înghiţit ca părăsită de soţ la 38 de ani.
Corina îşi petrecea timpul liber, şi-o întorcea să aibă cât mai puţin- se îngropa în proiecte la birou, citind şi îngrijindu-şi colecţia de timbre. Avea zeci de clasoare cu mărci poştale, grupate pe ţări sau tematic. Timbrele cu scriitori erau slăbiciunea ei. Rămânea până târziu la serviciu. Înainte de-a ajunge acasă, oprea la un bar, câteodată. Bea un coniac, cel mai adesea, dacă nu o cutie cu bere, cât mai rece, foarte rece. Namibia, Amazonul, purtătoarele de ovare ale lui Dezideriu se micşorau constant, până nu rămânea nimic din ele, şi tristeţea o însoţea tot mai mult ca o maşină pe care şoferul apasă încet pedala frânei, până i s-a risipit, şi Corina admira timbrele cu lupa, şi adormea cu clasorul în mână, rezemată aproape în şezut pe perna patului, cu ochelarii cu şnur pe ochi, cu lampa de pe noptieră aprinsă.
La barul care i-a devenit familiar a găsit într-o zi pe-o banchetă o revistă lucioasă, pusă între filele unui ziar. Cum n-a citit presa, a aruncat ziarul în geantă, şi doar acasă, când mânca dintr-o felie de pâine cu gem, a observat revista. A început s-o răsfoiască detaşată. Femei biciuiau bărbaţi, îi ţineau în cuşti. Îi călăreau. Vederea îi era ca un geam aburit. Şi-a dus mâna dreaptă între pulpe, sub fustă, sub chiloţii albaştri. Privind, buzele-i căutau aerul, urechiile îi ardeau, îi era sete, deşi golise de cinci minute o cană cu apă, o sandală i-a căzut din picior. I s-a oprit pe retină imaginea unghiilor de la piciorul stâng. S-a simţit ca niciodată, împăcată, nou-născută, femeie. O floare de cactus deschizându-se. În restul serii şi-a rearanjat timbrele cu penseta specială. Se gândea să meargă cu colecţia sa la o expoziţie filatelică internaţională din Bucureşti. Sâmbetele dimineaţa se întâlnea cu alţi pasionaţi şi făceau schimburi. Discutau ore lungi despre rarităţile filatelice, despre noile serii lansate, despre preţurile anumitor mărci poştale.
- Se întâmplă cu tine, nu ştiu… Eşti parcă alta, se băgă în seamă Magda Istudor la serviciu.
- Mi-am descoperit drumul, zise Corina. Sprâncenele Magdei se înălţară, dar ea nu intră în detalii.
- O să audă lumea de mine, mai adăugă zâmbind enigmatic.
De atunci a început să iasă la petreceri. L-a cunoscut pe medicul Viorel, pe George, singurul arheolog din Deania. Ultimul pe care l-a tras în patul ei, şi l-a pălmuit, şi l-a sărutat, şi l-a regulat, bărbosul inginer Laurenţiu i-a refăcut total încrederea în sine. După fiecare partidă de sex, cu luciditate, îşi mângâia timbrele. Într-o noapte a visat că s-au tipărit timbre cu chipul ei. Visa frecvent că păşea pe valuri de bărbaţi, care se ondulau ca valurile mării. Şi gemeau. Se trezea mulţumită. Se admira îndelung în oglindă, o noutate, cum o noutate era că se farda şi ruja minuţios.
În seara după care a început să se vorbească de ea în toată ţara, Corina a pus ulei în tigaia de inox. A aşteptat să se încingă şi, dintr-o pungă de plastic verzuie, a pus în el două fudulii. După ce le-a spălat. Cuţitul însângerat din pungă l-a aruncat în coşul de gunoi. Le-a mâncat prăjite tare. Cu piper şi sare. Cu poftă. S-a săpunit mult sub duş. A adormit cu ochii pe timbre. Pe Laurenţiu l-a îngropat protopopul Teofil.

Eu şi bateriile

1. Unii mă numesc Dumnezeu şi m-am obişnuit aşa. Alţii îmi spun altfel şi sunt la fel de obişnuit. Şi unii şi alţii se numesc între ei oameni, e o certitudine ca răsăritul soarelui, pe când eu mă gândesc la toţi ca la nişte baterii, asemănătoare celor de lanternă. Londra, Bucureşti, Madrid, New York, Paris, şi sunt o puzderie de nume, sunt spoieli pentru diversitatea şi orgoliul lor, da, şi râd uneori când mă gândesc la orgolii; cum să nu râd- şi bateriile au orgolii!
Că unii cred în mine şi se roagă să-i ajut îmi trezeşte un frison plăcut, dar mă şi întristează, fiindcă-mi aminteşte de singurătatea mea, de abisul şi vertijul puterii. La o adică, pe mine nu mă ajută nimeni. În fond, cum m-ar putea ajuta, şi la ce? Desigur că le îndeplinesc dorinţele, dacă acestea coincid cu scopul meu, dar îi ajut cu gândul la mine, în final. Sunt egoist, n-o neg. Dar cum să nu fii egoist, când nu ai nici măcar umbră ca să te însoţească?
Ceea ce separă bateriile, până la un punct, mă delectează. Au savoare. Încărcătura lor pâlpâie diferit, la o privire superficială, ca şi becurile colorate, însă după acelaşi tipar primordial. E ca la o masă în bucătărie, cu mâncăruri mai sărate şi mai dulci, cu fripturi, supe, îngheţate şi-o ţigară.
Câte unii zic că-mi poartă cuvintele. Au şi nu au dreptate. Măsoară după mintea lor ce nu e de măsurat şi au scornit păcate după păcate. Iar ele nu sunt decât tot reflexii din mine, cinice, în contrabalans, catalizatoare. Vreau să fie folositori, se străduiesc, dar şi încurcă. Interpretează doar la suprafaţă, biete baterii zeloase. Cum să nu ucizi, când unul îţi vrea viaţa, pus tot de mine? Cum să nu se culce perpelitul de dorinţă cu o femeie, numai pentru că e nevasta vecinului, când dragostea e scorneala mea, şi sexul e minunat, şi prin sex mă ating câteva secunde? Cum să nu fure cel care moare de foame? Cum să nu minţi când viaţa-ţi este în pericol? Exagerează. Şi-au prefăcut exagerarea în mod de viaţă. Constipaţi, fără umor.
După ce le moare învelişul de carne, pâlpâirile se reîntorc în mine. De unde au plecat primele, ca să se înmulţească. Mă stabilizează să fiu ceea ce sunt, să durez, să nu mă plictisesc. Sunt şi prin ele, însă nu dependent de ele. Viaţa mea e şi cu ele, dar nu pentru ele.

2. Se spune în cărţi despre Adam şi Eva. Că i-aş fi modelat din lut. E o poveste. După mintea şi priceperea autorilor. I-am născut, cum am născut şi pe alţii, departe, foarte departe. Cum nasc şi bateriile pruncii, şi totuşi altfel. După ce am făcut planetele şi cerurile, cu ale lor.

3. Lumina şi întunericul sunt de când sunt şi eu. Nu le-am despărţit ca pe feliile de pâine. Poate ele m-au plămădit, poate ele sunt părinţii mei, dar asta chiar că n-o ştiu, chiar dacă pare de neînchipuit. Dacă eram tatăl luminii, nu aflam doar ulterior “că este bună”, aş fi ştiut-o. Doar nu sunt o baterie nătăfleaţă care află că prăjitura este gustoasă abia după ce muşcă din ea. Zilele şi nopţile sunt după chipurile planetelor.

4. Într-un moment de inspiraţie, am despărţit apele cu uscaturi. Cu pământuri. De aici şi numele de Pământ, cu îi zic ei.

5. Şi-n ape, şi pe pământuri am pus plante, copaci şi animale, respectiv peşti. Animalele mă distrau mai mult, până mi-a venit ideea cu bateriile, cu Eva şi Adam.

6. Grădina Edenului merge ca şi literatură, ceea ce le place să citească bateriilor. Lor le place reprezentarea determinărilor, să caute cauzalităţi, ca treburile să aibă o explicaţie mai lesne de înţeles. Au nevoie de ele ca să trăiască. Şi când n-au explicaţiile la îndemână, improvizează. Nici vorbă de faza cu mărul şi şarpele şi Eva. Au procedat după voia mea. Nimic nu se întâmplă fără voia mea.

7. Pe Adam şi Eva i-am născut la intervale neglijabile. Întâi pe Eva, nu cum se amăgesc crezând pământenii. Apoi, Eva şi-a îndeplinit doar datoria faţă de mine. Adam a fost ca o anexă. Pentru ruperea monotoniei.

8. Aşa a început totul, nu altfel. Bateriile fabulează pe seama mea. Totuşi nu înseamnă că-mi displac fabulaţiile.

9. Astfel aş putea spune, dacă aş avea cui, de-o seamă cu mine. Însă, în afara cuvintelor mele, pârâie doar tăcerea. Şi mă îngrozeşte.

În aburi

Aburul creştea în zgomotul pistoanelor. Liniştitor. Globuri de aburi se suprapuneau şi se apropiau. Peronul a reţinut umezeala ploii care s-a dus peste deal, pe deasupra brazilor. Se mai auzea croncănitul miilor de ciori din jurul gării.
M-am aplecat să-mi leg şireturile şi mi-a intrat capul în aburi. Ultima dată, fundul şi călcâiele. Eram lângă locomotiva neagră. Şi lângă un ceferist cu caschetă roşie. Care avea în mâna dreaptă o plăcintă. Aşa-i zicea bunicul. Plăcintă. Dar nu era o plăcintă. Când o ridica porneau trenurile. Mă simţeam mare lângă ceferist şi plăcintă. Parcă şi eu am dat drumul trenului ale cărui roţi îmi depăşeau capul. Şi apoi trenul parcă a tras aburul după el, globurile au devenit fuioare, şi lumina m-a făcut să clipesc. Eram în soare, după ploaie. “Hai la bunicu-to”, mi-a zis ceferistul prinzându-mă de mână.
Şi-am mers împreună până o albină i s-a aşezat pe haină. Atunci a trecut plăcinta din dreapta în stânga şi cu două degete i-a dat un bobârnac. Albina a căzut între linii, lângă un pachet de ţigări presat şi pete de ulei. Mi-am tot întors capul după ea şi vedeam cum se roteşte ţintuită de pământ.
Bunicul avea spumă de la bere pe mustaţă. Iar peste ochi şi nas o bucată de umbră. De la castanul imens în jurul căruia erau mese şi scaune. Nenea Csibi, Valentin taximetristul, bunicul şi domnul Popescu, aşa-i ziceau toţi ceferistului cu chipiu roşu, beau. Coniac, votcă, vin şi bere. Nenea Csibi era îmbrăcat în alb şi din când în când se ridica şi mergea până în restaurant, când îl striga vreunul după o comandă. În grădina de vară erau doar ei şi eu, care trăgeam de pantalonii bunicului. “A îmbolnăvit albina, a îmbolnăvit albina”, repetam şi arătam spre ceferist. Însă ei erau prea ocupaţi cu discuţiile lor, care mă despărţeau de bunicul, de albină. Mă gândeam ce face albina între şine, dacă nu-i este urât şi frică de trenuri, poate de aceea s-a pus pe haina domnului Popescu. Bunicul mi-a împins mâna de pe pantaloni. “Du-te şi te joacă, mi-a mai spus, nu sta în gura oamenilor, termină. Bea sucul şi termină!”
Mi-am golit sticla cu suc. Şi ei au mai biruit un rând de pahare, erau roşii la faţă de parcă i-a ars soarele, dar cumva altfel, cu ochii ficşi. Sucul l-am simţit amar, deşi altădată era dulce-dulce. Eram îmbufnat. Domnul Popescu mă privea şi râdea, împungea spre mine cu degetul. Avea un leucoplast pe deget, murdar.
Nu mai era nimeni pe peron. De ceva vreme a oprit un tren cu marfă. La linia cinci, l-am auzit pe domnul Popescu. Acesta tocmai şuşotea cu bunicul, după care m-a chemat la el, grav. “Uite, eu sunt obosit, îţi cumpăr o ciocolată dacă porneşti tu marfarul”, mi-a zis domnul Popescu. Bunicul a dat din cap, la fel Valentin taximetristul şi nenea Csibi. “Uite, mergi la ultimul vagon şi împinge de el. O să pornească. Nu-ţi dau paleta, că-i grea, porneşte trenul şi fără ea”. M-am bucurat că nu trebuie să duc plăcinta. Mă simţeam ca nimeni altul, nu ca George sau Dănuţ, care n-o să mă creadă deseară, la fotbal, când o să le povestesc cum am pornit eu trenul. Simţeam că-l iubesc pe domnul Popescu, îmbufnarea a pierit. Sigur, domnul Popescu avea încredere în mine, n-am stat împreună în aburii locomotivei?
Ciorile şi-au luat zborul din copaci ca la un semnal. Aveam palmele pe un tampon şi împingeam. Eram ridicat pe vârfuri, cu pietricele care-mi alunecau pe sub ele. Am început să transpir. Mă uitam înainte. Dar din locomotivă nu ieşea abur. Îmi era ruşine că nu ieşea abur. Domnul Popescu râdea, bunicul se lovea cu palmele peste genunchi. Vroiam să intru în pământ că nu reuşeam să pornesc trenul.
Am trecut liniile, până la cea cu pachetul de ţigări. Locomotiva nu scotea aburi şi albina era moartă. M-a cuprins ciuda. Am început să urlu: “Criminalilor, criminalilor, mi-aţi omorât albina”. Bunicul şi ceilalţi şi-au reumplut paharele.
Alexandru Petria

(…) sau Fut. E oricum un titlu provizoriu al volumului la care lucrez

7:55 PM mirela: da
me: spune
mirela: ce, sebastian?
me: da raportul
mirela:
nu-mi place, de obicei, sa-l dau ..;-)
)
l=am dat, generale! ti-am scris de cum am intrat pe usa:P
me: daca ai scos limba, ai o limb frumoasa
mirela: doar tu sa ai chis: sa-l citesti
da?
:P:P:P
7:57 PM me: chiar
mirela: chiar, insemnanad ce?
me: mi-ai lipsit
mirela: sunt obosita, mi-e si foame, as face un dus si m-as baga sub plapuma
si tu mie
7:58 PM me: as face dus cu tine
mirela:
si eu, dragiste cu tine..:P
me: da
cu pofta
mirela: asta stim,a sta facem…
sex..in plex…glumesc..
me: chiar stim?
te sarut
mirela: dar, oricum, ceva trbuie sa fac…ma obsedeaza, chair, ideea de-a face sex..o sa o iau razna..stiu ca razi de mine..sau o sa ma cataloghezi drept..fufa..dar nu-mi pasa
sunt sincera si spun ce /cum simt

me: nu rad deloc
imi place sinceritatea ta
mirela: nu stiu daca stim, dar sex se pricep si primatele, si orice categorie de vietati(sa nu zic animale) stiu..au in instinct
sper!(sa nu razi)
e riscul meu deja asumat!

me: sexul la rece nu prea are farmec
mirela: mi-emi spui!
me: trebuie si sentiment
mirela: tine a avut, cel putin – efect;
la mine, nici macar atat:(
stiu ca sentimentele sunt mai importante decat sexul..
se cheama dragoste..
dar e ceva rarisim…
cred

ai citit mesajul din mybox?
de acum cateva min?
8:03 PM me: a avut caci te-am simtit de parca erai langa mine
8:04 PM citit-am
mirela: hello
ma bucur..eu te-am blocat in mintea mea
me: n-am citit
mirela:
8:05 PM nu intamplator, am scos din contextul poeziei, acele randuri marcate…simteam nevoia sa-ti spun ca, intr-un fel, ma simt legata de tine..voluntar, bineinteles..
me: iar face fite netul
mirela: o fac cu toata maturitatea (atat cat am..):)
8:06 PM asta e..

8:07 PM me: ma bucur pt ce spui
mirela: oricum, si eu o sa merg sa mananc…dar, problma e ca, mai tarziu, nu stiu cand/daca o sa pot fi aici..:(..
5 minutes
8:12 PM me: ne saboteaza tehnica
mirela: da
ca si viata, insasi..uneori, doar:)
me: te iubesc
8:13 PM sa te gandesti la mine
mirela: de de, sebastian, soui, repeti, de fapt, asta?
n-ar trebui sa te joci cu astfel de cuvinte
me: imi face placere sa ti-o spun
mirela: eu le spun cu simt de raspundere si seriozitate…
daor daca si este asa..

me: o simt
mirela: it iface placere, te cred, dar la mine n ute gandesti?:)
me: tot timpul
enorm
obsesiv
8:15 PM mirela: offf..

oare, e bine?
me: da
cred
8:16 PM mirela: ..tac..nu indraznesc sa-mi raspund in nici un fell:)
me: spune mirela
simt parca prin ecran
mirela: ce sa spun, seb?
me: rontai dulciuri
8:17 PM mirela: )
nuuu
mi-e o foame…
dar, azi, pe zi – da, am mancat
me: dar?
mirela: batoane cu dulciuri..:)
si corn cu ciocolata
me: eu am mancat
8:18 PM mirela: eu, nu..
all daz am fost plecata..
me: bravo
mirela: sunt pachet de nervi; masina asta m-ia scos peri albi

am uitat sa cer bilet de voie:D

me: eu n-am carnet
mirela: eu am de vreo 7 ani
8:19 PM me: e drept ca nu ai cerut
voie
mirela: ..trebuia?
me: dar te iert
mirela: multumesc
un pupic, atunci
me: sunt bland
mirela: dar..atat!!
n uesti
me: si eu te sarut
mirela: incerci sa fii/devii:)
8:20 PM me: ce?
mirela: bland:P
me: surprize…
mirela: nu esti atent la ce vb..hmm
aaa!!!
sunt orele tale de..solictudine..(in doi)..
me: ba da
mirela: ce paradox
8:21 PM me: de ce?
mirela: singuratate in doi, solitudine..intimitate..in doi:)
de foame debitez, cred..din astea:D
me: este titlul unui film rusesc
mirela: mi-e foameeeeeee, dar as vrea sa stau si cu tine, aici
da?
nu stiam
me: mi-e foame de tine
8:22 PM mirela:
me: ai aflat
mirela: doar atat..foame de corpul meu..:(
me: te mananc
mirela: da, am aflat si, retin – totodata!
me: nu doar de corp
mirela: sigur?:)
8:23 PM me: maine ce faci
mirela: nu stiu..
se aud copiii
me: bine
mirela: e posibil s afiu nevoita sa inchid..dar o sa prelungesc momentul pana intra, ok?
me: te sarut
mirela: nu pleca inca:(
me: noapte buna
8:24 PM mirela:
me: bine
vrei sa furi
mirela: noapte buna
me: un minut
mirela: plec suparata
me: pa
de ce
mirela: da, vreau..de ce? fac ceva rau?
pa
me: te sarut
te iubesc
8:25 PM noapte buna,mirela. o sa te visez, cred

O fotografie la mare

Florin şi Andrada s-au îngrăşat. Florin lasă să-i cadă nisip pe piept. O maioneză tăiată- soarele. Pântecul Andradei arată ca de luna a treia. Nu-şi trage de la stomac. “Dacă nu mănânc, mă duc într-o parte”, obişnuieşte să spună. Sunt împreună de cinci ani. Pe Mariana au pierdut-o la o săptămână de la naştere. Şi-au revenit ca doi scafandri înotând încet spre suprafaţă în iarna trecută. Acum e iulie şi sunt întinşi pe plajă.
Un grup de macaronari bat mingea gălăgioşi, în dreapta. Se simt ca acasă, râd. De fapt, chiar sunt acasă. Florin s-a obişnuit deja cu Italia, Andrada strâmbă din nas. O pereche de portughezi îşi rostogolesc ş-urile lângă băruleţul de lângă stânca falezei. Pe un şezlong. Se sărută ca şi cum ar încerca să-şi aneantizeze amigdalele. Tatuaţi, amândoi. Pierre barmanul are ochii bulcucaţi. Urmăreşte un vaporaş, dar parcă doreşte şi să-şi telescopeze privirile după orizont. Este student la informatică la Paris. În vacanţe lucrează la cumnatul său.
Timişoara şi Ioana simt că le curge sudoarea şi pe pulpe. Urcând străduţele pavate cu piatră, după panoul unei reclame s-au trezit cu marea la picioare. Sprijinite de-o balustradă se miră de încălecarea valurilor. Le atârnă nenumăratele fuste înflorate. Trebuiau să termine clasa a VII-a dacă nu se lăsau de şcoală. A trecut ora prânzului, au primit de la trecători 95 de euro în mărunţiş. După o mişcare haotică a braţelor, se reped spre plajă, în jos. N-au costume de baie, dar chiloţii le sunt curaţi.
Andrada are poftă de-o bere. Florin de-o cola, iar Andrada îi face vânt cu La Republica. Tocmai i-a descoperit un coş după ureche. Pierre dă cu o cîrpă galbenă pe tejghea, cum a văzut în filme că fac barmanii. Intrat în rol, vrea să-şi arunce pe umăr textila şi să-i întrebe pe români de una-alta. Se opreşte la jumătate, iar cârpa îi loveşte buzele. Două braţe tuciurii se agită pe creasta unui val. Braţele devin un corp de fată care strigă.
Timişoara s-a îmbrăcat. Un cearceaf umflat este lângă ea, pe stînga. Pe şezlongul de lângă bar portughezul e peste portugheză. Ar fute-o, ai zice. Andrada mai vrea o bere, Florin un coniac şi o cola. Macaronarii împrăştie nisipul cu mingea. Îşi împing spre cer râsetele. “O ţigăncuşă cerşetoare”, le aruncă Pierre românilor, “Nu-i de-a voastră?”. Andrada şi Florin neagă din cap. Şi Florin adaugă după o gură de coniac, cu limba plimbată printre buze- “E doar o ţigancă.”. Andrada întreabă barmanul dacă n-are de mâncare.
Pierre şi-a adus aminte că are aparatul foto după un bax de votcă. Ţine să nu piardă evenimentul.

Fut

Este titlul provizoriu al micro-romanului, nuvelei sau cum vreţi să-i spuneţi, un text- în orice caz, la care lucrez.

Un fragment:

8:46 PM mirela: da, esti:)
me: sunt aici
mirela: inca nu am citit toate mesajele din amandoi
me: ce bine imi pare
inainte am intrat
8:47 PM mirela: am fost mai devreme, am observat, de asemenea, ca nu le citisei pe cele pe care ti le lasasem..se pare ca ai fost plecat sau ocupat
me: m-am gandit mult la tine
n-a mers netul
mirela: am fost si aici, vreau sa spun:)
me: si ai citit
mirela: graba mea de-a vb cu tine..:))
8:48 PM doar doua..:P
me: te sarut
mirela: o sa le citesc si pe celalalte..
s ieu
me: te sarut
mirela: stau si ma gandesc ca, aproape mi-am pus sufletul in palmele tale
me: si eu
mirela: oare, de ce?
8:49 PM practic, suntem 2 straini..nu ne stim calitatile, personalitatile..aproape nimic
mare curaj..sau putina nebunie?:)
me: nu stiu, cred ca ne potrivim
este si curaj
mirela: ca nimic n ue intamplator, asta e clar..bun sau rau
in viata noastra sau in noi insine, chair..:)
8:50 PM me: sigur ca nu este intamplator
mirela: ce-ai ma ifacut azi?
me: nimic deosebit.am umblat d. bani pt atelier mirela: mi-a ifi dat, oare, beeb, daca n uapaream?


me: da
8:51 PM mirela: pare-se ca n ue cazul..nu ma dezlipesc de net.:))
ok, cred..si ma bucur, totodata
me: ti-a fost dor
mirela: oare, am gresit lasandu-ti nr?
me: si eu
mirela: da, mi-a fost..si tu stii si fara sa intrebi
me: putem vorbi in tihna
mirela: atata doar ca-ti place sa si certific

me: nu ai gresit
8:52 PM mirela: da?
ok!:)
cu ms e face?
me: da
ce ms
mirela: cum*
se face..ca vom putea vb in tihna?
me: nu inteleg
dorm baietii si ea
mirela: aha!
8:53 PM me: da
mirela: le-ai sarutat, banuiesc, pe frunte si nu numai
vreau sa cred ca esti ideal
me: nu acum
mirela:
dar, cand?c
and intri la somn?
me: nu sunt ideal,sunt cum sunt
mirela:
8:54 PM me: nu intru vreu sa vorbim
mirela: doar daca esti perfect cu cei dragi, poti fi perfect si cu cei dragi, din afara cercului familial..in speta cu mine:)
me: sa te simt macar asa langa mine
mirela: da, ce dureros..pana la lacrimi, aproape
8:55 PM me: ce pacat ca stam departe
mirela: da; poate, intr-un fel, e bine
cel de sus ne protejeaza de ceva, ulterior, am fi regretat..el stie mai bine
me: de ce
mirela: sau, e un refugiu la mintii
noaste/mele..acum:)
8:56 PM ne-am complica, putin, vietile..cred..
nu stiu, doar zic..
nu conttest, insa , faptul, ca ar fi ceva deosebit
bazat pe sinceritatea goala-goluta:)
me: oricum, ma bucur ca te-am cunoscut
8:57 PM mirela: si eu
me: te sarut
tu nu?
mirela: si eu te sarut
ba da
chair fara retineri..
8:58 PM me: muntââ+
mult
mirela: nu, nu prea mult..
nu inca:)
me: de ce, ticaloaso
mirela: daca-s ticaloasa?:))
me: ihi
mirela: de-aia:)
hi hi:)
8:59 PM me: sic
te sarut
poti vorbi
mirela: )
pot oricand vorbi
me: cum de
9:00 PM mirela: pot oricand vorbi?
in sensul de a transmite ..
sau..?
care-i ideea?
ne grabim:)
me: de-a transmite
mirela: pot dar nu o si fac..:(
9:01 PM me: cum
mirela: ?
me: cum te simti
mirela: psihic?
9:02 PM sau, fizic?
si, din care pct de vedere?
me: fizic
mirela: emotional?
me: al bolilor, emotional stiu
mirela: sau, al sanatatii..conjucturii familiale, al job-uluii..
dar, ce nu stii inca?
ce nu ti-a mspus?:)
me: mi-ai spus, dar imi ziceai de spate, ca te doare
mirela: nu-mi aminti
e o durere fizica permanenta
9:04 PM me: e asa rau
mirela: e cronica si e netratata, sau tratata dar cu indiferenta
imagineaza-ti ca statul meu pe scaun presupune chin
me: ai grija la misc bruste
mirela: statul in picioare- de asemenea, ba chair ma idureros
chiar si in pat trebuie sa-mi gasesc anumite pozitii
9:05 PM me: sedentarisnl nu face bine
mirela: stiu
o sa incerc safac exercitii de intindere a coloanei
pe
ntru a destinde spatiul dintre vertebre
me: bat in lemn, n-am baiuri
mirela:
sa n-ai
9:06 PM in zona lomara e deja un mic dromader:)
me: nu-mi place ideea ca suferi si nu-ti pot spune langa obraz 2 cuvinte
mirela: care ar fi?

me: te iubesc
9:07 PM mirela: multumesc din suflet
dar imi daruiesti mult prea mult
me: asta e
mirela: fata de ct ma simt in stare sa primesc sau sa daruiesc
me: acesta sunt
mirela: ma iubesti, neconditioant, cu tot ce-i bun si/sau rau?
me: da
mirela: sunt muta
9:08 PM crede-ma
me: de ce
mirela: mi-e greu sa cred
me: de ce
mirela: pur si simplu..
me: eplica
mirela: desi, si eu, pentru tine, nutresc sentimente neintelese de organism si de suflet..
9:09 PM chiar oftez mai tot timpul
me: …ce
mirela: dar refuz sa cred ca e ceva profund
me: de ce
eu asa simt
mirela: spunea, fiecare dintre noi, la un moment dat, ca suntem cerebrali
me: suntem
9:10 PM mirela: si eu, dar imi repet ca nu e decat un sentiment..nedefinit
oare, ma mint?
me: dar cred ca cerebralitatea se poate impleti cu carnea
da, cred ca te minti
9:11 PM si te alinti
mirela: ..:(:)
de alintat, nu cred..
me: te pisicesti
mirela: amagesc, eventual:)
nu
me: nu
9:12 PM mirela: deja se revolta eul tau interior?
de aceea taci
e ca si cum m-ai privi
fiind langa tine
me: in ce sens
mirela: si ma sfredelesti cu privirea
sa ma determini sa recunosc
me: da
mirela: ca mint sau ma mint:)
9:13 PM me: cam asa
mirela:
adevaru le ca ma eschivez, cred, putin
e o protectie sau autoprotectie
cred..
9:14 PM me: sau o chestie tipic feminina. de cochetarie
mirela: consideri ca m-ar caracteriza?
me: nu deloc
mirela: asa cred si eu
me: dar iti place oleaca
mirela: dar poate as fi sau chair sunt subiectiva
am spus, fara rezerve, ca incep sa ma obisnuiesc cu prezenta ta
si nu numai
me: si eu
mirela: dar ca te iubesc, chair nu indraznesc
si n ucred ca-i vrea sa te mint
sau saspun dedragu lde-aspune

me: nu
mirela: ok
9:16 PM me: ok
mirela: oftez, tu?
me: te sarut
mirela: te arut si eu
me: cum trebuie sa fie pt tine un barbat
mirela: sincer
9:17 PM me: da
mirela: ce calitati?
me: foarte
tot
mirela: safie bun la suflet
me: spune
mirela: am spus
sa fie bun lasuflet
me: altceva
mirela: si detept
me: altceva
mirela: si fara barba:P

me: chiar
mirela: tu ai:P
9:19 PM me: da te deranjeaza
mirela: n-as putea, cred, sa fac dragoste cu tine sau sa ma saruti, avadn barba
da, ma irita pe fata
me: de ce
mirela: claudiu a avut mustata
si si-a ras-o
me: si eu poate
mirela: iar dragoste n ufacem decat daca se barbiereste proapspat
me: dar nu irita
9:20 PM mirela: manierat, de asemena
nu stiu..
me: altceva
mirela: se leaga intre ele, calitatile
suficient, cred..
nu stiu..
me: cred ca nu rigid de manierat
mirela: de ce intrebi?
a, nuu
9:21 PM me: eu nu sunt rigid,
mirela: ar fi obositor si m-ar inhiba chiar..cred:)
me: esti normala
mirela: vorbeste-mi despre tine, sebastian
me: ar fi ca sexul cu prezervativ
mirela: cand spui ca sunt normala, adica?
ce te determina sa concluzionezi ca.
me: nu-mi plac scortosii…
sunt direct
mirela: aha!:)

me: prost de direct uneori, nitel timid
mirela asa:)
eu, irascibila..(intervin in monologul tau)
me: poate ca curajul este o depasire eacerbata a timiditatii
mirela: imi sare tandara repede, dar im irevin lafel derepede
da, inteleg ce vrei sa spui:)
me: imi plac femeile cu personalitate
mirela: dar si faptu lca est isigur pe tine te determina, cred..
9:24 PM me: nu plantele, care stau unde le pui
la femei ma refer
mirela: asta e…sunt_em oameni printre oameni
me: imi place sa fiu rasfatat
mirela: si cred ca fiecare isi are jumatatea sa, in univers
9:25 PM me: ce zici cu rasfatatul
mirela: daca0mi place sa fiu?
sau?
daca sunt|?

tu, esti
me: sa rasfeti
mirela: ai marturisit:))
me: un barbat
mirela: da, imi palce
la nebunei, chair
me: chiar
9:26 PM mirela: simt ca trebuie sa daruiesc tot ce-i bun in mine
me: cum spune-mi
mirela: neconditioant
ar sa merite
me: adica
mirela: cum?
tandra
me: da
mirela: in tot
me: practic
9:27 PM mirela: concret, vrei sa spui?
stergi:P
me: iti place sa faci cafeaua dimineata
mirela: e greu sa-ti gasesti cuvintele? sau, trebuie sa le cenzurezi?
da
nu tot timpul:P
me: ma gandesc
mirela: asa?
me: asa
mirela: pup

9:28 PM me: cum it imaginazi o zi cu barbatul iubit
mirela: o zi?
nu sunt pentru o zi
me: macar
mirela: nu vreau sa ma gandesc ca e doar o zi..n-ar fi barbatul iubit
me: stiu ca nu esti
mirela: ar fi o intamplare!
ATAT!
9:29 PM me: spune ca idee
mirela: sebastian
me: da
mirela: pentru mine barbatul iubit
inseamna
persoana fara de care n-as pute atrai
si careia i-as zambi tot timpul
i-as vorbii-a
s face prajitura preferata
9:30 PM l-as intreba tot timpul
nici n ustiu ce..
mi-as face planuri impreuna cu el..
m-as iubi
ca nebuna
nu stiu..
ar fi ca o zi insorita!
me: m-ai dat gata cu prajitura
mirela: razi de mine?
rosesc..raule!
me: deloc
mirela: jur ca asa as face

me: imi plac prajiturile, desi sunt fumator
mirela: orice, doar sa ii arat ca il iubesc i nfelul meu, simplu
si mie imi plac, la nebinie
me: est adorabila
mirela: ct fumezi pe zi?
multumesc, seb
9:32 PM me: imi plac dulciurile, inghetata
mirela: nu pot sa cred!!
la fel
me: un pachet
mirela: mie, cea de vanilie
cu caramel, eventual
me: ciocolata
mirela: daaa
exces sau in exces:))
9:33 PM me: in eces
mirela: exces de
in exces:P
pup
me: ai ceva cu fumatorii
mirela: nu
doar cu grasii:))
esti?:)
9:34 PM me: ma bucur, de baut nu beau..
mirela: ??
ma bucur..
sotu lmeu bea
me: nu sunt gras, totusi sunt solid
mirela: si, cand bea, devine violent
aha!:)
me: nasol
9:35 PM mirela: da
e most genetica, cred..
me: auzi, sunt solid
mirela: aud!
)
me: tapan
mirela: dar, solid si cu o brta ca in 9 luni
nu se poate?
)
me: nu
mirela: bine:P:P
9:36 PM me: ce inaltime ai
mirela: 1, 57
si 57 kg
m-am cantarit la buc
me: 1 70
mirela: cand am fost la spital
me: 85
9:37 PM mirela: era necesar pentru testul osteodensiometric
me: stiu
mirela: esti bine:)
me: chiar
mirela: mi te imagiam, dupa poza mai solid:))
testu la iesit bine
me: nu esti cam slabuta
mirela: nivel normal
nu
nu cred

n ustiu
9:38 PM me: sfrijito
mirela: sunt?
)
me: esti simpatica
mirela: :p
mss
i tu
bia acum
de-o vreme
era gata sa ma pierzi
tot insistand pe tema sexului
me: de ce
mirela: nu ca m=nu mi-ar fi placut, dar
ma chinuai, preactic
practic*
me: n-am vrut
mirela: doar imi provoca reactii
si, apoi, trebuia sa dorm
sa-m itreaca
ok
me: si mie
9:40 PM mirela: am depasit, cu brio, faza
da
me: apropo, cum iti arata sanii
mirela: si pentru tine trebuie sa fi fost greu
nu bine
me: sigur
mirela: sunt ca dupa nastere..
de ce?

me: adica
9:41 PM mirela: pai, s-au marit in volum, mul prea mult, in timpul lactatiei..ca
me: nu te jena
mirela: apoi, brusc, sa-mi scada..intrerupand la 3 luni ale copilului
ba da
ma complexeaza ideea ca sunt lasati
si ca am ruptura de perineu
si mai multe
m-a mdezbracat demult in fata ta:)s
me: nu trebuie
mirela: punandu-ti aproape tot despre mine
poate ca nu
me: asa e ok
mirela: dar daca nu mi se repeta
me: ba da
mirela: ma chinui, sugestiv, singura
me: am incredere in tine
mirela: e bibe ca ma eliberez
stiu ca asta incerci sa faci
zambesc:)
ai incredere, in ce sens, seb?
me: cate nasteri ai avut
mirela: una
si nici o intrerupere de sarcini
am dereglari hormonale inca de la 17 ani
am nasc la 28 de ani
me: pai baiatul este mare
mirela: a trebuit sa ast 4 ani copilul
are 12 ani eu 40
me: ce dereglari
mirela: menarha
a afot la 17 ani si jum
poi, dereglari..i nsensul ca nu am mentruatia regulata
me: sotia a nasc la 30
9:45 PM mirela: niciodata
am pauzr si de 7 luni, de un an
de 3 luni,..
me: e rau
mirela: e vraiste
da, stiu
me: ai bufeuri
mirela: am pilozitate in exces:(
da
me: unde
mirela: mai pune si lisa de tandrete, de dragoste
ma inhib aproape tot timpul
nu am o echilibrare emotionala
me: imi plac pilozitatile
mirela: n-am cum:(
nu inteleg ce va place la femeile cu par
in exces
me: ai poate o parere rea despre tine
mirela: eu, daca nu m-as epila, singura, acasa
as da sal meu la cosmetica

nu
dar atat de rea incat sa stau departe de barbati…
desi simt nevoia sa fiu iubita
ca orice femeie, cred..
si, ca mame, devenim si ma isensibile
eu, el putin
9:48 PM me: ai o doza de masculinitate?
mirela: rad, glumesc, vorbesc, ma socializez aproape perfect, cred eu
iubesc, in special, copiii si batranii

me: iti place sa domini sau sa fii dominata
9:49 PM mirela: sa fiu dominata
dar intru in joc, daca ma simt bine
me: sigur
mirela: devin activa
me: adica
mirela: adica, am initiativa
dar, am uitat cum e sa faci dragoste de palcere
in schimb, dl meu, e profesor in ale amorului in pat
me: ai initiativa la dragoste
mirela: pacat ca nu este si cinstit cu el si cu mine si uita in restul timpului sa fie la fel detandru
am, daca imi palce cineva
as simti nevi=oia sa-i si arat
m-ar atrage
dar, vorbesc pe termen lung
greu ma atasez cu adevarat de cineva
chair daca, de moemnt, cred ca e totul ok, ma inchid in mine imediat

me: si eu
mirela: da?
me: da tu esti exceptia
mirela: la tine, ai spus ca decurge totul bine
de largula?
poate te grabesti
me: da
9:53 PM mirela: esti tanar, ai tot timpul sa intalnesti pe cineva cu calitati
me: si tu
mirela: mult mai multe decat mine
si eu, ce?:)

me: da ce
est tinara
bine
cu nerv
mirela: sunt?..mmm..
a cam trecut timpul
neexploatata la capacitate maxima:)
)
rad..
nu de mine, cu tine..sau singura

me: ce te-as eploata…
acum
mirela: o data, de 2 ori
apoi?

ai inchis?
la mine picase netul

10:35 PM me: ai inchis inainte
mirela: s-a inchis
nu-i totuna

me: nu-i
mirela: inchideam doar cand
10:36 PM me: as vrea sa-ti sarut sexul
mirela: tu continuai mai deunazi sa vrei sa vb de/despre sex

dar, si atunci, iti spuneam
me: auzi
mirela: aud
)
me: si
mirela: si?
me: si
mirela: nu inteleg
10:37 PM me: te sarut
mirela: te joci cu mine, acum
nu-mi place
me: nu ma joc
mirela: crezi ca pentru asta am dorit sa revein/enim?:)
10:38 PM ba da
me: as vrea sa-ti sarut mult sexul
mirela: eu asa cred:)
me: te inseli
mirela: mi-ar face palcere, daca ar fi sa fii jumatatea mea sau prietenul meu de suflet
me: spun ce simt
mirela: si eu
me: cred ca sunt
mirela: eu nu ma supar, tu?
10:39 PM me: nu
mirela: ok
me: dar nu cred ca vrei sa-mi tai puta…?

10:40 PM me: simt ca am draci in pantalonii de trening
mirela: e normal, sebastian?
10:41 PM ??
me: m-am facut sex de cateva zile..gandindu-ma la tine
nu este normal
mirela: nuuu..de ce?
nu-i drept
viata ta familiala e viata ta!!
me: simteam o inseklatorie
10:42 PM mirela: nu ma inseli cu nimic..daor cdaca ar fi sa incepi aici si sa continui
te inteleg perfect!
dar, seb.. te rog
me: o duplicitate care nu-mi este caracteristica
mirela: ai acceptul meu!
iti multumesc
sd
desi ma simt vinoavata, totodata
me: data trecuta am ejaculat in pantaloni
mirela: stiu
nu am cum sa uit
asa cum nu uit cand, neejaculand in alta seara
a trebuit sa finalizezi singur
me: asa-i
mirela: te ibratisez
me: si eu
mirela: deja intervin prea mult in viata ta
nu asta vreau
me: cred ca gandim la unison
mirela: promite-mi ca vei fi tu, cel de ieru, inainte de a ma cunoaste
me: eu vreau
10:45 PM mirela: si, daor cand esti cu mine, imi apartii
me: sunt eu
mirela: am apreciat atat de mult gestu ltau, incat , daca ar fi sa se poata, as face dragoste cu tine
fara nici o ezitare..:)
10:46 PM me: simt
mirela: ma bucur
gandurile noatre s-au intalnit. cred, de mult..
inerfereaza..
me: da
sigur
mirela: dupa ce trec de un anumit nivel..in eter, aproape ca nici nu mai e greu
plan astral neinteles de ratiunea noastra
me: te simt aproape
mirela: doar de subtilul din noi
sunt, sebastian
me: bblablabla
sic
mirela: sanu te joci cu mine, te rog, da?
nu tia-m cerut si nu -ti cer nimic,
me: glumesc
10:48 PM mirela: irascibil, sensibil:)
te simti bin, de-aiac
me: da
mirela: a tu n ucred ca mai prea glumesti
erai asa incrancenat
me: cred ca da…
mirela: pup
me: sunt relaxat
mirela: ma bucur
esti liber
incepi sa te simti ca atare..cred
10:49 PM me: doar in pantaloni nu-i relaxare
mirela: !!!:)
me: nici la tine
mirela: de obicei,la cat timp faci dragoste?
nici
normal
10:50 PM me: la cateva zile, inainte zilnic, dar a intervenit rutina…
mirela: este placerea si dorinta ta
dar ea?
doreste?
10:51 PM sau..intra in atmosfera? sa ma exprim asa..

me: cam trag de ea de-o vreme
mirela: doar de-o vreme?
me: de 2-3 ani
mirela: poate ai gresit cu ceva/undeva/candva? sau?
aha!
10:52 PM me: nu
mirela: poate unde se apropie de menopauza
?
me: poate e menopauza…
mirela: da, e clar
ne furam gandurile:)
me: a intrat
mirela: ok
incj-hide
me: ihi
mirela:
me: nu
mirela: nu..ce?:)
10:53 PM me: cu inchisul
mirela: credeam ca aintrat ea si..
me: nu aia ai spus
mirela: am tastat gresit din graba
dar aia vroiam sa spun
me: te sarut
vrei sa inchizi
mirela: nu
avem ocazia

11:04 PM me: nici eu
dadadadada
mirela: )))
me: scot limba la tine
mirela: ce greu m-ai inteles..
scoate-o
sa nu scoti si:))
sunt nebuna:))
me: as vrea
11:05 PM mirela:
me: nu esti
mirela: nu?
nu:) cred..
me: esti franca
mirela: recunosc
de cate ori am avut de peirdut datorita sinceritatii mele
11:06 PM me: si eu
mirela: acum, uneori, imi zic ca, pote, era ma ibine sa fiu mai putin impulsiva
as fi evitat multe inicednte neplacute
si consum de stres

me: mirela, pe sex te depilezi
11:07 PM mirela: nu in totalitate
de teama durerii, cred

me: adica
mirela: si nici n u stiu daca a arata ca la 12 an ie bine:)
pai, in zona labiilor si putin ma isusu, nu
am colege care se eplieaza 100%
nu sti ude ce
me: nu cred ca-i bine
mirela: ?!:)
de ce intrebi, sebastian?
me: parca-i ceva nedezvoltat
mirela: da, cam asa..
si eu cred la fel..
me: sunt curios
11:09 PM mirela: desi, poti sa vezi si altfel: sa-ti imaginezi ca-i la pubertate..:)
si e la inceput..si ca…
asta, imaginativ..
depinde, cred, de la pers la pers..
ok, am inteles, din ciriozitate:)
ai intrebat:)
me: eu am par
11:10 PM mirela: mi se pare normal
sa existe
me: altii se depileaza
mirela: doar sa fie scurta cat de cat
me: pe sex
mirela: ca si la femei, si la brbati..
me: sigur
mirela: e cam la fel: fiecare, cum gandeste

cred ca cei cre, in principal, practica sex la ordinea zilei
si cu dicersi aprteneri
procedeaza in consecinta
me: cum iti place sa fii sarutata pe sex
11:12 PM mirela:
pe labii, in vagin:) pe anus…
altfel, cum?
me: pe anus
mirela: da, si..
me: mult
mirela: mmm..
me: si…
11:13 PM mirela: si..?
me: spune
mirela: sebastian, esti incordat!
me: da
mirela: ai nevoie de stimul
te sarut
me: excitat
mirela: imi palce sa simt cum juisez
in timp ce-s sarutata
me: imi place
si mie sa sarut acolo
mirela: si imi place sarutl francez
sau cand baga degetul
usor
me: da
mirela:
me: unde
11:15 PM mirela: imi place cand atinge, usor, anusul
me: unde
mirela: cu limba
apoi, cu fdegetul
cand ma intoarce pe burta
si ma penetreaza pe la spate..ador
me: sa fii in anus
11:16 PM mirela: uneori, na-s vrea sa se ma itern=mine
nuu
acolo, nu pot..
dar am incercat
e o senzatie noua..asa cum e aici, cu noi
me: nu ti-a placut
mirela: dar e dureroasa..si neigineinca
11:17 PM me: poate nu te-a pregatit destul
mirela: paote daca
exact
asta vroiam sa soun
me: n-a fost bland
mirela: muschii erau incordati..
me: trebuie multa blandete
mirela: probabil
nu are sufucenta rabdare, poate
me: relaare totala si nu doare
mirela: esti bine?
11:18 PM ai rezolvat?
me: rau
mirela: te sarut, seb
me: nu
mirela: dar, daca oun mana?
pun
me: si eu
mirela: usir, usor
me: pune
mirela: si ma joc?
imi place
me: cu ce
mirela: sa o simt tare:)
cu mana..nu simti?
11:19 PM me: ba da
mirela: vrei sa o ating cu buzele?

me: iti sarut ochii
mirela: voi faceti sex oral?
me: da vreau
mirela: multumesc\imi place mult
me: da facem
mirela: sunt deja acolo…
me: imi place
mirela: si tu ma mangai pe par:)
te simt incordat..
me: unde esti
da
mirela: incerci sa schibi ritmul
jos
la ea:)
me: vreau sa stai deasupra
mirela: sunem nebuni?
ma asez, incet
deasupra
me: da
11:21 PM mirela: si intru
me: cu sexul pe gura mea
mirela: gem usor
imi palce
me: unde
mirela: ooo
me: da
mirela: vrei sa continuam cu sarutul francez?
ok
me: te sarut
mirela: si eu seb
apoi, ce o sa ma fac?
11:22 PM me: mult mult mult
mirela: unde o sa ma scund?:)
oftez..putin
me: pana simt ca termini pe buzele mele
mirela:
me: indelung
mirela: termin o serie, dar continui..
imi place sa n use ternime, seb..
si tu stii
me: te sarut pe gura
mirela: esti biner?
me: apasat
da
mirela:
ma bucur
me: iti framant sanii
11:24 PM mirela: as vrea sa poti sa fii aici
me: cum vrei..mai tare sau mai incet
mirela: sau sa fiu eu acolo:)
incet
abia sa te simt
me: si eu
mirela: ma dor, altfel

me: si pe mine
mirela: imi place sa le ating
sa le simt, tari, in palemele mele
me: vreau pe la spate
mirela: e o placere deosebita
me: da
mirela: poti sa ma intorci, incet
cu spatele la tine
me: dai drumul
te sarut iar pe se
mirela: sunt aici
11:26 PM me: imi plimb limba pe sex, ingenunchiat in spatele tau
mirela: imi place
11:27 PM me: te patrund…
incet…
mirela: daa!
me: tare…
mirela: da
me: tare… incet
mirela:
me: tare
mirela: schimbi ritmul:)
me: te ador
da
tare
mirela: la inceput, am incet
mai
apoi, te simt din ce i nce ma iincordat..
me: incet
mirela: respiratia ma isacadata..
u deja juisez, imi palce
me: adanc
mirela: incet,
adanc
da
me: vreau sa intru mai adanc
mirela: e bine?
me: te trag spre mine
11:29 PM mirela: cat de adanc, seb?

me: ridica fesele cat mai sus
mirela: trage/ma
me: cat pot
mirela: da:)
bine
me: te trag
mirela: imi palce si mie
me: intu
intru
mirela:
me: te sarut
11:30 PM mirela: si eu
te ating, usor
me: simt ca incep sa nu mai pot
unde
mirela:
sunt cu spatele, seb , la tine
dar vreau sa fim in contact permanent
me: da
11:31 PM mirela: si simt nevoia sa te ating
cu mana
me: spune ce vrei
mirela: la ele, usor
me: atinge
mirela: in tim ce tu
ma patrunxi:)
me: da
mirela: la strang usor, imi place sa le simt tari
incordate:)
me: incet
vreau sa ma musti
mirela: iti simt o mana pe sanul meu
me: asa-i
mirela: de mana?

me: ce
mirela: seb, spune-m ica poti finaliza
!!:)
11:33 PM me: inca nu
mirela: prelungesti voluntar?
me: da-i drumul
incerc sa fii multumita
mirela: sunt la dispozitia ta..tu esti cel care actioneaza
si eu, al fel..
la mine deja s-a produs juisarea
orgasm e greu sa pot avea
me: vrea sa te sarut si pe anus,,,,vrei?
mirela: e ceva blocat in subconstient
incep sa ametesc, seb
nu ma irezist
vreau sa terminam, da?:)
le-am amestecat, le-am facut varza:)
ai terniat!!
me: da
mirela: da
te sarut
me: tu
te sarut
mirela: si nu t-as ma ida drumu ldi n brate, seris
11:36 PM me: si eu
mirela: eu, simt ca-s intr-un cuptor..am cred, febra

me: eu am terminat
mirela: dar poti sa stai langa mine:)
ma bucur
te sarut dulce
me: esti fantastica
11:37 PM mirela: oare?:)
11:38 PM me: fii tu
da
mirela: sper ca n-o sa adormi, acum:))
me: cert
nu
mirela: desi te dimti epiuzat:) de incordare si emotii
ai?
me: dar e o chestie asta
mirela: e o reactie normala
efortu lsi incordarea
me: am terminat
mirela: cred
11:39 PM me: am ajutat si cu manuta
mirela: da, dar ma refer la tot
bine, ce daca
me: la sfarsit
mirela:
me: a fost super
mirela: cand a ejacutat singura
11:40 PM me: tu
mirela: a fost de la faptul ca am inchis brisc, oare?
eu, am juisat putin..o sa dorm cu mana acolo..
me: bine
mirela: e incordata..nu pot sa ma linistesc usor..
poate, dupa o repriza de palns:)
o sa adorm
me: ai nevoie de mai mult

Un alt timp

Piky lătră îndelung, iar înserarea clipoceşte odată cu Someşul. Verdele arţarilor din parcul de alături tresaltă la fiecare maşină sau tanc pornit spre Deania.
Ştefan îşi scutură pantalonii trei sferturi, scuipă în palmă şi-şi trece mâna prin părul negru. Piky mai are apă în blană, Ştefan calcă pe-o parte. S-a tăiat puţin într-o scoică.
Îi e lene să-i pună apă, dar îi aruncă resturi de mâncare în cratiţa veche. Piky mănâncă, dă din coadă. Are fire albe în blană. Mama păşeşte dintr-o cameră în alta cu un cuţit. Dreapta o are murdărită de la cartofii curăţaţi. Are încă trei-patru cartofi întregi pe masă şi se poate apuca de preparat cina la sobă. Ştefan o urmăreşte de sub vişin, lipit de câinele lup de cinci ani. Are cu şase peste Piky.
Soldaţii nemţi trec pe stradă. Imenşi, năduşiţi, serioşi. Se întreabă când o să fie asemeni lor. Ca tata.
Ştefan s-a spălat deja pe mîini. Pe faţă, desigur că nu. Ce-o să-i placă gulaşul. Cu o roşie, un ardei, ceapă şi castraveţi răciţi la pompa de apă.
O formă sângerie se întăreşte între picioarele din spate ale lui Piky. Hipnotizat, o forţă ce-l copleşeşte îi poartă degetul arătător spre ea. Pe ea. Dar şi inelarul. Ea creşte. Percepe o piele moale pe care-o împinge şi-o trage. Iar şi iar. Ea zvâcneşte şi-o pată alb-gălbuie apare pe tăietorul de lemne.
Ştefan fuge în cameră uimit. Inima îi bate ca toba lui Mori când dă veştile de la primărie. Se gândeşte la injecţii, pilule, săpat în grădină, la gheaţă pe burtă. În zadar. Ea îi înalţă şi lui pantalonii. Duce degetele înainte şi înapoi. Mama îl cheamă la cină. Ultimii militari s-au pierdut după colţul drumului, trăgând în urma lor, spre alt oraş, războiul. Ea arde. Ştefan arde.

Dumnezeu a venit cu Citroenul

Mi-am cumpărat un Citroen fără să am permis, aşa cum taică-meu şi-a luat demult un disc cu Edith Piaf fără să aibă picup. Făţă de bătrânul, care era topit după solistă, pe mine nu mă rodea deloc amorul automobilistic. Chiar deloc. Dar aşa a stat treaba.
Tocmai m-am hotărât să mă las de ziaristică şi să mă apuc de afaceri. Visam să mă îmbogăţesc repejor, ca să fiu liber să scriu poezie şi proză. Şi am dat-o pe comerţ ca mulţi români în anii ’90. Iar comerţul s-a legat de mine doar cu pagube, aveam s-o constat ulterior.
M-am reîntors în Transilvania după ce ne-am vândut apartamentul din Bucureşti. Ne-am mutat- şoţia, fetiţa şi eu- în apartamentul bunicului, pe care ne-am angajat să-l întreţinem, dar le-am plătit şi-o cotă părinţilor. Fiindcă ei au cumpărat apartamentul de la stat cu câţiva ani în urmă, pe preţul unui frigider, când pentru voturi Iliescu s-a hotărât să-i transforme pe chiriaşi în proprietari. Mi-au cerut, am plătit. Acum leii de frigider ai părinţilor s-au transformat în jumătatea preţului real al locuinţei. E de spus că bunicii m-au crescut. Bunica a murit când eram în liceu.
Pe lângă traiul cu bunicul, m-am ales şi cu un magazin cu haine şi, bineînţeles, cu Citroenul alb la mâna a doua pe care găseam des scris “Spalămă”. După acest tip de vehicul s-a fabricat la noi Oltcit. Neştiinţa gramaticii, pasămite, se armoniza de minune cu praful de pe automobilul parcat lângă drumul naţional. Rareori mergeam după marfă cu el, când conducea mustăcind câte un prieten. Căci şi prietenii preferau să ne ducă cu maşinile lor şi să plătim cheltuielile, numai să nu folosească Citroenul cu motor suprarealist, dificil de reparat pe drum, la o adică.
Deşi am terminat şcoala de şoferi împreună cu soţia, nu mi-am luat permisul de conducere. N-am mers la examenul final. Soţia s-a luat după mine. Astfel că în casă n-aveam nici un permis de conducere. Urcând la volan, trăiam cu spaima nu că o să mă accidentez, nu, ci să nu accidentez pe cineva, să nu nenorocesc existenţa cuiva- apoi, cum aş putea să trăiesc cu vinovăţia în suflet? Terminând orele de condus, sigur că ştiam să şofez. Chiar m-am urcat de două-trei ori în maşină şi am luat-o la drum prin oraş când eram suficient de beat ca să nu-mi dau câtă idioţenie era între urechile mele. Odată, în sat la soacra, am mers prin albia pârâului cu Citroenul ca la raliuri, şi-am făcut un salt cu el de trei-patru metri de pe un dâmb. La aterizare, dacă până atunci ştiam că are doar un motor care toarce silenţios, de atunci încolo am conştientizat că maşina este compusă din mii de piese, din care o mulţime au început să sune.
Cu bunicul ne înţelegeam la fix. Amândoi eram regalişti şi înjuram comuniştii. El mai vocal deoarece a fost şi prizonier în război la ruşi. Îşi iubea nepoţica pe care o plimba cu taxiul la izvor după apă, iar Dalia, la trei ani, nu-l slăbea o clipă. Cu soţia mea, Andrada, avea alt numitor comun. Bunicul Gavril era bolnăvicios de mâncăcios şi ea gătea la superlativ. Era un maniac al sarmalelor. Andrada l-a cucerit, s-ar zice, şi cu sarmalele ei. Mă certam cu bunicul doar pe seama lui Dumnezeu şi el mă numea “spurcăciune ateistă”. Era greco-catolic practicant. Nu putea să priceapă că un om deştept- mă credea deştept- poate să fie ateu dacă nu-i comunist. “Nu-ţi bagi degetul în cur ca să-ţi atingi omuşorul, ţi-l bagi în gură”, zicea.
Cu peste doi metri, bunicul arăta ca un docher în ciuda faptului că a fost frizer toată viaţa. Niciodată nu i-a displăcut băutura şi se bucura că mă are ca partener spre necazul Andradei, care nu suferea beţivii. Nu eram noi beţivi cum ne spunea ea, dar nu ne dădeam în lături s-o facem lată uneori. “E femeie s-o ungi pe pâine Andrada, obişnuia să zică bunicul când avea coniac la bord, trăgându-mi cu ochiul, dar Dumnezeu i-a dat limba cam prea lungă-lungă”. Era fraza lui stas în asemenea ocazii, pe care o rostea întotdeauna după câteva minute de la întoarcerea acasă, timp în care Andrada ne probozea în fel şi chip. Zicând astea îşi privea în ochi soţia nepotului, apoi o săruta zgomotos pe obraz.
Bunicul nu pierdea prilejul să mă miştocărească pe seama Citroenului. Cu obstinaţie. Mă tot întreba dacă vreau să-l transform în coteţ de găini. Îndeosebi din cauza asta, m-am hotărât să-l vând. Am dat anunţuri în ziare, am lipit afişe pe unde am putut, însă n-au apărut amatori. Fiind parcată pe trotuar, o mai loveau pietricele aruncate de roţile camioanelor şi rugina a început să se arate pe ea ici-colo. Când îşi aduceau aminte, doar Andrada sau bunicul o spălau. “Ca să vadă găinile sfântul soare”, zicea bunicul Gavrilă.
Bunicul a murit repede, în stilul lui, după doi ani în care am locuit împreună. Citroenul era tot în faţa blocului, la un an de când vroiam să-l dau dar nu-l vroia nimeni. L-am internat joi în spital, îl durea pieptul şi burta, iar vineri la prânz a murit. “Nu fii cufurit, nu plânge. Să ştii zevzecule că Dumnezeu există, să-ţi intre în cap.”, au fost cu aproximaţie ultimele lui cuvinte, rostogolite mângâindu-mi mâna. Atunci am plâns prima oară în existenţa mea de matur.
Deoarece era sfârşitul săptămânii şi trebuiau să-i facă şi autopsie, medicii mi-au spus că nu pot să-i scot corpul din spital decât luni. Am început să mă gândesc la înmormântare, implicit la cheltuieli. Ştiam că avea fonduri de înmormântare la două firme de de acest soi, a cotizat zeci de ani la ele, iar carnetele se găseau la maică-mea. Nu mi-am făcut probleme până când cea care m-a născut a zis că nu-mi dă carnetele deoarece eu m-am obligat să-l îngrop. Am simţit cum mă cuprinde disperarea.
În ultimele zile vânzările la magazin au fost puţin peste zero, iar prietenii, majoritatea scriitori, aveau bani câtă dragoste de pisici are şoarecele. Eram disperat şi-mi era ruşine de situaţie. Nu le doresc nici duşmanilor sâmbete şi duminici asemeni celor de atunci. Mă gândeam să mă sinucid, dar n-am avut curaj.
Luni dimineaţa beam cafea şi probabil că eram la fel de negru la faţă ca şi cafeaua. Peste cîteva ore trebuia să-l scot pe bunicul din morga spitalului. Am deschis uşa după ce am auzit soneria şi am vrut s-o închid repede la loc la primul impuls. Al doilea gând a fost să-i invit în hol, poate-mi fac un serviciu ucigându-mă. Erau doi ţigani destul de solizi, curaţi dar fioroşi. Mi-au spus pe scurt că doresc să cumpere Citroenul. Nu-mi venea să cred ce auzeam. Mi-au mai zis că n-au toţi leii, ci doar trei-sferturi din suma la care ne-am înţeles în final. Restul urma să-i primesc peste o lună. Fără multe poveşti, au început să-mi numere bancnotele în palmă şi am semnat pe loc un contract pe-o coală de hârtie.
Peste o lună, punctual, ţiganul cumpărator al Citroenului a bătut iar la uşa noastră. S-a scuzat că nu are restul de lei promis. Şi-a înmormântat o fetiţă. Acolo i-a folosit. Era în haine de doliu. I-am zis că nu-mi mai datorează nimic.
Mi-a intrat în cap că Dumnezeu există.