Presupun că lectorii blogului ştiu cine este Milan Kundera, aşa că n-o să insist. Mass-media relatează despre o faţetă revoltătoare a scriitorului. Citez de pe Realitatea. net: “Autorul romanelor de mare succes „Insuportabila uşurătate a fiinţei” sau „Viaţa e în altă parte” este acuzat că, în 1950, ar fi povestit Securităţii cehe despre întâlnirea unei studente cu un pilot care dezertase din armată şi revenise clandestin în Cehoslovacia. Victima denunţului a fost arestată şi condamnată la 22 de ani de închisoare.” Ştirea mi-a lăsat un gust amar. O mare tristeţe. Şi mi-a provocat declicul mental al întrebării din titlul postării.
Cazul Kundera. Vinovăţia este proporţională cu valoarea?
8 comentarii to “Cazul Kundera. Vinovăţia este proporţională cu valoarea?”
-
Deh, toti au colaborat intr-un fel sau altul…Sau aproape toti… Nenorocirea e ca acei pe care i-am socotit repere morale nu au venit in fata noastra sa ne spuna ca au facut-o. Nu era nevoie de cainta, ci doar de recunoastere…Asta e, natura umana nu inceteaza a ne uimi….
-
Aşa-i, dacă recunoşteau… Dar nu poţi să-i ierţi dacă nu recunosc.
-
Dar daca asa i-a dictat constiinta? Ce mai zici? Omul isi apara statul, iar individul acela era dezertor, plus ca fugise intr-o tara dusmana Cehoslovaciei, nu? Poate facuse o fapta buna. Cine poate sti?
-
Alexandre, conditiile alea tulburi la doar 5 ani de la terminarea razboiului, coroborate cu dictatura comunista care era abia la inceput si cu faptul ca cel turnat era si dezertor si fugit in Germania poate spun ceva.
-
Circumstanţe atenuante putem să aflăm. Era şi un comunist convins. A fost slab totuşi, cel denunţat putând ajunge în faţa plutonului de execuţie.