Sărutarea călăului pe gură

De ce să aspiri să fii păstrăv, când şi bibanul înoată? Dar vultur, când şi ciorile trăiesc până se plictisesc? De ce să pretinzi cozonac, când şi mămăliga umple burţile? De ce să-ţi aprinzi paie în cap, fără să fii nevoit? Că e bine şi aşa. Că toţi trebuie să trăim. Că nu începe şi nu se termină lumea cu noi.

Mă gândeam la acestea văzând reacţiile unor tineri scriitori talentaţi la dezvăluirile despre colaborarea cu Securitatea a lui Ioan Groşan şi Ioan Es Pop, chiar şi pe marginea unor articole de-ale mele. Datorită vârstei, este de presupus că n-au turnat, ca să spui că, de fapt, se apără pe sine apărând informatorii dovediţi. Mărturisesc că nu-i înţeleg.

Îmi place să cred că în sufletul unui scriitor ar trebui să-şi găsească loc o fărâmă de idealism, o aspiraţie spre justiţie. Despre ce justiţie se poate face vorbire plângând pe umerii turnătorilor şi uitând de victimele lor?

Destui informatorii au fost victime ale securiştilor, se ştie. Victime transformate în nişte călăi din umbră pentru prieteni şi rude. Pe care i-au dat pe mâna securiştilor, eviscerându-le intimităţile, distrugându-le viaţa.

Apărarea informatorilor echivalează cu sărutarea pe gură a călăilor. Talentul nu scuză ticăloşia. Nici a turnătorilor, nici a apărătorilor lor.

Alexandru Petria

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: