Constantin Ţoiu şi interferenţa scriitorilor cu Securitatea

Referitor la colaborarea scriitorilor cu Securitatea:

 

„Mi s-a propus şi mie să colaborez. Mi-au spus: „Ştim că vă place Parisul. Dacă vă trimitem la Paris doi ani, să ne daţi nişte scrisori?” Eu, foarte intrigat, cum dracu’ îşi permit să-mi propună aşa ceva – ce voiau, să fiu un fel de Sorge? Eu nu sînt bun de aşa ceva, eu ce aflu azi, mîine ştie toată lumea. Aşa că le-am zis în glumă: „Îmi daţi doi ani la Paris?! Daţi-mi toată viaţa şi atunci voi reflecta dacă face ori nu ce-mi propuneţi…” Aşa vorbeam cu ei. Le impuneam. Am refuzat fără să-i jignesc. Pe urmă am devenit secretar al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti. Şi le-am zis securiştilor: „Vă rog, daţi-le perspective scriitorilor tineri, de pildă să meargă şi ei în străinătate să studieze. Creşteţi-i, nu-i mai zăpăciţi cu politica.” Aşa făceam. Pentru scriitorii tineri. În fine, n-aş vrea să insist. Cît despre scriitorii disidenţi, aceştia sînt cunoscuţi. Eu l-am socotit cel mai interesant pe Manolescu. El a fost principalul disident, după mine. Au mai fost şi alţii, însă nu erau de valoarea lui. La noi nu se putea face disidenţă. Scriitori disidenţi au fost doar cîţiva.”

„La mine nu aveau de ce să se lege(securiştii-n-m. A.P.). De Doinaş au avut, de Negoiţescu au avut. Eu am fost totdeauna de stînga. Toate astea sînt scrise. Şi faptul că eu mi-am provocat singur excluderea din partid. Ei cunosc toate lucrurile astea. Şi faptul că odată, la o şedinţă a scriitorilor condusă de Popescu-Dumnezeu, care a spus „Să se termine cu grajdurile de la Uniunea Scriitorilor”, eu, care fusesem proaspăt numit la Uniune, m-am ridicat şi i-am spus, de faţă cu o sută cincizeci de scriitori, cîţi eram adunaţi: „Vă rog să vă retrageţi cuvintele”. A fost un succes colosal. Toată lumea a venit la mine şi toţi activiştii care erau de faţă m-au îmbrăţişat – nu-l înghiţeau nici ei pe Popescu-Dumnezeu. A auzit pînă şi Ceauşescu că unu’, Ţoiu, l-a pus la punct pe Popescu. Poziţia mea a fost dictată de faptul că eram vicepreşedinte. Dar depinde ce viaţă ai avut, dacă eşti şantajabil.”

Despre cazul Breban:

„Aş prefera să nu comentez. Nu pot să povestesc discuţia foarte tare pe care am avut-o cu el la Paris. N-o povestesc ca să n-aibă aerul că vorbesc un confrate de rău. Dar caracterul lui Breban e de aşa natură, încît i se poate întîmpla aşa ceva, pentru că e foarte plin de sine. El fiind un scriitor bun. Nu intru în detalii, dar îl scuz şi pe el. Era prea orgolios ca să nu facă ce-a făcut. Important este că la noi în România scriitorii au fost mai aproape de comunişti”

Constantin Ţoiu împlineşte 88 de ani la 19 iulie 2011. Interviul din care am extras citatele îl puteţi citi în „România literară”   http://www.romlit.ro/un_scriitor_adevrat_nu_face_ru_altui_om

Date despre Constantin Ţoiu http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_%C8%9Aoiu

 

 

 

Anunțuri

6 comentarii to “Constantin Ţoiu şi interferenţa scriitorilor cu Securitatea”

  1. Il stiam ca un scriitor bun. N-am stiut alte detalii. Sa-i dea Dumnezeu sanatate si noroc. Eu, semnatarul acestor randuri, in calitatea de Presedinte al Societatii Nationale Cultural Patriotice AVRAM IANCU din Romania, Filiala Zonala Brad, daca as avea o adresa de mail [sau postala] a acestui mare roman, la aniversare, as vrea sa ii trimit un tablou cu eroul nostru national AVRAM IANCU, si sa ii cer aprobarea sa il consider membru de onoare al Filialei Zonale Brad, a S.N.C.P. Avram Iancu. Sper sa imi parvina in timp util.

  2. Cred ca ar trebui sa trimiteti pe adresa „Romaniei literare”. Sigur că o să ajungă la dânsul, doar a lucrat atâta timp acolo.

  3. Întotdeauna adevărul se află la mijlocul terenului ! Tripleta de mai sus ( Ţoiu, Doinaş, Nego ) avea o hibă comună, uşor de şantajat. Interesant e de observat când i s-a propus să, căci şef la Asociaţie l-am prins şi eu, deci după „Galeriţa cu vie sălbatică” ! D’accord, e un scrietor bun şi am plăcute amintiri de la Uniune, dar nu cred că-i chiar aşa ! Iar Manolo era disident cu învoire de la Gogu Rădulescu ! Istoria e mai complexă, oameni buni, şi ar trebui s-o însăileze cineva, odată şi odată… Altfel, vom rămâne uitaţi în mijlocul „Empire”-ului…Oricum, la mulţi ani !

  4. Ar trebui scrisă de martorii evenimentelor, dar daca n-o fac…?

  5. Multumesc frumos dle Petria. Fiti bun [in continuare si ajutati-ma sa ajunga mesajul meu din 14 iulie la Romania Literara sau ajutati-ma cu adresa respectiva. Sa aveti noroc !

  6. Adresa redacţiei:
    Calea Victoriei Nr.133, sector 1,
    Bucureşti, cod 010071
    Tel: 021.212.79.86
    Fax: 021.212.79.81
    Web:www.romlit.ro
    E-mail: romania_literara@yahoo.com
    E-mail: revistaromanialiterara@gmail.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: