M-a pus Michiduta sa citesc romanul „Placeri interzise”, de Lora Leigh, aparut la „Nemira” în 2009. 
Am rezistat cu eforturi tentatiei de a-l arunca la cosul de gunoi, dupa primele 50 de pagini. Cum nu-mi place sa abandonez in nimic, l-am terminat totusi, nu vă spun cu cate injuraturi slobozite fara retinere.
Volumul se vrea literatură erotica, insa este maculatură curata. Lora Leigh scrie cum altele tricoteaza la o cafea sau un ceai, discutand totodata cu prietenele. Pe coperta a IV-a a cartii se poate citi: „Lora Leigh este un star pe firmametul literaturii erotice datorita intrigilor ei extraordinar de senzuale si fascinante”. Randurile sunt semnate de Lucy Monroe, probabil o tanti cu care-si bea cafeaua Lora Leigh.
Nimic fascinant in „Placeri interzise”, dimpotriva. Intalnim un rudiment de intriga politista trasa de par pe aproape 500 de pagini si scene de sex descrise ca pentru retardaţi, bombastic, cu o lipsa de imaginatie penibila.
Probabil că „Placeri interzise” ar merita sa-l cumpere cei care doresc sa-si mareasca tensiunea arteriala. Dar numai dupa indicatia medicului.
Alexandru Petria 