Liviu Antonesei: „Alexandru Petria este un prozator pe care, la nevoie, va trebui să-l şi biciuim ca să-şi scrie cărţile următoare”

Rubrica „Bursa cărţilor”

 

Alexandru Petria, Denia neagră, Herg

Benet Publishers, Bucureşti, 2011, 160 p.

 

Pe la începutul primăverii, am primit de la editură – sau de la autor? – manuscrisul electronic al acestei excelente cărţi de povestiri pentru a scrie cîteva cuvinte pentru cea de-a patra copertă. Pentru o asemenea operaţiune, nu e neapărat nevoie să citeşti cartea în întregime, e suficient să ştii ceva despre autor şi să răsfoieşti puţin volumul. Însă, cum sînt un ins ceva mai disciplinat am început cuminte cu lectura primei pagini din Prima zăpadă, cea dintîi povestire a volumului. Şi cartea m-a prins imediat în

capcana sa, aşa că am citit-o „dintr-o bucată“, apoi am recitit-o imediat într-un ritm ceva mai normal, iar la sfîrşitul celei de-a doua lecturi, tot am rămas sur ma soif, cum ar spune franţuzul aflat în aceeaşi situaţie. Sincer să fiu, mi-ar fi plăcut să fie măcar de două-trei ori mai voluminoasă. Prin ce m-a cucerit cartea lui Alexandru Petria? Prin micile sale povesti atroce, gingaşe altele sau gingaş-atroce cele mai multe, cîteodată chiar „crude şi insolite“, deşi nu neapărat în maniera lui Villiers de l’Isle-Adam. M-a mai cucerit prin caracterele schiţate în două-trei pagini, prin calităţile stilului perfect adaptate de autor explorării „micilor spaţii“ ce fac teritoriul său de luptă. În prezentarea aceea de pe copertă spuneam că nu mă îndoiesc că voi

deschide adesea această „casetă cu bijuterii“, pentru a revedea un inel, o agrafă, un colier. Iată, am deschis-o încă de cel puţin două ori – o dată în vederea participării la lansarea acesteia la Tîrgul de carte Bookfest, a doua oară acum, pentru a formula aceste sumare, însă foarte sincere notaţii de apreciere.

Între timp, am avut prilejul să citesc şi Zilele mele cu Renata, un scurt, însă dens, ca să spun aşa!, roman erotic, apărut acum cîţiva ani. E clar, Alexandru Petria este un prozator pe care, la nevoie, va trebui să-l şi biciuim ca să-şi scrie cărţile următoare. Felicitări editurii că s-a străduit să ni-l aducă la lumină!

Liviu Antonesei

 

Revista „Timpul”, luna august 2011, pag 5

Doritorii pot să citească toată revista aicispalt_august_v3

6 Responses to “Liviu Antonesei: „Alexandru Petria este un prozator pe care, la nevoie, va trebui să-l şi biciuim ca să-şi scrie cărţile următoare””

  1. Cai mari! Felicitari!

  2. Dar n-am glumit! La nevoie, scotem toti cititorii bicele! Auguri!

  3. Felicitari,dle Petria. Opinia dlui Antonesei e garantie de calitate.

  4. Liviu, vad ca-i de pus osul la muncă…
    Anca Vlase, mersi!

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: