Noul apel către lichele

Nu e momentul să vă retrageţi din viaţa publică. E timpul să fiţi consideraţi morţi în viaţa publică. Spiritual. Nu înainte de-a vă recunoaşte micimea omenească. Existenţa larvară conectată la banul public. Fie şi cu forţa.

Sunteţi nişte baloane umflate de un marketing insistent, cu o operă care n-are cum să treacă graniţele ţării.  Orgoliul n-o să vă asigure decât un loc insignifiant în istorie. La „nu faceţi ca ei”. Sau la „deştepţi, dar lepădături”.

V-aţi asimilat coprofagia în metabolism când naivii credeau că sunteţi nişte repere.  I-aţi înşelat. Din cinism sau cecitate momentană.

Presa v-a etichetat greşit ca „Intelectualii lui Băsescu”. În realitate, aţi abdicat de la condiţia de intelectuali susţinând şi pentru al doilea mandat un personaj antidemocratic.

Ca şi Băsescu, sunteţi la fel de vinovaţi pentru situaţia catastrofală în care a ajuns România.

Într-o ţară ocupată, sunteţi colaboratori cu inamicul, regimul actual.

Mila, în ceea ce vă priveşte, nu e generozitate. Ci prostie.

E timpul să lăsaţi locul celor care se respectă şi-i respectă pe români.

E timpul să muriţi bine!

Alexandru Petria

Textul a fost publicat pe Agenţia de Carte http://www.agentiadecarte.ro/2011/09/noul-apel-catre-lichele/

Cum am ajuns subiect de banc

Am primit de la un prieten pus pe glume un banc adaptat pe seama mea. Am ras, sper sa radeti si voi:

 

Cine reuseste in timp de 7 minute sa calce o camasa, sa manance o paine si sa rezolve o femeie.

1) Primul concurent, neamt, se apuca cu multa meticulozitate si calca cu mare grija camasa, dupa care constata ca nu mai are timp, musca o data din paine si… se scurge timpul.

2) Al doilea concurent, un rus, fara sa stea prea mult pe ganduri, se apuca de femeie, o rezolva, apoi mai mai are timp sa manance o jumatate de paine si… se scurge timpul.

3) Al treilea concurent, un roman, Alexandru Petria, o pune pe femeie sa calce camasa si in timp ce femeia calca, o rezolva, mancand in acest timp painea.

Vine presa sa ia declaratii.

Neamtul declara: “Noi asa suntem obisnuiti, muncim si incercam sa facem treaba cat mai bine, apoi daca mai ramane timp, mancam si apoi daca mai e timp ne distram, daca nu… ne apucam din nou de munca, si tot asa.”

Rusul declara:”Noi asa suntem obisnuiti. Mai intai ne distram, apoi daca ramane timp mancam, apoi daca mai ramane timp muncim…”

In sfarsit, Petria spune si el: “La noi asa e. Daca nu-l f… pe cel care munceste, nu poti sa mananci o paine..!!!!

O imagine care seacă vorbele

Zilele Revistei Familia

Batjocorirea lui Brâncuşi

Costă prea mult să pui un cordon în jurul statuii? Oroarea mi-a fost semnalată de criticul Daniel Cristea-Enache, pe Facebook.

Vladimir Tismăneanu în „Convingeri Comuniste”

„Orice analiză teoretică a problemei spiritului revoluţionar va trebui să încerce o definire a conceptului, o prezentare a notelor sale caracteristice. Această necesară desluşire a noţiunii o vedem posibilă mai cu seamă prin determinări negative şi prin succesive dellimitări. (…) Spiritul critic revoluţionar postulează unitatea indisolubilă dintre mijloace şi scop, şi chiar, mai mult, vede în mijloace premisa îndeplinirii scopului. În acest punct se mai impune o delimitare: apariţia marxismului ca o filozofie care reprezintă «maximum de istorism» (…) dă naştere unei modalităţi esenţiale noi de expresie a revoluţiei pozitive – spiritul revoluţionar comunist. Spre deosebire de umanismul abstract care a însoţit toate marile revolte din trecut, spiritul revoluţionar comunist părăseşte punctul de vedere al individului izolat şi caută secretul existenţei sociale în lupta claselor şi în dinamica societăţii civile (…). Spiritul revoluţionar comunist valorifică toate tradiţiile umaniste. (…) Într-o epocă în care unele conştiinţe intelectuale îşi pierduseră axul de rotaţie, Partidul Comunist Român a reuşit să focalizeze într-o luptă, într-un şuvoi unic al libertăţii şi speranţei, dorinţele tuturor oamenilor de bună credinţă de la noi, de a se împotrivi urgiei brune, abjectului spirit gregar. (…) În anii de după război, logica acţiunii revoluţionare aducea la ordinea zilei lupta cu duşmanul de clasă, reconstrucţie, entuziasmul eroic al brigăzilor de muncă voluntară. (…) Spiritul revoluţionar se afirmă ca născător de valori, ca substrat al tuturor acţiunilor menite să ducă la înaintarea noastră spre comunism. (…) Spiritul revoluţionar presupune curajul de a gândi realitatea în toată complexitatea ei, pentru că, aşa cum sublinia secretarul general al Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu: «A fi cu adevărat marxist-leninist înseamnă a fi un explorator îndrăzneţ şi experimentat al drumului nou pe care-l deschide omenirii socialismul şi comunismul (…)». Studenţimea, alături de întreg tineretul, de toţi oamenii muncii, dă viaţă prin fapte spiritului revoluţionar comunist, este angajată plenar în efortul de transformare revoluţionară a societăţii noastre pe drumul comunismului” (Vladimir Tismăneanu, „Spiritul Revoluţionar”, „Convingeri Comuniste”, anul I, nr. 1, aprilie 1974, p. 10).

Dubla măsură a lui Gabriel Liiceanu

Charles Bukowski a scris într-o povestire că „politica e ca şi cum ai încerca să i-o tragi în fund unei pisici”. Ieşi zgâriat, cu răni adânci şi dureroase, compromiţătoare. Comparaţia deşucheată a americanului se potriveşte de minune realităţii perverse a politicii româneşti. Şi unora dintre intelectualii care se avântă în ea.

Într-o pauză din delectarea cu Bukowski, ce potrivire!, navigând pe net, am descoperit un articol vechi de-al lui Gabriel Liiceanu, „Câteva precizări despre logica lui ex-„, „România Liberă”, Anul L, Nr 14674, Serie nouă, nr 640, 29 aprilie 1992. Eseistul se referea în el la Regele Mihai, la modul incalificabil în care a fost tratat de Ion Iliescu. Care-l numea metodic ex-Rege, cu intenţie minimalizatoare. „Nu este adevărat că Regele Mihai este ex-regele României, aşa cum nu este adevărat că preşedintele României, dl Ion Iliescu, este ex-prim secretar. Sau altfel spus: pe cât de puţin este Ion Iliescu „ex-prim secretar”, tot atât de puţin este Regele Mihai „ex-rege”. Fiecare a fost şi este ceea ce a fost şi este dintotdeauna: Regele-rege, dnii Iliescu, Bârlădeanu, Marţian şi ceilalţi-secretari, prim-secretari şi propagandişti de partid. Toţi sunt ce-au fost: unii regi, alţii activişti.”, a afirmat cu revoltă Liiceanu.

După o acoladă temporară de aproape 20 de ani, recent, Traian Băsescu l-a numit tot ex-Rege pe Regele Mihai. „Abdicarea regelui a fost un act de trădare al interesului naţional al României. Un act de trădare din partea regelui. Ăsta e punctul meu de vedere”, afirma în vară acelaşi Băsescu, care a aruncat şi că Regele Mihai a fost „slugă la ruşi”.

Dacă în vară încă speram şi la o reacţie a lui Liiceanu la insanitatea lui Băsescu, ca o dovadă de verticalitate în al doişpelea ceas, la ora redactării articolului nu mai am aştept nimic. Liiceanu este un om al dublei măsuri. Prea orgolios să-şi asume deschis greşelile. Să recunoască răspicat că a pariat pe un om nedemn de funcţia de preşedinte al României. Bărbăteşte. De ce nu susţine despre Băsescu ce a zis cu îndreptăţire despre Iliescu?

Pisica lui Bukowski l-a cam desfigurat pe Gabriel Liiceanu. A rămas să respire printre noi ex-Gabriel Liiceanu. Pe firul logicii lui „ex”…

Alexandru Petria

Articolul lui Liiceanu din 1992 il puteti citi aici http://spunesitu.adevarul.ro/Politic/Dezbateri/Traian-Basescu-vorbeste-in-2011-despre-bietul-exRege-In-1992-Gabriel-Liiceanu-vorbea-despre-logica-stramba-a-lui-exCat-de-mult-seamana-Romania-de-azi-cu-exRomania-de-acum-20-de-ani-9139

Text publicat pe Agentia de Carte http://www.agentiadecarte.ro/2011/09/dubla-masura-a-lui-gabriel-liiceanu/

PDF Revista „Tribuna” cu articolul lui Radu Ţuculescu despre „Deania neagră”

Cu întârziere, am făcut rost de pdf-ul cu numarul în care a apărut cronica marelui prozator Radu Ţuculescu despre mine… E aici tribuna cu deania

Andreea, extremă urgenţă!

Cei care doresc să o ajute pe Andreea o pot face donând bani în contul RO18BTRL04601201S65262XX deschis la Banca Transilvania pe numele Andreea Popescu.

Amanunte despre acest caz tulburător

http://www.cancan.ro/actualitate/intern/colega-noastra-are-25-de-ani-si-a-aflat-ca-sufera-de-cancer-osos-sa-o-ajutam-pe-andreea-185113.html

Deania neagră. O cronică de Ion Radu Zăgreanu („Vatra veche” nr.9 , numărul pe septembrie)

Prozele scurte ale lui Alexandru Petria, adunate în volumul Deania neagră (Editura Herg Benet Publishers, 2011), atrag prin subiectele abordate, inspirate dintr-o realitate apropiată si prezentă, prin finalul lor neprevăzut, de multe ori amânat prin suspans, prin trecerea subtilă de la real la fantastic, prin suprapunerea planurilor acţiunii, unul obisnuit si altul ca o „materializare a fantasmelor” personajelor, prin limbajul direct, uneori frust. Întâmplările narate ne aduc în faţă personaje puternice, nu de puţine ori cinice, sau cu un comportament ce frizează sadismul. Elevul Călin (Prima zăpadă) are tăria sufletească de a fuma lângă corpul spânzurat al fostului său profesor,ba mai mult, îi fură portofelul si scrisoarea de adio. Un cinic este si Vasile Măierean (Mâna de lucru). Nu îl deranjează faptul că soţia lui, Sofia, a fost muscată de o maimuţă, adusă de un nepot din Angola, ci e îngrijorat că ea „nu e disponibilă la săpat”. Comercianţii ambulanţi (Trei oameni onesti), după ce descoperă că prietenul lor, călugărul, adună bani pentru sine, nu pentru o mănăstire, consimt să-l ierte, când el împarte cu amicii săi sumele obţinute.

Mulţi dintre protagonistii acestor naraţiuni sunt dominaţi de obsesii, devenite cosmaruri. Simion Bălan (Iniţierea) este obsedat de exigenţele profesoarei sale de matematică. Cosmarul acestei stări se manifestă si în timpul actului sexual cu Dinţoasa, colega lui de clasă. Eroul din povestirea Când este în toane bune cucul este obsedat de subiectul tezei de română. O obsesie kafkiană îl domină pe gelosul soţ al Teodorei din povestirea Frumoasa economistă. Luca se visează metamorfozat într-o broască. În Poveste de Crăciun, Ciprian, soţul Olimpiei Răscan, e obsedat de fesele ei, „altarele onanistilor”, pe care si ea si le admiră deseori.

O parte din texte sunt construite pe baza translatării sau a suprapunerii de planuri. Personajul narator din Nu numai despre Liviu este cuprins de scăpărări imaginative, înlocuindu-l pe soldatul împuscat de un coleg, aflat în sicriu, cu chipul părintelui său, fiind scurtcircuitat de ideea: „Îmi imaginam viaţa fără tata”. Maria Boldor (Casablanca), pasionată de filmul „Casablanca”, nu poate părăsi planul virtual erotic al ecranizării si reacţionează dur, omorându-l cu securea pe Eugen, cel care îi propune insistent sex oral. Pe baza unei alternanţe de planuri este construită si povestirea La masă. Pe de o parte, Florentina, soţia lui Paul Nichifor, îl îndoapă gastronomic, pe de altă parte, Mioara, amanta, îl „hrăneste” sexual într-o cameră de hotel.

Subconstientul le joacă multe feste personajelor. Niste „colegi” de plansetă, plictisiţi de munca lor, o cheamă pe Cristina să le picure lapte matern în ochi, de fapt dorind-o pe ascuns, pe aceasta, fiindcă „a schimbat amanţii cu viteza atleţilor africani”. Floriana (Casa de la televizor), autoare de versuri, vrea să recupereze casa părintească ca să se „învârtă”, cum spunea prietena ei, „de-o viitoare casă memorială”.

Inocenţa copiilor contrastează cu nepăsarea adulţilor. Băiatul din naraţiunea În aburi pare „a-i condamna la moarte”, ca inocentul orfan din nuvela lui Titus Popovici Moartea lui Ipu, pe maturii insensibili de moartea unei albine, căzute între sinele de cale ferată dintr-o gară. Sergiu (Când este în toane bune cucul) nu poate accepta gestul „haidamacului” care o îndreaptă cu forţa pe cârcojata bunică Afinia, de 94 de ani, moartă, ca să încapă în sicriu. Adolescentul din textul Moartea pornoromancierului reacţionează neasteptat, râde, când bunicul său Andrei este umplut cu formol, după ce acesta moare. Niste copii (O zi mult prea friguroasă) se iau după cei mari, traversează un pasaj de cale ferată si unul dintre ei este omorât. Starea de indiferenţă a celor din jur faţă de o tragedie, o ţigăncusă cersetoare care se îneacă în Italia, este magistral redată în textul Fotografie la mare. Drama este un bun prilej pentru o fotografie de colecţie pentru barmanul Pierre.

Finalul multor povestiri este neprevăzut, pregătit de momente de suspans, soluţionarea tramei fiind lăsată uneori la latitudinea imaginaţiei cititorului. Floriana (Casa de la televizor) renunţă să recupereze casa părintească văzând la televizor o crimă odioasă petrecută în spaţiul ei. Petrecăreţii care fură un TIR (Aniversarea) constată stupefiaţi că el este încărcat cu prezervative. Bătrânele (Drumul spre mănăstire) Floarea si Maria, plecate spre mănăstire, sunt acuzate de turism electoral si se reîntorc acasă. Marin (O faptă crestinească) se consolează că a făcut „o faptă crestinească” înmormântând o altă persoană, în locul fiicei sale, prostituata Elisabeta Ticuţă, care se va reîntoarce de la Paris. Inginerul Paul Todoran, columbofil pasionat, simte că umerii si braţele i se acoperă de porumbei, după momentele de amor cu amanta lui, Cecilia. Nu se stie, se bănuieste, ce va face Stela Onisie cu „cel mai lung cuţit” pe care îl cumpără, când va reveni acasă. Mirela Arghir (Miralma sau din dragoste pentru Salma Hayek), iubită de Liviu pentru asemănarea ei cu actriţa Salma Hayek, se transformă dintr-o soţie „alpinistă a sexului”, într-o bigotă „preuteasă”.

Alexandru Petria este si un bun portretist. Descrierea personajelor este sintetică, convingătoare. Bătrâna Afinia (Când este în toane bune cucul) este cocârjată „ca un semn de întrebare”. Eleonora Popoviciu (Prizoniera) „are carne pe corp doar cât să-i poarte oasele… fizicul ei mărunţel seamănă cu o formă peste care a trecut un cilindru de nivelat balastul pe drumurile lăturalnice”. Un pitoresc personaj este bunicul Andrei (Moartea pornoromancierului), autor de romane pornografice, de poezii si de proze scurte. Abandonându-si preocupările literare, „talentul” lui se va canaliza spre băutură, femei si scandaluri. Cele mai reusite portrete sunt de fapt niste tipologii, niste„fiziologii”. Tipul politicianului sters, inutil, capabil doar a zâmbi si a strânge mâinile alegătorilor, preferând „să lase lucrurile să curgă” de la sine, este întruchipat în persoana senatorului Dan Precup (Alegerea). Candidatul la funcţia de primar (Corul vânătorilor), cel care îsi cumpără si o diplomă universitară, care „sponsorizează biserici si mănăstiri”, atent la vânătoare la toate slăbiciunile celorlalţi, este înfăţisat în persoana „rromului” Marin Ciurar. De fapt, ultimele două povestiri, prin aglomerata însăilare de date despre protagonistii lor, par mai mult niste articole de ziar ale unui publicist de investigaţie sau ar putea fi considerate niste pamflete. Unele scene de „repertoriu de pornosaguri” apar în text ca o umplutură teribilistă, motivate printr-o decupare a pitorescului realităţii unui timp al libertăţilor sexuale depline (Moartea pornoromancierului).

Ca să fie la modă, prozatorul introduce în povestirea Alegerea si un dialog pe messenger între senatorul Dan Precup si amanta lui, Mirela. Un „personaj”mereu prezent în aceste texte este orasul Deania, în aparenţă un loc „unde nu se întâmplă nimic”, dar unde, sub crusta linistii, se petrec numeroase evenimente si drame.

Întâlnim multe situaţii si personaje simbolice. Bătrâna Eleonora Popoviciu (Prizoniera) trăieste un dublu prizonierat, al neputinţelor vârstei si al celor din jur. Luca (Frumoasa economistă) încearcă o motivare eufemistică a apetitului sexual debordant al soţiei Teodora, considerând-o bolnavă, iar relaţiile extraconjugale fiind catalogate „tratamente” ale suferinţei sale. Stela Onisie (Cel mai lung cuţit) îngrijeste pe nevolnicul său frate Victor si un acvariu. Un alt acvariu este viaţa ei anostă, desfăsurată într-un acvariu mai mare, orasul Deania. Frumuseţea încântătoare a garoafelor adăposteste în tulpinele lor viermi (Si garoafele au viermi).

O ghidusie narativă este povestirea Răzbunarea. Alin Popan, amendat de primarul pe care l-a sprijinit mult în campania electorală, plăteste amenda cu 35000 de monede.

Prozele lui Alexandru Petria captivează si prin limbajul lor direct, uneori frust, de multe ori poetic, concretizat în plăcute si pitoresti expresii, sintagme, formulări: „soarece de calculator”, „nu ventileză cabinetele medicilor deschizându-le usile”, „zigzagând printre ale scrisului”, „n-a tras fermoarul la înjurături”, „la ţâţa ipocriziei”, „soarele ca o gravidă născând”,„corzile întrebărilor”, „reactoare atomice în spermatozoizi”, „aspiraţi de facturi si chitanţe”, „O maioneză tăiată-soarele”, „un zaţ de amabilităţi” etc.

Autorului (pseudonimul Marcel Popescu) îi place postura amintind de Mircea Cărtărescu (Florin scrie un roman), de receptor al realului „preajmei”, ca sursă pentru transfigurare în pagini literare.

ION RADU ZĂGREANU

Aveti aici pdf-ul revistei VATRA VECHE NR. 9 2011 Vatra veche 9, 2011

Noi lansări ale antologiei „Alerta de grad zero în proza scurtă românească actuală” – SIGHETU MARMAȚIEI, ORADEA, ALBA IULIA

SIGHETU MARMAȚIEI, vineri 30 septembrie, ora 11, incinta Casei municipale de Cultură

ORADEA, sâmbătă, 1 octombrie, ora 11, Holul „Teatrului de Stat” și

ALBA IULIA, duminică, 2 octombrie, ora 10,30, sediul Filialei USR Alba-Hunedoara (str. București nr. 2A), unde vor fi prezenți intelectuali din Alba Iulia, Aiud, Sebeș, Orăștie și Deva.

 

Antologia internațională

„Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală”,

 

O imagine panoptică a unei bătălii artistice colective aflate în plină emulație, la care au luat parte cele mai eclectice manifestări ale naratologiei românești, menite să acopere o geografie literară românofonă suficient de extinsă pentru a include România, Basarabia și o parte din zona Diasporei (SUA, Canada, Marea Britanie, Slovacia, Emiratele Arabe).

Concepută și coordonată de către Igor Ursenco, Antologia apărută la editura bucureșteană Herg Benet Publishers ia în vizor 55 de autori trans-generaționiști și trans-etnici, capabili să genereze acele „noduri semantice complexe“ pe care Michel Foucault le numea „heterotopii“, adică „construcții mentale intangibile ce permit existența simultană a mai multor spaţii și locuri incompatibile“.

Cuprinsul antologiei este urmatorul:

Cornel NISTEA • „Lumină și aer pentru cactuși”

Gheorghe SCHWARTZ • „Caria”

Bedros HORASANGIAN • „Veronica”

Olimpiu NUŞFELEAN • „Ochii lui Gabriel”

Adrian IONIŢĂ • „Astenie”

Remus Valeriu GIORGIONI • „Faună de apartament sau Despre cum a scăpat autorul din ghearele cărţii”

Liviu ANTONESEI • „Raport despre două cupluri smulse realităţii, însoţit de un comentariu vag, imprecis, privind realitatea ca atare”

Attila F. BALÁZS • „Cina”

Șerban TOMȘA • „Ultima vânătoare”

Florica BUD • „www.Bombkamoda.com”

Diana ADAMEK • „Scrisorile de la El-Djari (fragment)”

Ovidiu BUFNILĂ • „Timpuri noi”

Lucian MERIŞCA • „Spune tot”

Carmen FIRAN • „Căciula rusească”

Grigore CHIPER • „Pirania”

Maria POSTU • „Cum să salvezi o pianină”

Horia GÂRBEA • „La Rovine… în câmpii…”

Ruxandra CESEREANU • „Haritina”

Oleg GARAZ • „Ocupanţii din ograda lu’ Gavril”

Matei BÂTEA • „Întoarcerea acasă”

Emilian GALAICU-PĂUN • „Milarepa Air Lines”

Vasile BAGHIU • „Distanţa de discreţie”

Alexandru PETRIA • „Moartea pornoromancierului”

Ştefan Doru DĂNCUŞ • „Ioan”

Ivona BOITAN • „La popa la poartă…”

Anamaria PERIDE • „Emoticoane (sau emoții, coane…)”

Emanuel POPE • „Bunicul divin”

Robert ŞERBAN • „Lili”

Felix NICOLAU • „Bulăii”

Adrian SUCIU • „Terminus”

Igor URSENCO • „Cum mi-am pierdut și regăsit în aceeași zi inocența”

Adrian BUZDUGAN • „Bliul”

Carmen Manuela MĂCELARU • „Viaţa pe un memory stick (sau De vorbă cu îngerul de pe monitor)”

Leonard ANCUȚA • „tristețea cîntărețului la trianglu”

Ionuţ CARAGEA • „Perechea de rezervă”

Liliana COROBCA – „Proză scurtă cu două animale în rol principal”

Florin IRIMIA • „După țigări”

Rucsandra POP • „Bărbatul și statuia”

Lucia DĂRĂMUȘ • „Trenul”

Marian COMAN • „Uşa de la baie”

Emanuel LUCA • „ultima haltă”

Dorin COZAN • „Micuța B.B., asasina fantastică”

Oliviu CRÂZNIC • „Ellen Lee”

Sorin-Mihai GRAD • „vaca secreta”

Cristina NEMEROVSCHI – „Dead End”

Dmitri MITICOV • „Fecioara Maria şi Pruncul”

Mircea PRICĂJAN • „Nopţi de nesomn”

Alexandru POTCOAVĂ • „Intermezzo”

Ştefan BOLEA • „1 la 1 cu LeBron James”

Marius SURLEAC • „Jucând şah cu un înger”

Cosmin PERŢA • „Câinele de lemn şi jumătatea de matrioşcă”

Liviu G. STAN • „Opera Omnia”

Aleksandar STOICOVICI • „Schlüsselkind”

Yigru Zeltil • „Porțelan cu elan”

Andrei RĂCĂŞAN • „Masca de TaximeTRIST”

 

Salinger de vanzare pe eBay

„Dragă Maria, asigură-te că toate sarcinile sunt gata înainte de a merge în vacanță, nu vreau să mă deranjez cu fleacuri, mulţumesc. J.D. Salinger”

Bileţelul cu acest text este scos la vânzare pe eBay. Preţul de pornire al licitaţiei- 50.000 de dolari.

Ce-i aia Cultura?

În România, banii alocaţi de la buget pentru Cultură sunt 0,2% din PIB. În Polonia, de anul acesta există o lege care spune că, din 2012, Cultura nu are voie să aibă mai puţin de 1% din PIB.

Mandria de a fi roman, nu?

Cine si cum s-a impotrivit sarbatoririi Regelui Mihai in Parlament

 Din stenograma birourilor permanente ale Camerei Deputatilor si Senatului:

Mircea Toader(PDL):  Doamna preşedinte, cred că toată lumea stimează, cel puţin vârsta Majestăţii Sale dar cred că este puţin deplasat să facem un plen reunit. Eu cred că ar fi util şi frumos, din partea noastră, să stabilim o sală, în care putem să ne întâlnim cu toţii, să îl aniversăm, pentru că este aniversarea unei vârste.  Mi se pare corect să nu fie la nivelul plenului reunit, nici nu e şef de stat, dar niciodată nu a fost aniversată vârsta cuiva la nivelul acesta şi cred că putem să oferim – asta este propunerea mea, cel puţin – să oferim o sală, în care toţi colegii noştri care vor să vină, sigur să poată să o facă.

Nicolae Bănicioiu (PSD):  Vreau să vă spun că este prima oară – de fapt, nu este pentru prima oară – este pentru prima oară, la un Birou reunit, când văd că domnul lider de grup a vorbit ca un comunist adevărat. A uitat că a fost monarhist, la un moment dat!

Singura precizare pe care vreau să o fac este că nu este vorba despre o aniversare obişnuită, a unei persoane obişnuită ci a singurului şef de stat, care a mai rămas în viaţă, din perioada celui de al doilea război mondial, ne mai punând la socoteală ceea ce a însemnat Majestatea Sa pentru istoria României. Asta nu înseamnă că are vreo implicaţie politică, în nici un caz. Asta a sesizat bine colegul nostru.

Roberta Anastase (PDL): Deci am înţeles complimentul de început, pentru domnul Toader. Nu am înţeles dacă aţi formulat şi o propunere.

Ilie Sârbu (PSD): O mică rectificare vreau să fac şi, sigur că, nu îmi aparţine, aparţine colegului meu. Domnul Toader este un comunist pocăit!

Mircea Toader: Nu am fost din convingere, pentru că, altfel, nu îţi dădea voie pe vapor!

Puiu Haşotti (PNL): Eu voi fi foarte concis. Cu ocazia întâlnirii unui alt for politic al Parlamentului, un foarte distins coleg mi-a spus – cu cât insişti mai mult cu această solicitare, cu atât devin mai comunist! Pardon, mai republican! Am vrut să îl parafrazez pe domnul Bănicioiu, cred că aţi înţeles, eu îl bănuiesc că este din ce în ce mai comunist. Eu vă spun că este absolut normal ca la vârste de felul acesta, să avem şedinţe comune ale Parlamentului pentru toţi preşedinţii României. Vine şi vremea domnului Băsescu, vine şi vremea domnului Iliescu, căruia îi doresc, la 85 de ani, să îl chemăm sau la 90 sau 100 de ani, poate că şi Emil Constantinescu. Care este problema, dacă invităm foştii preşedinţi ai României într-o şedinţă solemnă, de 30 de minute, să vină şi să ţină un discurs, în faţa Camerelor reunite. E un gest cât se poate de firesc, e normal! Şi de la aceste considerente am pornit, când am făcut solicitarea respectivă.

Radu Berceanu (PDL): În legătură cu decoraţiile…? La care decoraţii v-aţi referit? Domnul Tăriceanu a spus: este monarhul care a fost la sfârşitul războiului decorat… el a fost decorat de Stalin.

Puiu Haşotti: Da, dar la vremea aceea nu aveaţi voie să vorbiţi aşa şi nici curajul.

Radu Berceanu: Eu m-am născut pe 5 martie 1953, când se zice că a murit Stalin, aşa că… Dar a fost decorat de Stalin.

Călin  Popescu-Tăriceanu: Dragă Radu, putem să facem abstracţie, dacă tu ai făcut această remarcă de decoraţia dată de Rusia, dar aprecierile nu au fost exclusiv ale Rusiei, americanii şi englezii, ştii foarte bine că au avut aceeaşi apreciere, pentru că în final a fost un efort mai mic şi al lor şi în principal, ştim foarte bine că, considerentul principal nu era efortul de război, ci salvarea de vieţi omeneşti.

Puiu Haşotti (PNL): Dar, domnule Berceanu, şi Churchill şi Roosevelt au fost decoraţi de Stalin. Ce facem?

Domnul Ioan Oltean (PDL): Mie mi se pare totuşi că, sigur, Majestatea Sa Regele Mihai merită atenţia cuvenită, nu am nimic absolut împotriva acestui eveniment, dar nu cred că putem genera un eveniment de natura unei şedinţe solemne a Parlamentului României în care Regele Mihai să vină şi să se adreseze naţiunii române. Cred că nici constituţional nu ne putem permite aşa ceva, dar în acelaşi timp, cred că putem să gândim o altă modalitate prin care să-i oferim posibilitatea de a fi tratat cu tot respectul de către Parlamentul României. Putem pune la dispoziţia iniţiatorilor acestui eveniment o sală în Parlamentul României în care, împreună cu toate grupurile parlamentare să gândim o modalitate prin care să cinstim aniversarea vârstei de 90 de ani a Regelui Mihai, dar în nici într-un caz, în opinia mea, nu cred că putem să organizăm o şedinţă solemnă a Parlamentului României pentru ca Regele Mihai să se adreseze naţiunii române. Mi se pare totuşi exagerat o asemenea iniţiativă, dar în acelaşi timp, repet, militez pentru o variantă de altă natură în care cei doi lideri de grup parlamentar să aibă posibilitatea ca împreună cu cei ce sunt interesaţi să gândească o altă formă prin care Regele Mihai să primească atenţia cuvenită din partea Parlamentului României.

Călin Popescu-Tăriceanu: Eu vreau să spun ceva, că pentru noi este bine şi aşa şi aşa. Şi dacă o respingeţi este bine, pentru că tot fardul acesta pe care vi-l daţi voi cu partid de dreapta cu vrăjeli de astea, că liberali, că de dreapta, că nu ştiu ce, se duce cu ocazia asta cu viteza vântului. Asta e.

Puiu Haşotti: Foarte scurt. Aş vrea să le dau o scurtă replică celor doi „tovarăşi” de la PD-L, mă rog..

Ioan Oltean:  Tovarăşi în Parlament cu tine, domnule profesor.

Călin Popescu-Tăriceanu: Discuţia aceasta este turnesol pentru cei de la PD-L, turnesol politic.

 

Cum am ajuns rasist

Dacă vrei să le spui ţiganilor ţigani, nu rromi, ca să nu fie confundaţi cu românii, rişti să fii numit rasist, chiar dacă nu pe faţă. Aberaţia corectitudinii politice bântuie şi la noi.

Ieri am pus pe Facebook, pe wall, o propoziţie care a declanşat o adevărată furtună https://www.facebook.com/alexandru.petria/posts/1999516713866

Este interesant că în Ungaria, de exemplu, se foloseşte cuvântul cigány şi reprezentanţii acestei etnii nu sunt deranjaţi.

P.S. Poate ca in DEX ar trebui precizat că ţiganii sunt cei mai buni făuritori de imagine ai României…

Prioritatea României

Revolta

Proasta si Regele la 90 de ani

Roberta Anastase este numele proastei care a facut ce-a facut pentru a impiedica invitarea Regelui Mihai in Parlament cu prilejul sarbatoririi a 90 de ani. In 25 octombrie, la propunerea PNL. Stelian Tanase scrie despre situatie

http://www.stelian-tanase.ro/la-zi/o-ofensa-adusa-istoriei-noastre/

Johnny Raducanu despre tigani. Dumnezeu sa-l odihneasca!

A fost pe cat de talentat, pe atat de cu coloana vertebrala.

Tăuşance- cu pretenţii, fără originalitate

„Legendele urbane” ale lui Tăuşance, volum de poezii apărut în 2011 la „Herg Benet”, sunt o demonstraţie că autorul ştie să scrie, că are abilitatea să „manufactureze” meşteşugit.  Dar ce folos, dacă nu-i ies chiar „imperfecţiunile” în care stă de fapt adevărata poezie, zgâlţâielile care scot cititorul din amorţire?

Nu intenţionez să discut prea mult orgoliul autorului de a-şi pune doar numele pe coperta cărţii de debut, de parcă ar fi un clasic, e opţiunea lui, să fie sănătos. Însă gestul n-are cum să nu stârnească zâmbete pe sub mustaţă, la o raportare rapidă a ambiţiilor la rezultate. Scriitorul se prezintă pe blogul său astfel: „Vlad, uneori Ioan, Tăuşance are în spate cam 12 ani de vândut idei şi cuvinte. Vreo 6 ani a fost redactor şef, dar între timp a mai scris şi: proiecte, scenarii de soap opera, prezentări, spoturi radio, minute de şedinţă, brief-uri, raţionaluri, comunicate de presă, advertoriale, bloguri, concepte de revistă, headline-uri aproape OK şi ceva literatură. A fost freelancer şi angajator de freelanceri. În prezent are 30 de ani şi 0 regrete.”

Sunt cărţi pe care le uiţi chiar după ce le termini. Aşa e şi cu „Legende urbane”. Poemele merg  citite cu voce tare. N-o s-o întind despre universul acestei poezii, nu merită efortul. Versurile captează pe moment, dar nu stăruie îndelung în memorie- „nici un regret/nicio privire în stânga/sau dreapta/mâinile lucrează febril/la un sms/lung cât un testament/nici un om în metrou/cu care să pot împărţi/o bucată de pâine/de pământ/sub pământ/sub soare/nici un regret/doar termină/sms-ul mai repede/ăştia pot fi ultimii supravieţuitori/ăştia şi cu mine/izolaţi pe o insulă pustie/speranţa rasei umane/termină mai repede/nici un regret/i-aş vâna până la unul/ascuns în jungla prietenă/mi-aş picta faţa în verde şi ocru/cu suliţe de lemn i-aş vâna/lucrătoarea la bancă studentul la/mate navetistul trei pensionari şi/un elev cu absenţe/mi-ar ajunge o lună măcar/nicio bucată de pâine/nici un colţ sub soare/nimic/termină-i mai repede/urmează staţia Grozăveşti/cu peronul pe partea dreaptă”(fără remuşcări); „dă cu aspiratorul/spală vasele/fă o baie/aranjează-ţi muzica alfabetic/taie-ţi unghiile/orice/numai să/împingi inefabilul/câteva minute mai departe/fă un cui/ignoră tremuratul mâinilor/limba uscată şi umflată/care doare când atinge foiţa/cearceafurile pline de sânge uscat/trage draperiile/pune-ţi un film/fă un ceai/stai/trei/secu/nde/în oraş e un criminal în libertate/cu gusturi bune/şi un card visa gold(…)”(legende urbane).

„Legende urbane” e încă un op cu pretenţii, fără originalitate.

Alexandru Petria

Eminescu pe camion

Unde a disparut Michel Houellebecq? A patit ceva sau este o strategie publicitara?

Pe Gandul.ro a aparut un material interesant despre controversatul scriitor francez Michel Houellebecq. S-a intamplat ceva cu el sau este o strategie de marketing?

„Michel Houellebecq nu s-a prezentat, marţi, la Amsterdam, prima etapă din turneul de promovare a celui mai recent roman al său în Olanda, iar absenţa scriitorului, care nu a oferit organizatorilor nicio explicaţie, a alarmat presa francofonă, care susţine că autorul „a dispărut”.

„Trebuia să soseasă de ieri (luni, n.r.), dar nu a venit”, a declarat pentru AFP Monique Groenwoud, directoarea serviciului de presă al editurii olandeze De Arbeiderspers.

Scriitorul francez, al cărui roman „La carte et le territoire” a fost recompensat cu premiul Goncourt pe 2010, trebuia să acorde interviuri la Amsterdam şi să participe la un festival literar la Haga, marţi seară.

„Ultimul nostru contact cu el datează din urmă cu două sau trei luni, atunci când ne-a spus că va veni, dar apoi nu am mai primit veşti de la el. Am înţeles că, uneori, el, deşi nu mai zice nimic, se prezintă totuşi (acolo unde este invitat, n.r.)”, a adăugat Monique Groenwoud. Michel Houellebecq trebuia să participe, miercuri seară, la o întâlnire publică organizată la Théâtre de La Monnaie din Bruxelles. „Şi-a anulat participarea din motive personale”, se afirmă într-un comunicat emis de conducerea acestui teatru.

Contactată de AFP, Flammarion, editura franceză cu care colaborează scriitorul, a declarat că „nu deţine nicio informaţie”. Potrivit site-ului voici.fr, scriitorul nu a mai răspuns la e-mail-urile şi SMS-urile editorilor săi din luna iunie. Ei spun că, nu de puţine ori, Michel Houellebecq dispare pentru o vreme, însă se prezintă întotdeauna în zilele care marchează întâlnirile sale promoţionale. Martin de Haan, traducătorul său în limba olandeză, a declarat pentru RTBF că scriitorul „adeseori nu poate fi contactat pentru perioade îndelungate, dar el este foarte fidel întâlnirilor stabilite, este întotdeauna foarte de încredere pentru aceste lucruri”. Reprezentanţii editurii franceze Flammarion spun, însă, că „nu există niciun motiv de îngrijorare”, informează site-ul 20minutes.fr.

Dintr-o dată, în universul editurilor de carte, toată lumea se întreabă unde ar putea fi scriitorul, iar mai multe surse din mass-media belgiană nu ezită să vorbească despre o „dispariţie”. Potrivit jurnaliştilor de la Figaro.fr, care l-au contactat pe unul dintre prietenii parizieni ai scriitorului, „acesta şi-ar fi schimbat pur şi simplu numărul de telefon pentru a nu mai fi deranjat”.

Absenţa scriitorului francez îi nelinişteşte însă pe editorii săi olandezi. „A trecut ceva timp de când nu am mai reuşit să vorbim cu el. După părerea mea, Michel Houllebecq are cu siguranţă motivele sale pentru a nu se manifesta, dar eu nu le cunosc (…) În orice caz, sunt puţin îngrijorat”, a spus Peter Naessens pentru Europe1.fr. În cotidianul francez Le Parisien se afirmă că scriitorul „a avut câteva luni dificile, preocupat de problemele sale de sănătate care l-au determinat să nu îşi onoreze obligaţiile de a fi prezent la câteva întâlniri, dar este pe cale să îşi revină şi plănuieşte, printre altele, să îşi cumpere un apartament la Paris”.

În alte publicaţii franceze, se spune că Michel Houellebecq a decis să meargă pur şi simplu în sudul Spaniei şi să trăiască într-o zonă plină de verdeaţă, precum un Robinson Crusoe al timpurilor moderne, de unde nu intenţionează să mai revină în lumea civilizată.

Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuţi şi traduşi autori francezi, a fost marele favorit al ediţiei din 2010 a premiului Goncourt, pe care l-a primit pentru romanul „La carte et le territoire”.

Copilul teribil al literaturii franceze a mai fost nominalizat de două ori la premiul Goncourt, în 1998, cu „Les particules élémentaires”, şi şapte ani mai târziu, cu „La possibilité d’une île”.

Restul aici http://www.gandul.info/magazin/scriitorul-michel-houellebecq-dat-disparut-absenta-lui-de-la-o-intalnire-cu-cititorii-ii-alarmeaza-pe-ziaristi-si-editori-8760552

Vibratoarele Anei Blandiana

Vibratoare pe Argeș

 

Ca niște sentimente zguduitoare

Vibratoarele intră-n beton,

Împodobind cu emoția vibrațiilor

Trupul lui mare și monoton,

Făcându-l mai dens și mai tare

Precum pe oameni sentimentele zguduitoare.

Să nu îmbătrâniți

Fiți atenți să nu îmbătrâniți,

Să nu îmbătrâniți prietenii mei, stați de pază

Ca să nu îmbătrânească

Betonul pe Argeș vibrează.

Vibrați pentru fiecare știre nouă în ziare,

Pentru fiecare metru cub produs de ciment,

Fiecărui strigăt, roșu în toamnă, al pomilor

Răspundeți-i c-un sentiment.

Vibrați pentru munți, pentru frumusețea femeilor,

Pentru șantierele din Onești și de la Galați,

Pentru Cosmos și pentru tunelul de aducțiune

Vibrați, băieți, vibrați!

Văzduhul vibrează de vânt

Munții de vocile noastre,

Rădăcini vibrează-n pământ,

Păstrăvi în râuri albastre,

Unde mereu vibratorii

Pornesc din baraj înspre zare

Ca-n aer arcușul viorii

Pulsează-n beton vibratoare.

Băieți, învățați freamătul acesta uriaș

De tinerețe generator –

Pe Argeș betonul vibrează și Argeșul însuși

E pentru viața noastră un vibrator!

Ana Blandiana

Gazeta Literară, 1964

Premiile naţionale pentru poezie “Mircea Ivănescu”

Asociaţia culturală Artgothica Sibiu anunţă instituirea premiilor naţionale pentru poezie „Mircea Ivănescu”. Premiile se acordă pe trei secţiuni.

1. Premiul „Mopete” pentru manuscris.
Condiţii de participare :
Pot participa scriitori nedebutaţi în volum, indiferent de vîrstă şi fără restricţii de apartenenţă la uniuni de creaţie sau alte organizaţii. Concurenţii vor trimite între 20 şi 30 de poeme, culese cu diacritice, cu caractere Times New Roman, corp minim 12. Grupajul va fi trimis prin e-mail la adresa artgothica.sibiu@gmail.com, de pe orice e-mail care nu conţine numele real al autorului. Organizatorii vor confirma explicit recepţia e-mail-ului conţinând grupajul de poeme. ( vă rugăm să retrimiteţi emailul în cazul în care nu aţi primit confirmarea de primire ). Identitatea autorului poate fi solicitată doar după încheierea jurizării. Orice participant, despre care se va constata, de către membrii Consiliului Director al Asociaţiei Artgothica Sibiu, că a furnizat, în e-mail-ul de înscriere în concurs, indicii despre identitatea sa, va fi descalificat. E-mail-urile de înscriere la concurs vor fi arhivate şi vor putea fi consultate, la cerere, de oricine este interesat. Premiul constă în următoarele : Diplomă ( oferită de Asociaţia Artgothica Sibiu) , Trofeul „Mopete pentru debut” şi publicarea unui volum de poezie inedit al autorului la una dintre editurile partenere .

2. Premiul „Mircea Ivănescu” pentru Debut.

Condiţii de participare :
Condiţia de înscriere este ca volumul de debut să fi fost publicat între 1 ianuarie 2011 şi 31 decembrie 2011. Pot înscrie volume atît editurile cît şi autorii. Se vor trimite câte 5 exemplare din volumul înscris, împreună cu datele de contact ale autorului, prin poştă, cu confirmare de primire, pe adresa : Asociaţia Artgothica Sibiu, 550024 Sibiu, Bld. Victoriei, nr.28, până la data de 1 mai 2012, data poştei.
Premiul constă în următoarele : Diplomă ( oferită de Asociaţia Artgothica Sibiu) , Trofeul „Mircea Ivănescu pentru debut” şi într-un Notebook sau o sumă de bani .

3. Premiul „Mircea Ivănescu” pentru Poezie

Condiţii de participare :
Condiţia de înscriere este ca volumul să fi fost publicat între 1 ianuarie 2011 şi 31 decembrie 2011. Pot înscrie volume atît editurile cît şi autorii. Se vor trimite cîte 5 exemplare din volumul înscris, împreună cu datele de contact ale autorului, prin poştă, cu confirmare de primire, pe adresa : Asociaţia Artgothica Sibiu, 550024 Sibiu, Bld.Victoriei, nr.28 până la data de 1 mai 2012, data poştei. Premiul constă în următoarele : Diplomă ( oferită de Asociaţia Artgothica Sibiu) , Trofeul „Mircea Ivănescu pentru Poezie” şi într-un Notebook sau o sumă de bani .

Reguli generale.

1. Este interzisă participarea la concurs a membrilor Colegiului Director al Asociaţiei Artgothica Sibiu cât şi a rudelor acestora de gradul 1.

2. Membrii juriului vor juriza complet independent şi vor furniza rezultatele finale ale jurizării într-un plic sigilat care va fi deschis în prezenţa majorităţii membrilor Colegiului Director al Asociaţiei Artgothica Sibiu. Fiecare dintre membrii juriului va desemna cîte 5 grupaje sau volume, la fiecare dintre cele 3 secţiuni, notate, în ordinea descrescătoare a opţiunilor, cu note de la 1 la 5. Cîştigătorul fiecărei secţiuni va fi desemnat prin realizarea mediei aritmetice a notelor primite de la membrii juriului. În caz de medie egală, membrii juriului vor vota între grupajele sau volumele cu medie egală, cîştigătorul fiind desemnat cu majoritatea voturilor membrilor juriului.

3. Nominalizările vor fi anunţate pe site-ul Asociaţiei culturale Artgothica Sibiu, la adresa http://artgothica.wordpress.com. Decernarea premiilor va avea loc în cadrul Taberei Internaţionale de Poezie Artgothica – 2012.

Juriul care va acorda premiile este următorul:

preşedinte: Ion Mureşan
membri:
Ioan Moldovan
Cornel Ungureanu
Leo Butnaru
Felix Nicolau

Concursul literar „Incubator de condeie”, editia 2011

Fundația pentru Tineret DANUBIUS și d’Avid Boutique organizeaza sub sigla proiectului AdLittera ediția a doua a Concursului literar „Incubatorul de condeie” în toamna 2011. Incepand din 19 septembrie 2011, competiția se reia la nivel naţional și este deschisă tuturor scriitorilor amatori ale căror lucrări nu au mai fost publicate, cei interesaţi putând să îşi înscrie manuscrisele într-o competiție 100% privată. Vezi Regulament.

Lansarea oficială a primei ediții a Concursului „Incubatorul de condeie” (IDC) a avut loc pe 27 septembrie iar evenimentul s-a încheiat pe 27 noiembrie 2010.  Premiantii primei editii sunt evidentiati aici.

Anul acesta, la editia a II-a, Organizatorii, alături de Sponsorii şi Partenerii concursului, vor premia cele mai creative si originale lucrări literare. Juriul este compus din scriitori profesionişti, din specialişti în comunicare şi din „condeiele” care s-au făcut remarcate la ediţia anterioară a concursului. Acestia vor selecta lucrările și propune publicării în Antologia IDC 2011. Premiul special este asigurarea unui loc în Tabara de creație în vara anului 2012. Tabara DeBoot Camp are 40 de locuri din care 30 sunt dedicate premiantilor Concursului. 10 locuri se vor completa in urma selectiei tuturor participantilor la Ateliere IDC.

ARGUMENT:
Scriitorii anonimi au posibilităţi restrânse de accedere pe piaţa de carte. Prin concursul literar „Incubatorul de condeie” oferim celor cu adevărat talentaţi o şansă de afirmare.

OBIECTIV SOCIAL:
Interacţiunea constructivă între creator şi consumator, prin participare şi dialog cultural.

OBIECTIV CULTURAL:
Sporirea zestrei culturale prin asigurarea unui cadru propice de creare, producere şi valorificare a ei. „Incubatorul de condeie” poate fi o agregator de talente de care poate beneficia editurile romanesti, pentru identificarea condeieleor sclipitoare.

OBIECTIVE EDUCATIVE:
– Cunoaşterea valorilor culturale locale şi naţionale, prin alăturarea produselor culturale din diferitele domenii artistice (literatură, muzică, arte plastice, folclor) şi prin dialog cu caracter cultural într-un mediu elevat, elegant şi cu mult respect pentru calitatea educaţiei şi culturii.
– Creşterea gradului de educaţie prin cunoaştere, comunicare, creaţie şi implicare.

OBIECTIVE COMERCIALE:
– Consolidarea brandului Partenerului prin asocierea la proiecte culturale, implicarea şi responsabilizarea în manifestările artistice şi susţinerea brandului cultural românesc.
– Identificarea brandului Partenerului în mediul cultural fără intruziune în actul artistic.

Prin concursul literar naţional „IDC”, organizatorii îşi propun:
– creşterea interesului pentru cultură în rândul tinerilor
– realizarea unui centru cultural de propulsare a noilor talente
– lansarea valorilor literare în circuit naţional
– redobândirea valorilor în cultură şi artă
– educarea tinerilor prin lectură
– crearea unui spaţiu alternativ, nonconformist, actual, mult mai apropiat de gustul tinerilor, care să aducă beneficii spirituale pe termen lung, chiar dacă rezultatele nu vor fi imediat perceptibile.

SCOPUL CONCURSULUI:
– Afirmarea individului cu aptitudini literare
– Stimularea creativităţii
– Recunoaşterea publică a valorilor
– Recompensarea talentului prin publicarea lucrărilor
– Atragerea de surse financiare în cultură şi artă
– Educarea şi implicarea publicului, Sponsorilor şi Partenerilor în cultură şi artă.

Mai multe informaţii

http://idc.adlittera.com/

 

Votati scriitorul preferat!

O iniţiativă marca Agenţia de Carte:

În fiecare an, Asociaţia Scriitorilor Bucureşti (ASB) premiază cele mai bune cărţi ale membrilor săi. În octombrie 2011, juriul ASB format din acad. Eugen Simion, Dan Mircea Cipariu, Octavian Soviany, Gelu Negrea şi Radu Voinescu va decide care au fost cele mai bune cărţi scrise de scriitori în anul editorial 2010. Ceremonia de decernare a Premiilor ASB va avea loc, conform tradiţiei ultimilor ani, în sediul Primăriei sectorului 2 Bucureşti.

AgenţiadeCarte.ro propune cititorilor săi să voteze CELE MAI BUNE CĂRŢI PENTRU PREMIILE ASB din anul editorial 2010. Multe dintre cărţile care se regăsesc în acest top au fost prezentate, în decursul anului 2010 şi 2011, de AgenţiadeCarte.ro. Votarea va începe miercuri, 14 septembrie 2011, şi se va încheia pe 13 octombrie 2011, ora 21.00. Titlurile propuse pentru vot au fost alese de echipa AgenţiadeCarte.ro şi sunt prezentate în ordinea alfabetică a autorilor.

Amănunte aici http://www.agentiadecarte.ro/cele-mai-bune-carti-pentru-premiile-asb-2010/

Mihaela Rădulescu scrie, scrie şi iar scrie. Pe când în U.S.?

Mihaela Rădulescu scrie. Şi are succes, se zice. Pregăteşte a patra carte, dacă nu mă înşel. I. Suciu a postat un material interesant aici http://www.isuciu.ro/?p=5960

Ce discuţii spumoase o să fie când o să-şi depună dosarul pentru intrarea în Uniunea Scriitorilor… Doar e talentată, nu?

Doi scriitori duioşi

La mine in gradina, cu Adrian Suciu.

„La capătul morţii”, de Alexandru Jurcan

„La capătul morţii” de Alexandru Jurcan (editura „Casa Cărţii de Ştiinţă”, Cluj-Napoca, 2011) este ilustrativ pentru ceea ce se cheamă o apariţie editorială onorabilă. Bilingv, poemele fiind traduse chiar de autor în franceză, nu are nici un poem extraordinar, nici unul ratat. Scriitorul e egal cu el însuşi de la A la Z. Cuvintele ai spune că patinează şi lasă semne abia vizibile pe hârtie. Am impresia că autorul se autocenzurează dramatic, cu efect contraproductiv.
Obsesia morţii, apropierea de moarte constituie tema unică a cărţii- „o lumânare pentru părinţii morţi/să se clatine şi mai mult/imaginile fragile ale trecutului.(Alt urlet)”, „să-ţi foloseşti propria moarte/în atingerea altor morţi-/să nu-ţi fie ruşine de bunica-moarte/la braţ cu ea prin urzicile copilăriei (Brusturi de aramă); „iubeşte-ţi toate hainele- nu ştii în care vei/muri/urăşte toate ceasurile- nu ştii care-ţi măsoară/paşii spre hotarul de unde nu vin scrisori(Ceas de lemn)”; „Moartea s-a înecat în ocean/rechinul cel fidel o poartă spre mal/ca un drapel învins flutură mantia morţii/ca o vestire înspumată în nechezat de cal(La capătul morţii)”.
În mediile literare, numele lui Jurcan este mai legat de proză. Şi nu e de mirare.
Alexandru Petria

 

CV-ul lui Alexandru Jurcan de pe situl Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor:
(n. 15 iulie 1948, Dârja/ Cluj). Poet, prozator. Facultatea de Litere, UBB, Cluj. Debut absolut în Echinox cu povestirea Etajele lui Tacu. Doctor în filologie, 2009 Palmes Academiques, 2009
Volume: Printre iubirile altora, povestiri, 1997; O decapitare nocturnă, roman, 2000; Rană albastră, versuri, bilingv, română-franceză, 2001; Revelion cu sicriu, roman, 2002; Un câine legat de poarta Raiului, versuri, bilingv, 2003; Chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, bilingv, 2004; Să ieşi din viaţa mea cu o lumânare în buzunar, 2005; Cocoşul şi cocoaşa, 2006; Stăpânul şi Silberta, 2007; 119 [versuri în franceză], 2007; Plouă peste crimele oraşului [povestiri], 2008; Fuga insulelor [versuri], 2009; Cei rămaşi pe pământ, roman, 2010; La capătul morţii/ Au bout de la mort, poeme, 2011.
Traduceri: Grigorie de Nyssa, Viaţa lui Moise, 2001.. Prezent în antologiile: Cărări spre oameni, 1982; Lecture et interprétation, 1989; Pe masa de lucru, 2000; Paşi în iarba ninsă, 2000; Umorul reformei. Reforma umorului, 2001; Pulbere stelară, 2002; Din arhivele unui cenaclu, 2002; Miresme de orgă, 2004, Repetiţie fără orchestră, antologie de Horia Gârbea, 2004; Marcel Mureşeanu, Boeme, 2010. etc.

* * *
„Un visător incurabil, sperând să descopere leacuri pentru alunecările din umanitate” (Irina Petraş, text escortă la Revelion cu sicriu)
„Un spirit de natură epigramatică, însă îmblânzit într-o ambianţă lirică vag-melancolică” (Petru Poantă, text escortă la Un câine legat la poarta raiului)
„Un marcat spirit ludic, cultivat cu fineţe şi filtrat în proze pline de umor” (Claudiu Groza, crochiu la Să ieşi din viaţa mea cu o lumânare în buzunar)
„…un om scenic, un ludic care îşi maschează tristeţile…” (RADU ŢUCULESCU, din postfaţa la Cocoşul şi cocoaşa)

Operă din scobitori

Scott Weaver’s Rolling through the Bay from The Tinkering Studio on Vimeo.

Vasilica Ilie, o autoare care ştie să povestească

Vasilica Ilie este, înainte de toate, genul de om de care are nevoie orice literatură ca însetatul de apă. Îi place să se implice altruist în felurite proiecte, să-i încurajeze pe alţii să-şi scrie cărţile, să promoveze după puteri ceea ce consideră că este valoros. Îi urmăresc de câţiva ani „forfota” de pe internet, pe platforma „Cititor de Proză” şi în alte părţi. Este o femeie cu suflet mare.

Mi-a scris cu câteva zile urmă într-un mail- „Despre mine, în particular, nu îmi place să vorbesc. Dacă te încălzeşte cu ceva, sunt divorţată de câţiva ani, am un fiu căsătorit şi o nepoţică de 2 ani jumate,  lucrez în proiectare (fac proiectare pe calculator, în programul Autocad), am făcut studii tehnice- instalaţii, am şi 2 ani de drept. Lucrez la o instituţie de interes naţional. Dar cred că aceste lucruri nu au importanţă, important este cum scriu şi caracterul.” Da, la caracter stă super. Cu acelaşi prilej, mi-a trimis şi CV-ul ei literar:

„Debutul literar l-am făcut în antologia de versuri, „Freamăt de timp”- „Freamăt peren”, în anul 2007- editura 3D.

Au urmat:

–          antologia de versuri „Primăvara”- 2008, editura As;

–          antologia de poeme şi comentarii becartiene –2008, editura Pan Europe;

–          antologia de versuri „Lira în patru puncte cardinale”- 2009, editura Publishers;

–          antologia de proză a revistei „Singur”- 2010, editura Grinta, Cluj-Napoca;

–          antologia de versuri”Însemne” – 2010, editura, Docucenter Bacău.

În toamna anului 2010, a văzut lumina tiparului, primul meu volum de versuri, intitulat „Fereastra de la Răsăritul Cuvântului”, editura PIM- Iaşi- postfaţată de poeta, scriitoarea şi criticul literar, Cezarina Adamescu, membră în U.S.R.

În primăvara anului 2011, mi-a aparut,  tot la editura PIM- Iaşi, sub egida asociaţiei  „Universul Prieteniei”, nuvela „Răscrucea destinului”, cu o postfaţă scrisă de Maria Cornelia Postescu, poetă, scriitoare, membră în Liga Scriitorilor din Cluj şi pe coperta a patra, câteva rânduri aşternute de prozatorul vrâncean,  Gheorghe Mocanu, membru în U.S.R. care mi-a citit manuscrisul şi i-a placut.

Am câteva proiecte în lucru:

–          un volum de versuri intitulat: „Gânduri, stări, atitudini”;

–          un volum cu proze scurte, intitulat: „File de jurnal. Schiţe”;

–          un volum cu proze pentru copii, dedicat nepoatei mele, intitulat: „De vorbă cu Alexia”,

–          un roman, intitulat: „Ape limpezi, ape tulburi”.

Poemele Vasilicăi Ilie sunt pline de sensibilitate, are cititori fideli care i le apreciază. Ca să fiu cinstit, nu-s pe croiala mea. Sunt prea impregnate de feminitate. Aceasta nu este o judecată de valoare, desigur. Ci de gust. Nici pe Blaga nu pot să-l mai citesc, însă ar trebui să fiu idiot să afirm că n-are o valoare extraordinară.

Rândurile acestea mi-au fost prilejuite de publicarea nuvelei „Răscrucea destinului” la editura PIM. Fiind lungă-lungă, putea să-i zică strategic microroman. Citind textul, susţin fără rezerve că Vasilica Ilie, dacă o să dea lovitura în literatură, o s-o dea cu proza. De demult n-am citit o aşa proza cinstită, fără întortocheli inutile, despre lumea satului. Autoarea ştie să povestească, acţiunea are contur şi dramatism, te captivează. Este o carte care merită citită. Observaţii:  1.cum i-am zis şi autoarei înainte de-a publica nuvela, titlul este nefericit; 2. ca şi în cazul poeziei „ce”-ul stilistic feminin e prea apăsat.

Aştept romanul anunţat de Vasilica Ilie. Îi doresc din toată inima să fie o reuşită. „Răscrucea destinului” e un pas fericit.

Alexandru Petria