Despre mizeriile vietii literare

Radu Aldulescu este unul dintre scriitorii importanti ai tarii. Nascut, nu facut. Intr-un interviu acordat publicatiei „Obiectiv Cultural” pune punctul pe i despre anomaliile din viata noastra literara. Felicitari!

 

Despre manipulare:

„Apare, spre exemplu, criticul Dan C. Mihăilescu pe postul Pro TV şi spune că literatura română n-a mai avut de la Eminescu şi Nichita Stănescu un scriitor de talia lui Cărtărescu, şi că acesta a fost la un pas de a lua premiul Nobel pentru literatură. Telespectatorul interesat de literatură de bună credinţă o ia de bună, fără să-i treacă prin cap că a fost manipulat, trimis să cumpere un autor faţă de care va avea un oarecare complex, dat fiind că nu-l va putea citi până la capăt, ceea ce nu-l va împiedica să-l venereze, mai cu seamă că a fost şi dezinformat, minţit în fapt; Cărtărescu n-a fost la un pas de primirea premiului Nobel, iar prin ceea ce scrie e cu multe clase sub nivelul celor mai slabi laureaţi ai respectivei distincţii literare.

 

Cu o vorbă comună, aş spune că diferenţa între ce i se oferea consumatorului de literatură română contemporană pe vremea comunismului şi ce i se oferă acum este ca de la cer la pământ. Acum avem Liiceanu, Pleşu, Patapievici, Cărtărescu. Mi se pare sugestiv faptul că nici unul dintre ei nu e şi în ultimă instanţă nici n-are pretenţii de a fi romancier, nici măcar Cărtărescu, cu un anume ascendent asupra celorlalţi, dată fiind legătura sa cu literatura care i-a alimentat frustrări concomitent cu megalomania indusă şi susţinută de cei din jurul lui. Asta avem acum aşadar, iar pe vremuri în acelaşi sector: Marin Preda, Eugen Barbu, Fănuş Neagu, D.R. Popescu, C. Ţoiu, Bălăiţă şi alţii ca ei, plus poeţii numai unul şi unul. În bună măsură, pe lângă clasici ai literaturii universale, eu m-am format ca scriitor citindu-i pe aceia. Concomitent, i-am citit pe prozatorii optzecişti textualişti, aflaţi în plină campanie de afirmare la vremea aceea. Aceştia m-au motivat ca să zic aşa pe invers: aveam o cu totul altă idee despre literatură şi proză decât ei. Deşi după revoluţie textualismul s-a dovedit un drum înfundat, asta nu i-a împiedicat pe promotorii lor să-şi vadă de treabă, eventual să prospere în funcţii în sistemul cultural, obţinute în virtutea statutului lor de scriitori optzecişti, iar câţiva dintre ei şi-au continuat cariera literară, continuând textualismul sub alt nume. Textualiştii şi-au zis postmodernişti, ca o măsură de precauţie împotriva unor cârcotaşi asemenea mie, fără viziune şi fără fundament teoretic, care văd în scrierile lor neputinţă epică, neputinţă de a construi personaje şi de a crea tensiune dramatică. Postmodernist şi posttextualist este şi Cărtărescu, mai cu seamă în Orbitorul său, cel mai notoriu şi sugestiv exemplu de roman care nu este roman, care, dată fiind neputinţa epică a autorului, încearcă să dea impresia că sfidează legile compoziţiei romaneşti şi le revoluţionează. Cărtărescu însuşi recunoaşte la un moment dat într-un interviu că intenţia lui n-a fost să scrie roman, ci să scrie o carte care etc. Orice cititor cât de cât avizat îşi poate da seama însă că de fapt el a intenţionat să scrie roman, dar nu i-a ieşit. I-a ieşit o carte groasă, care doar prin grosime seamănă cu un roman şi care-i până la urmă un amestec indigest de viziuni, vise povestite, amintiri din copilărie cu damfuri metafizice, inserţii memorialistice, bancuri din epoca de aur care încearcă fără să reuşească să recreeze atmosfera acelei epoci. Într-un cuvânt, o carte slabă a unui autor care a dat onoarea pe ruşine renunţând la poezie, scriind ceva care ar putea să semene a roman, în dorinţa de a lua premiul Nobel, susţinut fiind şi promovat de un sistem cultural în derivă, de nişte activişti culturali în fapt, care au reuşit să facă mai mult rău literaturii decât a făcut cenzura ideologică în timpul comunismului. Probabil că persoanele care compun acest sistem, prelungirea şi reprezentanţii lor în mediul literar autohton, sunt cei care se simt, cum spui, agasaţi de densitatea epică a romanelor mele. Nu mi-am propus vreodată să reprezint o ameninţare pentru scriitorul român neexersat în arta romanului şi nici n-aş avea cum, cu romanele mele, apărute în tiraje de maxim o mie de exemplare şi netraduse. În astfel de condiţii, orice roman, oricât de bun, atinge cel mai înalt grad al obscurizării. Este practic inexistent. În situaţii asemănătoare se află în momentul de faţă unele romane şi unii romancieri de calibru, pe care i-am citit şi pun mâna în foc pentru ei: Horia Ursu, Alexandru Ecovoiu, O. Nimigean, Octavian Soviany, Nichita Danilov şi, cu voia ta, Cristian Robu-Corcan. În momentul când aceşti romancieri şi alţii ca ei vor fi promovaţi atât cât să fie vânduţi în tiraje onorabile în ţară şi traduşi, oferindu-li-se ocazia de a-şi juca şansa de afirmare la edituri importante din Occident, cred că se va produce schimbarea la faţă a literaturii române. S-ar părea însă că cei cu putere în acest sens, şi iarăşi ne întoarcem la sistemul cultural cu activiştii săi lipsiţi de pricepere şi dragoste pentru literatură, n-au nici un interes să se întâmple aşa ceva.”

Restul interviului  http://cultural.obiectivbr.ro/deschidere/52078-radu-aldulescu-cultura-fara-spirit-e-moarte-curata.html

 

 

13 comentarii to “Despre mizeriile vietii literare”

  1. Nu-mi place de Mircea Cărtărăscu, nu-mi plac atăt de mult romanele pe care le-am citit, încât să fie propus pentru premiul Nobel.

  2. Nu-mi plac atât de mult romanele lui Mircea Cărtărăscu, încât să fie propus pentru premiul Nobel.Nici chiar aşa!!

  3. Vad ca ati avut ceva probleme la publicarea comentariului…

  4. interviul e mai lung, dar aici se aminteste tot de complotul manipulator al boierilor mintii contra intelectualilor onorabili bla bla bla.
    DCM e un critic mincinos. so what?

    oameni buni, loc e pentru toata lumea, lasati-i pe altii, discutati despre planurile voastre.

  5. Si asta face parte din planuri.

  6. N-aș putea emite opinii, nu avizate, ci, să zic, temeinice, despre Cărtărescu, pentru că nu cred să fi citit mai mult de vreo două pagini din ”cărțoacele” lui. Am pus odată mâna pe un jurnal, pe care l-am abandonat după… 2 pagini, și apoi am mai citit tot vreo două dintr-un Orbitor de-al lui. Hm. Chuck Palahniuk spune că scrie literatură eliminând tot ceea ce nu-i place din cărțile pe care le-a citit, în principal, înlocuind adjectivele cu verbe. Ei bine, Cărtărescu îmi pare a fi exact pe dos, proza lui, din ce-am parcurs, două pagini, să-mi fie cu iertare, emanând un iz pronunțat de zoaie lungă și răsuflată, care o fi monumentală pentru alde Liiceanu și Pleșu și Patapievici, dar pentru mine și intelectul meu mediocru, e de departe un somnifer mult mai performant decât Tree Chanel.
    Cât despre Literatura Românească, cu mare regret trebui să recunosc faptul că marea majoritate a numelor recomandate de autorul de mai sus îmi sunt absolut necunoscute. Hei, nici măcar de Radu Aldulescu n-am auzit în viața mea. Și eu practic cititul, nu industrial, ori de performanță, dar… mereu citesc o carte.
    Prin urmare, așa stând lucrurile, în umila mea opinie, boala de care suferă cultura românească este lipsa unei piețe de desfacere. Suntem un popor de nespălați, needucați și ignoranți printre care unica dovadă a elevației morale este după mine disprețul de sine. Există în conștiința acestui popor adânc înrădăcinată convingerea că românul e o loază și de aceea, în general, nimeni în această țară nu dă doi bani pe nimic românesc. Astfel, chiar și cel cu intelectul îndeajuns de elevat pentru a pricepe două vorbe alese, nu se apleacă asupra celor scrise în original în românește, pentru că în adâncul sufletului său, nu dă doi bani pe ele. De aceea, destinele culturii românești sunt hotărâte de acești – cum îi numește cineva mai sus? boieri ai minții – aș spune parveniți ai minții care hotărăsc ei, alături de atotputernicul Manolescu, cine e de Nobel și cine e de premiul Puliță. Și sincer, după ce am citit ”Viața unui Om Singur” a lui Adrian Marino, nici nu cred că a fost vreodată altfel în România, această țară mică și meschină, populată de un neam de tot rahatu’.
    Acestea fiind spuse, dacă nu vă obosește peste poate, ca niște industriași ai literaturii ce sunteți, poate aruncați o privire la mine pe blog, la ”agonia lui kAplaZ”, și poate-mi transmiteți două, trei opinii. Dacă e de bine. Dacă nu: ”KEEP IT TO YOURSELF, YOU SON OF A BITCH”!

  7. O carte trebuie sa te captiveze inca de la primele randuri. Asa mi s-a intamplat cand am deschis „Amantul colivaresei”, romanul lui Radu Aldulescu. Marturisesc ca atunci am luat cartea gandindu-ma la celalalt mare reprezentant al culturii noastre, care poarta acelasi nume, violoncelistul Radu Aldulescu. Ceea ce aveam sa descopar a fost cu adevarat fascinant, un roman ca si viata noastra, numai ca inchisa intre paginile tacute ale unei carti.

  8. poate sa-l puna Mihailescu si pe muzica si tot nu da bine. clar ca scrie bine cartarescu, e ok, dar in ce priveste influenta… Or Nobelu inseamna ceva mai mult. de fapt, ceva mult mai mult:) Numa de bine!

  9. touretul, nu te inseli in privinta desfacerii.
    edituramateescu , eu l-am descoperit cu „Sonata pentru acordeon”.

  10. siloxy , cartarescu scrie bine versuri si nuvele. Parerea mea. Orbitor n-am reusit sa-l citesc, cu toate ca m-am straduit. Sunt curios, de fapt, cati au citit tot Orbitor?

  11. Fără comercializarea organizată a cărţii, nimic nu va merge, iar şefii literaturii vor coordona pe veci manipularea. Din păcate, în România nu există LIBRARI ci numai vânzători de carte!

  12. Emil DRUNCEA , prea repede n-o sa se schimbe situatia.

  13. http://ilazu.blogspot.com/ cuprinzand consemnari din viata literara si culturala, poezii, fotografii artistice, rememorari…:i un amplu ciclu de Sonete… Cercetati, cititi, comentati, incurajati-ne. Ion Lazu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: