Archive for septembrie 7th, 2011

septembrie 7, 2011

„Torrent”, de Stoian G. Bogdan. Zero poezie

„Voi fi un geniu şi lumea mă va admira”, scria în jurnalul său Salvador Dali. La 16 ani. Peste ani, prin „metoda paranoia critică”, un termen inventat de el, şi-a proclamat singularitatea, valoarea. Plusând ca la pocher. Iar la sfârşitul vieţii şi-a ridicat şi o statuie statuie. Ca nu cumva să fie uitat. Scrânteala jucată sau reală a spaniolului n-a permeabilizat ridicolul doar fiindcă Dali n-a dat rateuri strigătoare la cer.

Rememorare- prin liceu, puţopalmist şi rubicond în orgoliu ca mulţi puştani, le spuneam colegelor că sunt un „geniu modest”. Şi vorbeam detaşat numai cu pluralul majestăţii. M-am lecuit odată cu dispariţia coşurilor.

Cu  volumul „Torrent”, apărut la „Herg Benet” în 2011, Stoian G. Bogdan încearcă o lovitură de imagine. A vrut să-şi sculpteze din cuvinte propria statuie, dar a reuşit ca şi negustorul din bancuri, care s-a încumetat să le vândă gheaţă eschimoşilor sau nisip saharienilor. Cartea este un zero, da capo al fine.

Nu m-a şocat limbajul autorului. Intenţionat violent şi obscen. M-a lăsat mască lipsa poeziei din carte. N-am cum să citez măcar un vers memorabil. Cum aş putea să amintesc, de pildă, din cântecele trupei B.U.G Mafia, care se învârte cam în acelaşi areal. Droguri, futai şi alte din astea.

Criticul Paul Cernat a numit ultima tentativă scriitoricească a lui Stoian G. Bogdan „un bluff psihedelic”. Însă, în revista „22”, din 30 august, afirmă că printre bălării sunt şi oarece sclipiri de poezie. Cernat se înşeală, dacă n-a vrut să fie îngăduitor. Pe ultima copertă a „Torrent”-ului, talentatul poet Ioan S. Pop zice: „Este o carte de poezie numai bună de povestit.” Aiurea.

Stoian G. Bogdan demostrează cu „Torrent” că încă n-a scăpat de coşurile de pe intelect. Şi că nu fitecine are talia de-a forţa „metoda paranoia critică” fără să fie murat în ridicol.

Alexandru Petria

Publicat pe Agenţia de Carte http://www.agentiadecarte.ro/2011/09/%E2%80%9Etorrent%E2%80%9D-de-stoian-g-bogdan-zero-poezie/

septembrie 7, 2011

Marius Surleac sau Ce drăcovenie-i asta?

Versurile lui Marius Surleac din „Zeppelin Jack” seamănă cu o ciudăţenie care merge pe drum scoţând rotocoale de fum şi un zgomot aritmic. Când ajunge în dreptul tău, vezi că arătarea are o caroserie de automobil pe care sunt lipite aripi de avion, că roţile sunt de bicicletă şi că o umbră răsuceşte volanul. Stridenţa e la ordinea zilei- nu ştiu cât voluntară sau involuntară!- dar e important că drăcovenia nu se răstoarnă în şanţ, deşi se balansează imprevizibil.

Surleac are talent în acest volum de debut. Şi o mare nesiguranţă, e de bifat.  Probabil că nu ştie încă unde s-o apuce, îşi încearcă puterile şi în stânga, şi în dreapta.  Cu succese şi insuccese. Jack este un fel de alter-ego al autorului cu care îşi împarte neliniştile- „Jack../spune-mi te rog, cuvântul/ ce ieri ţi l-am dat/ mai trăieşte?„. În preajma lui Jack „murmurul celor din jur, roşeaţa din obraji,/te fac să te simţi ca o picătură de apă în tigaia încinsă/cu fiecare impuls se naşte în tine fiara celorlalţi/te cauţi de umbre”.

Voilà şi o ars poetica a la Surleac: „începutul e ca o grămadă de pilitură/strânsă în bilă de-a lungul anilor/aştept să formeze conglomerate/apoi să le scot, să fac din ele statui…/mici, neuniforme/să se piardă în praf atunci când uit/că odată cu ele am făcut paşi ireversibili/spre lume/mă sufocă/iar când rămân fără aer/mi le îndes pe gât înfăşurate/în bucăţi de cârpă/cu gust de frică”(rece).

Lui „Zeppelin Jack”(editura „Herg Benet”, 2011) i-au ridicat mingea la fileu pe coperta a IV-a  Felix Nicolau, Traian T. Coşovei şi Nicolae Sava. Generoşi. Poate prea. Surleac are de ales între maşină, avion şi bicicletă. Şi să treacă decis la volan.

Alexandru Petria

Text publicat pe Agenţia de Carte http://www.agentiadecarte.ro/2011/09/marius-surleac-sau-ce-dracovenie-i-asta/