Am dat pe un site de următorul text interesant:
„ De ce oamenii continuă să creadă cu încăpăţânare că scriitorii au de adus o contribuţie specială la dezbaterea politică? se întreabă Der Spiegel în ediţia de marţi (06 septembrie 2011), subliniind că, aşa cum o demonstrează în mod repetat laureatul Premierul Nobel Günter Grass, faptul că poţi inventa poveşti plăcute nu se traduce şi printr-o judecată politică înţeleaptă. Să ne imaginăm pentru un moment un scriitor în vârstă, menţionând uciderea evreilor din Europa şi lichidarea soldaţilor germani în acelaşi context într-un interviu acordat unui cotidian israelian şi amestecând numărul victimelor.
Să spunem că în loc să vorbească de acel 1 milion de soldaţi germani care au murit în lagărele sovietice de prizonieri, el susţine că această cifră s-ar fi ridicat la 6 milioane – cifră oferită frecvent pentru numărul de evrei ucişi în Holocaust.
Nu e nevoie de prea multă imaginaţie pentru a vă imagina cum ar reacţiona publicul educat la această matematică a scriitorului. În condiţii normale, cariera omului, ca persoană care face declaraţii politice, ar fi serios dată peste cap.
În acest caz însă, omul din spatele confuziei nu este nimeni altul decât legendarul scriitor german şi laureat al Premiului Nobel Günter Grass, care a făcut declaraţiile în cadrul unui interviu publicat de Ha”aretz la 26 august, în ajunul publicării în ivrit a cărţii sale autobiografice „Decojind ceapa”.
Cartea a fost publicată în urmă cu cinci ani în Germania şi a stârnit o dezbatere masivă în urma dezvăluirilor că scriitorul a fost membru al Waffen-SS.
Importanţa acordată lui Grass ca figură de frunte a literaturii mondiale a atras în mod clar un comportament diferit din partea celor care au comentat declaraţiile sale. În loc să fie criticat puternic de către ziarele germane la câteva zile după publicarea interviului, în presă au apărut, în mare parte, scuze complicate care invocă numeroasele realizări ale lui Grass.
Atunci când vine vorba de judecata politică, Grass a demonstrat cu o regularitate uimitoare că nu posedă o astfel de judecată, proferând, de-a lungul anilor, cele mai scandaloase nonsensuri, scrie Der Spiegel.
Acest lucru nu i-a împiedicat însă pe admiratorii săi să-i ofere în mod regulat un podium de pe care acesta să strige împotriva „capitalismului turbo” sau politicilor Uniunii Europene ale cancelarului german Angela Merkel.
Într-un alt caz, din 1990, Grass a citat Holocaustul ca motiv pentru care Germania ar trebui să rămână separată în două state, explicând că „scena ororii elimină posibilitatea unui viitor stat unificať.
Ca o regulă generală, scrie Der Spiegel, scriitorii sunt oameni cu multă imaginaţie, care au o părere extrem de favorabilă despre ei înşişi.
Fără aceste trăsături, ei nu ar fi capabili să treacă de greutăţile fazei iniţiale în care succesul nu pare garantat. Acest lucru funcţionează în artă, dar, după cum o demonstrează cu uşurinţă exemplul lui Grass, el se dovedeşte dezastruos atunci când vine vorba despre judecarea problemelor lumii reale.”
Nici stupizeniile scriitorilor români în politică nu sunt puţine. E un subiect de dezbatere.
Alexandru Petria 