Archive for septembrie 13th, 2011

septembrie 13, 2011

„La capătul morţii”, de Alexandru Jurcan

„La capătul morţii” de Alexandru Jurcan (editura „Casa Cărţii de Ştiinţă”, Cluj-Napoca, 2011) este ilustrativ pentru ceea ce se cheamă o apariţie editorială onorabilă. Bilingv, poemele fiind traduse chiar de autor în franceză, nu are nici un poem extraordinar, nici unul ratat. Scriitorul e egal cu el însuşi de la A la Z. Cuvintele ai spune că patinează şi lasă semne abia vizibile pe hârtie. Am impresia că autorul se autocenzurează dramatic, cu efect contraproductiv.
Obsesia morţii, apropierea de moarte constituie tema unică a cărţii- „o lumânare pentru părinţii morţi/să se clatine şi mai mult/imaginile fragile ale trecutului.(Alt urlet)”, „să-ţi foloseşti propria moarte/în atingerea altor morţi-/să nu-ţi fie ruşine de bunica-moarte/la braţ cu ea prin urzicile copilăriei (Brusturi de aramă); „iubeşte-ţi toate hainele- nu ştii în care vei/muri/urăşte toate ceasurile- nu ştii care-ţi măsoară/paşii spre hotarul de unde nu vin scrisori(Ceas de lemn)”; „Moartea s-a înecat în ocean/rechinul cel fidel o poartă spre mal/ca un drapel învins flutură mantia morţii/ca o vestire înspumată în nechezat de cal(La capătul morţii)”.
În mediile literare, numele lui Jurcan este mai legat de proză. Şi nu e de mirare.
Alexandru Petria

 

CV-ul lui Alexandru Jurcan de pe situl Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor:
(n. 15 iulie 1948, Dârja/ Cluj). Poet, prozator. Facultatea de Litere, UBB, Cluj. Debut absolut în Echinox cu povestirea Etajele lui Tacu. Doctor în filologie, 2009 Palmes Academiques, 2009
Volume: Printre iubirile altora, povestiri, 1997; O decapitare nocturnă, roman, 2000; Rană albastră, versuri, bilingv, română-franceză, 2001; Revelion cu sicriu, roman, 2002; Un câine legat de poarta Raiului, versuri, bilingv, 2003; Chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, bilingv, 2004; Să ieşi din viaţa mea cu o lumânare în buzunar, 2005; Cocoşul şi cocoaşa, 2006; Stăpânul şi Silberta, 2007; 119 [versuri în franceză], 2007; Plouă peste crimele oraşului [povestiri], 2008; Fuga insulelor [versuri], 2009; Cei rămaşi pe pământ, roman, 2010; La capătul morţii/ Au bout de la mort, poeme, 2011.
Traduceri: Grigorie de Nyssa, Viaţa lui Moise, 2001.. Prezent în antologiile: Cărări spre oameni, 1982; Lecture et interprétation, 1989; Pe masa de lucru, 2000; Paşi în iarba ninsă, 2000; Umorul reformei. Reforma umorului, 2001; Pulbere stelară, 2002; Din arhivele unui cenaclu, 2002; Miresme de orgă, 2004, Repetiţie fără orchestră, antologie de Horia Gârbea, 2004; Marcel Mureşeanu, Boeme, 2010. etc.

* * *
„Un visător incurabil, sperând să descopere leacuri pentru alunecările din umanitate” (Irina Petraş, text escortă la Revelion cu sicriu)
„Un spirit de natură epigramatică, însă îmblânzit într-o ambianţă lirică vag-melancolică” (Petru Poantă, text escortă la Un câine legat la poarta raiului)
„Un marcat spirit ludic, cultivat cu fineţe şi filtrat în proze pline de umor” (Claudiu Groza, crochiu la Să ieşi din viaţa mea cu o lumânare în buzunar)
„…un om scenic, un ludic care îşi maschează tristeţile…” (RADU ŢUCULESCU, din postfaţa la Cocoşul şi cocoaşa)

septembrie 13, 2011

Operă din scobitori

Scott Weaver’s Rolling through the Bay from The Tinkering Studio on Vimeo.

septembrie 13, 2011

Vasilica Ilie, o autoare care ştie să povestească

Vasilica Ilie este, înainte de toate, genul de om de care are nevoie orice literatură ca însetatul de apă. Îi place să se implice altruist în felurite proiecte, să-i încurajeze pe alţii să-şi scrie cărţile, să promoveze după puteri ceea ce consideră că este valoros. Îi urmăresc de câţiva ani „forfota” de pe internet, pe platforma „Cititor de Proză” şi în alte părţi. Este o femeie cu suflet mare.

Mi-a scris cu câteva zile urmă într-un mail- „Despre mine, în particular, nu îmi place să vorbesc. Dacă te încălzeşte cu ceva, sunt divorţată de câţiva ani, am un fiu căsătorit şi o nepoţică de 2 ani jumate,  lucrez în proiectare (fac proiectare pe calculator, în programul Autocad), am făcut studii tehnice- instalaţii, am şi 2 ani de drept. Lucrez la o instituţie de interes naţional. Dar cred că aceste lucruri nu au importanţă, important este cum scriu şi caracterul.” Da, la caracter stă super. Cu acelaşi prilej, mi-a trimis şi CV-ul ei literar:

„Debutul literar l-am făcut în antologia de versuri, „Freamăt de timp”- „Freamăt peren”, în anul 2007- editura 3D.

Au urmat:

–          antologia de versuri „Primăvara”- 2008, editura As;

–          antologia de poeme şi comentarii becartiene –2008, editura Pan Europe;

–          antologia de versuri „Lira în patru puncte cardinale”- 2009, editura Publishers;

–          antologia de proză a revistei „Singur”- 2010, editura Grinta, Cluj-Napoca;

–          antologia de versuri”Însemne” – 2010, editura, Docucenter Bacău.

În toamna anului 2010, a văzut lumina tiparului, primul meu volum de versuri, intitulat „Fereastra de la Răsăritul Cuvântului”, editura PIM- Iaşi- postfaţată de poeta, scriitoarea şi criticul literar, Cezarina Adamescu, membră în U.S.R.

În primăvara anului 2011, mi-a aparut,  tot la editura PIM- Iaşi, sub egida asociaţiei  „Universul Prieteniei”, nuvela „Răscrucea destinului”, cu o postfaţă scrisă de Maria Cornelia Postescu, poetă, scriitoare, membră în Liga Scriitorilor din Cluj şi pe coperta a patra, câteva rânduri aşternute de prozatorul vrâncean,  Gheorghe Mocanu, membru în U.S.R. care mi-a citit manuscrisul şi i-a placut.

Am câteva proiecte în lucru:

–          un volum de versuri intitulat: „Gânduri, stări, atitudini”;

–          un volum cu proze scurte, intitulat: „File de jurnal. Schiţe”;

–          un volum cu proze pentru copii, dedicat nepoatei mele, intitulat: „De vorbă cu Alexia”,

–          un roman, intitulat: „Ape limpezi, ape tulburi”.

Poemele Vasilicăi Ilie sunt pline de sensibilitate, are cititori fideli care i le apreciază. Ca să fiu cinstit, nu-s pe croiala mea. Sunt prea impregnate de feminitate. Aceasta nu este o judecată de valoare, desigur. Ci de gust. Nici pe Blaga nu pot să-l mai citesc, însă ar trebui să fiu idiot să afirm că n-are o valoare extraordinară.

Rândurile acestea mi-au fost prilejuite de publicarea nuvelei „Răscrucea destinului” la editura PIM. Fiind lungă-lungă, putea să-i zică strategic microroman. Citind textul, susţin fără rezerve că Vasilica Ilie, dacă o să dea lovitura în literatură, o s-o dea cu proza. De demult n-am citit o aşa proza cinstită, fără întortocheli inutile, despre lumea satului. Autoarea ştie să povestească, acţiunea are contur şi dramatism, te captivează. Este o carte care merită citită. Observaţii:  1.cum i-am zis şi autoarei înainte de-a publica nuvela, titlul este nefericit; 2. ca şi în cazul poeziei „ce”-ul stilistic feminin e prea apăsat.

Aştept romanul anunţat de Vasilica Ilie. Îi doresc din toată inima să fie o reuşită. „Răscrucea destinului” e un pas fericit.

Alexandru Petria