Vasilica Ilie, o autoare care ştie să povestească

Vasilica Ilie este, înainte de toate, genul de om de care are nevoie orice literatură ca însetatul de apă. Îi place să se implice altruist în felurite proiecte, să-i încurajeze pe alţii să-şi scrie cărţile, să promoveze după puteri ceea ce consideră că este valoros. Îi urmăresc de câţiva ani „forfota” de pe internet, pe platforma „Cititor de Proză” şi în alte părţi. Este o femeie cu suflet mare.

Mi-a scris cu câteva zile urmă într-un mail- „Despre mine, în particular, nu îmi place să vorbesc. Dacă te încălzeşte cu ceva, sunt divorţată de câţiva ani, am un fiu căsătorit şi o nepoţică de 2 ani jumate,  lucrez în proiectare (fac proiectare pe calculator, în programul Autocad), am făcut studii tehnice- instalaţii, am şi 2 ani de drept. Lucrez la o instituţie de interes naţional. Dar cred că aceste lucruri nu au importanţă, important este cum scriu şi caracterul.” Da, la caracter stă super. Cu acelaşi prilej, mi-a trimis şi CV-ul ei literar:

„Debutul literar l-am făcut în antologia de versuri, „Freamăt de timp”- „Freamăt peren”, în anul 2007- editura 3D.

Au urmat:

–          antologia de versuri „Primăvara”- 2008, editura As;

–          antologia de poeme şi comentarii becartiene –2008, editura Pan Europe;

–          antologia de versuri „Lira în patru puncte cardinale”- 2009, editura Publishers;

–          antologia de proză a revistei „Singur”- 2010, editura Grinta, Cluj-Napoca;

–          antologia de versuri”Însemne” – 2010, editura, Docucenter Bacău.

În toamna anului 2010, a văzut lumina tiparului, primul meu volum de versuri, intitulat „Fereastra de la Răsăritul Cuvântului”, editura PIM- Iaşi- postfaţată de poeta, scriitoarea şi criticul literar, Cezarina Adamescu, membră în U.S.R.

În primăvara anului 2011, mi-a aparut,  tot la editura PIM- Iaşi, sub egida asociaţiei  „Universul Prieteniei”, nuvela „Răscrucea destinului”, cu o postfaţă scrisă de Maria Cornelia Postescu, poetă, scriitoare, membră în Liga Scriitorilor din Cluj şi pe coperta a patra, câteva rânduri aşternute de prozatorul vrâncean,  Gheorghe Mocanu, membru în U.S.R. care mi-a citit manuscrisul şi i-a placut.

Am câteva proiecte în lucru:

–          un volum de versuri intitulat: „Gânduri, stări, atitudini”;

–          un volum cu proze scurte, intitulat: „File de jurnal. Schiţe”;

–          un volum cu proze pentru copii, dedicat nepoatei mele, intitulat: „De vorbă cu Alexia”,

–          un roman, intitulat: „Ape limpezi, ape tulburi”.

Poemele Vasilicăi Ilie sunt pline de sensibilitate, are cititori fideli care i le apreciază. Ca să fiu cinstit, nu-s pe croiala mea. Sunt prea impregnate de feminitate. Aceasta nu este o judecată de valoare, desigur. Ci de gust. Nici pe Blaga nu pot să-l mai citesc, însă ar trebui să fiu idiot să afirm că n-are o valoare extraordinară.

Rândurile acestea mi-au fost prilejuite de publicarea nuvelei „Răscrucea destinului” la editura PIM. Fiind lungă-lungă, putea să-i zică strategic microroman. Citind textul, susţin fără rezerve că Vasilica Ilie, dacă o să dea lovitura în literatură, o s-o dea cu proza. De demult n-am citit o aşa proza cinstită, fără întortocheli inutile, despre lumea satului. Autoarea ştie să povestească, acţiunea are contur şi dramatism, te captivează. Este o carte care merită citită. Observaţii:  1.cum i-am zis şi autoarei înainte de-a publica nuvela, titlul este nefericit; 2. ca şi în cazul poeziei „ce”-ul stilistic feminin e prea apăsat.

Aştept romanul anunţat de Vasilica Ilie. Îi doresc din toată inima să fie o reuşită. „Răscrucea destinului” e un pas fericit.

Alexandru Petria

20 comentarii to “Vasilica Ilie, o autoare care ştie să povestească”

  1. Vasilica este o rasfata a condeiului si o golgota a destinului. S-a oprit in plina maturitate a viselor la rascrucea drumurilor si destinul a chemat-o sa scrie. Daca va fi sa scrie pentru sine cu drag de cititori nimic n-o va opri spre succesul de autor. Drum bun, Vasilica!

  2. Haide…! Golgota a destinului…Cuvintele merita folosite chibzuit.

  3. Aproape toti avem o golgota a destinului, dar o femeie care, divortata, creste singura un copil si se mai daruieste si scrisului, pot spune fara teama de-a fi acuzat de blasfamie, ca are de urcat o gogota printre atatia scriitori cocolositi in US care au aparut ca ciupercile dupa ploaie…
    Am zis iarasi … rau?

  4. E drept ca unei scriitoare ii este mult mai greu. Ma bucur ca sunt barbat.

  5. Îmi place şi mie foarte mult proza Vasilicăi Ilie! Am citit ” Răscrucea destinului” şi acţiunea din carte m-a prins total, astfel încât nici nu mi-am dat seama când s-a terminat cartea.

  6. Până azi nu i-am spus autoarei adevărul, acela că este o mare povestitoare, Chiar şi în poezie, ea povesteşte. Diferit de Alexandru Petria , eu cred şi am scris despre asta într-un eseu, un autor se scrie pe sine în operele sale, prin urmare, o doamnă scrie ca o doamnă, un domn ca un domn. Sensibilităţile ne sunt diferite, deh, entităţi diferite. Dacă voi avea miniromanul în posesie, mă voi încumenta să-i scriu o cronică!

  7. Da, Valica, aşa cum îmi place mie să o alint , este foarte bună povestitoare! I-am spus-o de multe ori, citindu-i cu încântare povestiriile din copilărie din locurile natale. Are ceva special în scrierile ei…poate fidelitatea şi simplitatea descrieriI vieţii de la sat dă acest farmec aparte cărţilor ei…

    Îi doresc din toată inima succes!

    Iar. ţie, Alexandru, felicitări pentru frumoasa prezentare a prietenei noastre!

  8. Eu? Sunt coplesita, pur si simplu! Va multumesc mult! Ce bine este sa fii barbat pe lumea asta!:))
    P.S. Alexandru, nu ai scris ca am si simtul umorului, am scris si niste schite!:)

  9. Omul mai uita, Vasilica. Senilitatea!
    Nu ai pentru ce sa multumesti.

  10. Frumos ati lasat impresiile sa se astearna in cateva randuri, domnule Alexandru Petria!
    Intr-adevar, Vasilica reuseste cu talentul si sensibilitatea ei sa ne redea, cu emotie si vibratie, ceea ce simte si traieste, ganduri, stari, intamplari, amintiri derulate in viteza timpului.
    Felicitari, Vali, pentru frumusetea pe care ne-o daruiesti cu bucurie si lumina!
    Mult succes in continuare!
    Cu drag si pretuire, Irina Lucia Mihalca

  11. Cum la literatura nu am caderea, inaltimea, etc, sa ma exprim, nu o fac. In schimb, unde ma pricep [cat de cat] imi spun parerea : Dna V. I este faina si draguta.

  12. Irina, multumesc, imi esti mereu aproape…

    domnule castau, multumesc pentru complimente. poate imi cititi si scrierile, asa, ca pentru dv. , sa le cunoasteti.:)

  13. Mai tii minte, Vali, cand ne-a dat zurbagiul ala de doctorand la Sorbona afara de pe site?
    Eu zic ca nu ai simtul humorului, ba chiar il ai pe ala al… omorului, adica esti… mortala!
    Multumesc inca odata pentru carte. Poate cine stie, te voi tenta si eu vreodata cu vreo carte. Macar postmortem!

  14. Mai, George, trebuie sa scrii si lucrurile astea aici, sa creada lumea ca suntem persoane non grata? !:))) I-am facut o critica aluia la un text pe „reteaua literara” si bineinteles, s-a razbunat, plus ca noi ne mai tineam de glume pe siteul lui…dar sa stii, nu-mi pare rau ca am plecat de acolo…!:)) da’ el nu era zdravan la bibilica!:))

  15. Vasilica, la cine te referi cu bibilica?

  16. Persoana importanta, nu dam numele. Numai daca iti sopteste Vasilica la ureche! Hi, hi, hi! Nu de alta, dar ne cotofeneste pe toti!

  17. Felicitari, intr-adevar, ai prieteni care te citesc mereu cu aceeasi placere! La cat mai multe aparitii literare,Vali!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: