Deania neagră. O cronică de Ion Radu Zăgreanu („Vatra veche” nr.9 , numărul pe septembrie)

Prozele scurte ale lui Alexandru Petria, adunate în volumul Deania neagră (Editura Herg Benet Publishers, 2011), atrag prin subiectele abordate, inspirate dintr-o realitate apropiată si prezentă, prin finalul lor neprevăzut, de multe ori amânat prin suspans, prin trecerea subtilă de la real la fantastic, prin suprapunerea planurilor acţiunii, unul obisnuit si altul ca o „materializare a fantasmelor” personajelor, prin limbajul direct, uneori frust. Întâmplările narate ne aduc în faţă personaje puternice, nu de puţine ori cinice, sau cu un comportament ce frizează sadismul. Elevul Călin (Prima zăpadă) are tăria sufletească de a fuma lângă corpul spânzurat al fostului său profesor,ba mai mult, îi fură portofelul si scrisoarea de adio. Un cinic este si Vasile Măierean (Mâna de lucru). Nu îl deranjează faptul că soţia lui, Sofia, a fost muscată de o maimuţă, adusă de un nepot din Angola, ci e îngrijorat că ea „nu e disponibilă la săpat”. Comercianţii ambulanţi (Trei oameni onesti), după ce descoperă că prietenul lor, călugărul, adună bani pentru sine, nu pentru o mănăstire, consimt să-l ierte, când el împarte cu amicii săi sumele obţinute.

Mulţi dintre protagonistii acestor naraţiuni sunt dominaţi de obsesii, devenite cosmaruri. Simion Bălan (Iniţierea) este obsedat de exigenţele profesoarei sale de matematică. Cosmarul acestei stări se manifestă si în timpul actului sexual cu Dinţoasa, colega lui de clasă. Eroul din povestirea Când este în toane bune cucul este obsedat de subiectul tezei de română. O obsesie kafkiană îl domină pe gelosul soţ al Teodorei din povestirea Frumoasa economistă. Luca se visează metamorfozat într-o broască. În Poveste de Crăciun, Ciprian, soţul Olimpiei Răscan, e obsedat de fesele ei, „altarele onanistilor”, pe care si ea si le admiră deseori.

O parte din texte sunt construite pe baza translatării sau a suprapunerii de planuri. Personajul narator din Nu numai despre Liviu este cuprins de scăpărări imaginative, înlocuindu-l pe soldatul împuscat de un coleg, aflat în sicriu, cu chipul părintelui său, fiind scurtcircuitat de ideea: „Îmi imaginam viaţa fără tata”. Maria Boldor (Casablanca), pasionată de filmul „Casablanca”, nu poate părăsi planul virtual erotic al ecranizării si reacţionează dur, omorându-l cu securea pe Eugen, cel care îi propune insistent sex oral. Pe baza unei alternanţe de planuri este construită si povestirea La masă. Pe de o parte, Florentina, soţia lui Paul Nichifor, îl îndoapă gastronomic, pe de altă parte, Mioara, amanta, îl „hrăneste” sexual într-o cameră de hotel.

Subconstientul le joacă multe feste personajelor. Niste „colegi” de plansetă, plictisiţi de munca lor, o cheamă pe Cristina să le picure lapte matern în ochi, de fapt dorind-o pe ascuns, pe aceasta, fiindcă „a schimbat amanţii cu viteza atleţilor africani”. Floriana (Casa de la televizor), autoare de versuri, vrea să recupereze casa părintească ca să se „învârtă”, cum spunea prietena ei, „de-o viitoare casă memorială”.

Inocenţa copiilor contrastează cu nepăsarea adulţilor. Băiatul din naraţiunea În aburi pare „a-i condamna la moarte”, ca inocentul orfan din nuvela lui Titus Popovici Moartea lui Ipu, pe maturii insensibili de moartea unei albine, căzute între sinele de cale ferată dintr-o gară. Sergiu (Când este în toane bune cucul) nu poate accepta gestul „haidamacului” care o îndreaptă cu forţa pe cârcojata bunică Afinia, de 94 de ani, moartă, ca să încapă în sicriu. Adolescentul din textul Moartea pornoromancierului reacţionează neasteptat, râde, când bunicul său Andrei este umplut cu formol, după ce acesta moare. Niste copii (O zi mult prea friguroasă) se iau după cei mari, traversează un pasaj de cale ferată si unul dintre ei este omorât. Starea de indiferenţă a celor din jur faţă de o tragedie, o ţigăncusă cersetoare care se îneacă în Italia, este magistral redată în textul Fotografie la mare. Drama este un bun prilej pentru o fotografie de colecţie pentru barmanul Pierre.

Finalul multor povestiri este neprevăzut, pregătit de momente de suspans, soluţionarea tramei fiind lăsată uneori la latitudinea imaginaţiei cititorului. Floriana (Casa de la televizor) renunţă să recupereze casa părintească văzând la televizor o crimă odioasă petrecută în spaţiul ei. Petrecăreţii care fură un TIR (Aniversarea) constată stupefiaţi că el este încărcat cu prezervative. Bătrânele (Drumul spre mănăstire) Floarea si Maria, plecate spre mănăstire, sunt acuzate de turism electoral si se reîntorc acasă. Marin (O faptă crestinească) se consolează că a făcut „o faptă crestinească” înmormântând o altă persoană, în locul fiicei sale, prostituata Elisabeta Ticuţă, care se va reîntoarce de la Paris. Inginerul Paul Todoran, columbofil pasionat, simte că umerii si braţele i se acoperă de porumbei, după momentele de amor cu amanta lui, Cecilia. Nu se stie, se bănuieste, ce va face Stela Onisie cu „cel mai lung cuţit” pe care îl cumpără, când va reveni acasă. Mirela Arghir (Miralma sau din dragoste pentru Salma Hayek), iubită de Liviu pentru asemănarea ei cu actriţa Salma Hayek, se transformă dintr-o soţie „alpinistă a sexului”, într-o bigotă „preuteasă”.

Alexandru Petria este si un bun portretist. Descrierea personajelor este sintetică, convingătoare. Bătrâna Afinia (Când este în toane bune cucul) este cocârjată „ca un semn de întrebare”. Eleonora Popoviciu (Prizoniera) „are carne pe corp doar cât să-i poarte oasele… fizicul ei mărunţel seamănă cu o formă peste care a trecut un cilindru de nivelat balastul pe drumurile lăturalnice”. Un pitoresc personaj este bunicul Andrei (Moartea pornoromancierului), autor de romane pornografice, de poezii si de proze scurte. Abandonându-si preocupările literare, „talentul” lui se va canaliza spre băutură, femei si scandaluri. Cele mai reusite portrete sunt de fapt niste tipologii, niste„fiziologii”. Tipul politicianului sters, inutil, capabil doar a zâmbi si a strânge mâinile alegătorilor, preferând „să lase lucrurile să curgă” de la sine, este întruchipat în persoana senatorului Dan Precup (Alegerea). Candidatul la funcţia de primar (Corul vânătorilor), cel care îsi cumpără si o diplomă universitară, care „sponsorizează biserici si mănăstiri”, atent la vânătoare la toate slăbiciunile celorlalţi, este înfăţisat în persoana „rromului” Marin Ciurar. De fapt, ultimele două povestiri, prin aglomerata însăilare de date despre protagonistii lor, par mai mult niste articole de ziar ale unui publicist de investigaţie sau ar putea fi considerate niste pamflete. Unele scene de „repertoriu de pornosaguri” apar în text ca o umplutură teribilistă, motivate printr-o decupare a pitorescului realităţii unui timp al libertăţilor sexuale depline (Moartea pornoromancierului).

Ca să fie la modă, prozatorul introduce în povestirea Alegerea si un dialog pe messenger între senatorul Dan Precup si amanta lui, Mirela. Un „personaj”mereu prezent în aceste texte este orasul Deania, în aparenţă un loc „unde nu se întâmplă nimic”, dar unde, sub crusta linistii, se petrec numeroase evenimente si drame.

Întâlnim multe situaţii si personaje simbolice. Bătrâna Eleonora Popoviciu (Prizoniera) trăieste un dublu prizonierat, al neputinţelor vârstei si al celor din jur. Luca (Frumoasa economistă) încearcă o motivare eufemistică a apetitului sexual debordant al soţiei Teodora, considerând-o bolnavă, iar relaţiile extraconjugale fiind catalogate „tratamente” ale suferinţei sale. Stela Onisie (Cel mai lung cuţit) îngrijeste pe nevolnicul său frate Victor si un acvariu. Un alt acvariu este viaţa ei anostă, desfăsurată într-un acvariu mai mare, orasul Deania. Frumuseţea încântătoare a garoafelor adăposteste în tulpinele lor viermi (Si garoafele au viermi).

O ghidusie narativă este povestirea Răzbunarea. Alin Popan, amendat de primarul pe care l-a sprijinit mult în campania electorală, plăteste amenda cu 35000 de monede.

Prozele lui Alexandru Petria captivează si prin limbajul lor direct, uneori frust, de multe ori poetic, concretizat în plăcute si pitoresti expresii, sintagme, formulări: „soarece de calculator”, „nu ventileză cabinetele medicilor deschizându-le usile”, „zigzagând printre ale scrisului”, „n-a tras fermoarul la înjurături”, „la ţâţa ipocriziei”, „soarele ca o gravidă născând”,„corzile întrebărilor”, „reactoare atomice în spermatozoizi”, „aspiraţi de facturi si chitanţe”, „O maioneză tăiată-soarele”, „un zaţ de amabilităţi” etc.

Autorului (pseudonimul Marcel Popescu) îi place postura amintind de Mircea Cărtărescu (Florin scrie un roman), de receptor al realului „preajmei”, ca sursă pentru transfigurare în pagini literare.

ION RADU ZĂGREANU

Aveti aici pdf-ul revistei VATRA VECHE NR. 9 2011 Vatra veche 9, 2011

3 comentarii to “Deania neagră. O cronică de Ion Radu Zăgreanu („Vatra veche” nr.9 , numărul pe septembrie)”

  1. splendid comentariu critic!
    cri

  2. prea catolic, prea catolic!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: