«   |   »

Dubla măsură a lui Gabriel Liiceanu

Charles Bukowski a scris într-o povestire că „politica e ca şi cum ai încerca să i-o tragi în fund unei pisici”. Ieşi zgâriat, cu răni adânci şi dureroase, compromiţătoare. Comparaţia deşucheată a americanului se potriveşte de minune realităţii perverse a politicii româneşti. Şi unora dintre intelectualii care se avântă în ea.

Într-o pauză din delectarea cu Bukowski, ce potrivire!, navigând pe net, am descoperit un articol vechi de-al lui Gabriel Liiceanu, „Câteva precizări despre logica lui ex-„, „România Liberă”, Anul L, Nr 14674, Serie nouă, nr 640, 29 aprilie 1992. Eseistul se referea în el la Regele Mihai, la modul incalificabil în care a fost tratat de Ion Iliescu. Care-l numea metodic ex-Rege, cu intenţie minimalizatoare. „Nu este adevărat că Regele Mihai este ex-regele României, aşa cum nu este adevărat că preşedintele României, dl Ion Iliescu, este ex-prim secretar. Sau altfel spus: pe cât de puţin este Ion Iliescu „ex-prim secretar”, tot atât de puţin este Regele Mihai „ex-rege”. Fiecare a fost şi este ceea ce a fost şi este dintotdeauna: Regele-rege, dnii Iliescu, Bârlădeanu, Marţian şi ceilalţi-secretari, prim-secretari şi propagandişti de partid. Toţi sunt ce-au fost: unii regi, alţii activişti.”, a afirmat cu revoltă Liiceanu.

După o acoladă temporară de aproape 20 de ani, recent, Traian Băsescu l-a numit tot ex-Rege pe Regele Mihai. „Abdicarea regelui a fost un act de trădare al interesului naţional al României. Un act de trădare din partea regelui. Ăsta e punctul meu de vedere”, afirma în vară acelaşi Băsescu, care a aruncat şi că Regele Mihai a fost „slugă la ruşi”.

Dacă în vară încă speram şi la o reacţie a lui Liiceanu la insanitatea lui Băsescu, ca o dovadă de verticalitate în al doişpelea ceas, la ora redactării articolului nu mai am aştept nimic. Liiceanu este un om al dublei măsuri. Prea orgolios să-şi asume deschis greşelile. Să recunoască răspicat că a pariat pe un om nedemn de funcţia de preşedinte al României. Bărbăteşte. De ce nu susţine despre Băsescu ce a zis cu îndreptăţire despre Iliescu?

Pisica lui Bukowski l-a cam desfigurat pe Gabriel Liiceanu. A rămas să respire printre noi ex-Gabriel Liiceanu. Pe firul logicii lui „ex”…

Alexandru Petria

Articolul lui Liiceanu din 1992 il puteti citi aici http://spunesitu.adevarul.ro/Politic/Dezbateri/Traian-Basescu-vorbeste-in-2011-despre-bietul-exRege-In-1992-Gabriel-Liiceanu-vorbea-despre-logica-stramba-a-lui-exCat-de-mult-seamana-Romania-de-azi-cu-exRomania-de-acum-20-de-ani-9139

Text publicat pe Agentia de Carte http://www.agentiadecarte.ro/2011/09/dubla-masura-a-lui-gabriel-liiceanu/

Posted on septembrie 25, 2011 at 8:56 am in literatura, politica   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL

Etichete: , , , , , , , ,

17 comentarii to “Dubla măsură a lui Gabriel Liiceanu”

    
  1. Emil DRUNCEA
    septembrie 25, 2011 la 9:07 am

    Mai bun era un Apel către lichele marca Petria către Liiceanu.

  3. Stelian Tanase
    septembrie 25, 2011 la 5:54 pm

    Apreciez punctul dvs de vedere, Mi se pare corect. Sunt si alti intelectuali in jurul luI Basescu care au avut in timp pozitii promonarhiste, de simpatie pentru regele Mihai care acum au tacut
    impardonabil. Stelian Tanase

  5. Alexandru Boris Cosciug
    septembrie 25, 2011 la 9:24 pm

    “Când spui da să fie da şi când spui nu să fie nu”, sună o vorbă creştină.
    De ce a vorbit Liiceanu atunci şi de ce tace acum? Poate din oportunism.
    Chiar dacă nu am apreciat în totalitate mesajul lui Teodor Paleologu, am apreciat insistenţa cu care el a luptat pentru a convinge Parlamentul să ia o decizie corectă
    Eu nu sunt regalist şi nici nu mai cred că monarhia este o formă de guvernare modernă, mai ales că moştenitorii lui de parte masculină fac parte din organismele modificate genetic, dar a nega istoria este o formă criminală de blocare a unor informaţii ce pot veni direct de la o sursă istorică ce a trăit pe viu acele evenimente, o sursă ce este un bun naţional, indiferent că a făcut rău sau bine atunci când a întors armele împotriva nemţilor.
    Cine se putea opune atunci coaliţiei anglo-ruso-americane? Cine se putea opune ruşilor care şi-au tras jumătate din Europa, inclusiv din Germania? Un tânăr de douazecişipatru de ani? Credeţi ca l-a întrebat cineva ce vrea România?
    Eu personal, lipsindu-mi informaţia venită direct de la ultimul rege al României, nu pot şti dacă actul lui a fost un act de laşitate, unul de curaj sau unul de conjunctură.
    Eu cred că este bine să-l lăsăm să vorbească în Parlament şi să avem decenţa de a pune în balanţă vorbele lui cu cele ale istoricilor. Practic el nu prea a vorbit despre acele evenimente, dar, parafrazându-l pe Adrian Nastase, regele Mihai este istorie şi face parte din istoria noastră, bună sau rea. Dacă vreţi, dreptul la replică al ultimului rege al României, încă în viaţă, ne poate conduce cu demnitate către un fel de judecată de apoi.
    În ceea ce-l priveşte pe Băsescu şi el va intra în istorie ca un om imprevizibil în declaraţii şi în actiuni, un fel de oportunist al conjuncturilor. El a dovedit ceva curaj luptând parţial cu mafia jefuitorilor economiei româneşti, dar nici el nu este atat de independent pe cât vrea să pară, deoarece se prea lasă antrenat în jocurile axei Washington- Londra, dirijate ca formă de luptă contra islamului şi ortodoxiei ruse.
    Şi-a pus el problema dacă occidentul nu vrea cumva să dezbine ortodoxia, singura religie care a păstrat adevărul divin aşa cum a fost el transmis la vremea când Dumnezeu comunica cu omul?
    Dacă ar fi atât de mândru şi de independent, riscându-şi viaţa aşa cum a sugerat că ar fi trebuit să facă regele României, şi-ar lua hamul şi praştia şi ar lovi şi în prădătorii de la PDL, care-l susţin la preşedinţie tocmai pentru că sunt lăsaţi să prade.
    Cu siguranţă atunci ar fi sfâşiat de şacalii din opoziţie, dar şi de ai lui.
    În momentul în care sistemul pe care-l conduci este conectat cu alte sisteme nu mai poţi fi chiar atât de independent. Cam acelaşi lucru s-a întâmplat şi în 45.
    Americanii ne-au mai părăsit odată, datorită conjuncturii, astfel încât nu se ştie niciodată în ce conjunctură delicată vom fi şi de cine ne vom agăţa.
    Eu personal aştept momentul ca Băsescu să vadă, prin conjuncturile care vor veni, că ajutorul nu vine de la Apus ci de la Răsărit şi să facă ceea ce trebuie să facă pentru a salva cât mai mulţi români, nu numai familia şi partidul său.

  6. Alexandru Petria
    septembrie 26, 2011 la 3:56 am

    De la Basescu astept doar sa plece.

  7. Andrei
    septembrie 26, 2011 la 4:15 pm

    Ati fost parca prea bland in articol.

  8. Presa Mioritica
    septembrie 27, 2011 la 5:52 am

    Oare cam cand cetitara-ti ultima oara domniile voastre in presa un articol publicat de Liiceanu? Poftiti de reflectati la asta intrebare.

  9. alex
    septembrie 27, 2011 la 5:57 am

    basescu a facut doua lucruri bune: a condamnat public(la nivelul conducerii de stat) comunismul si a deschis accesul public la arhivele fostei securitati. din pacate pentru el a comis si o serie de gafe, toate datorate firii/personalitatii lui, care este una repezita, ireconciliabila, autoritarista. ultima a fost si cea mai grava, cea cu regele – care e si cea mai greu de aparat/acoperit de catre cei care-l sustin. a fost, cred, de natura sa-i sperie pe apropiatii acestuia: omul asta chiar face exact si numai ceea ce vrea, ce are chef, fie ca e ceva bun si important pentru tara, fie ca e o tampenie fara seaman.
    e o natura repezita, un om cu un amalgam de calitati si defecte (ca noi toti), unul care nu arata si nu se poarta in public ca un presedinte. l-am votat de 2 ori la presedintie. de ce? simplu: nu aveam cu cine altcineva sa votez (prima data) si pentru cele 2 lucruri bune pe care le-a facut pentru tara (a doua oara). daca la alegeri s-ar fi prezentat candidati altii decat crasi oportunisti, lichele sau neo-comunisti, as fi votat pe respectivul, altul decat basescu. dar n-a fost sa fie.
    deci eu cred ca ar trebui sa privim lucrurile asa cum sunt: singurul care a facut 2 lucruri bune pentru tara si pe care nu le-a facut nici unul din cei dinaintea lui, este acest om care din cand in cand comite gafe publice(in calitate de presedinte, cu toate implicatiile respective), care se pune (si ne pune)uneori in situatii jenante. si, da, care ultima data a comis o gafa impardonabila.
    intrebare: avem altul care sa fie de preferat la presedintie, in momentul de fata? aratati-mi-l.

  10. Alexandru Petria
    septembrie 27, 2011 la 6:23 am

    Presa Mioritica, il doare mana? Dar daca-l doare, poate sa graiasca la televizor…

  11. Alexandru Petria
    septembrie 27, 2011 la 6:25 am

    alex, decat basescu, mai bine si un motan oparit, ca sa raman in trendul textului.

  12. Presa Mioritica
    septembrie 27, 2011 la 9:57 am

    @Alexandru Petria: ma refeream la faptul ca Liiceanu nu se mai manifesta in spatiul public, politiceste vorbind, de mai bine de un an. I-a cam stat Basescu in gat (sau l-a zgariat pisica prea tare). Tacerea asta cam seamana a penitenta, asa ca nu mi se pare corect sa-i dam in cap ca nu se pronunta (fie si in problema cu regele).

  14. Anonim
    septembrie 27, 2011 la 1:42 pm

    Alex are mare dreptate. Exista un Presedinte al acestei tari care se numeste Basescu, un om care sigur a avut bune intentii in ce a ce si-a propus sa faca. Important era sa curete tare de acei securisti care au pus mana pe puterea economica si haturile politicii romanesti. Cei care au pretins ca „NU NE VINDEM TARA” in schim au furat-o si distrus tot ce se mai afla in aceasta tara. Acum imbogatiti au haturile si nici macar presedintele tarii Basescu nu are posibilitatea sa-i casapeasca aceasta noua clasa de usurpatori cu totii forti securisti sau capetenii din blestematul partid comunist.
    In curand vor veni alegeri, pe cine veti vota? aceasta este o intrebare extrem de greu de raspuns. Din toata elita politica din Romania nu cred ca reusiti sa gasiti o persoana care sa aibe curajul sa puna in aplicare intentiile pe care le a avut dl. Basescu. Masinaria propagandei securiste este „perfecta” Nimeni din cei ce ar avea capacitatea intelectuala si profunda dorinta de a face ceva pentru aceasta tara nu se apropie de arena politica. V-ati intrebat dece. Poate Domnul Stelian Tanase sau ? Petria ne poate da un raspuns.
    Cu multumiri.

  15. Alexandru Petria
    septembrie 27, 2011 la 1:49 pm

    Anonim, de ce nu-l intrebati pe Basescu? Tot tineti la el.

  16. InimaRea
    septembrie 28, 2011 la 6:15 am

    Se poate si mai rau, d-le Petria – ca d-l Liiceanu sa se dezica de textul de-acum 20 de ani (ori aproape). Dar se poate si mai nuantat: de vreme ce nu s-a dezis de text, acela raminte valabil, ca si opinia d-lui Liiceanu, atunci exprimata. E suspectat – chiar, de ce anume e? – doar pentru ca nu afirma ca ramine la opinia de atunci? Ori pentru ca nu (ne) explica de ce nu o mai sustine public azi?

    Discret dar consecvent, „Elita” se delimiteaza de pozitia hazardata – si-n aceasta problema – a presedintelui sau favorit cindva.Da nu si suficient de sonor – pentru ce urechi? Nu destul de taios – pentru ce gusturi?
    Eu v-as pune altfel problema lui „atunci” si pe-a lui „acum”. Atunci, era de bon ton sa-l bestelesti pe Ilici – aveai alternativa: partidele istorice, Regele, Coposu. Acum, e obligatoriu sa-l pe Basescu dar fara finalitate caci nu exista alternativa. Nu doar fiindca el nu mai poate candida ci si pentru ca orice inamic politic al sau este pur si simplu prizonier al „complexului Basescu”. Nu doar fiindca Regele Mihai e nonagenar ci mai ales fiindca ideea regalitatii nu mai are nici o sansa la noi. Pina si regalistii recunosc ca una e sa sustii rolul istoric al Regelui Mihai, si alta – pe Principesa Margareta, ca viitor rege al Romaniei. Ultimele gesturi dinastice ale Regelui Mihai au batut in cuie capacul peste sicriul regalitatii romanesti.
    Ramine in discutie „adevarul istoric”. Or, acesta e cel mai imprevizibil dintre toate cele aduse in discutie. A-ti baza proiectul de innoire spirituala pe „adevarul istoric” – cind acesta e departe de a fi adevar incontestabil, iar istoric vorbind, contrafactualul e principal sau argument – e a te hazarda inspre nepredictibil, ceea ce nu poate promite mai mult de o aventura spirituala, cu final greu de imaginat.
    Mie-mi pare ca d-l Liiceanu – ca si restul „Elitei” – este victima colaterala in aceasta „istorie” demna de Tiganiada. Cel care trebuie tras de barba-n piata publica este insusi Basescu, care se dezice de una din maretele sale realizari – citirea celebrului Raport in parlament, lucrare pe care i-a livrat-o d-l Tismaneanu si pe care bietul nostru presedinte a-nghitit-o pe nemestecate. Si de care s-a usurat dupa o lunga si grea indigestie, probabil.
    Eu gasesc scuzabila si explicabila – in buna parte – „rezerva” cu care d-nii Liiceanu, Patapievici, Tismaneanu&co trateaza problema. Desi neplacuta, aceasta atitudine imi apare ca o posibila solutie pragmatica de a pastra ce mai poate fi pastrat – din „domnia” lui Basescu; de a duce cit mai departe (daca nu se poate chiar pina la capat) proiectele lansate in diverse directii cultural-stiintifice. La rigoare, poate fi chiar stoicism poate fi din partea „Elitei”, v-ati gindit? Fara rigoare, desigur ca nu poate fi decit oportunism ciocoiesc. Iata alt adevar istorico-dilematic, de care avem „a ne bucura” in anii ce urmeaza.

  17. Alexandru Petria
    septembrie 28, 2011 la 10:39 am

    Desigur, e stoicism…
    InimaRea, comentariul a fost super..

    

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: