„Orice analiză teoretică a problemei spiritului revoluţionar va trebui să încerce o definire a conceptului, o prezentare a notelor sale caracteristice. Această necesară desluşire a noţiunii o vedem posibilă mai cu seamă prin determinări negative şi prin succesive dellimitări. (…) Spiritul critic revoluţionar postulează unitatea indisolubilă dintre mijloace şi scop, şi chiar, mai mult, vede în mijloace premisa îndeplinirii scopului. În acest punct se mai impune o delimitare: apariţia marxismului ca o filozofie care reprezintă «maximum de istorism» (…) dă naştere unei modalităţi esenţiale noi de expresie a revoluţiei pozitive – spiritul revoluţionar comunist. Spre deosebire de umanismul abstract care a însoţit toate marile revolte din trecut, spiritul revoluţionar comunist părăseşte punctul de vedere al individului izolat şi caută secretul existenţei sociale în lupta claselor şi în dinamica societăţii civile (…). Spiritul revoluţionar comunist valorifică toate tradiţiile umaniste. (…) Într-o epocă în care unele conştiinţe intelectuale îşi pierduseră axul de rotaţie, Partidul Comunist Român a reuşit să focalizeze într-o luptă, într-un şuvoi unic al libertăţii şi speranţei, dorinţele tuturor oamenilor de bună credinţă de la noi, de a se împotrivi urgiei brune, abjectului spirit gregar. (…) În anii de după război, logica acţiunii revoluţionare aducea la ordinea zilei lupta cu duşmanul de clasă, reconstrucţie, entuziasmul eroic al brigăzilor de muncă voluntară. (…) Spiritul revoluţionar se afirmă ca născător de valori, ca substrat al tuturor acţiunilor menite să ducă la înaintarea noastră spre comunism. (…) Spiritul revoluţionar presupune curajul de a gândi realitatea în toată complexitatea ei, pentru că, aşa cum sublinia secretarul general al Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu: «A fi cu adevărat marxist-leninist înseamnă a fi un explorator îndrăzneţ şi experimentat al drumului nou pe care-l deschide omenirii socialismul şi comunismul (…)». Studenţimea, alături de întreg tineretul, de toţi oamenii muncii, dă viaţă prin fapte spiritului revoluţionar comunist, este angajată plenar în efortul de transformare revoluţionară a societăţii noastre pe drumul comunismului” (Vladimir Tismăneanu, „Spiritul Revoluţionar”, „Convingeri Comuniste”, anul I, nr. 1, aprilie 1974, p. 10).
Vladimir Tismăneanu în „Convingeri Comuniste”
2 comentarii to “Vladimir Tismăneanu în „Convingeri Comuniste””
-
Bref, Isus Cristos a fost un demagog naiv fiindcă a apreciat că este spirit revoluţionar să fii tolerant şi să ierţi, nu să faci praxis istoric din lupta de clasă şi să utilizezi teroarea reambalată în vânători prin munţi împotriva celor care se opun să le furi proprietatea şi demnitatea sau fenomene perverse ca cel experimentat la puşcăria Piteşti. Chiar şi democraţia lui zoon politicon din Etica lui Aristotel rămâne o „eroare istorică şi culturală”, barbaria cu mijloace îndrăzneţe ţine loc de mijloace umaniste care valorizează partea pozitivă şi inventivă a naturii speciei. Nu-i de mirare, ci o fatalitate naturală că a reculat la Băsescu ca reformator cu spirit revoluţionar marxiist.
-
„revoluţia pozitiva – spiritul revoluţionar comunist”
Nu mai citisem de mult un astfel de articol despre spirit. Practic, desi cat am lucrat la Portile de Fier 2 am fost nominalizat drept propagandist, dar nu am tinut nici o sedinta fiinca eram ocupat, prin functia pe care o aveam, cu latura materiala a construirii centralei electrice, am si uitat de convingerile comuniste si de spiritul lor.
Cu siguranta a fost si ceva pozitiv in dezvoltarea comunista, dar cei care erau adevarati profesionisti si se aflau in functii de conducere tehnica, mai ales la obiectivele importante, erau permanent umiliti de spiritul revolutionar comunist al celor care se aflau la conducerea politica a tarii.
La noi, dupa schimbarea regimului politic, nu s-a schimbat nimic, deoarece politicienii si-au shimbat doar sigla: din PCR in PSD, PDL, PNL, UDMR, etc. Atitudinea lor este aceeasi: SFIDARE, NESIMTIRE, IGNORANTA, etc. In plus, au devenit si hoti. Practic spiritul revoltionar comunist a evoluat, dainuind in timp prin transmierea lui genetica, la copiii si la nepotii carora li se transmit si functiile politice..
Daca cei care s-au ocupat de educatia prin cuvinte, pe care nu-i putem acuza de ignoranta, poate cel mult de „dubla masura”, si-au pastrat obiceiul de cantatori si consilieri, dar laudand acum capitalismul, oportunistii au devenit baieti destepti intermediari si, speculand, prin inginerii financiare, latura pozitiva a creatiilor comuniste (dau aici un exemplu pe care-l cunosc bine) vand curentul electric, despre care nici macar nu stiu cum se produce sau cum se transporta, dar, conform sloganului prezidential, o fac pentru a trai bine din munca altora.
Credeti ca despre spiritul uman, dezvoltat din antichitate si pana acum de oamenii cu spirit, avem ceva sa le transmitem celor carora spiritul revolutionar comunist le-a patruns in sange?
Nu cred ca trebuie sa ne obosim. Oricum nu vor intelege nimic.
Alexandru Petria 