literatură și provocări contemporane
Este ziua de naştere a lui Paul Goma. Deşi m-a înjurat odată, nu pot să nu-i recunosc valoarea. Pentru ce a făcut în perioada comunistă, este un adevărat erou. El ar merita premiul Nobel, dar s-a gândit Uniunea Scriitorilor să-l propună?
Felicitări, maestre!
Am scris despre Goma aici http://www.agentiadecarte.ro/2010/10/mi-ar-placea-un-dialog-public-goma-liiceanu/ şi aici http://www.agentiadecarte.ro/2010/10/m-am-saturat-de-aspiratoarele-de-scame-marca-liiceanu/
Poetul Liviu Ioan Stoiciu scrie memorabil despre Paul Goma. Neapărat de citit http://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/10/o-declaratie-solemna-sau-o-lege-de-urgenta-in-parlament-care-sa-l-repuna-in-drepturi-in-romania-pe-marele-paul-goma/
USR ar trebui sa se gindeasca mai intai sa-i redea calitatea de membru, retrasa de Comitetul Asociatiei Scriitorilor in aprilie 77, cind era inchis la Rahova! oare membrii USR, mai mici, mai mari… vor fi avind remuscari si junghiuri de constiintza vreodata? Cu exceptiile bine cunoscute, care au luat atitudine…
Am inteles ca Adrian Suciu tocmai vrea sa demareze o actiune in acest semns.
Ma tem ca Paul Goma s-a atasat de conditia lui de exclus, de refuznic, de razvratit. Dupa cum, ma tem ca a trecut vremea cind se dadea premiul Nobel dizidentilor comunisti doar fiindca erau dizidenti. Daca orgoliul nu-i permite sa faca o simpla cerere de redobindire a cetateniei romane, e de presupus ca nu i-ar permite nici s-o accepte, asa oferita pe tava – ca lege special votata pentru el. Dupa cum nu-i permite nici a face parte din USR. Eu cred ca Paul Goma a ales a ramine roman dar unul care se delimiteaza ferm si defintiv de conationalii sai. E cit se poate de posibil ca el s se considere singurul roman adevarat de pe lumea asta. Nu conteaza cita dreptate ar avea – s-ar putea discuta la nesfirsit asta – ci starea de fapt: el nu poate fi recuperat impotriva propriei sale dorinte, iar nemanifestarea aceleia chiar asta si este – nedorinta de a se reintegra printre conationali.
Asta nu ne-mpiedica a-l sarbatori, a-i aprecia munca si viata, curajul supraomenesc. Cum nu ne-mpiedica sa vedem ca nici macar Paul Goma nu (mai) participa la Cultul Goma, ca prefera viata activa dar din postura Deus otiosus graind pe casete video.
Daca-i asa cum cred si ma tem, atunci ar avea dreptate Paul Goma. S-a vazut la Soljneitin – odata intors printre ai sai, a capatat repede statutul de anacronic, fantast si fanatic.
Noi, oamenii obisnuiti, nu suportam statuile vivante, printre noi – le vrem acolo, pe soclurile lor, inaccesibile spre a putea fi venerate. La rindul lor, statuile nu se descurca printre noi, au o rigiditate enervanta – ramin de piatra, „nu se umanizeaza”. Stiti cum e carnea-piatra – nici singele nu curge daca bagi cutitul. Asta-i chiar insuportabil pentru carnea vie.
PS: Ginditi-va ca Paul Goma nu-i decorabil. Cum ar reactiona daca presedintele Romaniei i-ar conferi cea mai inalta distinctie romaneasca? Probabil ca ar refuza-o. Inca n-avem institutiile carora Goma sa le permita sa-l onoreze.
Raspunsul lui INIMAREA este perfect … ! L-am cunoscut pe Paul Goma si pot depune marturie ca e citit cum trebuie de INIMAREA. De asta, va doresc inima buna!
Alexandru Petria 