Paul Goma catre Pavel Kohout si Nicolae Ceausescu

Catre Pavel Kohout si camarazii sai:

Ma declar solidar cu actiunea voastra. Situatia voastra este si a mea; situatia Cehoslovaciei este – cu deosebiri nefundamentale – si a Romaniei. Traim, supravietuim in acelasi Lagar, in aceeasi Biafra (capitala: Moscova). Voi, cehii si slovacii, ati avut un ’68; polonezii un ’56, un ’71 si un… mereu; germanii de est au avut Berlinul si au un Biermann. Noi, romanii, nu avem asemenea repere. Dar nu totdeauna suferinta este direct proportionala cu intensitatea strigatului de revolta. Voi (ca, de altfel, polonezii, germanii de est, ungurii, bulgarii), voi sinteti sub ocupatie ruseasca; noi, romanii, ne aflam sub ocupatie romaneasca – la urma urmei, mai dureroasa, mai eficace decit una straina. Traim cu totii sub acelasi calcii (iar calcii nu mai are nevoie de calificative). Aceeasi lipsa de drepturi elementare, aceeasi batjocorire a omului, aceesi nerusinare a minciunii – peste tot. Peste tot: saracie, haos economic, demagogie, nesiguranta, teroare.
Ciomag-Calus-Coruptie – iata (in limba romana) cei trei C cu care cei doi C ne-au impins concetatenii, pe scara istoriei, cu zeci, sute de ani indarat.
Insa, iata, s-a dovedit (si se va dovedi, in continuare) ca se poate lupta impotriva degradarii programatice la care este supus omul, la noi, in „socialismul“-stalinist.

Cuvint-Condei-Constiinta (coincidenta in limba romana, alti trei C…) au tulburat digestia celor care, in numele nostru si „pentru binele nostru“, ne-au calcat in picioare, ne-au pus sa inaltam piramide, ne-au intemnitat, ne-au pus calus (pe care nu ni l-au scos, decit pentru a ne permite sa strigam cuvinte-de-multamita), ne-au ucis. Digestia le-a fost tulburata si am convingerea ca nu doar atit: intrerupta pentru totdeauna. Si nu pentru ca telul nostru, cauza noastra sint drepte – atitea alte cauze drepte au fost infrinte –, ci pentru ca arma noastra este Cuvintul, cel mai taios decit sabia. Sabie ruseasca la voi; sabie romaneasca (indigena, daco-romana – la urma urmelor, sabia fratilor nostri) la noi, in Romania, asupra noastra, a romanilor – sabia va fi obligata sa intre la loc, in teaca.
Poate pentru maruntul, nesemnificativul motiv ca o ideologie care, pe de o parte, pretinde ca se afla in slujba omului, iar, pe de alta, taie capul omului nu are nici o legatura nici cu ideea, nici cu omul.
Sint alaturi de voi, cehi, slovaci, unguri, polonezi, germani.
Alaturi de voi se afla, sufleteste, multi, foarte multi intelectuali romani, chiar daca nu-si alatura semnatura lor semnaturii mele.
Paul Goma

Bucuresti, ianuarie, 1977

Domnului Nicolae Ceausescu
Palatul Regal, Bucuresti

Domnule Ceausescu,

Ma adresez Domniei Voastre, in disperare de cauza. Sinteti ultima speranta a mea. Iata motivul:
De o luna de zile, de cind, la Praga, a fost data publicitatii Charta ’77, nu mai am liniste – sint convins: nici Dumneavoastra. Iata – mi-am zis –, in sfirsit, glasul ratiunii se face auzit: oameni responsabili, iubitori de tara, devotati socialismului, cer, nu rasturnarea guvernului (cum pretind rauvoitorii), ci aplicarea legilor existente, atit a celor interne, cit si a conventiilor internationale semnate, deci, acceptate de catre guvernul lor. Si, din moment ce atitia oameni si-au pus semnatura pe aceasta cerere, inseamna, logic, ca nu au ceea ce cer – altfel, n-ar cere. Si de ce nu au – ceea ce cer? Raspunsul este simplu: pentru ca Cehoslovacia nu este o tara libera, nu este independenta; Cehoslovacia a fost ocupata de trupe straine care au impus ocupatilor o politica straina. Cetatenii nu se bucura de drepturile inscrise in Constitutia tarii lor – ca sa nu mai vorbim despre cele cuprinse in Charta Drepturilor Omului sau in Actul Final al Conferintei de la Helsinki.
Ca doleantele semnatarilor Chartei ’77 au fost determinate de cauze reale, serioase – si ce poate fi mai real, mai serios, decit omul? – o dovedeste componenta grupului care a initiat aceasta actiune: nici picior de capitalist, nici urma de mare-proprietar sau de membru al vreunui partid fascist – nu: cei care au redactat Charta ’77 se declara socialisti, unii sint activisti de frunte, ba chiar membri ai guvernului comunist al lui Smrkovski, oameni care au vrut si vor, pentru tara lor, o orinduire dreapta, democratica.

Domnule Ceausescu,
De o luna de zile, de cind, la Praga, a fost data publicitatii Charta ’77, ma straduiesc sa-mi conving cunoscutii sa se solidarizeze cu actiunea cehilor si slovacilor. Dar fara succes. Unii au refuzat net, recunoscind cinstit ca asta – adica solidarizarea – cade sub articolul cutare al Codului Penal; altii nu cunosteau articolul pe dinafara, dar cunosteau, pe dinauntru, Securitatea; altii, ceva mai curajosi, s-au declarat gata sa semneze o scrisoare de solidaritate, dar indescifrabil; in fine, altii mi-au propus sa mai asteptam nitel, sa vedem rezultatul-la pauza: daca actiunea chartistilor reuseste, atunci poate ne pica si noua, romanilor, ceva din cuceririle cehilor, daca nu, atita paguba, raminem noi fara cuceriri, dar si fara consecintele pe care cehii le vor trage.
Va rog sa ma credeti ca atitudinea concetatenilor nostri m-a mihnit profund: toti vecinii nostri se misca, isi cer drepturile ce li se cuvin, pina si rusii (care stim noi cine sint ei…) striga in gura mare, ca ei sint neliberi, ca drepturile lor sint calcate in picioare. Numai noi, romanii, tacem. Si asteptam. Sa ni se dea totul de-a gata. Romanii nostri se gindesc numai la ceea ce vor pierde daca va afla Securitatea, nu la ceea ce vor cistiga – in ciuda Securitatii.

Un cunsocut, un Escu pur-singe, m-a jignit de moarte – si nu numai pe mine. Stiti ce mi-a zis? Zice:
– Domnule, dumneata te agiti intr-un anume fel si vrei sa faci anumite chestii care nu sint specifice romanului – deci nu esti roman!
– Cum, asa?, zic eu, atins la tricolor. Este adevarat, bunicul dinspre tata era macedonean (Goma), bunica dinspre mama, grecoaica (Cuza), e adevarat ca mai am si ceva singe de polonez de la bunica dinspre tata – dar ce conteaza singele-care-apa-nu-se-face? Conteaza ca eu ma simt roman. Pentru ca m-am nascut in Romania (judetul Orhei), pentru ca limba mea materna este romana, pentru ca pe bunicul dinspre mama il chema Popescu si pentru ca (iar cu asta i-am inchis gura!), pentru ca inchisorile mi le-am facut aici, pe sub pamintul patriei mele iubite!
– Bine, bine, sa zicem ca esti roman, a cedat Escu. Dar te comporti ca un ne-roman!
Ei, si m-am infuriat rau de tot si i-am zis-o de la obraz:
– Daaa? Dar de Ceausescu ce mai zici? Si el e ne-roman? Ba e foarte roman, cu toate acestea, in 15 august 1968, s-a dus la Praga, sa-l asigure pe Dubcek de solidaritatea romanilor. Si, desi roman, a condamnat, de la balcon, cu vehementa, invadarea Cehoslovaciei de catre trupele Pactului de la Varsovia si a zis ca ce-au facut ele, trupele, este o mare rusine si ca sa nu se mai repete chestia asta, ca-i de rau!
Uite-asa, i-am zis. La care el, Escu:
– N-ai decit sa-i ceri lui Ceausescu ce-mi ceri mie: semnatura pe scrisoarea de solidaritate cu cehii! – asa mi-a zis.

Domnule Ceausescu,
Inteleg ca inalta Dumneavostra semnatura nu va accepta niciodata sa se aseze linga semnatura unui simplu cetatean – si inca a unui scriitor (si acela fara talent). Dar chiar daca se va intimpla aceasta minune, ce se poate face numai cu doua semnaturi? Ar putea semna si sotia mea, dar situatia nu se va schimba: daca s-au gasit 30 de unguri, atunci, proportional, ar fi nevoie de 90 de romani semnatari. Hai 50. Macar 10. Dar de unde atitia? V-am mai spus: romanii se tem de Securitate. Rezulta ca, in Romania, doi insi nu se tem de Securitate: Domnia Voastra si cu mine. Dar, dupa cum v-am mai spus: numai doua semnaturi…
Exista insa o solutie: solidarizarea individuala – eu am si expediat o scrisoare cu semnatura mea autografa. Numai ca gestul meu nu va imprastia teama concetatenilor nostri de a se alatura celor care cer drepturi – la urma urmei – si pentru noi, romanii.
Cu totul, dar cu totul, alta va fi situatia daca Domnia Voastra ar trimite o asemenea scrisoare, o declaratie de sustinere a Chartei ’77. Sint ferm convins; milioane de romani va vor urma exemplul si se vor solidariza si ei cu cehii si slovacii.
Facind acest lucru, veti arata ca sinteti consecvent cu declaratiile facute in 1968, veti dovedi ca, intr-adevar, luptati pentru socialism, pentru democratie, pentru omenie. Asta, in primul rind.
In al doilea, Romania se va putea prezenta la Conferinta de la Belgrad cu fruntea sus.
Cu speranta,

Paul Goma

Bucuresti, februarie 1977

______
Texte preluate dupa Paul Goma, Culoarea curcubeului ’77 (Cutremurul oamenilor), Editia a doua, ingrijita de Florin Ardelean, Biblioteca revistei Familia, Oradea, 1993. Primul text a fost transmis la Radio Europa Libera pe data de 9 februarie 1977.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: