”Suprarealism” cu Paul Goma. Este sau nu este…?

Scriitorul șI politicianul Varujan Vosganian a scris ieri pe blogul personal:

”O laudabila actiune a fost demarata de curand pentru a solicita redarea cetateniei romane scriitorului Paul Goma, unul dintre cei mai curajosi dizidenti ai regimului comunist. Aceasta initiativa a fost sustinuta de o petitie adresata Parlamentului si semnata de sute de personalitati ale culturii romane precum si de o declaratie politica in Camera Deputatilor.

Am facut demersurile necesare pe langa Ministerul Justitiei – Autoritatea Nationala pentru Cetatenie si  Ministerul Administratiei si Internelor – Directia Generala de Pasapoarte. Prin adresa nr. 689084/21.10.2011, MAI – DGP comunica, in urma solicitarii noastre, ca domnul Paul Goma figureaza in evidentele institutiei respective cu statut de cetatean roman, conform art. 34 din Legea 21/1991 a cetateniei romane, cu alte cuvinte,  cetatenia romana nu i-a fost retrasa niciodata.

Aceasta nu inseamna, insa, ca demersurile privind acordarea respectului si sprijinului ce se cuvin unui mare patriot roman, cum este Paul Goma,  nu trebuie sa continue.”

Aici http://vosganian.ro/?p=1748

În toate referințele istorice și literare, Goma figurează ca având retrasă cetățenia română, iar pe blogul său scriitorul are o contorizare la oră de la momentul retragerii…  

In 1996 a fost inițiată o petiție pentru redarea cetățeniei lui Paul Goma, cu săptămâni în urmă am inițiat și eu una. Amănunte  https://alexandrupetria.wordpress.com/2011/10/03/scrisoare-deschisa-catre-parlamentul-romaniei-paul-goma-nu-merita-cetatenia-romana/

Ce să mai crezi? Ce să mai spui? Ne aflăm în România, țara tuturor posibilităților…

Un funcționar al statului comunist a uitat să pună în practică indicațiile de partid? Doar retragerea cetățeniei a fost anunțată de comuniști… 

2 Responses to “”Suprarealism” cu Paul Goma. Este sau nu este…?”

  1. Dacă s-a afirmat că-n artă nu se poate vorbi despre progres, e , cred, pentru că, fiind vorba de vremuri, neputând evada din captivitatea lor, simţim şi gândim doar prin timpul în care trăim. Ne-am reprezentat spaţiul, după vremi. Inclusiv timpul. Prima dată, n-au fost nici măcar punctiforme. Cum nu sunt pentru ape şi pietre, pentru păsări şi peşti. Din lipsa capacităţii de reprezentare. Apoi, poziţii şi momente zenoniene – imuabilele spaţiu-punct şi clipa eternă, râvnite arhimedic. Punctul nedepărtat şi neapropiat, „nemişcat” faţă de cel fix, a devenit cerc şi clipa ciclitate, timp care curge dar stă: „panta rei”, dar nimic nou sub soare. Până pe creanga gândirii discontinue cauză-efect, am ţopăit cu mintea, aşadar, intrinsec şi analogic. Analogic, fiindcă ciclităţile spaţiale şi temporale vin din mintea repetitoare a punctului şi clipei infinit şi etern identice. Ţopăiala intrinsec-imanentă, de-a piatra printre pietre, de-a cuvintele printre cuvinte şi de-a omul printre oameni, nesmintită de umbrele niciunei reprezentări îndoctrinatoare, jucăuşa responsabilitate maximă de-a viaţa, care ştie adevărul pentru că l-a trăit – a fixat singularitatea celui mai sigur punct de referinţă prin spaţii şi vremi, dar şi singurătatea. Imanenţa AdamEva, sau VremeaLumea lui Paul Goma.

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: