La editura A. T. U. Sibiu-Hermannstadt a apărut, de curând, volumul de debut „Îmblânzitorul de cărnuri”, de Robert Nuțu.
Altadata o sa scriu mai detailat despre acest autor, despre care nu stiu mai nimic si mi-a trimis volumul sau de proza prin posta.
Ce vreau sa spun fara rezerve si repede- ne aflam in fata unui scriitor adevarat, cu un stil format.
„Îmblânzitorul de cărnuri” este o nuvelă mustind de sex, extrem de provocatoare, unde insa nu gasesti locurile comune ale acestui gen de scrieri.
Cred ca Robert Nutu o sa scrie o carte de referinta daca o sa dea si peste un story cu miza.
Cateva fragmente:
”Cu toate astea, pumnul mi-a trecut pe lângă ureche.
Mi-a atins umărul, dezechilibrându-mă şi împingându-mă spre uşa băii.
Văzuse când întorsesem capul şi încercasem să mă strecor pe sub braţele lui şi s-a răsucit pe vârful picioarelor şi cu corpul aplecat şi rezemat de bar, şi-a făcut vânt şi m-a izbit cu latul pumnului în bărbie, îmbrâncindu-mă în acelaşi timp cu umărul, în vreme ce se propulsa din bar cu cealaltă mână şi mă scuipa şi încerca să mă agaţe iarăşi când mă prăbuşeam şi să mă lovească încă o dată. Ultima mişcare îl descumpănise însă şi trebuise să se prindă de mine şi să mă respingă cu genunchii ca să rămână pe picioare.
În cădere l-am apucat de ambele braţe şi am căutat să scap de gustul sângelui adunat în gură. Simţeam pe obraz două arsuri largi. Două discuri incandescente care se dilatau parcă de fiecare dată când clipeam, iradiind corzi lungi de căldură uleioasă de-a curmezişul feţei. Intersectate deasupra nasului şi împrăştiate peste ochi, săreau pe sprâncene în sus pe frunte şi se scurgeau de-o parte şi de alta a capului ca nişte pârâiaşe de lavă; se uneau apoi la ceafă şi-n jurul gâtului, strângându-mă într-un laţ aprins care se micşora de-ndată ce încercam să trag aer în piept.
Inima îmi bătea peste tot.
O auzeam pulsând adânc prin fundul stomacului. Legănată de fluidele înspumate care îi transmiteau vibraţiile în coaste şi printr-o zonă oscilantă, penetrabilă, aşezată undeva deasupra vezicii gata să plesnească; bătea în coapse; în genunchi; bătea cu două aşchii metalice sub sfârcuri.
Izbiturile din umeri şi cele din gât se coagulau într-un bubuit compact, din esofag şi până-n căuşul scrotului, însoţit de reverberaţii pătrunzătoare ce se rostogoleau cu sângele înfierbântat de-a lungul venelor, strivite apoi sub piele în serii de mici explozii înţepătoare, stinse cu sfârâituri care urcau pe urmă din nou cu bătăile inimii, între scurte detunături asemănătoare focurilor de artificii.
Iar lucrurile din bar îşi negociau conţinutul. Profilurile scăldate în lumina puternică, fugite dintre tiparele lor, formau o pastă strălucitoare şi irespirabilă prin care fizionomiile pluteau ca nişte cercuri de ulei.
Ceva mi-a săltat corpul, zgâriindu-mi spatele de o suprafaţă dură.
O stea ruginie mi-a explodat în centrul feţei, sub nas.
Am simţit cum stomacul mi se înnoadă şi ţâşneşte pe gât, odată cu un damf acru şi puturos. Un torent zgrunţuros mi s-a oprit în dinţi, forţându-mă să-l înghit imediat ce capul mi-a alunecat înapoi, tras cu o smucitură şi izbit de-o tablă moale, îndoită de greutatea corpului meu, prăbuşit apoi în aceeaşi parte.
M-am rostogolit cu gâtul sucit şi cu mâinile adunate sub piept.
Picioarele au atins zgomotos podeaua. Am auzit tălpile adidaşilor pocnind pe parchet şi catarama curelei zgâriind suprafaţa lucioasă. Apoi câteva degete mi-au înşfăcat umărul şi m-au răsucit. Îl vedeam acum destul de desluşit prin ceaţa uleioasă, trupul îi era în continuare descompus într-un amalgam de linii şi curbe înfipte în figuri geometrice dizolvate în vălurele şi eşarfe colorate de lumina intermitentă. Dar din acea ceaţă sclipitoare ţâşneau reverele triunghiulare şi pătate de vin ale unei cămăşi cu picăţele albastre, încadrând un grumaz scurt, fulgerat de vene şi spuzit de coşuri.
Treptat, o barbă tunsă rotund şi-a îmbinat contururile cu oasele unei mandibule grosolane şi doi obraji s-au lăţit în nişte băltoace lăptoase până sub ochii înroşiţi şi genele strânse şi împletite, semănând cu bucăţile de sârmă.
Gura s-a crăpat dintr-o dată şi a despicat faţa cu o nervură însângerată. Dinţii au sclipit printre buzele încreţite de suflul unui icnet, pe măsură ce capul se avânta înainte, urmărind mişcarea pumnului care se înălţa încet, pe sub reverele cămăşii şi tulbura ceaţa, cu o coadă de steluţe şi pârâituri albastre. Faţa, pe care apăruseră între timp şi sprâncenele îmbinate deasupra nasului, s-a întunecat şi s-a încreţit o clipă, s-a denivelat şi şi-a întins trăsăturile ca nişte corzi. Durerea a izbucnit undeva departe, între urechi, atât de adânc încât mi s-au tăiat picioarele.
Am vrut să mă mişc.
Coapsele îmi erau imobilizate.
Ca şi mâinile şi restul corpului.
În loc de asta am respirat pe nas.
Şi ceva negru şi lung mi-a alergat pe piept şi mi-a intrat pe sub coaste. În partea unde bănuiam că trebuiau să se afle şalele şi fundul, aveam un soi de sac gol şi nesfârşit care primea ecourile fiecărui gest pe care încercam să-l fac iar ceaţa asorta panglici şi fundiţe şi scăpăra în steluţe multicolore.”
” Din dormitor s-a desluşit un horcăit, o tuse şi pe urmă linişte, picioarele ei presau pe marginea saltelei, cu gleznele învelite în creţurile păturii răsucite.
Am privit-o din prag cum îşi saltă un braţ, trăgându-l pe cearşaf, scărpinându-se pe obraz, apoi întinzând degetele pe sub pernă şi apucând pe dedesubt colţul de sus, în vreme ce spatele i se încovoia şi gulerul halatului i se ridica peste urechi; patul a scârţâit şi a răsunat trosnetul unui arc din saltea.
M-am scărpinat la coaie şi m-am lăsat în genunchi lângă pat.
Adormise cu halatul înfăşurat pe corp; totuşi am reuşit să-l trag şi să i-l rulez de pe fund; avea şi el câteva zgârieturi, nişte tăieturi fine, înălţându-se precum nişte fisuri din despicătura feselor, probabil atinsese aluniţa de pe buca stângă cu lama, era înconjurată de-un brâu subţirel şi uscat de sânge. Din vulva cufundată adânc între picioarele doar un pic depărtate, i se zărea numai un colţ, cu firele de păr retezate inegal.
I-am desfăcut încet partea de jos a feselor – buzele îi erau strâns lipite şi uscate ca o ceafă ridată de bătrân, degetul mi-a alunecat peste ele fără să dea de nici un pic de umezeală, carnea se prindea de buricul arătătorului. Aplecat spre birou, am luat o gură din paharul cu votcă, am încălzit-o, plimbând-o între dinţi şi am lăsat-o să i se scurgă între labii.
Ţinându-i tot aşa fesele puţin depărtate, mi-am băgat degetul în vaginul ei; era uscată doar la intrare, i-am uns-o bine cu votca călâie, mai încolo dogorea strâmtă, degetul înainta ca-ntr-o presă incandescentă.
Am mişcat din el foarte uşor şi am mai lăsat un strop de alcool să se scurgă acolo, adunându-l mustind din încreţiturile anusului, pe urmă am lins-o pe porţiunea dintre rozetă şi umflătura ridicată în manşon deasupra arătătorului şi-am împins profund , începând să rotesc vârful degetului; nu s-a trezit, nu a schiţat nici un gest, când m-am urcat în pat cu totul, o convulsie i-a lipit fesele şi strânsoarea ei a devenit o secundă puternică, înainte de a-şi pocni genunchii şi de-a azvârli cuvertura de pe glezne.
Degetul îmi sclipea la becul veiozei, jilav şi cu un inel de spumă transparentă, cu bule mărunte de aer la rădăcină, pe mont.
Adina a oftat, a strâns iarăşi din fund şi s-a sucit sub mine, cu faţa-n sus, frecându-se la ochi. M-am săltat să-i fac loc.
Halatul s-a desfăcut de pe ea, dezgolindu-i pieptul.
Pe ţâţe i se imprimaseră cutele cearşafului.
Cum stăteam aşa pe pat, călare pe genunchii ei, am trăit senzaţia că sunt dintr-o dată foarte departe, undeva unde nu conta că e uneori întuneric, într-un puţ nesfârşit, acolo, fără vârstă, încremenit, neînconjurat de nici un lucru la care să fiu silit să mă gândesc în momentul următor; creierul îmi era doar o adunătură confortabilă de măruntaie.
M-am aplecat şi-am sărutat-o pe buric. Adina s-a foit sub mine, şi-a dat părul din ochi, s-a uitat la birou şi la veioza aprinsă.
– Mi-e sete, a zis ea.
Am luat paharul de pe şerveţel, mi-am băgat degetul umezit în el, l-am clătit, apoi i-am dat votca. A băut gâlgâind, ridicată pe coate, cu gâtul încordat. S-a frecat la subraţ şi şi-a tras picioarele de sub mine. Pleoapele care i-au fluturat pentru câteva secunde, s-au închis ca peste două găuri într-un maldăr de unt rânced, iar răsuflarea ajunsă la mine dintr-un căscat duhnea a acru.
S-a rostogolit pe pat, cu pizda la vedere. Pe cearşaf, în urma ei, s-a întipărit o pată cleioasă. M-am întins şi am mângâiat-o. A găsit o ţigară, a aprins-o şi s-a lungit pe spate, cu paharul la piept.
Mi-am dus mâna pe pulpele ei julite, pe genunchi şi pe brâul firav de grăsime, cu trei cute scurte de sub buric.
Fumul se înălţa deja deasupra patului în ghemotoace calme şi rotocoale destrămate în spirale şi arabescuri, vulva umezită de votcă îi lucea.
Am apăsat-o şi mi-am strecurat degetul între labii, purtându-l în sus, încercând să dau de clitoris. Cu o sforţare scurtă, Adina s-a tras pe coate şi cu ţigara între dinţi şi-a săltat picioarele în poala mea, căutând să-mi pipăie cu ele pântecul. Fumul urca în prelungirea şuviţelor ei murdare de păr, adăugându-le nişte extensii ireale, înghiţite de următoarele valuri de fum pe care le tot sufla spre tavan.
Mi-am petrecut mâna pe sub glezna ei stângă şi cu unghiile celeilalte mâini, i-am zgâriat dosul coapsei şi pielea delicată dinapoia genunchiului. Apoi i-am apropiat călcâiele şi mi-am băgat între ele penisul deja întărit, începând să îl frec uşor. Picioarele i s-au lăsat grele pe mine; le-am ridicat şi le-am sărutat degetele, chipul ei nu avea nicio expresie, era o mască de cauciuc care revenea la forma iniţială îndată ce resortul neştiut care o făcea să reacţioneze la atingerile mele, se relaxa şi golul lăsat de ţigara scoasă dintre buze se nivela ca şi urma de zâmbet ce-i strâmbase obrazul.
I-am dezlipit călcâiele.
I-am îndoit picioarele.
Am mângâiat-o şi am fugit cu limba în urma palmelor, muşcând-o de stinghii.
A aruncat chiştocul în pahar, l-a împins alături, pe noptieră şi crăcănată în faţa mea, a închis ochii şi şi-a îndesat perna sub cap.
Mirosea slab a alcool, mirosul urinei era mult mai pregnant, emana de undeva de la pubisul scrijelit şi se prelungea pe picioare; a oftat şi s-a clătinat înfiorată când am împuns-o cu vârful nasului pe labii şi mâinile ei mi-au şters în treacăt părul şi fruntea. Am îngenuncheat şi mi-am furişat palmele sub fesele ei, apoi i-am lins intrarea vaginului şi am căutat să-mi strecor limba înăuntru.
Cu apăsări lente şi rotind-o, am reuşit să pătrund de câteva ori, de fiecare dată rămânând cât puteam de mult acolo şi încercând să mişc vârful, cu bărbia şi nasul îngropate între picioare. Coapsele îi vibrau şi se îndoia pe cearşaf vrând să mă simtă cât mai bine, mâinile mi-au şters iarăşi fruntea şi creştetul capului.
După un timp, am ieşit din vagin şi am urcat printre labii la clitoris; l-am atins, am coborât, mi-am strecurat limba în vagin şi am urcat încă o dată, tot aşa de câteva ori, până ce fesele i s-au contractat în mâinile mele şi a scăpat un geamăt. Mi-am scos palmele de sub ea, am prins-o pe după pulpe şi trupul i s-a curbat. Capul i s-a scufundat în pernă, izul de pişat era peste tot pe faţa mea, era tot ce puteam mirosi, nasul şi buzele şi pielea de deasupra lor jilavă şi valuri de căldură au început să-mi curgă din ceafă pe şira spinării.
Adina încremenise cu gura căscată. Am zărit-o lingându-şi dinţii, apoi a deschis ochii şi s-a uitat la mine acolo, vârât în pizda ei şi masca de cauciuc s-a curbat cu încetineală şi s-a netezit.”
” Adina a gemut şi a avut o bruscă mişcare de respingere; a strâns puternic din fund, mă primea povârnită oarecum pe-o parte şi am lăsat degetul să alunece afară, continuând să o pompez – dacă o izbeam prea tare îşi sălta o idee capul şi aştepta să mă retrag pentru a-şi destinde un moment trupul, intram şi ieşeam cu zvâcnete simple, primitive, fără să respir – cu coada ochiului mi-am surprins silueta transpirată în oglindă, de la brâu în sus, alături de colţul calculatorului şi-o margine a tabloului de pe celălalt perete.
Adina a zgâriat perna cu unghiile, zgâlţâită de opintelile mele; sânii i se balansau şterşi de cearşaf; de sub scrot a crescut limba fierbinte a unui bici care mi-a lins mădularul de la rădăcină până-n vârf şi s-a retras într-un roi de furnicături.
Am scos pula cu un fior şi m-am chircit în fund.
Vaginul era albit de spumă şi scuipat. Adina s-a prăbuşit pe-o rână, s-a răsucit cu picioarele-n sus, apoi s-a ridicat pe vine în faţa mea şi mi-a luat în palmă penisul năclăit de sucurile ei.
I-am cuprins sânii. Limbile ni s-au întâlnit.
I-am inhalat răsuflarea caldă.
S-a lipit de mine, masându-mi domol mădularul, pe urmă şi-a purtat dinţii pe gâtul meu şi m-a muşcat, mişcând limba. I-am cuprins tâmplele şi am privit-o în ochi.
Eram pe acolo, stâlcit, sclipind între nervurile negre şi complicate ale irişilor, coagulat în încrengătura zigzagată a nuanţelor de albastru şi alburiu care dansau în preajma împletiturilor ce înconjurau pupilele dilatate în lumina slabă.
M-am apropiat de ea din interiorul globilor acelora înlăcrimaţi, mi-am croit drum din întunecimile înflorite; ochii mi s-au împăienjenit şi i-am supt buzele între ale mele.
Sub nas îi flutura o cojiţă uscată. I-am îndepărtat-o cu unghia şi i-am mângâiat bărbia. Mâna i-a alunecat pe penis, iar privirea i-a fugit la ceasul agăţat pe perete înapoia mea, era trecut de miezul nopţii – penisul se pleoştise, l-a sculat cu câteva smucituri bruşte.
– Ce e? Glasul cu modulaţii ciudate a derapat în lungul unui şir precipitat de cuvinte, clar şi răspicat, apoi înăbuşit ca dindărătul unui perete capitonat. Nu înţelegeam.
Sunetele se închegau din aceleaşi trei-patru cuvinte pe care le modela între buze, aflându-le alte şi alte direcţii de fiecare dată când gura i se deschidea.
I-am sărutat faţa buhăită de băutură şi nesomn, semicercurile vinete de sub ochi, apoi umerii purpurii ai obrajilor. Am cules încă o cojiţă de muci de pe nas şi am împins-o pe spate între perne, desfăcându-i picioarele. Straturile de somn se aglomerau, întoarcerea era anevoioasă şi cumplită – o deplasare într-o tăcere profundă, fără rezonanţă, în care timpul îşi trimitea avangardele de secunde printre depozitele de somn sedimentate, smulgându-mă din străfundurile unde stăteam, ghemuit şi gol, pe fundul unei adâncituri bătătorite cu paie şi nămol, înconjurat de noroi fierbinte şi rocă – îmi întindeam pseudopodele – păşeam pe marginea cuibului – fluturam din aripi, deschideam ciocul şi-mi înfoiam coada – băteam cu labele îmblănite în pământ şi zbieram de durere – pietrele erau jilave şi negre şi acoperite de muşchi, alunecam pe lianele răsucite în jurul copacilor – ţopăiam şi-mi zbârleam părul de pe grumaz şi izbeam cu coada, făcând spume şi sfâşiam în măsele tendoanele şi carnea – sorbeam sângele scurs pe labe, mă înălţam şi adulmecam aerul şi apoi excrementele ţâşneau cu putere, izbind pietrele, mirosul de sălbăticiune umplea aerul – sfâşiam şi-mi făceam loc între alte corpuri calde, luptam şi loveam cu pumnii, timpul şuiera printre crăpături – braţele creşteau lungi, fragile şi palide, orizontul se clătina carbonizat, crăpând şi plesnind – cerul se coşcovea şi cădea străpuns de albastrul fulgerelor, printre globuri colorate şi roiuri de secunde mistuite sub ploaia tăioasă ca o lance trupul îmi devenea lemnos, inhalam damful de transpiraţie şi spermă, mâinile îmi erau invadate de furnicături – răsucite bizar şi strivite, presate de ceafa ce cădea pe muşchii chinuiţi – straturile de somn, dizolvate curgeau ca-ntr-o pâlnie care apoi se întorcea şi se mărea într-un cerc orbitor de lumină, cu marginile neclare, îmbrâncit pe-o suprafaţă neagră – spaţiile erau colorate în grabă, parcă de-o mână neîndemânatică – verdele pal al peretelui, rama maronie din lemn sculptat a oglinzii, alburiul paharului şi mai sus dreptunghiul nelămurit al monitorului.
Am deschis ochii şi am ridicat capul de pe braţele sucite la ceafă. Am înghiţit cu greutate. Adina sforăia înghesuită în mine, cu gura căscată, cu un picior fugit peste pat. Becul veiozei îmi desenase un cerc arzător pe retină, când strângeam pleoapele pulsa rapid, împrăştiat în steluţe dureroase.
Braţele atârnau din cioturile umerilor ca două zdrenţe. Nu le găseam nici un folos, căzuseră pe piept şi rămăseseră fleşcăite acolo.
Adina a scos un horcăit, a sforăit şi s-a răsucit puţin pe-o coastă, îndoindu-şi piciorul. Respirând întrerupt, a pufnit pe nas şi a reînceput să horcăie, foşnind pe cearşaf.
Patul a oscilat, a devenit nesigur. A basculat către pereţii camerei care au început imediat să se legene şi m-am săltat în capul oaselor şi am căutat să mă uit într-un punct fix, între ceas şi silueta conturată slab a şifonierului.
Limbile ceasului s-au ramificat şi au încremenit încălecate la doi. Afară lătrau câinii. Adina a sforăit şi a tresărit. Din vagin sperma îi cursese într-o şuviţă albicioasă.
Cumva nu reuşeam să accept faptul că mă trezisem şi stăteam în fund; fiecare secundă căpătase o importanţă covârşitoare; golul dintre ele devenea de nesuportat, nu izbuteam să-l umplu în nici un fel, se mărea insuportabil ştergând tonurile, diferenţele, razele veiozei erau distinct separate de feliile de întuneric de pe pereţi cu tuşe grosolane, verticale. Mi-am adăpostit fruntea în palme şi-am aşteptat până ce amorţeala mi-a dispărut cu totul din braţe. Apoi m-am sculat în picioare şi am ieşit pe hol, mergând spre bucătărie.
Bezna mă învăluia; fuioarele de întuneric pipăiau gambele, culcate sub tălpi – peste ele se insinuau, câte-o clipă, decupaje de spectre şi culori, câinii tot lătrau în jurul blocului, fereastra sufrageriei se distingea albă şi fantomatică, iluminată de dedesubt, iar bezna insista, fuioarele călcate îmi pătrundeau în unghii şi-n degete.
Am aprins neonul la bucătărie, m-am dus la chiuvetă şi am băut o cană cu apă. Pe aragaz era o cratiţă cu un rest sleit de omletă în ea şi cu o felie de pâine muşcată alături. Am mâncat în picioare, în frigider rămăsese o sticlă de votcă de-un litru, neîncepută. Am aşezat-o pe masă lângă prima, mestecând omleta îmbibată cu ulei.
Din vitrina prăfuită a bufetului am ales un pahar înalt, cu picior şi, cât am băut din votcă, am tăiat trei felii mari de pâine neagră şi le-am mâncat aproape pe nemestecate, împreună cu un măr găsit pe chiuvetă, pe suportul de vase. Câinii au mai lătrat o dată şi au amuţit.
Bucătăria se făcea tot mai limpede şi spaţioasă, păstrând numai la extremităţi, ca o ramă, un fel de ceaţă unduitoare şi cremoasă. Minutele încetineau, depozitate în straturi între pereţi. Picioarele mi se răceau pe gresie.
Am înghiţit ultimul rest de omletă şi am aruncat cotorul mărului pe masă.
Întorcându-mă, am lovit frigiderul cu cotul şi am alunecat cu paharul în mână. Filtrată de sub un paravan invizibil, durerea din obraji a reapărut, cu cele două discuri incandescente turnându-mi plumb topit peste maxilar. M-am împleticit şi m-am prins de colţul mesei.
Sticlele au zăngănit şi ridicându-mă, pieptul mi-a pârâit spart, expulzând aşchii de os în umeri şi-n burtă; jumătate din lume era inteligibilă, cealaltă se scufunda în întuneric şi pâlpâia slab, ca un far ce semnaliza necontenit.
Adina şi-a făcut apariţia în bucătărie, târşâindu-şi picioarele băgate în papuci. Ţâţele-i fâlfâiau ca două baloane sparte, pe-o coapsă îi strălucea sucul scurs din vagin, iar în mână ţinea un maimuţoi uriaş, roz, cu nişte ochi imenşi, rotunzi, înconjuraţi de şuviţe flocoase.”
Alexandru Petria 