Am primit o nouă carte de nuvele, publicată de Voichiţa Pălăcean-Vereş, Miere peste cenuşa zilei, apărută la editura Limes din Cluj de doar câteva zile.
Despre Voichiţa(suntem prieteni din perioada liceului), am mai scris in martie, anul acesta, pe Agentia de Carte:
Ce se întâmplă cu Voichiţa Pălăcean- Vereş este revoltător. Această prozatoare din Cluj a publicat până în prezent trei romane, fiecare de peste 350 de pagini, «Ciocolată amăruie», în 2007, «O picătură de sânge», 2008 şi «Colecţionarul de cactuşi» în 2010. Toate la editura «Limes», condusă de poetul Mircea Petean. În afara unor cronici scrise de clujeni şi bistriţeni, de oameni care o cunosc pe autoare, scriiitori, ziarişti şi profesori universitari, criticii literari profesionişti le-au ignorat. Nu ştiu a cui este vina principală. A autoarei care nu s-a străduit suficient să atragă atenţia asupra ei din cauza timidităţii, a editurii ori a criticilor? Trist e că au trecut aproape neobservate. De parcă literatura română ar avea mii de romancieri. Cum o ştiu pe Voichiţa din timpul liceului, şi pentru că are talent şi suflu de romancier, am un dublu motiv să înjur cu năduf pe marginea situaţiei. Şi tare mă tem că o să rămân cu înjurătura. O situaţie cu iresponsabilitatea turată la maximum. Îmi vine, când aud pe câte unul spunând că nu avem destui romancieri, să-mi imaginez cum îi bag pe gât romanele Voichiţei Pălăcean-Vereş. Care sunt literatură de calitate.
Ca să vă îndemn la lectură, redau şi părerea marelui prozator Radu Mareş despre carte şi autoare:
„Personajele Voichiţei Vereş trăiesc într-un mare oraş din Ardeal, dar îşi au rădăcinile în satul din Podiş al prozei lui Pavel Dan. Problemele lor sunt de-o surprinzătoare actualitate, aş zice de o tangibilă actualitate, cea a zilei de azi, în care se simte pulsul acut al secundelor. Câteva exemple. O mamă stă de veghe într-un salon de reanimare. O proaspătă pensionară se îndrăgosteşte de un şomer beţiv mai tânăr ca ea. Între doi colegi de birou, hărţuirea sexuală face să explodeze conflictul care luminează o traumă secretă. Pentru un cuplu cu doi copii, prima vacanţă în străinătate devine descindere în infern şi coşmar, cu un racord interesant la Freud şi psihanaliză. Sunt subiecte – acestea şi altele – unde în prim-plan e notaţia psihologică cu o ferocitate a subtilităţilor tipic feminine. Sub crusta cenuşie a faptului divers, apare însă imediat miezul incandescent.
Pe scurt, la grupul de comando al romancierelor decolate în stol de la Cluj, Voichiţa Vereş, având şi ea trei romane la activ, din păcate nereceptate cum trebuie, se alătură cu o proză cuminte, cea a realismului psihologic, fără sofisticăriile de scriitură la modă, dar şi cu un talent încăpăţânat despre care vom mai auzi.
Radu Mareş”
Alexandru Petria 