Archive for decembrie, 2011

decembrie 15, 2011

Octavian Hoandră iese în lume

decembrie 15, 2011

Angela Gheorghiu, Victor Rebengiuc si Mario Vargas Llosa sunt porno pe Facebook!

Il bag la ma-sa in pizda pe cel care mi-a raportat ca licentioase anumite poze de pe FB. Sau o bag, dupa caz. E un caz flagrant de nesimtire. Ce pornosaguri erau in fotografiile cu mine acasa, cu fata mea, cu Angela Gheorghiu, Victor Rebengiuc sau Mario Vargas Llosa? Rusine si echipei tehnice de la Facebook, care permite astfel de abuzuri grosolane!

Aceasta este poza scandaloasa cu maestrul Rebengiuc…

Amanunte aici https://www.facebook.com/alexandru.petria/posts/2311756279660?notif_t=like

 

decembrie 14, 2011

Andrei Plesu isi da demisia de la „Dilema veche?

Andrei Plesu a anuntat ca de azi n-o sa mai publice in Adevarul. Spune în editorialul „Pe altă dată”: „Îmi trebuie o pauză. Şi vreau să ofer o pauză şi altora. Forumiştilor mei, de pildă, care, cu excepţia unei minorităţi de condeie cuviincioase, se întrec, săptămână de săptămână, să mă tăvălească prin micile lor nevroze şi frustrări, să mă îngroape în obscenităţi, agramatisme, ameninţări, invitaţii la spânzurătoare şi cimitir. Sper că absenţa mea din gazetă va contribui, cât de cât, la însănătoşirea lor sufletească. O pauză vreau să ofer şi cititorilor, sau unor publicişti harnici, care mă ceartă că nu scriu despre ce vor ei, că nu gândesc ca ei, că mă bag în toate, că nu mă bag în nimic, că sunt „omul lui Patriciu”, sau, dimpotrivă, „intelectualul lui Băsescu”, că mă vând pe bani grei şi privilegii cosmice, că sunt cripto-comunist, ţigan, homosexual, securist, că public în afara ţării nu din 1991 şi la solicitarea unor edituri străine, ci de-alaltăieri, de când mă susţine Patapievici, că două memorii către Ceauşescu în care ceream – în penibilul limbaj standard al birocraţiei comuniste – dreptul de a supravieţui erau, de fapt, scrisori de dragoste, că sunt gras, că sunt mason, kaghebist, British Intelligence, Mosad sau CIA, „jidănit”, antisemit, cripto-fascist, fundamentalist, impostor, clovn, agent al unui monopol ideologic, mâncător de tinere valori şi câte şi mai câte alte lucruri, care de care mai respingătoare, mai scandaloase şi mai periculoase pentru neam şi patrie.”
Plesu recunoaşte şi că „nu mai suport să am de-a face, vrând-nevrând, cu un anumit personaj din „Holdingul Adevărul”, când sentimental ca o telenovelă, când ţâfnos ca un fost şef de sală, bucuros să se tragă în poză cu felurite VIP-uri pentru o ţâră de notorietate, haotic administrativ şi cu veleităţi culturale pendulând între Paulo Coelho şi Dan Diaconescu. Regret că mă despart de cititori, dar am măcar satisfacţia de a scăpa de vecinătatea unui asemenea ins.”
Ok. Retragerea dintr-un grup este optiunea fiecaruia. Ca divortul. Dar, in acest caz, daca Plesu este deranjat de ce se intampla la „Adevarul”, şi daca este un om integru, ar trebui sa-si dea demisia si de la „Dilema veche”, saptamanal publicat de acelasi holding.

PS. Cand si-a dat demisia de la Cotroceni, din functia de consilier prezidential, Andrei Plesu a fost extrem de rezervat in declaratii. Poza in domn cu maniere, care nu vrea sa povesteasca in public despre neintelegerile din locul unde a mancat o paine alba. Cum de este extrem de vocal in prezent? Ce nu si-a permis cu Basescu isi poate permite cu echipa de la „Adevarul”?

Alexandru Petria

UPDATE
Textul lui Plesu din Adevarul a aparut si pe situl Institutului Cultural Roman, Romania culturala, desi n-are in el macar o aschie de cultura. Doar H.R. Patapievici e prieten cu seful de la Dilema veche si are voie sa invarteasca pe bani publici in cratita politichiei si a partizanatului…

decembrie 13, 2011

Adrian Suciu, un poet cu picioarele pe pamant

Vara. Cand umbla in picioarele goale, in concediu. Dovada e in fotografie.

 

decembrie 13, 2011

Cenzura mamei la scriitor. Sex si literatura

Public un material care ridica mingea pentru un scriitor. Texte de-ale autorului si o scurta prezentare. Mamei condeierului nu-i plac productiile feciorului, barbat in toata firea- altfel, si-mi scrie sa le sterg. Stau pe ganduri; ce mama naibii sa fac? Cotoioasa situatie. Dupa un timp imi trimite un mail si scriitorul. Imi cere si el sa sterg textele, care sunt cam descheiate la nasturi. Ca sa nu-si supere mama. No, ziceti voi…(Alexandru Petria)

Pe marginea subiectului, am discutat pe wall-ul meu de pe Facebook cu scriitori si cititori:

Anni Lorei Ce noroc pe capul lui , ca are o mama grijulie:))

Alexandru Petria ‎Liviu Antonesei Cipariu Dan Mircea Adrian Suciu Daniel Cristea-Enache ….

Anni Lorei Poate are si un tata, care il duce cu bicicleta la servici….crap de ciuda , ca n-am si eu asemenea parinti…sau cel putin cineva care sa scrie in locul meu la diversi scriitori…:))

Alexandru Petria N-am mai trecut printr-o asemenea situatie!

Anni Lorei Te cred!

Anni Lorei Sper ca nu e trecut de 20 de ani, ca atunci mai bine era orfan….

Alexandru Petria De 40…

Viluta Mihaiela Bratfalean ‎:))

Viluta Mihaiela Bratfalean si fiica mea mi-a interzis ieri sa postez o fotografie 🙂 e greu in familie :))

Valentin Gros oare si Balzac cerea voie de la mama ce sa scrie si cum sa se promoveze?

Alexandru Petria Valentine, nu l-am intrebat pe Balzac…
Alexandru Petria Viluta, cine te-a pus_

Viluta Mihaiela Bratfalean ca bine zici …

Alexandru Ioan Despina No, da’ câţi ani are scriitorul?

Alexandru Petria Scrie mai sus!
Alexandru Ioan Despina e grav atunci…

Anni Lorei Pai vezi tu de ce ne e noua greu femeilor din ziua de azi,vorbesc de cele trecute de 40 de ani….noi n-avem mama care sa ne poarte de grija si incapem pe miinile acestor barbati doftoriciti:)) VAi, fa-l personaj de roman, ca da bine:))

Alexandru Petria ‎Otilia Tiganas Sorina Ivascu , voi ce spuneti?

Viluta Mihaiela Bratfalean fa-l de mninune

Viluta Mihaiela Bratfalean ‎:))

Alexandru Petria Nu am de gand, Doamne fereste, e un om talentat.
Anni Lorei Iarta-l , ca nu stie ce face….precum vezi , n-a avut cine sa-l invete arta conversatiei.

Anni Lorei Nu, sa nu spui la nimeni, cine stie ce mai face!

Alexandru Petria Randurile le-am scris si ca sa va provoc la o discutie privind relatia scriitorului cu persoanele din familie…

Anni Lorei Adica ne-ai pacalit??? Pai cine te mai crede, daca te tii de experente pe noi??

Alexandru Petria Nu, treaba e pe bune. Dar pornind de la ea se poate discuta despre legatura scriitor-familie…

Liviu Drugă ‎Alexandru Petria, si textele unde-s?

Alexandru Petria Le-am sters.

Sorina Ivascu buna dimineata, prima data, eu acum am intrat. pai, da, la modul general,, stiind ca e vb de tine, cunoascandu-ti ultimele texte, ma gandeam si eu, asa-ntr-o doara, la ce ar zice mama ta daca le-ar citi. credeam doar ca nu mai e in viata si, daca ar fi, iti cunoaste dezinvoltura in orice situatie. acum, moral vorbind, mama e indreptatita sa fie suparata. dar daca textele alea ti-ar aduce nobelul, poate ai mai imbuna-o 🙂

Otilia Tiganas Greu de comentat! Dominatia băieților de catre mame cu personalitate accentuata este o tema veche si celebra în tratatele de psihologie. Daca omul te roaga sa stergi, sterge! Nu-i poti face bine cu forta! Teoretic- (nu cunosc omul, n-am vorbit cu el dar ma bazez cum spun pe teorie)- un conflict cu maica-sa ar fi mult mai grav pentru el decat anonimatul intr-ale scrisului! A vorbit medicul din mine. Deseara va vorbi mama de baiat din mine, fiindca acuma incep cabinetul!

Alexandru Petria Sorina, nu e vorba de mine………….! E drept ca nici eu n-am intrebat-o pe mama ce are de spus despre anumite proze. Dar, oricum, n-as tine cont de parerea ei.

Alexandru Petria ‎Otilia Tiganas, chiar trebuie sa tina cont un scriitor de hachitele neamurilior?

Sorina Ivascu Atunci, OK. In primul rand pt a publica textele respective trebuie sa ai acordul autorului, ce zice mama lui e mai putin important si in acest caz nu are nicio relevanta, daca presupunem ca autorul e major. Asa cum zici si tu, nici tu nu ai tinut cont de parerea mamei. Dar, el fiind autorul, nu ai voie sa treci peste acceptul lui. Nu uita, textele ii apartin LUI, nu TIE. El decide ce se va intampla cu ele. Asa consider eu.

Alexandru Petria Da. Dar eu le-am publicat cu acceptul autorului. Ulterior a venit mama…

Sorina Ivascu Uppps! Atunci, ce-i facut, e facut! 🙂 Trebuia si el sa se gandesca mai inainte… Asta nu mai e vina ta. Mda, situatie de compromis 😦

Sorina Ivascu Apropo: ia da-mi si mie sa vad textele alea, please!

Sorina Ivascu daca e posibil, evident*

Alexandru Petria Sorina, ar insemna sa divulg numele omului. Si nu vreau.

Aurel Sibiceanu Mă intrigă un fapt: De cînd are scriitorul, mai ales cel contemporan, tată şi mamă ? Nu e zi de la Dumnezeu să nu văd cum ipochimenul îşi bagă mădularul scârbavnic în toţi şi în toate, necedînd o stramă de suveranitate… Eeeeee, mumă-sa să-şi vadă de câlţii ei…

Alexandru Petria Scriitorul trebuie sa accepte cenzura familiei?

Alexandru Petria Aurel, eu gandesc ca si tine.

Sorina Ivascu Te inteleg. Si stiu cum e sa fii la mijloc. Nici eu nu alerg dupa furtuni. E OK asa. Oricum, ii doresc succes mai departe autorului si, orice ar scrie, sa se gandeasca si la eventualul impact. Doar numeni nu si-ar publica toate intimitatile daca nu simte ca si poate face fata avalansei de intrebari care ar urma. E si asta o chestie care pe scriitor il face vulnerabil, practic, te expui prin orice cuvant. Deh, riscurile meseriei 😉

Alexandru Petria Aici am vrut sa punctez…

Anni Lorei ba da, unii le publica pe toate….dar de acolo pina la a deveni literatura sau ramine in istorie , e cale lunga!! Dar azi omul este bucuros daca il recuoaste cineva a doua zi!! De ce credeti ca toata lumea vrea sa fie o data macar la TV??

Anni Lorei Nu , familia n-are ce cauta in nici o cenzura, ajunge statul si restul ….

Sorina Ivascu in romania si asa e sistemul intreg de-a valma, cine mai poate avea o privire de ansamblu in ce priveste prioritatile si etica?

Sorina Ivascu da, ani, de aceea astfel de situatii se intalnesc atat de frecvent, omul e coplesit de nebunia generala, si asa nu exista nicio ordine, e explicabil ce se intampla.

Alexandru Petria Sorina, cred ca prioritatea si indatorirea scriitorului e sa-si „livreze” obsesiile, temerile…

Sorina Ivascu anni* – scuze

Alexandru Petria Sa fie el insusi…

Sorina Ivascu da, sandu, dar am mai discutat noi deunazi la o postare de-a mea, ce mai e valabil in ro azi. ai zis si tu

Otilia Tiganas Sorina, depinde…exista si oameni care si-ar publica toate intimitatile ca singura solutie pentru notorietate! Ce mi-e ca-ti scoti toate intimitatile in fata camerelor de luat vederi ce mi-e ca le publici! Iar intre a mai scrie cate ceva intim si a deveni scriitor, exista cale lunga de parcurs!

Sorina Ivascu da, otilia, asa cum zicea si anni. asa si este

Sorina Ivascu dar nu stiu daca e si cazul omul ns cu pricina. ma rog… nu ma pronunt, fiindca nu il cunosc, nu stiu ce intentii are omul

Otilia Tiganas Haaa, am scris exact acelasi lucu cu Anni, de-abia acuma vad! No- cand doi zic că ești bat…

Alexandru Petria Sorina, nu erau chiar nu stiu ce balauri in texte.

Anni Lorei balaurii erau precis in capul mamei…

Sorina Ivascu atunci eu zic sa-ngropam mortu´ 😉

Bogdan Suceava Dl Petria, invitați-l să scrie un poem dedicat mamei, poate asta se aprobă de către toate forurile…

Anni Lorei mama mea imi spunea la 47 de ani sa nu trec pe rosu si sa nu-mi uit batista…acum mi-e dor de indemnurile ei:))

Alexandru Petria Clar, Bogdan Suceava .

Anni Lorei daca ma razgindesc sa-mi schimb stilul, ca sa nu o deranjez pe fiica mea, cred ca mi-as schimba numele…

Alexandru Petria Eu m-as lasa de scris.

Otilia Tiganas Bogdan Suceava- imi stimulezi imaginația! Nu vrei să știi ce exemplu de poem despre mame am pe limbă și pe care nici Sandu Petria poate nu l-ar publica pe FB de jenă…Se poate, crede-mă!

Alexandru Petria Nu te cred, Otilia. Poti sa-l postezi

Anni Lorei Nu, daca copilul tau se rusineaza ptr. ca e altfel structurat…ce sa-i faci? Eu am publicat cu numele meu, si sa nu crezi ca n-am avut probleme, ba ca un domn a sustinut ca am descris nu stiu ce broasca exact ca el…eu nici nu stiam ca el exista! Apoi de ce am spus „la masa cu lupii”…da, am fost intrebata „cine credeti dvs sunt lupii?”…si nu de femeia de servici…eh, m-am obisnuit demult cu izolarea spirituala, adica sa traiesti pe TErra…egal cum ,dar liber!

Livia Smeu Daca omul te-a rugat sa le stergi, sterge-le si fii precaut in legatura cu el de acum inainte. Sa speram ca o sa iti pretuiasca gestul.

Otilia Tiganas Sandule, iaca acu îl creez! Îl creez de mi-e rușine și mie ce îmi poate puia mintea! Am roșiiit dejaaa, îmi crapă obrazu! Cabinetul meu începe la 14, am doi oameni în sala de așteptare, tocmai a intrat asistenta și își pune halatul iar eu…încerc să dovedesc că nu orice poem despre mamă e de recitat la 8 Martie. Normală mi-s?

Alexandru Petria Otilia, daca ai fi normala n-ai scrie super proza.

Otilia Tiganas Apoi daca doza de nebunie dă calitatea scrierilor, tu esti TOTAL niebun!

Anni Lorei Dragilor, vad ca va inecati in cele mai scumpe complimente…unul mai nebun decit celalalt!

Alexandru Petria N-am pretins niciodata altceva.

Dăncuş Doru Ştefan Eu zic să meargă înapoi la grădiniţă. Până nu demult ne obstrucţionau comuniştii. Acum – mamele. Pe când pisica, purcelul, cânele păsările, hârciogii, murele de pădure?, să nu mai zic de critica literară…

Aurel Sibiceanu Sandule, opinia mea a fost una ironică. Înţeleg că este vorba de literatură „licenţioasă”. În arte şi literatură, de multă vreme nici un subiect nu mai este tabu, depinde doar cum îl abordezi, câtă artă este în modul în care îl prezinţi. Există, însă, şi un drum invers, ca să zic aşa. Acum mai bine de 30 de ani, un regizor îmi povestea o întâmplare cu iz anecdotic. Se spune că Marlene Dietrich a făcut să roşească bărbaţii unui regiment de infanterie marină americană, doar citind la întâmplare vreo 50 de nume dintr-o carte de telefon… Interesant, nu ?

Lucian Florescu Iar eu zic ca nu trebuia sa stergi textele, Alexandru Petria . Daca cineva e capabil sa le publice, tre’ sa fie capabil sa le si sustina. Iar mama sa n-are decit sa-si posteze singura ce texte ii plac d-sale! La virsta maturitatii nu cred ca i se poate impune cuiva, de catre parinti, sa se comporte ca la 5 ani… si eventual sa si ceara iertare ca si-a suparat parintii… sau ce, nu-i mai aduce jucarii de Craciun?!?

Aurel Sibiceanu Nota bete: numele citite erau pe cât se poate de fireşti, dintr-un „breviar” onomastic normal…

Aurel Sibiceanu Dăncuşule, amu chiar aş vrea să-mi zică, de la obraz, vreo cîteva, chiar cânele ! Mereu uitam să-i dau de mâncare, că eram ocupat cu cititul 🙂

Aurel Sibiceanu Şi murele ar trebui să-mi zică ceva, anume să-mi mulţumească, asta pentru că le striveam cu aşa de mare duioşie de buzele unei fătuci, cum aveam eu să văd mai târziu, într-un film rusesc, parcă unu’ de-al lu’ Shukshin…

Alexandru Petria Ei, Aurel, vocea Marlenei Dietrich…

Alexandru Petria ‎Lucian Florescu, nu toti rationeaza ca noi.

Alexandru Petria ‎Dăncuş Doru Ştefan, e tare cu harciogii si cu murele…

Alexandru Petria ‎Mirela Lungu , tu iti intrebi parintii daca sa-ti publici sau nu poemele?

Dăncuş Doru Ştefan Boier Sibiceanu, am uitat de săracile prune pentru horincă…

Dăncuş Doru Ştefan Alexandre, să nu jignim „veriga lipsă” din scara evolutivă ce putut produce specimenul în speţă ce a produs valul ăsta de comentarii 🙂

Alexandru Petria Doru, sotia nu se uita chioras cand publice ceva mai zgubilitic? cum a fost dupa „Sex cu femei”, pe care l-ai scris împreună cu Adrian Suciu ?

Domnica Pop ‎…mama lui de text…

Dăncuş Doru Ştefan Soţia mea ştia cu cine rămâne. Aşa că „Sex cu femei” a distrat-o. Cu primii 500 ron de la TRITONIC a cumpărat neşte cărţi ce lipseau de prin casă. Restul mi i-a dat mie să fac un chef. Ca un soţ iubitoriu ce sunt – am ascultat-o, aşă că 3 zâle am fo’ mort de bat!

Aurel Sibiceanu Omagiile mele Doamnei, femeie rezistentă !

Mirela Lungu cu siguranta, nu:))))))))))) dar in „literatura”, de oricare ar fi ea, consider ca trebuie sa fim „absolut liberi”:D pai dk nici aici, atunci unde, dom’le;)? in politika sau in… bordel:P?

Alexandru Petria Nu ma asteptam sa raspunzi altfel, Mirela. ca sa fiu cinstit.

Aurel Sibiceanu Amu, Dorule, şi tu&suciu meritaţi oareş’ce felicitări de la mine, cum nu ?! Ori de câte ori se apropie de mine Tanti Andropauzina îi citesc din cartea voastră. Tanti bate nişte cruci de ţaţă izmenită şi-mi dă pace. Asta e, binefacerile cititului…

Alexandru Petria Aurel, daca luai in mana Renata tanti aia nu avea curajul sa se apropie chiar deloc.

Alexandru Petria Acum am vazut. Am scris pe wall: Textele de-ale autorului si o scurta prezentare. Corectură- Texte de-ale autorului si o scurta prezentare.

Gina Goia pentru scrierile lui James Joyce a trebuit sa paraseasca tara/ s-a auto exilat si si-a scris opera 🙂 dificila si vitregita situatie/

Otilia Tiganas Tata, citindu-mi diverse scrieri- poezie/proza, initial placut surprins, la un moment dat, totusi, ma intreaba- draga mea, scrierile tale sunt fictiune…sper…ca, daca-s autobiografice, incep sa-mi fac griji! Ne-am tavalit de ras, fiindca eu am dat din cap oblic- nu raspundeam nici da si nici nu!

Alexandru Petria N-ai vrut sa-l minti.

Otilia Tiganas Normal ca nu! Tot el, insa, m-a rugat- (afland ca pregatesc proza pentru volumul de debut), sa nu-l fac de miru lumii scriind despre el prin carti, de sa nu mai poata iesi din casă! Partea frumoasa/buna a acestor comentarii este aceea ca avem amandoi mintea necesara sa nu luam lucrurile prea in serios. Am spus PREA în serios, nu ca am fi neseriosi de profesie! Nu-mi place/evit excesul de zel, dar respect zelul!

Dăncuş Doru Ştefan Ştie-ne bdida ş-amaru’ şî pă noi, Boier Sibiceanu. Ar trebui să-l ridicăm la rang de Boier şi pe Alexandru Petria, ce zici?

Alexandru Petria Doru, asa m-o facut mama.
1
Dăncuş Doru Ştefan Deci – Boier, nu?

Vasiliu Laura cred ca mamele de genul acesta au o problema, sunt geloase din cauza ca fiii sau fiicele au mai mult succes la public decat ele sau vor ele sa iasa in evidenta in urma activitatii copiilor. Trebuie sa fii destul de evoluat spiritual ca sa nu mai fii dependent de copii

Otilia Tiganas Sigur, Laura, că totu-i treaba de minte și evoluție spirituală – așa cum spui! Dependența afectiva/ psihologica de copii e una, dominarea lor e alta. Dominarea se face bazat pe șantajul afectiv, mult mai parșiv decât cel material, el lasă sechele în adultul dominat de părinte. De obicei apare dinspre mamă spre fiu, sau dinspre tată spre fiică. Dominațiile în cadrul aceluiați sex merg mai mult pe frică/ revoltă și se lasă cu nesupunerea copilului odata ce se destupa la minte- fuga, riposta, înfruntarea, comportamentul antisocial.

Alexandru Petria E un fel de vampirism.

Otilia Tiganas Exact! Îmi place cuvantul- nu m-am gandit la el, nu apare sub forma aceasta in literatura de specialitate, dar asa este- vampirism!

Dăncuş Doru Ştefan da

Dăncuş Doru Ştefan Boier Petria ne rămâi de-acum în memoriile noastre.
Alexandru Petria Cu ce?

Dăncuş Doru Ştefan Cu „Boier”

Dăncuş Doru Ştefan Trebe să avem şi noi neşte ranguri, că alţii au „funţii”

Dăncuş Doru Ştefan scuze – funcţii

Alexandru Petria Lasa, probabil ca o sa ramanem in literatura cu numele, nu cu functiile.

Ruxandra Anton no’ daca-l stergi, cartea tot ramane, nu? si ce, tu esti cenzura? autorul cu pricina sa pofteasca la maica-sa sa-i dea bun de tipar de-acum incolo daca inca mai sta sub papucul ei!…asa ceva n-am mai auzit!:)))))))

Dăncuş Doru Ştefan Vrei nu vrei, tăt BOIER rămâi. Ca tine nu-s prea mulţi prin România.

Alexandru Petria ‎Ruxandra Anton , tocmai de asta am scris. Nici eu n-am auzit.

Alexandru Petria Mersi, Doru.

Dăncuş Doru Ştefan No, să ai pace – mărg la un pahar de horincă, bugăt pă zua de az’.

Alexandru Petria Sa-ti cadă bine!

Aurel Sibiceanu Ce vremuri ! Îl laşi pe om Petria şi-l găseşte boier ! Acu, pe bune, să ne trăieşti, boierule ! Mă bag şi eu la o horincă, mi-o mai rămas o glajă de la Gaudeamus ! Mâine musai să caut altă horicuţă, că se uscă uiaga 🙂

Alexandru Petria Ma marginesc la cafea.

Aurel Sibiceanu Pentru uiagă îţi trebuie bun de tipar ?

Alexandru Petria Chef. Si n-am.

Gina Goia cand o sa-ti gasesti linistea interioara o sa stii ce sa faci/ nu e vorba strainului mai puternica decat a ta. si nu poti sa ignori sangele/ nu poti sa dai deoparte impulsul care este, atunci cand esti in adevar scriitor. este de prisos imboldul din afara/ fiindca tu ai de scris din al tau launtru/ si nu e iertare care sa-ti aduca mai mult bine decat propria-ti constiinta/ am spus 🙂

decembrie 11, 2011

Scriitorul şi frumoasa sexy

Ieri am postat pe Facebook fotografia unei cititoare a cărţilor mele, din Bistriţa, pe nume Anca Alina Moldovan. Si a ieşit ceva deosebit. Au participat la „eveniment” şi câţiva scriitori de primă mână, pe care vă las să-i descoperiţi singuri.(Alexandru Petria)

 Liliana Popescu deosebit de elocventa!

Alexandru Petria O cheama Anca Alina Moldovan .

Liliana Popescu sa fie sanatoasa… si cand vrea ea acasa

Janina Lorelei Simion si e vecina cu Adrian Suciu, unde mai pui!

Nedeea Burca Abia acum inteleg de unde atata impetuozitate

Alexandru Petria ‎Janina Lorelei Simion , e vecina cu mine, Suciu e la Bucuresti. Si asta nu-i rău.

Janina Lorelei Simion aaa…. pai atunci e si mai bine! sarbatori fericite!

Maria Radu · Friends with Delia Muresan and 4 others
Dragii mei, fiecare e bun la ceva,…fara gluma!

Nedeea Burca no comment:)

Maria Radu · Friends with Delia Muresan and 4 others
Si hai sa judecam mai putin….

Nedeea Burca ‎…eu intotdeauna am judecat putin:)

Maria Radu · Friends with Delia Muresan and 4 others
Educatia ne schimba complet, dar nu ne apropie de noi…cei interiori…

Alexandru Petria ‎Daniel Cristea-Enache cred ca nu are asemenea fane. Sâc!

Alexandru Petria Judeca, Nedeea Burca !

Nedeea Burca ‎… de, Sandule, ale lui cunosc in schimb alfabetul

Nedeea Burca ‎(macar)

Daniel Cristea-Enache Domnu’ Petria, ştiţi că nu-s invidios. Să aveţi cît mai multe asemenea cititoare!

Nedeea Burca Asta e o urare de bine?!:)

Daniel Cristea-Enache De bine…

Nedeea Burca ‎:))

George Serban Din Bistrita? Am mai vazut portul asta popular dar nu cred ca eram la Bistrita

Nedeea Burca ‎… si iar ajungem la hermeneutica….

Tiberiu Cnab da asta? cititi si comentariul.. http://www.facebook.com/photo.php?fbid=320280414664252&set=a.155149821177313.36155.100000468884681&type=1&theater
Profile Pictures
By: Anca Alina Moldovan
Yesterday at 2:22pm · Like ·
Tiberiu Cnab sau asta… http://www.facebook.com/photo.php?fbid=140745912617704&set=a.140744605951168.25195.100000468884681&type=3&theater
mamaia 2010
By: Anca Alina Moldovan
Yesterday at 2:23pm · Like ·
Alexandru Petria https://www.facebook.com/photo.php?fbid=298891440136483&set=a.298878736804420.95719.100000468884681&type=3&theater
poze vechi, din tinerete…
By: Anca Alina Moldovan
Yesterday at 2:29pm · Like · 1 ·
Alexandru Petria Alina pe langa e ca e cum e scrie http://bistritaonline.ro/2011/12/10/pitzi-online-sufletul-meu-gol-din-nou/
PITZI ONLINE: Sufletul meu gol… din nou…
bistritaonline.ro
Ma intreb de ce am starea asta? De ce simt nevoie sa fiu inconjurata de oameni m…See More
Yesterday at 2:35pm · Like ·
Janina Lorelei Simion devine din ce in ce mai interesant.

Gabriela Pop · 3 mutual friends
are si dl. Cristea-Enache „fane” dintr-acestea, dar ale dumnealui nu s-arata!…sunt de categorie high-class, scumpe la vederi, pretioase-n expresie si nu pentru tot poporu’….he! he!

Alexandru Petria Pe ce va bazati? Intreb ca in Marin Preda…

Tiberiu Cnab ‎”Ma intreb de ce am starea asta? De ce simt nevoie sa fiu inconjurata de oameni multi? de ce simt nevoia sa primesc dragoste? eu…eu, care sunt o singuratica si imi place asta…eu, care nu suport sa imi invadeze nimeni teritoriul, asemeni pisicilor. Dar ma uit pe data din calendar si vad ca e decembrie,mai e putin si se apropie Craciunul. Desi ar trebui sa fie motiv de bucurie, pentru mine nu e.” cand am inceput sa citesc, am crezut ca se refera la o motivatie pentry un gang bang

Gabriela Pop · 3 mutual friends
pai la cum scrie, si la ce tineret ii umple salile de prezentari de carte si alte conferinte, asa ar trebui sa fie, nu?…Scrisul rafinat si subtil cere cititoare asisderea…

Alexandru Petria Tiberiu Cnab, de ce esti calare pe magarus?

Alexandru Petria Gabriela, asta-i teoria. Dar practica e altceva

Tiberiu Cnab ma scuzati domnule…

Alexandru Petria Nu-i nimic, si Alina are simtul umorului.

Tiberiu Cnab are, are, se vede de la o posta..

Alexandru Petria ‎Gabriela Pop , e ok ca Daniel Cristea-Enache e fair-play si nu e invidios. Sa vezi ce as fi patit cu Alex. Stefanescu…

Daniel Cristea-Enache E firesc ca dl Petria să fie mai popular, că e prozator… Alex. Ştefănescu şi cu mine sîntem mai elitişti, fiindcă sîntem critici.

Alexandru Petria Alex nu e asa. Ii place sa fie inconjurat de femei. Sigur ca e vorba doar de placerea ochilor…

Daniel Cristea-Enache Eu sînt mai rău decît elitist: sînt exclusivist 🙂

Gabriela Pop · 3 mutual friends
La conditia mea de simpla cititoare, fineturile astea intre prozatori si critici ma cam depasesc.

Daniel Cristea-Enache Clar, nu eşti în publicul ţintă al lui Alexandru Petria 🙂

Victoria Petrini ‎:)) dupa caciula,pare din Siberia,dupa lenjerie pare dintr-un trib din Africa,doar fata o tradeaza.Sigur e din Romania .

Daniel Cristea-Enache Dl Petria are un umor, aşa, mai groscior 🙂

Alexandru Petria Pastos. Umorul. Ca viata.

Anca Alina Moldovan mda..iar s-au trezit altii sa judece si sa isi dea cu parerea…insa ce nu inteleg e ca ei nu ma cunosc, dar deja ma catalogheaza…sa le fie de bine, daca asta ii face sa se simta mai bine, mai superiori , mai intelectuali…iar eu, daca pozez nud, nu ma consider mai prejos sau mai presus decat ei…pentru ca eu nu judec oamenii, ca ei si nu cataloghez…Sarbatori fericite tuturor si sa va aduca mosul ceea ce va doriti..P.S. nu particip la gang-bang…imi place prea mult sa ma bucur de un singur barbat cand sunt cu el in pat, la fe de mult cum imi place sa-l fac sa se simta in al noualea cer.Sper ca v-ati distrat copios pe seama mea, doamnelor si domnilor intelectuali. Va saluta o pitzi blonda cu un singur neuron :)))

Victoria Petrini ia uite!a aparut fata!chiar exista!Bafta domnule Petria ,dar nu putem sa fim „mai Superiori” decat „superiori” la superlativ.

Anca Alina Moldovan da,multumesc pt ca m-ati corectat…nu am atata scoala, am doar un amarat de liceu si nu prea mai citesc…da ,exist si traiesc bine…si totusi nu inteleg care e problema celor de aici, cu mine? i-am incurcat cu ceva si nu stiu? i-am deranjat cu ceva? nu pretind a fi o intelectuala si nici nu tind…niciodata nu m-am dat altceva decat ceea ce sunt: o tipa blonda in toata esenta ei, careia ii place viata si o traieste la maxim…Si inca odata,Sarbatori fericite, stimati „”feisbucisti””…

Gabriela Pop · 3 mutual friends
Nu sunt dar admir! Si pe dl. Petria si pe cititorii domniei sale.

Alexandru Petria Alina, de ce te ambalezi? Unde-i umorul?

Anca Alina Moldovan inca nu m-am ambalat…sunt ft sarcastica cand trebuie si cand sunt nervoasa…iar acum ma simt foarte bine, sunt cu iubitul meu in pat, citim, ne amuzam, dar in acelasi timp nu stiu ce sa fac: sa mai stau pe facebook sa mai vad reactii…sau sa ma ocup de scumpul meu iubit?

Gabriela Pop · 3 mutual friends
Draga domnisoara Moldovan, nu merita sa va necajiti! Sunteti mult mai mult decat scrieti aici. Sunteti o muza, si fara o muza nici scriitorii, nici criticii n-ar avea nici dupa ce sa bea apa…

Gabriela Pop · 3 mutual friends
Si-acum permiteti-mi sa ma retrag. O zi placuta in continuare!

Irina Popescu · Friends with Anca Alina Moldovan
numa frustrati p`aici:))!! Alinaaa ruleesss!!!
1
Adrian Suciu Sandule, daca nu o convingi pe fata asta sa ma citeasca si pe mine, sa stii ca dau de pamint cu prietenia noastra de 15 ani!!! Nu ma intereseaza cum faci, da’ nu accept sa ma tratezi cu refuz! 😛

Alexandru Petria ‎Anca Alina Moldovan uite ce zice Adrian Suciu–

Daniel Cristea-Enache În viaţă…
1
Magdalena Vaida Ai vrea tu!
23 hours ago · Unlike · 1
Daniel Cristea-Enache Au început să se lupte poeţii cu prozatorii. La final, să-mi spuneţi şi mie cine a cîştigat, să-l firitisesc.

Alexandru Petria Lupta-i castigata de mine, din start.

Sorina Ivascu E… Renata? 😉

Adrian Suciu ‎Daniel Cristea-Enache, poetul nu lupta pentru ceea ce i se cuvine! 😛

Daniel Cristea-Enache Criticul decide: cîştigător la replici, Poetul. Prozatorul rămîne cu cititoarea.

Alexandru Petria ‎Sorina Ivascu , Anca Alina Moldovan a citit Zilele mele cu Renata.

Alexandru Petria ‎Daniel Cristea-Enache , cititorii conteaza…

Alexandru Petria ‎Adrian Suciu , probabil ca si vrabia se viseaza vultur.

Sorina Ivascu Ma gandeam. Oricum, merita citit ceea ce scrii tu, fie ca e vb de proza, poezie sau articole. Ai „pana” ascutita si mintea slefuita. Cine nu citeste Petria, putem spune ca nu are cultura generala. Deci, Anca, bravo! O data pt citire si a doua oara pt curajul de a-ti afisa o astfel de poza! 🙂

Alexandru Petria Suna bine pentru ego..

Sorina Ivascu O fi, dar asta-i adevarul! Bucura-te!

Alexandru Petria Ca sa se balbaie invidiosii https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1567015862735&set=a.1541199337338.79760.1455592503&type=3&theater
Profile Pictures
By: Sorina Ivascu
23 hours ago · Like ·
Lucian Popescu ma mut acolo… ceva nu e bine aici… acolo sunt bibliotecare, cititoare…:)))
23 hours ago · Unlike · 1
Sorina Ivascu Hahahaaaaa! Esti tare, Sandule! Mersi, mersi!…

Anca Alina Moldovan Am revenit…dar doar pt putin timp…in ceea ce priveste cine castiga lupta, poetii sau prozatorii, vreau sa spun ceva. De curand am participat la colocviul Zilele Liviu Rebreanu la Bistrita si Andrei Moldovan , scriitor si critic literar, spunea ca Liviu Rebreanu este un mare poet, pentru ca in orice prozator, mai intai de toate se afla un poet. Deci e cam greu sa dam un castigator acestei infruntari: poet sau prozator 🙂 O seara placuta tuturor si va multumesc pt atentie

Bogdan-Valentin Brătianu bună fana

Alexandru Petria ‎Anca Alina Moldovan , nu te uita in gura lui Moldovan, nu stie ora nici cand are un ceas pe mana.

Bogdan-Valentin Brătianu da’ câtă carte crezi că ştie aparatul de măsură al acestor lucruri?

Lucian Popescu ‎..vulpea si agurida….:D

Victoria Petrini ‎77 de comentarii pentru aceasta poza!!! :)))

Alexandru Petria Nu e orice poza.

Victoria Petrini Ai putea sa lucrezi si ca PR

Anca Alina Moldovan Domnule Petria, doamna sau domnisoara Petrini mi-a dat o idee excelenta. Fotografia face parte dintr-un pictorial nud ce il voi lansa dupa sarbatori si daca totul merge bine, fotograful va face o expozitie in scopuri caritabile cu aceste poze…Si daca voi deveni o vedeta locala (mai mare decat sunt) voi apela la serviciile dumneavoastra ca PR, sa devin si vedeta nationala :))

Victoria Petrini acum seman cu un amic de-al meu care atunci cand prietenii ii spun sa se duca sa se culce ca a baut prea mult ,nu intelege.hai,ca am priceput intr-un final!

Alexandru Petria ‎Anca Alina Moldovan , e de discutat.

Victoria Petrini Uneori, ironia fina trebuie inlocuita cu martursirea cruntului adevar.Cum era?Bate saua sa priceapa….Nu mai stiu

Adrian Suciu ‎Anca Alina Moldovan tocmai a dovedit calitati diplomatice native, intrucit ma bate gindul ca nu le-a dobindit la Institutul Diplomatic Roman. 🙂

Iulia Ralia ‎”dragi feisbucisti” :p- asta e Cuvantul, ce mai tura vura :)) si caciulitza aia e cu dar. de la mos Craciun ?

Luminita Urs O Fan fan/a.. No problem cît despre viitorul literaturii, ça coule de source..

Alexandru Petria ‎Norbert Matei ….?

Mircea Poeana cu asa admiratoare te lasi de scris…

Norbert Matei eu de curiozitate m-am uitat pe profilul ei la restul pozelor si mna… pot sa zic doar ca nu ma atrage nici cu o unghie. Dar e buna de reclama… eventual sa-si faca si un tatuaj ( fals) deasupra fundului cu titlul uneia dintre cartile tale.

Alexandru Petria De ce, Mircea?

Alexandru Petria Norbert, esti rau de dimineata…

Ofelia Cozma esti bun si ca PR 😉

Mircea Poeana de ce? pentru ca nu mai ai timp de scris…

Aici a avut loc totul https://www.facebook.com/photo.php?fbid=2283061282303&set=a.1269149855151.2036953.1421981592&type=1&theater

decembrie 11, 2011

Petru Romoşan n-a fost turnător la Securitate

Am aflat că poetul Petru Romoşan n-a fost turnător la Securitate. Soţia lui, prozatoarea Adina Keneres i-a dat vestea printr-un mail lui Liviu Ioan Stoiciu: „Petru Romosan…, iata, nu a fost colaborator al Securitatii. Dupa ce a cistigat la Curtea de Apel, unde l-a trimis CNSAS, a cistigat si recursul facut de CNSAS la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Epopeea minjirii sale, cu ajutorul a zeci de porci din media, dar si cu acela al tacerii scriitorilor romani, s-a incheiat cu decizia asta definitiva si irevocabila. Sau abia incepe, cine stie, o alta epopee.
Cu drag,
Adina Keneres” -textul e de pe blogul lui Stoiciu, care mai spune despre caz: „S-a dus o campanie îngrozitoare împotriva „turnătorului” Petru Romoșan prin presa aflată la dispoziția puterii actuale, calomnii neprobate prin nimic (în frunte cu Evenimentul zilei, care efectiv l-a diabolizat pe Petru Romoșan; dintre scriitori, îndeosebi nefericiții oportuniști fără operă Ioan T. Morar și Vladimir Tismăneanu, cântători personali ai lui N. Ceaușescu, apoi ai lui Traian Băsescu, l-au făcut albie de porci). Nu știu câți ar fi rezistat în locul lui.”
UPDATE- 12 decembrie.

Cotidianul online Ora de Cluj a publicat următoarele sub semnătura Biancăi Felseghi:

„CLUJ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a dat verdictul final în dosarul scriitorului Petru Romoşan, despre care Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS) anunţase în 2009 că ar fi fost informator. În faţa legii, Romoşan nu este vinovat de a-i fi turnat poliţiei politice pe pictorii Horia Bernea şi Paul Gherasim şi pe criticul literar Ion Negoiţescu.

Prin decizia 5935 din 8 decembrie 2011, ÎCCJ respinge ca nefondat recursul înaintat de CNSAS în cazul Romoşan. Procesul viza constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii a scriitorului, care şi-a început cariera la Cluj, în 1972.

În iunie 2009, CNSAS a făcut publice, la solicitarea ziarului “Cotidianul”, legăturile lui Romoşan cu Securitatea. Dezvăluirea a iscat un scandal de proporţii atât în lumea artistică, cât şi în presă, şi asta mai ales după ce directorul ziarului, Cornel Nistorescu, a refuzat, în prima fază, să publice articolul despre Petru Romoşan, cu care este prieten. Potrivit CNSAS, în arhive a fost identificat un angajament olograf din 26 septembrie 1987 prin care Romoşan era de acord ca, sub numele conspirativ de Robert, să dea Securităţii informaţii despre atitudinea, activitatea, preocupările şi anturajul a doi pictori membri în Uniunea Artiştilor Plastici.

“Cu ocazia contactării sale de către lt.col. Budecă Ştefan s-a dovedit a fi receptiv la problemele ce i-au fost ridicate cu privire la contactul său cu străinii ce vizitează galeria unde lucrează şi s-a arătat dispus să sprijine organele noastre, dacă este nevoie. Faptul că provine dintr-o familie modestă, că este conştient că numai în România poate  să se dezvolte ca poet, că este interesat să fie cunoscut şi apreciat bine de organele noastre, că este dispus să sprijine instituţia noastră în cunoaşterea unor situaţii când este nevoie, prezintă garanţia că va accepta colaborarea cu unitatea noastră”, se arată într-un document emis de CNSAS.

Când, în 1977, pentru că se solidarizase cu Paul Goma, Securitatea a început să-l ancheteze pe criticul literar Ion Negoiţescu sub pretextul homosexualităţii (orientare pe care şi-o asumase), numele lui Petru Romoşan a apărut din nou în discuţie, ca fiind unul dintre cei care ar fi oferit benevol informaţii.

Într-un raport din 26 martie 1977, căpitanul Nicolae Toader, de la Biroul Judiciar al Miliţiei Cluj-Napoca, nota că Romoşan se prezentase de bunăvoie cerând să lămurească relaţia sa cu Negoiţescu. Cu privire la acest dosar, datele publicate în 2009 au fost îndelung prelucrate de CNSAS din pricina dezvăluirilor de natură intimă, astfel că declaraţiile care i se atribuiau lui Romoşan sunt incoerente.

“Cunosc că mi se pune în spate [fragment protejat]. Întotdeauna am încercat să neg acest fapt. O fac şi acum. /…/ Mi-este cu mult mai odioasă această minciună de când am aflat că este un trădător de ţară. /…/ În legătură cu Negoiţescu mai am de adăugat [fragment protejat]. L-am reîntâlnit la Cluj, dar această problemă nu s-a mai pus în discuţie. Greşeala ce mi-o recunosc ar fi aceea că la vârsta aceea, să-i zicem iresponsabilă [fragment protejat]“, cita CNSAS.

Sentinţa prin care Petru Romoşan este absolvit de acuzaţia că ar fi colaborat cu Securitatea şi motivarea acesteia de către Înalta Curte nu au fost încă publicate. Judecarea acestui dosar la instanţa supremă a durat opt luni.”
Aici http://oradecluj.oradestiri.ro/scriitorul-petru-romosan-nu-a-facut-politie-politica-a-decis-inalta-curte-de-justitie/actualitate/2011/12/11/

Poetul Adrian Alui Gheorghe despre cazul Romosan, pe blogul lui Liviu Ioan Stoiciu

Ma bucur ca Petru Romosan a ramas curat … ! Ochii lui Homer si Comedia literaturii sint doua carti de poezie care au marcat debutul generatiei 80, care ramin carti importante in orice faza a literaturii romane. Solidarizarea in povestea enuntata? La o acuza care privea un act personal, nu se putea raspunde decit in mod individual. Eu mi-am exprimat indoiala, de exemplu, ca un alt coleg de generatie, prozator, ar fi colaborat si probele finale m-au contrazis. Nu am crezut nici o clipa ca Petru Romosan ar fi turnat, dar diavolul suspiciunii, insinuat de presa si de recursul la alte exemple te face sa stai in asteptare …! De asta, ma bucur ca Petru Romosan a reusit sa-si demonstreze nevinovatia, sint solidar cu el in procesul de recunoastere a demnitatii. Cum ma astept ca CNSAS-ul sa recunosca faptul ca nici Cezar Ivanescu nu a fost nici o clipa turnator, ca tot amicii i-au otravit zilele. Traim intr-o societate demonizata, din pacate.

 

Update 13 decembrie-

Din ziarul Ring:

Petru Romoşan:
,Am fost calomniat de neomaimuțele post-comuniste! Asta e tovarășul T, de la Washington, știe dumnealui cine, o neomaimuță post-comunistă! Și le-a mers pentru că trăim cu toții într-o societate cripto-mediatică în care câțiva realizatori de talkshowuri destabilizează într-o seară pe șefii partidelor de opoziție care promit solemn că vor părăsi parlamentul. A doua zi, însă, se răzgândesc și mai trag un talkshow în care își explică răzgâdeala și cer imperios implicarea societății civile. Care societate civilă?”

Sergiu Andon, care l-a aparat pe Petru Romosan in toate fazele procesului si care a mai inregistrat alte 4-5 victorii la Inalta Curte, tot pe dosare CNSAS (dar nu de anvergura si rezonanta mediatica a cazului Romosan) spune: „Semnificativ este ca a fost inregistrata o victorie inclusiv impotriva unei campanii de presa, dar prin presa eu inteleg un ziar cu o ziarista despre care toata lumea stie ca este ofiter acoperit al SRI. Am mentionat acest lucru spunand inclusiv in instanta ca jurnalista respectiva se comporta ca un ofiter acoperit al SRI nu numai in cazul Romosan ci si in alte dosare, aceasta mergand pana acolo incat sa anunte verdicte care nu fusesera pronuntate.(…)In ce priveste procesul domnului Romosan, am sa va spun cum a inceput pledoaria mea finala si trageti dvs. concluziile. Ce s-ar fi intamplat cu Petru Romosan daca nu ar fi avut loc rasturnarea din 1989? Ar fi fost un biet emigrant haituit, urmarit de stigmatul ca este colaborator al Securitatii, stigmat pe care il ticluise conducerea superioara a Securitatii, sub forma unui plan de masuri foarte detaliat, semnat de cele mai inalte grade si functii din DSS in vara anului 1989. Planul nu a mai putut fi aplicat pana la sfarsit, un plan care antrena numeroase forte ale securitatii interne si externe si numeroase metode: de la folosirea unor informatori directionati, pana la producerea unor inscrisuri false, scrisori trimise de la Viena si Budapesta la Paris, si de la Paris la Viena si Budapesta si asa mai departe. Ce se intampla daca au avut loc evenimentele din 1989?  Pai, se intampla acelasi lucru, de data asta prin intermediul unei alte institutii- CNSAS, institutie care duce la indeplinire PLANUL conducerii DSS, plan care exista la dosar, si continua defaimarea lui Petru Romosan prezentandu-l ca si colaborator in virtutea acelui PLAN de DISCREDITARE, gata functional. De ce se intampla asta? Petru ca si in trecut si acum, practicam vanatoarea de vrajitoare. Se intampla pentru ca si in trecut si acum anumite institutii ale statului manifesta dispret total fata de drepturile si libertatile omului. In trecut, dispretul era la adresa libertatii de exprimare si democratiei, in prezent, dispretul este la adresa dreptului fundamental la onoare si la imagine”.
Sursa http://www.ziarulring.ro/stiri/36225/romosan-primul-intelectual-care-castiga-impotriva-cnsas

 

decembrie 10, 2011

Guvern sex

decembrie 10, 2011

Tismăneanu şi Mihăieş au scos un „manual de morală civică angajată”. Apostolii neamului

„Faţă de toate prostiile care s-au debitat în ultimii ani despre intelectualii publici, acest volum ar trebui să fie o punere în gardă şi un antidot: punere în gardă împotriva falsităţii acuzaţiilor, antidot la reaua-credinţă prin care au devenit plauzibile. Oamenii care vorbesc în această carte sunt orice, numai nişte minţi supuse, nu. Însă nu îmi fac iluzii. În ciuda tuturor dovezilor pe care le aduce — că intelectualii nu dispreţuiesc masele; că nu se izolează elitist într-un turn de fildeş; că nu nesocotesc realitatea; că au îngrijorările celor mai defavorizaţi şi bucuriile celor mai curaţi; că sunt critici şi pot fi clarvăzători; că judecă în funcţie de principii şi că analiza lor e angajată, fără a fi partizană; că suferinţa produsă de eşecurile societăţii e solidaritate cu victimele, şi nu complezenţă faţă de infatuările conjuncturii ori fatuităţile puterii; că stringenţa critică a analizelor nu scade nimic din înaltul sentiment de responsabilitate care se degajă pagină de pagină din îngrijorările, exasperările şi disperările exprimate cu o perfectă măiestrie literară în superbul manual de morală civică angajată care este O tranziţie mai lungă decât veacul — ei bine, nici atunci minciunile, neroziile şi calomniile proferate la adresa autorilor ei, ca intelectuali publici, nu vor înceta să curgă.(…)”- H.-R. Patapievici despre Vladimir Tismăneanu şi Mircea Mihăieş, ca prezentare a cărţii „O tranziţie mai lungă decât veacul. România după Ceauşescu”, scrisă de aceştia şi apărută la editura „Curtea Veche”.
Desigur, în nemernicia şi orbirea mea, nu rezonez cu aceşti „clarvăzători”, care sunt mai presus de „infatuările conjuncturii ori fatuităţile puterii”. Îmi este teribil de ruşine.

 

decembrie 9, 2011

Despre crimele comunismului. La Cluj

Marius Oprea va sustine la Cluj o conferinta despre crimele comunismului. Se va prezenta si un film documentar (Patru feluri de a muri), care include si actiunea de anul trecut de la fostul sediu al Securitatii din Cluj, legata de cautarea celor 13 persoane disparute, dar si alte crime infaptuite de Securitate in judetele Cluj si Bistrita-Nasaud (cazurile de la Santejude-Vale si Nepos). Filmul documentar a fost realizat de regizorul Nicolae Margineanu. Filmul, imprimat pe suport DVD, va putea fi achizitionat de doritori cu aceasta ocazie.
Va avea loc un dialog cu publicul si cu reprezentantii presei.
Manifestarea este organizata de catre Universitatea Babes-Bolyai, Muzeul National de Istorie a Transilvaniei si Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania.
Locul desfasurarii conferintei este Clubul Colegiului Academic al UBB, str. Emmanuel de Martone nr.1 (fosta Casa a Universitarilor de langa cladirea centrala a Universitatii Babes-Bolyai).

decembrie 9, 2011

Dacă n-ar fi Cărtărescu, aş spune că omul e cam idiot

Pe Mircea Cărtărescu l-au apucat spaimele în Evenimentul zilei de azi: „Întrebat la o întrunire ce se va întâmpla cu pedeliştii dacă el va veni la putere, junele a răspuns fără să clipească: „Îi bag la-nchisoare, că doar la asta mă pricep bine”. Fraza e incredibilă şi inimaginabilă în gura unui politician tânăr, ce vrea să fie altceva decât bătrânii aiatolahi. Da, chiar e altceva: e mai rău decât ei toţi. Cum să te apuci tu să-l dai jos pe Băsescu pentru comportament nedemocratic, cum îl numeşti tu tiran şi cum îţi mai vine la gură, când poţi scoate din tine, tu însuţi, o asemenea monstruozitate? Cum se numeşte cel care bagă oameni la închisoare fiindcă asta ştie să facă cel mai bine? Justiţiar, ca Vadim? Ţepeş-Vodă? Ce scenariu se cloceşte-n mintea întunecată a junelui de pe-acuma corupt de putere?” Se referă la Victor Ponta.  Trec peste chiţibuşul aiatolahi se scrie altfel.
Oho, dar Cărtărescu nu l-a votat pe Băsescu în 2004, cu ale lui ţepe în Piaţa Victoriei? Ba da. Care-i atunci problema?
Scriitorul reuşeşte să comită săptămânal câte-o gogomănie, vândută fraierilor ca editorial. Dacă ar fi vorba de altcineva, şi nu de un autor talentat, aş spune că omul e cam idiot. Că senil n-are cum să fie la 55 de ani.

decembrie 8, 2011

Neagu Djuvara, de nerecunoscut

I. Suciu, mai cunoscut dupa blogul său Mofturi de ochelarist, a postat pe wall-ul lui de pe Facebook un text excelent despre ceea ce tocmai vroiam să scriu. Aşa că nu mai are rost să-mi consum neuronii şi dau copy-paste:

„Inexplicabila atitudine a istoricului Neagu Djuvara

Aveam un mare respect pentru Neagu Djuvara. Mai rar un om cu atâta luciditate la vârsta de 95 de ani. Şi cu mult curaj. Iată că două vorbe pot strica totul. A spus despre Crin Antonescu, preşedintele PNL, că este prost şi fudul. Nu pot să evaluez inteligenţa sau neinteligenţa liderului partidului liberal. Dar caracterizarea domnului Neagu Djuvara este un atac la adresa opoziţiei. Este inexplicabil cum un om de mare calitate, trăit toată viaţa în democraţie, să nu înţeleagă gravitatea încercării de a discredita sistemul de alternanţă la putere. Îşi doreşte o dictatură ? Nu cred. Îşi plăteşte accesul la televiziuni şi la edituri ? Nu cred. Verticalitatea sa este arhidovedită. Cred că a fost o scăpare.”

decembrie 7, 2011

Nicolae Breban prefera amanarile in ce priveste colaborarea cu Securitatea

Curtea de Apel Bucuresti

Numãr unic dosar: 3084/2/2011 Înregistrat în data de: 04.04.2011 Obiect dosar: constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008) Materia juridicã: Contencios administrativ şi fiscal Stadiu procesual: Fond Părţi: CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII : Reclamant
BREBAN NICOLAE ALEXANDRU : Pârât
CĂI DE ATAC:

Tip acţiune Data declarare Cine declara
Pagina 1

TERMENE DE JUDECATÃ:

Data Detalii
12/09/2011 Amână cauza
Solutie: Pentru a se lua cunoştinţă de înscrisurile depuse la dosar şi pentru a se formula întâmpinare, amână cauza şi acordă termen la data de 24.10.2011.
24/10/2011 Amână cauza
Solutie: Pt. a se lua cunoştinţă de întâmpinarea şi cererea reconvenţională comunicate la acest termen, amână cauza şi acordă termen la data de 21.11.2011.
21/11/2011 Amână cauza
Solutie: Pt. a se depune la dosar înscrisurile puse în discuţie la acest termen, amână cauza şi acordă termen la data de 30.01.2012.
30/01/2012Sursa http://portal.just.ro/InstantaDosar.aspx?idInstitutie=2&d=MjAwMDAwMDAwMjYyNDUy
decembrie 6, 2011

Manifestul Studentului din UBB

Ne confruntam cu o atmosfera in care atitudini precum nepasarea, latenta, pasivitatea domnesc in randul nostru , lasand loc setei de putere , coruptiei, intereselor personale si financiare sa ne conduca intr-o directie total eronata care nu ne aduce niciun beneficiu, in care am fost transformati in instrumente de vot, in niste cifre.

Studentii au reprezentat intotdeauna un motor al progresului, al reformelor sociale. Marile schimbari au fost sustinute de studenti (vezi Revolutia din 1989). In 1995 mii de studenti au protestat reusind sa introduca noi drepturi pentru studenti, cel mai important fiind dreptul la reprezentare, care astazi, din pacate, se pare ca si-a pierdut sensul real. Luna trecuta in Londra 10.000 de studenti s-au solidarizat impotriva maririi taxelor , iar la Bucuresti sute de studenti si-au unit glasurile cerand un sistem universitar care sa ne aiba in centru pe noi, studentii. Am fost “antrenati” sa ne supunem vointei altora, dobandind o capacitate de a suporta demna de remarcat, iar sintagma dupa care am ajuns sa ne ghidam a devenit “capul plecat sabia nu-l taie”. Universitatea a fost transformata intr-o afacere convenabila , sustinuta fara drept la replica de catre studenti. Aceasta institutie menita sa ne educe a devenit subordonata diverselor interese care profit de urma noastra. Si noi ce facem? Se opune cineva? Avem parte de reprezentanti care sa lupte pentru noi? Procuparea reprezentantilor nostri se rezuma la impunerea “solidaritatii” fata de alte grupuri de interes din universitate, nicidecum inspre sustinerea reala a drepturilor si intereselor noastre.

Absenta oricarui tip de actiune ne transform in complici la aceasta degradare a educatiei care se poate sesiza cu ochiul liber. Priviti mai atent in jurul vostru si veti observa o sumedenie de probleme: nu avem suficiente locuri in camin, nu toti studentii care merita si au nevoie de aceste locuri reusesc sa fie cazati, iar despre locurile ramase libere nu primim nicio informatie, numarul de burse este prea mic, urmeaza sa fie introdus examen de licenta la mijlocul anului universitar, birocratia din universitati si facultati este excesiva, invatamantul centrat pe studenti lipseste cu desavarsire, sansele sa ne putem gasi un loc de munca in domeniul in care am studiat sunt minimale, avem parte de studentii reprezentanti care ocupa aceeasi functie de mai bine de 7 ani.

Este un dezastru pe care nu il putem evita, insa un viitor care nu ne ofera niciun fel de perspective, al umilintei, al lipsei de putere, al lipsei de informatii, proiectat de actualii nostri reprezentanti este unul care nu trebuie sa ne lase nepasatori. Noua, tuturor ne revine datoria de a veghea ca universitatea sa redevina acel spatiu pentru educare si formare reala a studentului, o universitate de care sa putem fi mandri, nu cea de astazi, cu taxe exorbitante, cu locuri in camin si burse insuficiente, cu decizii luate peste noapte care ne pot ruina viitorul. Scepticismul de care am dat dovada pana acum nu a fost decat o scuza confortabila a propriului nostru refuz de a actiona.

Daca stiti pe cineva caruia drepturile ii sunt sunt refuzate, sustineti-l, ajutati-l sa le dobandeasca.

“Priviti critic prezentul si indignandu-va, refuzati sa-l acceptati. Priviti critic viitorul pe care acest prezent vi-l impune si, indignandu-va refuzati sa-l acceptati. Priviti critic viitorul pe care acest prezent vi-l impune si indignandu-va impotriva lui construiti viitoruri alternative” Stéphane Hessel
Sursa http://osubb.ro/?p=483

decembrie 6, 2011

Premiile Uniunii Scriitorilor 2011. Cine, ce, unde, cum…

Uniunea Scriitorilor din România anunță autorii și editurile interesate că volumele participante la competiția pentru PREMIILE USR pe anul 2011 se primesc la sediul USR din Calea Victoriei nr. 115, București, sector 1, pînă la data de 1 martie 2012. Persoană de contact Roxana Sintion. Se pot înscrie volume ale autorilor care sînt sau nu membri ai Uniunii apărute în ediție princeps în anul 2011 (nu reeditări totale sau parțiale). La secțiunea „debut” pot participa numai debutanții absoluți care au publicat prima carte în 2011.

decembrie 6, 2011

Noul apel către lichele, în revista „Timpul”

Am publicat in „Timpul” de la Iaşi:

Noul apel către lichele

Nu e momentul să vă retrageţi din viaţa publică. E timpul să fiţi consideraţi morţi în viaţa publică. Spiritual. Nu înainte de-a vă recunoaşte micimea omenească. Existenţa larvară conectată la banul public. Fie şi cu forţa.

Sunteţi nişte baloane umflate de un marketing insistent, cu o operă care n-are cum să treacă graniţele ţării. Orgoliul n-o să vă asigure decât un loc insignifiant în istorie. La „nu faceţi ca ei”. Sau la „deştepţi, dar lepădături”.

V-aţi asimilat coprofagia în metabolism când naivii credeau că sunteţi nişte repere. I-aţi înşelat. Din cinism sau cecitate momentană.

Presa v-a etichetat greşit ca „Intelectualii lui Băsescu”. În realitate, aţi abdicat de la condiţia de intelectuali susţinând şi pentru al doilea mandat un personaj antidemocratic.

Ca şi Băsescu, sunteţi la fel de vinovaţi pentru situaţia catastrofală în care a ajuns România.

Într-o ţară ocupată, sunteţi colaboratori cu inamicul, regimul actual.

Mila, în ceea ce vă priveşte, nu e generozitate. Ci prostie.

E timpul să lăsaţi locul celor care se respectă şi-i respectă pe români.

E timpul să muriţi bine!

Alexandru Petria

Aveţi aici în pdf toată revista, numărul pe noiembrie TIMPUL_noiembrie_2011 Lectură plăcută!

decembrie 5, 2011

Cateva fragmente din romanul la care lucrez

10
Vara în care ne pregăteam să păşim în clasa a VII-a n-o s-o uit niciodată.
A fost vara în care s-au introdus cartelele la alimente şi-n care mama a fost violată.
A fost vara în care mi se spunea să nu folosesc prea mult zahăr la “învârtite”, gălbenuşurile de ou frecate cu 8 linguriţe de zahăr şi una de cacao într-un pahar, ca să ajungă până la sfârşitul lunii, până la porţia următoare. Îmi plăceau a naibii “învârtitele”. Când gust şi azi “învârtite”, o zăresc, dacă închid pleoapele, pe mama. Cum mă priveşte întinsă din iarba înaltă, cu părul pubian dezgolit. Cu gamba piciorului stâng îndoită într-o parte. Cu noroi pe unghiile picioarelor vopsite în roşu, dar cu tălpile curate, crăpate de la încălţăminte.
A fost dimineaţa când împreună cu mama am coborât din tren în halta Dumbrăveni, unde stăteau părinţii ei. Abia s-a preschimbat noaptea într-o ceaţă deasă, şi iarba era brumată, de pe frunzele copacilor începeau să cadă stropi de apă, şi Oltul, în dreapta noastră, apropiat de izvorul său, purta un murmur în surdină. Cu ochii la apă, mă gândeam, printr-o asociaţie insolită, că seamănă cu o ţigară cu filtru. Nu ştiu de unde mi-a căşunat, dar asta aveam în cap. Să se fi datorat faptului că n-am fumat nici o ţigară pe tren în cele 5 ore ale călătoriei?
Păşeam încet pe-o cărare paralelă cu râul, paralelă şi cu un lan de porumb.
– O să fierbem cucuruzi când ajungem, mi-a spus mama.
– Aha, am bâiguit somnoros. Era cu ceva mai mult de 5. Ceasul meu se oprise.
Mama şi-a dus inelarul la gură şi mi-a făcut semn să privesc spre o deschidere lungă cu trifoi în lanul de porumb, la capătul căreia era o şosea asfaltată. Am zâmbit cu ochii măriţi- acolo păştea prima căprioară pe care n-o vedeam la televizor. Ochi măriţi avea şi căprioara. Şi-am auzit nişte zgomote, căprioara a tresărit şi, cu nişte salturi mari, s-a pierdut pe după un pâlc de sălcii.
Din acest moment, rememorarea se derulează de obicei în nopţile mele de insomnie ca şi cum aş urmări totul de pe unul dintre salcâmii scorburoşi din preajma cărării, dintr-un unghi de 45 de grade. Văd un puşti dolofan- eu- ţinut strâns de un nespălat cu barbă de două zile, cam la 40 de ani. Iar trei tinerei au prins-o pe mama. După ce au dezbrăcat-o, doi i-au ţintuit mâinile pe pământ. Unul se împingea între picioarele ei. Între picioarele ei splendide, de care era atât de mândră, şi ea nici măcar nu încerca să ţipe. Aş fi ţipat eu, dar n-aveam glas. Îmi era teribil de frică şi-mi venea să vomit din cauza duhorii de alcool stătut pe care mi-o sufla din spate bărbatul care m-a imobilizat. Îmi era ciudă pe mama că nu ţipa şi că surâdea. Pe acea femeie n-o doream de mamă. În iarbă se mişcau doar patrupede la montă. Acolo nu-mi regăseam mama.

11

Surâsul mamei nu era surâs, vroia să nu-i întărâte ca nu cumva să ne omoare. Dar acest simulacru de surâs, cu vulgara ei prefăcătorie, inspirat până la urmă, după cum s-a dovedit, căci am scăpat, m-a spintecat mai adânc decât un cuţit. Ireversibil. Şi de atunci mi-e imposibil să iubesc. N-am ajuns să-mi iubesc nici soţia, nici copilul. Surâsul l-am perceput ca pe-o dovadă de laşitate, ca pe-o umilinţă insuportabilă. Surâzând, mama mă umilea şi pe mine, de parcă ar fi trecut de partea violatorilor, de parcă m-ar fi părăsit.
Cel cu barba de două zile a trecut ultimul între picioarele mamei. Când şi-a slăbit strânsoarea braţelor, am căzut pe pământ, cu faţa în trifoi. N-aveam puterea să mă ridic. Plângeam fără să scot vreun zgomot. M-au lăsat în pace până şi-au terminat treaba, din când în când îşi zvâcneau capetele spre mine ca să nu fug. O gărgăriţă mi s-a urcat pe nasul din care îmi curgeau mucii, ceva m-a lovit şi mi-am recăpătat cunoştinţa după minute bune cu ochii pe gamba stângă flectată a mamei, pe părul ei pubian dezgolit şi încârlionţat.
Mama şi-a revenit după mine. Am coborât la râu să ne spălăm şi-am îmbrăcat alte haine, printre frunze gigantice de brusturi, din valiza de care nu s-au atins cei trei, valiza cu hainele noastre pentru săptămâna ce urma s-o stăm la bunici.
Evitam să ne lipim privirile şi tăceam. Îmi era ruşine, infinit mai ruşine decât în faţa doctorului rozaliu, pe linoleumul verde al cabinetului endocrinologic. Totodată mă încerca un soi de mulţumire că nu ne-a observat vreun trecător matinal de pe şoseaua de la capătul fâşiei cu trifoi, împreună cu furia pe prostia violatorilor, care au ales un loc unde doar întâmplarea a făcut că n-au fost surprinşi.
După ce amândoi am reurcat pe cărare, mama mi-a prins faţa între palme şi m-a rugat să nu spun nimănui ce s-a întâmplat. Vocea îi susura în surdină ca şi Oltul. Nu înţelegeam prea exact de ce dorea asta, însă n-am întrebat, deşi mă revolta. Şi am dedus că nici nu se punea problema să anunţe violul la Miliţie. I-am respectat dorinţa până la data scrierii acestui text.

12

Secretul pe care mi l-a impus mama m-a împovărat cum nu este drept să fie încercat un copil. Era ca o scoică în care eram înghesuiţi doar noi doi, strâmtă, sufocatoare, traumatizatoare în final. “Nu-i zicem nici tatei”, mi-a cerut şi asta mi s-a părut de-a dreptul insuportabil, otrăvitor. Mă străduiam să înţeleg că nu bunicilor, că nu miliţienilor- însă tatei? Mama-mi pretindea să mă încarc cu o sfâşietoare vinovăţie, cu o minciună prin omisiune care mă va transforma în altceva decât eram în acea dimineaţă, precis nu mai bun, precis văduvit şi de ultimele pojghiţe de inocenţă. De fapt, mama-mi cerea, şi nu realizez cât era ea conştientă de asta, n-am deschis subiectul niciodată, să fiu de acord să-mi ucid copilăria. O consideram egoistă, nedreaptă. Din violată se metamorfoza în violatoare, violatoarea minţii mele, violatoarea propriului fiu. Un incest mental repugnant.
Nu pot să susţin că am fost peste măsură de şocat de viermuiala celor patru între picioarele superbe ale mamei şi de goliciunea ei, de feminitatea ei care mă izbea prima oară cu adevărul că este o femeie care face sex, cu adevărul că şi mamele fac sex, ceea ce refuzasem până atunci să accept cu mintea mea de puşti urechist în ale sexualităţii, care a răsfoit totuşi hăhăind câteva reviste porno. Pe lângă asumarea secretului, trauma reală şi necuantificabilă mi-a provocat-o zâmbetul acela, zâmbetul acela care nu era altfel decât al curvelor, al curvelor de duzină ce n-au deprins şi n-o să deprindă niciodată arta subtilă a înşelăciunii, zâmbetul acela străbătut de dinţii ei albi, aproape pornografic ca o vulvă căscată, cum am mai scris, dar şi altceva incalificabil. Mama a devenit femeie brusc în faţa mea. Dispusă să primească penisuri în locul încăpător din care am ieşit cu multe strădanii, a fost o naştere dificilă, extenuantă, în urmă cu aproximativ 12 ani. Iar acel altceva pentru care o urăsc şi mă urăsc şi urăsc lumea este că am avut prima erecţie serioasă din viaţa mea. Pe care încercasem s-o ascund de mama cu un tricou roşu scos din valiză, cu logoul PREMIUM, printre brusturii acoperiţi de rouă şi insecte moarte de lângă râu, şi de care m-am uşurat cum am reţinut din revistele porno. M-am masturbat la nici 10 metri de mama, căreia i-am spus că mă trece pipi.

decembrie 4, 2011

Goma, Breban, Manea şi insomnia premiului Nobel

Nobelul e ca insomnia după vârsta 40 de ani pentru scriitorul român. Chinuitoare, exasperantă. Storcătoare de puteri. Constantă. Veghea se lărgeşte, este o anticameră a umilinţei, cu exacerbarea complexelor şi a teoriilor conspiraţioniste. De ce nu şi noi, de ce? Cum de alţii sunt mai breji? Pe Herta Müller n-o pun la socoteală. Trăieşte în Germania, scrie în germană, e scriitoare germană.
O să mă încumet să decelez o singură cauză a insuccesului- absenţa pragmatismului în mediul literar. În anii ’90, după căderea guvernelor comuniste din estul Europei, dacă era susţinut cu înverşunare şi cu cap, Paul Goma ar fi avut şanse. Şanse risipite în prezent şi de derapajele antisemite ale admirabilului dizident. Dar cum să-l promoveze Uniunea Scriitorilor pe Goma, când doar de ceva zile a fost reprimit în organizaţie, după ce a fost exclus în sub Ceauşescu. Orgoliile şi piticimea morală şi-au disputat întâietatea. Şi politica, să nu uit.
Uniunea Scriitorilor a anunţat că îi propune pentru Nobel, ediţia 2012, pe Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu și Nicolae Breban. Blandiana are şanse microscopice, nu din cauza ei, aşa stă treaba cu poezia în evaluarea celor din Comitetul din Norvegia. Cărtărescu? Iarăşi şanse sub nivelul mării. E un produs impecabil de marketing, marca „Humanitas”, de ţiuitoare rezonanţă naţională, mai degrabă decât unul care să-l depăşească pe un Salman Rushdie, aspirant pe acolo. Nicolae Breban? Aici e aici…! N-a fost susţinut de U.S. un fost dizident, un om care a făcut istorie, ca Goma, şi este scos la export un prozator acuzat de CNSAS de colaborare cu Securitatea, anatemizat chiar şi de Nicolae Manolescu, preşedintele US,  în „România literară”, pentru acest aspect al biografiei sale. Ce-o să zică conducerea US dacă justiţia o să certifice interesantul concubinaj al lui Breban cu Securitatea? Ce-o să spună Comitetul Nobel? Depinde de suportabilitatea la penibilitate a fiecăruia… Laszlo Alexandru a scris cu îndreptăţit năduf pe blogul său despre propunerea cu Breban:”Ruşinea turnătorului la Securitate, căruia i se prevedea în oficiosul breslei o lungă singurătate, a fost propulsată pe firmament ca motiv de fudulie (inter)naţională.”( http://revistatribuna.ro/blog/?p=1026 )
Din perspectivă pragmatică, Norman Manea ar avea cei mai multi sorţi de izbândă. Este cel mai tradus scriitor român. Dar nu i se iartă dezvăluirea trecutului legionar al lui Mircea Eliade. Şi că este incomod. Şi că e evreu; asta în subterane, nu frontal.
Dacă pentru o insomnie rezolvarea e un prozaic somnifer, în chestiunea Nobelului pragmatismul e o atitudine în absenţa căreia eşecul o să mustească mult şi specific mioritic.
Alexandru Petria

Publicat pe Agentia de Carte http://www.agentiadecarte.ro/2011/12/31662/

decembrie 4, 2011

Doi

decembrie 4, 2011

Răspund la câteva întrebări ale lui Dan Stoica

Scriitorul Dan Stoica a publicat pe Facebook:

Dintre prietenii de pe Facebook am mai ales patru personalitați cum nu se poate mai diferite. Un medic din Iasi, si nu stiti voi ce lume fabuloasa exista acolo, ce oameni si ce vieti, destine se fac si se desfac in fiecare zi in acea lume, apoi o româncă din Florida, pe care o apreciez ca poetesa si scriitoare si care cred eu ca reprezintă foarte bine un nou univers cultural care a aparut pe net si despre care se vorbeste inca prea putin, apoi un om care mi-e drag pentru ca locuiest la Baia Mare, oras la care tin in mod deosebit, Lucia Alexandru, este si ea cadru de conducere in Spitalul judetean de acolo si in cele din urma Alexandru Petria una din constiintele literare importante ale literaturii române pe care am avut ocazia sa-l cunosc aici pe FB si pe care sper sa-l cunosc cât mai iute și prin ceea ce a scris. Aveti grija, ultimii doi sunt din Transilvania, sa vedeti cum stiu ei sa raspunda…. altfel decat restul lumii. Sper sa va plac, ca de aflat lucruri noi despre felul in care gândesc oamenii, veti afla sigur, așa cum am aflat si eu, autorul acestor intrebari.

1. A existat o clipă, un eveniment, un om despre care puteţi afirma, fără teamă că greşiţi, că v-a schimbat drumul în viaţă?

Răzvan Constantinescu: – Da, a existat. Un om minunat care, din păcate, nu mai este printre noi, doctorul Valentin Năstase, cel care m-a determinat să iubesc şi să urmez medicina în condiţiile în care, în liceu, fusesem olimpic la matematică.

Nuța Istrate Gangan: – Eu am hotarat totul dupa ce altii au hotarat schimbarile:).Doar pentru ca la 16 ani nu puteam hotari prea multe. Stii cum este cineva mi-a schimbat macazul si mi-a gresit destinatiile. Si asta tot schimbare se numeste, nu?

Lucia Alexandru: – Da.

Alexandru Petria: – Partenera de cameră şi Maica Tereza.

2. Ce apreciaţi cel mai mult la un prieten?

Răzvan Constantinescu: – Loialitatea.

Nuța Istrate Gangan: – In primul rand apreciez calitatea de prieten.Prieten inseamna sinceritate si respect.Am fost absolut convinsa ca poti fi prieten cu cineva numai daca ai multe lucruri in comun.Mi s-a demonstrat contrariul. Mi s-a demonstrat ca „relatia puzzle” functioneaza.Relatia in care eu am ce tu nu ai si tocmai de aceea ne completam atat de bine.

Lucia Alexandru: – Inteligenta,cultura,loialitatea.

Alexandru Petria: -Respectarea promisiunilor.

3. Sunteţi un luptător? De ce vă luptaţi?

Răzvan Constantinescu: – E ca şi cum m-aţi întreba de ce respir. Viaţa e o luptă, nimic nu se poate obţine fără luptă. Cu atât mai mult în domeniul meu. Mi-e uşor să răspund pentru că am mai făcut-o: Pentru că nu mă pot acomoda cu nedreptatea, compromisul, promiscuitatea morală. Pentru că nu mi-e indiferentă suferinţa bolnavilor, pentru că nu sunt de acord ca oameni dedicati, care – după 15-20 de ani de studiu – ajung să fie de un folos imediat, palpabil, societăţii din care fac parte, să fie umiliţi asa cum sunt medicii romani; de Guvern, de Preşedinte (amintiţi-vă câte aberaţii a debitat Traian Basescu, înafara fişei postului domniei sale, referitor la medici), de mass-media şi uneori chiar de pacienţi. Eu, personal, am considerat că e o datorie să nu mă las păgubas atât timp cât mă simt curat şi stiu că am dreptate. Procesul câştigat definitiv şi irevocabil împotriva ministrului Attila Cseke a fost doar o etapă, nu mă voi opri aici – urmează primul termen în procesul cu Emil Boc. Pentru că scopul principal nu este legat de propria-mi persoană, ci de existenţa acestei unităţi medicale de elită care este Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie din Iaşi. Nu vom permite ca o mână de incompetenţi să distrugă chiar tot ce mai are ţara asta! Politruci care urăsc medicii din cauza complexului de a nu fi profesat o zi în viaţa lor – aşa cum sunt Cristian Vlădescu şi Virgil Păunescu – trebuie blocaţi cu fermitate, amendamentele creştineşti nefiind valabile pentru cei care vor să distrugă sistemul sanitar românesc.

Nuța Istrate Gangan: – As putea spune ca am fost o luptatoare.Mi-am dorit ceva enorm de mult si am facut aproape imposibilul ca sa-l obtin.Astazi nu ma mai lupt .Astazi ma bucur de victorie.Dar,ca sa-ti raspund si la intrebare:)…ma lupt in fiecare zi cate un pic cu mine insami:).Mai pierd ,mai castig,mai capitulez…Pentru ce? Dumnezeu stie…Fiecare avem mori de vant in interior.

Lucia Alexandru: – Da.Sunt nevoita.

Alexandru Petria: – Cei care mă cunosc nu spun că sunt fără reacţii. Lupt ca să mă pot vedea în oglindă fără jenă. Nu pot să rămân pasiv în faţa nedreptăţilor şi a prostiei agresive.

4. Când vă îndoiţi de ceva, cum acţionaţi?

Nuța Istrate Gangan: – De felul meu meu eu sunt asa …mai navalnica.Ma bazez pe instinct si pe prima impresie.Dar atunci cand ma indoiesc,ma opresc si cuget.Si de cele mai multe ori tot instinctul invinge.Daca m-am indoit de ceva sau cineva …cauza este pe jumatate pierduta si omul este pe jumatate descalificat.

Lucia Alexandru: -Analizez.

Alexandru Petria: – Nu acţionez până nu sunt sigur că am toate datele unei chestiuni.

5. Cum priviţi bogăţia?

Răzvan Constantinescu: – Dacă vă referiţi la cea materială, o privesc ca pe un mijloc extrem de important de a face bine celor din jur. Banii şi funcţiile de conducere la asta servesc. Degeaba ai compasiune, idei bune ori dorinţă de a ajuta, dacă nu te ia nimeni în seamă. Dacă vorbiţi de bogăţia spirituală, o consider ca singura cale de devenire, ca unica punte între lumile pentru care suntem doar fire de nisip rătăcite. Cele două feluri de bogăţie sunt interdependente: cea materială poate grăbi acumularea bogăţiei spirituale şi, totdată, nu are nicio noimă fără aceasta din urmă.

Nuța Istrate Gangan: – Privesc bogatia materiala exact asa cum ma priveste si ea pe mine:cu un pic de indiferenta.De ce? Pentru ca am fost fericita si cand am avut putin si cand am avut mult.Imi place dar nu o ador. STIU ca fericirea mea nu vine de la acest fel de bogatie ci de la cealalta bogatie:un sot deosebit si un copil grozav.Din punctul asta de vedere sunt multimilionara.

Lucia Alexandru: – Detasat.

Alexandru Petria: – Ca pe un mijloc pentru dobândirea libertăţii.

6. Vă e teamă de ceva?

Răzvan Constantinescu: – Da, de trei lucruri: În primul rând am teamă de ridicol. Apoi de indiferenţa celor de lângă mine, mai ales a colegilor care nu se implică pentru că nu conştientizează că Răul le afectează viaţa şi le-o va afecta şi copiilor lor. Şi-mi mai e frică de prostia unora din cei aflaţi în funcţii de conducere; dar asta e o teamă pe care am învăţat să mi-o înfrâng mai uşor…

Nuța Istrate Gangan: – Da ! Mi-e teama sa conduc cu viteza pe autostrazile americane si mi-e frica de omul frustrat ajuns la capatul rabdarilor.De omul care nu mai are nimic de pierdut.

Lucia Alexandru: – Am diverse anxietati.

Alexandru Petria: -De destule, oho…

7. Care este lucrul pe care îl consideraţi cel mai reuşit din tot ce aţi trăit şi făcut până acum?

Răzvan Constantinescu: – Copiii mei.

Nuța Istrate Gangan: -Si daca inventam focul,roata si metoda de eradicare a stupiditatii in cinci zile,raspunsul meu ar fi fost acelasi:Baiatul meu.Nu conteaza ca suna cliche …eu stiu exact ce spun:)

Lucia Alexandru: – Baiatul meu.Prietenii.

Alexandru Petria: – Greu, monşer. O să mă mai gândesc…

8. De ce Facebook? Ce aţi aşteptat? De ce aţi rămas?

Răzvan Constantinescu: – Iniţial, mi-am făcut cont pentru a-mi face cunoscută cauza, argumentele, lupta. Celor care-şi închipuie că Facebook-ul e o activitate frivolă le-aş spune că am cunoscut aici oameni minunaţi, de mare calitate, de la care am avut multe de învăţat şi pe care altfel nu i-aş fi întâlnit. Pentru asta am şi rămas: informaţii în timp scurt, comentarii inteligente şi mult, mult umor.

Nuța Istrate Gangan: – Nu sunt facebook-crazy dar nici nu sunt ipocrita sa admit ca Facebook-ul nu este un lucru pozitiv in viata mea. Am intalnit oameni grozavi in virtual cu care am devenit prietena si in real,mi-am reintalnit prieteni pe care nu i-am vazut de douazeci de ani.Apoi este scrisul.Am mai spus chestia asta…Facebook-ul pentru un emigrant este sticla cu mesaj aruncata in ocean.Sticla care mai devreme sau mai tarziu ajunge la destinatie.Uita-te la noi,Dan Stoica.Ce sanse aveam noi doi sa „vorbim” daca nu exista Facebook-ul? (Mai …asa ma enerveaza Netlog-ul)) Sssshhh…

Lucia Alexandru: – Din dorinta de a sustine un politician,prieten,Apoi..m-a prins:)

Alexandru Petria: – Îmi place.

9. Ce doriți să afle oamenii despre dumneavoastră? Ce aşteptaţi de la ei?

Răzvan Constantinescu: – Despre mine… mai nimic; poate doar că sunt un om pe care se pot baza. Despre visul meu, reînfiinţarea Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie, mi-aş dori să afle cât mai mulţi. De la ei aştept să “coboare” de pe Facebook atunci când e nevoie şi să aibă atitudine faţă de o situaţie sau alta. Cu un “like” nu se face primăvară!

Nuța Istrate Gangan: – Nu stiu daca oamenii astia de care zici tu chiar sunt interesati in mine ca persoana,dar ,ca sa-ti raspund la intrebare as spune ca sunt o fata faina si cumsecade:)Asta as vrea sa se stie.In unele aticole sunt mai dramatica ,in altele mai sarcastica,in poezie sunt romantica si total nefericita.Dar ,dincolo de cuvinte sunt o fata oarecare, caruia ii place toamna si …musafirii.Am eu o chestie cu musafirii,ce vrei:).Si una mare de tot cu Toamna.Si una si mai mare cu prietenii adevarati.

Asta sunt.Parafrazand un prieten virtual care mi-a scris ieri, as spune”Nu vreau sa impresionez pe nimeni”.Pe bune. Ma bucur cand oamenii se regasesc in ceea ce scriu si ma bucur cand imi trimit mesaje private in care imi spun ca sunt fericiti ca m-au cunoscut.Si ca ii inspir. Ii multumesc fetei care s-a gandit sa-mi puna versurile pe muzica si multumesc tuturor celor care au vazut in mine un prieten.Virtual ,chiar.

De la oameni astept un singur lucru;sa ramana oameni.

Lucia Alexandru: – Cum gandesc.Astept aprecieri realiste.Ma bucura comunicarea de calitate.

Alexandru Petria: – Să mă citească. Aştept să iasă din tălâmbeala pasivităţii civice.

10. Vine 2012… ce veţi face după mult aşteptatul sfârşit al lumii?

Răzvan Constantinescu: – Nu există sfârşitul lumii. Asemenea concepte asociate abuziv religiei folosesc – celor care de-a lungul istoriei au justificat crime şi atrocităţi prin iubirea faţă de Dumnezeu – pentru a stăpâni conştiinţele indivizilor cu un grad de cultură precar. În schimb, 2012 fiind an electoral, sper să marcheze sfârşitul unei “lumi”: aceea a minciunii sfidătoare.

Nuța Istrate Gangan: -Hai sa-ti spun ceva fain.Am un prieten care scrie si intr-o zi mai in gluma mai in serios i-am spus ca ar trebui sa-i iau un interviu si sa-l public pe blogul meu.Cand am vazut mesajul tau azi dimineata am zambit.Sper sa nu vina sfarsitul lumii pana cand se hotaraste sa-mi raspunda la intrebarile un pic prea personale pe care i le-am pus:)).Vezi …marile minti gandesc la fel:))

Dane …(imi place sa-ti spun asa ,desi probabil ar trebui sa-ti spun”dumneavoastra”)2012 nu ma sperie, desi am eu urmele mele de misticism.Dupa orice sfarsit vine un inceput.Poate dupa sfarsitul de anul viitor vom reusi sa ne vedem undeva in South Florida la o cafea.Sau la o Margarita:).Ce zici? Ce bei?:)

Lucia Alexandru: -E an electoral.Sunt sigura ca se va sfarsi o lume si se va naste alta.

Alexandru Petria: – Sex. Şi o să scriu. Şi probabil că Dan Stoica o să mă piseze iar cu alte întrebări…
Sursa- https://www.facebook.com/notes/dan-stoica/patru-oameni-patru-moduri-de-a-gândi-patru-viziuni-despre-viată/314065475290318

 

decembrie 3, 2011

Concurs literar de Crăciun la Observator cultural.„Cea mai frumoasă poveste de Crăciun“

Observator cultural lansează concursul „Cea mai frumoasă poveste de Crăciun“. Nu există limită de vîrstă, doar limită de pagini: 5 cinci pagini standard (10.000 de semne, cu spaţii).
Vă invităm să participaţi la acest concurs, trimiţîndu-ne poveşti inedite de (şi despre) Crăciun.
Povestea cîștigătoare va fi publicată în numărul din 22 decembrie.

Textele pot fi trimise pînă la data de 15 decembrie pe e-mail, la adresa: doina_ioanid@yahoo.com

Cîștigătorul va fi anunțat pe site-ul revistei: http://www.observatorcultural.ro, pe data de 19 decembrie.

decembrie 3, 2011

Cojones

În volumul „Viaţa de zi cu zi”, publicat de Laszlo Alexandru la „Herg Benet”, am dat peste o spusă de-a lui I.D. Sîrbu. Merge ca o mănuşă pe situaţia actuală. I.D. Sîrbu: „după o generaţie ce refuză castrarea totală (un coi poate fi donat ostatec la primărie), vine o generaţie ce se castrează singură, în sunet de tobe şi trîmbiţe, ca apoi să urmeze a treia generaţie care se naşte deja castrată gata.”

decembrie 2, 2011

Despre Festivalul Internaţional de Literatură de la Bucureşti 2011

Festivalul Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB), aflat la a patra ediţie, va avea loc anul acesta în perioada 7-9 decembrie, în binecunoscuta locaţie de la Muzeului Ţăranului Român / Clubul Ţăranului.

 

• Paul Bailey (Marea Britanie) / Gheorghi Gospodinov (Bulgaria) / Jean Mattern (Franţa) / Roman Simić (Croaţia)

• Tema ediţiei: ŢARA ADOPTIVĂ – „Ţara adoptivă nu e neapărat o ţară. Ea este o limbă, o literatură, o cultură în care ne-am dori să trăim sau să existăm.

Ţara adoptivă este locul unde ne aruncă istoria. Ea poate fi o opţiune sau un imperativ. Ţara adoptivă e în noi.” (Bogdan-Alexandru Stănescu, preşedinte FILB)

• Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti (FILB) – un proiect independent, iniţiat şi coordonat de Oana Boca, Vasile Ernu şi Bogdan-Alexandru Stănescu.

Reunite de tema „Ţara adoptivă”, nume importante ale scenei literare europene contemporane vor sosi la Bucureşti: Paul Bailey (Marea Britanie) – reintrat în atenţia cititorilor autohtoni datorită ediţiei în limba română a cărţii Unchiul Rudolf (Humanitas, 2010), Jean Mattern (Franţa) – scriitor tradus în limba română de Editura Polirom (romanele Baile Kiraly şi Lapte şi miere) şi editor de succes la Gallimard, Roman Simić (Croaţia) – scriitor, dar şi organizator şi director de programe al renumitului festival european „Short Story in Zagreb” şi Gheorghi Gospodinov (Bulgaria) – unul dintre cei mai importanţi scriitori ai momentului, dar şi un dramaturg şi scenarist de succes, din opera căruia Editura Cartier pregăteşte ediţia în limba română a cărţii Un roman natural.

 

Paul Bailey s-a născut la Londra, pe 16 februarie 1937. În 1953, a obţinut o bursă de studii la Central School of Speech and Drama; între 1956 şi 1964 a lucrat ca actor, iar în 1967 a devenit scriitor liber-profesionist. A fost Literary Fellow la universitatile Newcastle şi Durham, iar după ce a primit în 1976 Bicentennial Fellowship a călătorit în America, unde a fost, între 1977 şi 1979, Visiting Lecturer în English Literature la North Dakota State University. Printre distincţiile care i s-au acordat se numără E.M. Forster Award (1974) şi George Orwell Prize pentru eseul „The Limitations of Despair”. Romanele sale mai cunoscute sînt At the Jerusalem (1967; trad. rom. 1996), care a obţinut Somerset Maugham Award şi Arts Council Writers’ Award, A Distant Likeness (1973), Peter Smart’s Confessions (1977), nominalizat la Booker Prize, Old Soldiers (1980; trad. rom. 1996), Gabriel’s Lament (1986), nominalizat la Booker Prize, Sugar Cane (1993), Kitty and Virgil (1998; trad. rom. 2005), Uncle Rudolf (2002). A coordonat The Oxford Book of London (1995), iar scrierile sale mai includ piese pentru radio şi pentru televiziune, două volume de memorii, precum şsi două biografii.

În 2009, Editura Humanitas a publicat, în traducerea lui Marius Chivu, ediţia în limba română a cărţii Unchiul Rudolf.

 

Gheorghi Gospodinov (născut în 1968, la Iambol, Bulgaria) a studiat Filologia la Sofia. Publică poezie şi proză, este redactorul unei reviste literare, editorialist la cotidianul Dnevnik şi colaborator la Institutul de Literatură al Academiei Artelor din Bulgaria. Gospodinov s-a bucurat de succes şi în calitate de dramaturg şi scenarist.

Gheorghi Gospodinov a debutat în 1992 cu volumul de versuri Лапидариум, urmat de altul în 1996. Romanul lui Естествен роман, tradus în numeroase limbi, i-a adus recunoaşterea şi pe plan internaţional. Din opera lui, Editura Cartier va publica în traducere cartea Un roman natural (traducere de Catalina Puiu).

 

Jean Mattern s-a născut în 1965, într-o familie de origine est-europeană. După obţinerea licenţei în literatură comparată, şi-a construit o carieră de succes în domeniul editorial. În prezent, lucrează la prestigioasa editură Gallimard, unde coordonează colecţia de literatură străină „Du Monde Entier” şi colecţia „Arcades”, consacrată scriitorilor contemporani de origine străină. Editura Polirom a publicat în traducere cele două cărţi ale sale, Băile Kiraly (2009, traducere de Silviu Lupescu) – povestea unei triple căutări: a identităţii, a originilor şi a cuvintelor – şi Lapte şi miere (2011, traducere de Anca Băicoianu) – povestea exodului dureros spre Occident, tărîmul făgăduinţei, prin care curg rîuri de lapte şi miere, a miilor de oameni siliţi să-şi părăsească ţara natală, cu cîteva lucruri îndesate într-o raniţă sau doar cu hainele de pe ei, pentru a se feri din calea tăvălugului unei istorii monstruoase.

 

Roman Simić (născut în 1972 în Zadar, Iugoslavia, astăzi Croaţia) este scriitor şi lector. Locuieste în Zagreb, Croaţia. A fost editor şi redactor-şef al celui mai important ziar croat de literatură, Quorum, şi este organizator şi director de programe al renumitului festival european „Short Story in Zagreb”. Lucrează ca lector la Profil International Press.

În 1992 şi 1996 a cîştigat locul al doilea Goran Preis ca tînăr poet. În 2003 a fost bursier al oraşului Graz, iar în 2004, al Literarische Colloquium Berlin. A luat parte la Bienala Tinerilor Artişti Zona Mediteraneană în Roma 1999 şi la întrunirea scriitorilor la Ziua A. Malraux in Sarajevo 2000, precum şi la Prezentarea prozatorilor contemporani în Viena, 2001/2003, şi Göteborg, în 2004. În 2005, a fost recompensat cu Premiul Jutarnji-List pentru cea mai bună carte de proză croată, U što se zaljubljujemo.

Cărţile lui au fost traduse în franceza, suedeză, poloneză, bulgară, lituaniană, spaniolă, sîrba şi engleză.

 

Programul>

 

Miercuri, 7 decembrie

Ora 18.00

Dialog Paul Bailey – Mircea Cărtărescu

Moderator: Marius Chivu

Programul serii:

• Bogdan-Alexandru Stănescu, preşedintele Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti, deschide cea de-a patra ediţie

• Prezentarea programului serii: Marius Chivu

• Cuvînt-înainte al directorului Centrului Naţional al Cărţii din cadrul Institutului Cultural Român: Catrinel Pleşu

• Cuvînt-înainte al reprezentantului British Council: Alis Vasile, Arts Projects Manager

• Lectură, în limba engleză, Paul Bailey – dintr-un roman inedit

• Lectură Mircea Cărtărescu

• Open Talk: discuţii moderate de Marius Chivu

 

Joi, 8 decembrie

Ora 18.00

Invitaţi din străinătate: Roman Simić (Croaţia – scriitor şi director de programe al renumitului festival european „Short Story in Zagreb”), Declan Meade (Irlanda – editor al revistei The Stinging Fly, fondator al editurii cu acelaşi nume)

Cu participarea scriitoarei Lavinia Branişte

Moderator: Matei Martin

Programul serii:

• Prezentarea programului serii: Matei Martin

• Lectură, în limba croată, Roman Simić – din povestirea Vulpi (traducere din limba croată de Octavia Nedelcu)

• Prezentarea revistei The Stinging Fly, cît şi a editurii cu acelaşi nume, urmată de un dialog între editorul irlandez şi invitatul din Croaţia

• Lectură Lavinia Branişte – din volumul de proză scurtă Cinci minute pe zi (Casa de Pariuri Literare, 2011)

• Invitaţii serii analizează importanţa prozei scurte în economia editorială, cît şi a festivalurilor literare în difuzarea literaturilor emergente

• Open Talk

 

Vineri, 9 decembrie

Ora 18.00

Invitaţi din străinătate: Georgi Gospodinov (Bulgaria), Jean Mattern (Franţa)

Scriitori din România / Republica Moldova: Adina Rosetti / Mihail Vakulovski

Moderator: Ana Chiriţoiu

Programul serii:

• Prezentarea programului serii: Ana Chiriţoiu

• Lectură, în limba bulgară, Georgi Gospodinov – din cartea Un roman natural (Editura Cartier, 2011, traducere din limba bulgară de Cătălina Puiu)

• Lectură, în limba franceză, Jean Mattern – din romanul Lapte şi miere (Editura Polirom, 2011, traducere din limba franceză de Anca Băicoianu)

• Lectură Adina Rosetti – din romanul Deadline (Curtea Veche Publishing, 2010)

• Lectură Mihail Vakulovski – din romanul Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău. Rockman (Editura Cartea Românească, 2011)

• Open Talk

• Cocktail, oferit de Centrul de Carte Germană