Pariez pe Otilia Ţigănaş!

Aflată la debut literar, Otilia Țigănaș- medic prozator- se autodescrie în nota de început a cărții “Femeia cu șapte pălării”, care trebuie să apară la Editura Galaxia Gutenberg. În loc de un CV standard, scriitoarea se dezvăluie incitant, la persoana întâi- ”Cine sunt eu, fără pic de ruj!”. Adică, vezi-doamne, cine este domnia sa, fără artificii!!  Și totuși…gândi vulpoiul din mine… o urmă cochetă de ruj tot trebuie să fi avut prozatoarea fiindcă, altfel, doamna doctor ne trimitea exclusiv certificatul de naștere al domniei sale, parafa, niscai xerocopii după diplome și manuscrisul corect tehnoredactat. Nicidecum o istorioară romanțată, pe post de prezentare.
Ne spune Otilia Țigănaș: “Decideam să devin țăran cu acte în regulă, cu state vechi eu, orășean fanatic de la strămoșii mei geto-daci încoace! După o oarecare perioadă de adaptare, când am învățat regulile jocului pe pielea mea, m-am surprins asimilată satului de-abia atunci când, la oraș, mi se făcea milă de resturile de pâine și ciorbă aruncate la gunoi, iar eu știam ce grozavă găleată pentru porc s-ar putea face cu resturile acelea prăpădite prin tomberoane! A fost- cred- momentul când, sufletește, părăseam definitiv și fără regrete orașul”. Apoi, cu ruj sau fără, cum- necum, imprevizibila scriitoare-medic m-a obligat să-i citesc cartea până la capăt. Or nu asta intenționam, când i-am deschis manuscrisul! Vroiam doar să frunzăresc rapid, ca tot omul, ce o fi scris doctorița simpatică, cea care se dorește şi scriitoare.
Dar cartea „Femeia cu șapte pălării” m-a ținut cu sufletul la gură. Răsfoiam avid paginile (vorba vine- le-am citit în format electronic!), nu mă puteam opri…vroiam să aflu cum continuă poveștile, cum se termină, ce se va întâmpla cu eroii, cartea declanșa în mine o altă stare decât pentru evaluări critice. Declanșa o senzație oarecum amorțită: dorința neobosită de a citi fără oprire, până la capăt.
Atunci am simțit…am știut… ( și, probabil, istoria o va dovedi!) că am nimerit, fără să vreau, peste un talent autentic, ca un bulgăre de aur, căruia îi pot spune bucuros- “bine te-am găsit, confrate!”
Otilia Țigănaș şi-a structurat cartea “Femeia cu șapte pălării”- o culegere de proză scurtă- în două cicluri scrise în registru diferit:
“1. Din culisele micilor convulsii” – primul ciclu al cărții, cel al analizei psihologice – gelozie, adulter, prietenie, conicidenţe stupide, consternare, jaf la drumul mare, concubinaj…
“2. Din culisele marilor convulsii”- mozaicul satiric al vremurilor pe care- jenați sau nu de adevăr- tocmai le trăim!
Imediat după cavalcada psihologică a primului ciclu, m-am detensionat și m-a bucurat umorul acid, spumos, adesea foarte sec, al prozatoarei- medic, în încleștarea ei cu dobitocia cotidiană. Dobitocia individuală, apoi cea de grup, apoi cea națională. Am râs zgomotos, în câteva rânduri, la scene pentru care, probabil, se cerea mai degrabă să plâng…
Otilia Țigănaș constată acid ceea ce o înconjoară. Iar noi trebuie s-o citim…Totu-i să deschizi cartea, apoi te va magnetiza ea singură. Pariez pe Otilia Ţigănaş!
Alexandru Petria

Textul a aparut si pe Agentia de Carte http://www.agentiadecarte.ro/2012/01/%E2%80%9Cpariez-pe-otilia-tiganas%E2%80%9D/

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: