literatură și provocări contemporane
De pe Facebook:
ia nu mai bociti atata cele trei cosuri de gunoi in flacari. ca nu v’a luat foc bershka. nici h&m’ul. cum v’ati fi asteptat sa actioneze monstrul produs de societatea ultimelor decenii? de unde sa’si ia educatia? de la televiziunile care acum plang un esec ? din presa de circ ? adevaratii vinovati n’au fost acolo. n’au aruncat cu bolovani. au aruncat cu subcultura si prostie in populatie ani de zile.
Dupa publicarea acestui articol, site-ul jurnalistului Vlad Ursulean a fost atacat si sters!
UPDATE- Situatia a fost remediata, ca si pe situl Active Watch atacat si el dupa ce a publicat articolul, sustine Mircea Toma.
Cine-s huliganii, cine-s nenorociții, cine a devastat centrul Bucureștiului? Aseară am nimerit în mijlocul luptelor de stradă, m-am ferit de bolovani, am înghițit o canistră de gaz lacrimogen, am fugit de jandarmi, era să fiu linșat de niște cetățeni. Și am descoperit cu stupoare răspunsul: sunt chiar “generația adormită”, tinerii apatici, ăia care o ard prin cluburi și salvează lumea cu un like. De data asta au salvat-o agitând pumnii spre jandarmi, ridicând baricade și aruncând bucăți de borduri.
Sună ciudat, după ce auzim pe toate canalele că e vorba doar de niște huligani, ultrași, puși de dracu’ știe cine să strice frumusețe de protest pașnic. Primele lupte au fost provocate, într-adevăr, de un astfel de grup. Atunci jandarmii au intrat în ei și i-au împins spre Piața Unirii. Și s-a petrecut ceva bizar.
Pe la 9.30, o rumoare străbătea Piața Universității. Cică la Unirii e adevăratul scandal, acolo e pizdeala cu jandarmii. N-aveam nici un chef de asta, mi se părea un protest ultra-obosit și manipulat, dar ceva m-a împins spre locul ăla. Și nu eram singur.
O mulțime de grupulețe se desprind din masa strigătoare de Jos Băsescu, trec prin pasaj și se unesc într-un torent de oameni alimentat de pe toate străduțele Centrului Vechi. Pe la lupoaică nu mai putem trece, e un cordon de jandarmi. Un tip stă în fața lor și le strigă-n caschete: “Băi, eu nu ieșeam dacă aveam cu ce s-o hrănesc pe fiică-mea!” Ocolim pe străduțe, unde-i plin de polițiști locali foarte chill, și găsim o breșă abia pe la Hanul lui Manuc.
“What the fuck?!”
Când ajung la Unirii rămân paralizat și mi se face pielea de găină. În mijlocul străzii sunt două focuri mari, în depărtare se ridică o coloană de fum, dinspre mcdonalds se aud bubuituri ca la bombardament și, oh, țipetele îngrozitoare…
O trupă de jandarmi costumați ca țestoasele ninja trec în fugă pe lângă mine. În stația lor strigă unul să intre în nuștiuce poziție de luptă în față la H&M… Băi, ești nebun? În București?! Văzusem prin Londra chestii din astea, dar aici? “What the fuck?!” urlă unul de pe trotuar, oglindindu-mi gândurile.
O rup la fugă în urma jandarmilor, trecem pe lângă al doilea foc, unde fac un mic ocol ca să dea niște pulane pe spate unora care traversau strada, apoi se unesc cu altă trupă și fac un rând pe toată strada în fața magazinului Unirea. Pornesc spre Tineretului bătând cu pulanele în scuturi. La ieșirea din pasaj îi întimpină pietrele. Niște băieți cu fulare pe față ies de după un bloc și bombardează.
Ei răspund cu două focuri de gaze lacrimogene și câteva artificii care aruncă scântei în toate părțile, feeric, ca la revelion. Deci astea erau bubuiturile, mă gândesc ușurat, dar nu apuc să duc gândul până la capăt că trebuie să mă bag pe după o mașină, să nu mă ia noul val de pietre.
“We are fucking angry!”
Jandarmii se retrag. La o sută de metri de ei, în față la millenium bank, câțiva băieți devastează stația de autobuz. Sparg toate geamurile cu niște lemne groase. Dacă i-ai vedea pe stradă, mai că le-ai cere meditații la matematică. Ochelari, păr frumos pietănat, helănci vintage, haine de ieșit la terasă.
Fugăriții din toate colțurile pieței profită de retragerea jandarmilor și se strâng în intersecția de la mcdonalds. Gonesc cu pietre și ultima mașină de jandarmi, apoi izbucnesc în urale care țin minute-n șir. Arafat! Libertate! Jos nenorociții! Parcă sunt hipnotizați, se plimbă zâmbind, ca la revelion.
Sunt vreo 300 de oameni.Hipsteri, cocalari, roacheri dubioși, lumea pestriță pe care o vezi de obicei pe Lipscani. Ei sunt publicul țintă al companiilor, consumatorii ideali. Doar că acum nu mai consumă, ci distrug. “We are fucking angry!” strigă unul când mulțimea pornește înapoi spre Universitate, adunând provizii de pietre de pe jos.
“Lasă pozele, ia o piatră!”
În mulțime intră și o ceată de squatteri de la clădirile din jur, ofticați că au mâncat bătaie de la jandarmi mergând liniștiți pe-o străduță. I-au văzut că-s țigani… Iar în prima linie sunt mult-huliții ultrași, vreo 10 oameni la prima vedere. Nu i-ai recunoaște după haine, că și eu am geacă neagră și fes pe cap și fularul tras pe nas să mă apăr de lacrimogene. Dar se vede că sunt mai organizați, știu cum se mișcă jandarmii, sunt singurii cu experiența confruntărilor.
La intersecția cu strada Colței dăm peste jandarmi. Tocmai se băteau cu unii și când au văzut mulțimea s-au retras în fața spitalului. Au făcut un cordon lung cât toată strada și ne întâmpină cu două canistre de gaz și niște artificii superbe. Băieții ripostează cu pietre și se apucă să construiască baricade. Gardurile dintre benzile bulevardului se umplu, unul câte unul, cu un ciorchine de flăcăi care le hâțână până când cad, apoi le aruncă în baricade ca într-un baraj de castori.
“Inculții ăștia au pus jandarmii pe noi!”
Cei mai din spate găsesc alte activități recreative. Un tip scrie cu șprei de vopsea neagră o LIBERTATE mare cât toată strada. O fată cu desagă “Hello Kitty” mai are puțin și izbucnește în plâns când îi spune prietenului “Ăsta nu pleacă, mă, orice-am face!” În spatele lor, un tip îmbrăcat elegant, cu o plăsuță în mână, ridică o piatră colțuroasă și o mângâie în pumn, îi cercetează textura, de parcă ar fi un obiect extraterestru. Câțiva băieți discută politică. “Ăștia n-au pic de cultură, mă, inculții ăștia au trimis jandarmii pe noi!” Arată fix ca studenții care au ocupat Facultatea de Istorie cu ceva timp în urmă. Cu toții călcăm pe un covor de flegme, la care contribuim cu sârg de fiecare dată când primim cadou gaze lacrimogene.
E ușor să spui că suporterii sunt de vină, dar protestatarii erau extrem de diverși. Și cei care agitau pancarte, și cei care aruncau pietre. La statuia de la Universitate era un grup de hipioți cu un carton pe care era desenată doar o inimă mare. La Rosetti era un grup de suporteri care spărgeau geamurile unei dacii MAI, iar la zece metri de ei stăteau hipsteri ochelariști anticapitaliști, care opreau mașinile și urlau “Unde mergeți?! Dați-vă jos și protestați!”
Poate au fost cu toții provocați și manipulați. Dar pe străzi plutea furia lor, la fel de reală ca gazele lacrimogene. Furia pe corupți, pe incompetenți, pe sistemul care-și bate joc de ei și-i alungă din țară. Furia asta nu era falsificată. Și oamenii învățau cum să arunce gazul lacrimogen înapoi spre jandarmi cu naturalețea cu care au învățat să joace Farmville.
“Băăi, tâmpiților, lăsați jurnaliștii!”
Înapoi la Colței, situația devine disperată. Protestatarii au rezistat la câteva asalturi, dar acum jandarmii se apropie și din partea cealaltă, dinspre Unirii. “O să ne prindă, bă, la mijloc, ca pe o pizdă!” strigă un tip desfigurat de deznădejde. Totul devine mai brutal. Se sparg panourile publicitare. Stația de autobuz de la Sf. Gheorghe e făcută varză. Cu bâte, cu pietre, cu fiare de pe jos. Unul s-a cățărat pe chioșcul de ziare și smulge o cameră de supraveghere, apoi o zdrobește în urale. Scandările devin mai radicale. “Să-i futem și pe ăștia de la antene, că fac milioane pe spatele nostru!”
Brusc, un tip își dă seama că eu am o cameră în mână și alta pe cap și am filmat absolut tot. Se repede la mine și alții îl urmează. “Bueey, sunt jurnalist!” apuc să strig până să se proptească băieții în pieptul meu, îmbrânceli, unul sare la camera de pe cap, i-o smulg înapoi, îi dau un brânci, fac un salt în spate și apar alți oameni care mă apără – “Băăi, tâmpiților, lăsați jurnaliștii!”
“Să plângă mama? Să plângă mă-ta, băă!”
Le urez an nou fericit salvatorilor și o tulesc pe străduțe, ocolind jandarmii care tocmai înaintau lovind cu pulanele-n scuturi. E momentul perfect pentru o retragere, pentru că de data asta intră bine de tot în ei. Ministrul de Interne a făcut o celulă de criză, se trimit întăriri, trupele SPIR împânzesc centrul.
Vizavi de Cercul Militar, într-un gang de lângă pizza hut, stau ghemuiți pe asfalt zece tineri înconjurați de mascați. Nimeni nu mișcă, parcă-s zece pui congelați. Un mascat urlă la ei agitând pulanul: “În mine arunci cu pietre, mă? Să plângă mama?! Să plângă mă-ta, băă!” Atunci mă vede cu aparatul și se repede cu pulanul la mine. Îi bag în față o legitimație de presă și se mai înmoaie, lasă pulanul mai jos și-mi dă doar un brânci cu bicicletă cu tot.
Gustave Le Bon în acțiune
Ajung într-un bar din centrul vechi, unde s-au strâns mai mulți jurnaliști să discute ce dracu’ s-a întâmplat. La masă cu noi stă și unul dintre cei descriși ca ultrași la TV. “A fost rupere, frate! Gustave Le Bon în acțiune!” Mai ia o gură de bere și adaugă zâmbind: “Oare cât costă reclama la detergent în prime time-ul revoluției?”
La unu jumate noaptea plec spre casă. Bulevardul Brătianu e lună, romprestul lucrează de parcă sunt geloși pe SMURD, abia dacă-ți mai dai seama că s-a întâmplat ceva. Parcă a bătut vântul un pic mai tare.
Curvele sunt la post pe marginea bulevardelor și, trecând pe lângă ele, îmi amintesc amuzat de replica ce m-a scos din multe încurcături în noaptea asta: “Îmi fac doar datoria!”
Îmi fac doar datoria.
Vlad Ursulean
Vrajbă, durere, dezamăgire, suferinţă şi ură – acestea sunt “darurile” dvs, domnule Traian Băsescu, către poporul român. De când ati fost ales Presedinte al României nu aţi făcut decât să aplicaţi dictonul “divide et impera” (dezbină şi stăpaneste), aţi semănat permanent vrajbă şi ură în mijlocul nostru, aţi ridicat o parte dintre români împotriva celorlalţi şi aţi încercat să profitaţi de fiecare dată de invrăjbirea semănată chiar de dvs. Greseala dvs capitală este că, după toate umilinţele si suferinţele de care am avut parte sub conducerea dvs, aţi crezut că românii nu mai au capacitatea de a se revolta, de a-şi apăra vieţile şi bruma de demnitate care le-a mai rămas. V-ati comportat mizerabil cu un om care a reuşit să construiască ceva durabil în România, l-aţi tratat pe doctorul Raed Arafat asa cum v-aţi obisnuit să ne trataţi pe noi toţi : cu maximă aroganţă şi lipsă crasă de bun simţ. Iar durerea, suferinţa şi ura care s-au strâns în sufletele noastre au răbufnit în momentul în care ne-aţi demonstrat că dvs credeţi că aveţi dreptul de a jigni şi a batjocori pe oricine trăieşte şi munceste în România. Dvs, care ne-ati minţit şi umilit de atâtea ori, dvs care ne trădaţi făcând presiuni extrem de puternice asupra guvernului pentru a da undă verde proiectului de la Roşia Montană, tocmai dvs vă erijaţi în decidentul absolut al României? Sunteţi Presedintele României, nu sunteti Dictatorul României! Iar calitatea dvs de Presedinte nu vă dă dreptul de a jigni si a umili românii, nu vă dă dreptul de a ne distruge vieţile şi viitorul invitându-ne cu un zambet cinic să emigrăm dacă nu ne convine în ce hal de sărăcie şi dezbinare ati adus România şi pe români! Ar fi trebuit să fiti cel care să aibă grijă de dezvoltarea sustenabilă a acestei ţări, ar fi trebuit să fiţi cel care să apere România de asasinii economici care, în foamea lor animalică dupa metalele noastre pretioase, vor să le exploateze până la epuizare şi să distrugă întreaga zonă a Munţilor Apuseni. În schimb, ce ne-ati demonstrat că sunteţi dvs? Un lobby-ist pentru cei care vor să distrugă o parte din România, un om politic al cărui partid a făcut alianţă cu cei care vor să dezmembreze această ţară, un preşedinte căruia nu-i pasă deloc de cei care au avut încredere în el si l-au apărat atunci cand a strigat după ajutor.
Pentru tot ceea ce se intamplă acum în România dvs sunteţi principalul vinovat, domnule Traian Băsescu. Sunteţi vinovat pentru că niciodată nu aţi incercat să evitati situaţiile tensionate, ci le-aţi provocat întotdeauna. Sunteţi vinovat pentru că v-aţi dovedit incapabil să constientizaţi ce urmări profund negative vor avea vorbele dvs pline de batjocură (“Cine credeti că pleacă? Ghici ghicitoarea mea”) la adresa unui om care s-a dovedit a fi mai român decat mulţi dintre noi. Sunteţi vinovat pentru că nu v-aţi mulţumit să ne obligaţi să suportăm tot greul crizei economice (criză care ne-ati minţit că ne va afecta doar marginal), dar aţi făcut tot ce v-a stat in putere pentru a ne invrăjbi ridicând o parte dintre români împotriva celorlalţi români. Sunteţi vinovat pentru că, în loc să fiţi un factor de coagulare a eforturilor depuse de români pentru depăsirea problemelor generate de criză, aţi preferat să fiţi un factor suplimentar generator de criză şi de profunde disensiuni.
Vă rog ca măcar în cel de-al 12-lea ceas să renunţaţi la abordarea dvs plină de aroganţă şi să vă treziţi din beţia puterii, amintindu-vă că postul pe care-l ocupaţi acum nu vă este rezervat pentru întreaga viaţă. De asemenea vă rog să încetaţi să mai faceţi presiuni asupra Guvernului pentru a da undă verde proiectului de la Roşia Montană. Iar dacă, din nenorocire, ne veţi trăda iar Guvernul, la presiunea dvs, va da drumul acestui proiect ce urmăreşte spolierea noastră şi distrugerea zonei Munţilor Apuseni, îmi este teamă că nu vă mai rămâne decât un singur lucru de facut : ori vă veţi comporta precum dictatorul Nicolae Ceauşescu şi veţi ordona deschiderea focului împotriva propriului popor ce va ieşi în stradă pentru a opri această trădare ori vă veţi pregăti elicopterul.
Stoian George-Daniel
Doctorand anul 3, FABBV, ASE Bucureşti
Poetul Dan Mircea Cipariu m-a instiintat ieri ca pregateste o actiune care merita toata atentia.
„Am vorbit cu câțiva prieteni să ieșim în stradă pentru ca bugetul culturii să aibă 1% din PIB! Nu putem avea o națiune care să fie conștientă de libertățile ei identitare și spirituale fără proiecte culturale pe măsură! Vrem să ieșim în stradă pentru a protesta împotriva subfinanțării culturii și a proiectelor spirituale! Cine vrea să ni se alăture? Vreum să ieșim și să protestrăm în stradă împotriva clanurilor culturale proBăsescu! Împotriva celor care susțin proiectul Roșia Montană! Împotriva celor care au preluat TVR pentru a face cultul personalităților PDL și a lui Băsescu! Aștept sugestii!”, a afirmat Cipariu.
Subscriu. Cu o mentiune- oamenii de cultura trebuie sa iasa si alaturi de manifestanti, nu sa se ascunda in spatele unor scuze de doi lei. Oamenii au nevoie sa simta ca intelectualii sunt alaturi de ei. Sa constientizeze ca Intelectualii lui Basescu nu sunt adevaratii intelectuali, cum se pretind ei, ci niste lichele cu pretentii, vrednice de dispret.
Alexandru Petria
Mă întreb dacă lui Mihai Gâdea îi place atât de mult să se audă vorbind și în special dacă are o preferință anume pentru cuvintele ”anarhiști” și golani.
Înainte ca măcar protestele astea să înceapă cum trebuie se fac deja separări și se strecoară prejudecăți între cei nemulțumiți. Fără îndoială, la fel ca și în revoltele de la Chișinău din 2009 au avut băgate mâinile agitatori de mulțime. Mai aud niște cuvinte din gura lui Gâdea… membri de galerie. Eu am o întrebare. Un student care e și membru de galerie ce e? Mai întâi student cu probleme financiare și pus la cheremul unui sistem de învățământ ce lasă de dorit, cu o mamă și un tată acasă care probabil abia se târâie cu cheltuielile sau un suporter de echipă de fotbal? Mă întreb dacă mergeam mai mulți care jucăm paintball în timpul liber și făceam scandal ce spuneau? Jucătorii de paintball distrug magazinele de la Unirii?
Îl aud pe oratorul ăsta curajos din studioul de la Antena 3 care tot freacă moneda pe protestele pașnice. Cred și eu că la salariul pe care îl are înghite ”proteste pașnice înăbușite de violențe anarhiștilor” de pe prompter ca flămândul la mămăligă.
Voi cei care scuipați ”anarhiștii” ăștia care fac rău. Poate sunteți mai în vârstă și vă puteți aminti că acum ceva timp vi s-a zis ”golani”. Orice ar fi făcut așa-zișii dezmățați nu au făcut altceva decât să dea ton, în final, urletului de durere pe care țara asta îl urlă în tăcere de atâta timp. Violențe? Cum credeți că pot reacționa niște oameni trași din toate părțile, presați de frică și taxe, intimidați de proiecte de lege și politicieni incompetenți care dorm în ședințe? Eu îmi amintesc că acum câteva ore am fost prinși la zid și fugărți și pocniți la fel cum se prind animalele la strâmtoare pentru a fi mânate în cușcă. Ca vitele băgate în ocol. Exact ăsta-i sentimentul. Și te face să te piși pe tine, fie că ești membru de galerie, student, pensionar, elev de liceu sau funcționar public. După tacticile de intimidare și modul în care ne-au dispersat, sperând că ne împrăștie prostetul, nu se pot aștepta să îi pupăm pe frunte.
Revoluțiile de catifea sunt un vis frumos, dar la așa Udrea fără rușine, la așa Boc fără coloană vertebrală și la așa Băsescu sfidător nu vii cu flori, ci cu molotovul în buzunar.
Petre Țuțea spunea într-un interviu că în fiecare ziar ar trebui să scrie mare ”ROMÂNI, LA ARME” și să vezi cum i-ar pica lui Iliescu pantalonii în vine. Așa e și acum… nu-i dăm afară cu dezbateri la tv. Gâdea și gașca lui de oratori care nu simt câtuși de puțin măsurile de austeritate nu o să ne scoată din căcat. Gașca asta de minunați nu o să vină în stradă cu noi. Noi putem să ne descurcăm fără ei… ei există datorită nouă, datorită faptului că noi apăsăm pe telecomandă și ne oprim acolo unde nu trebuie.
Indiferent de ce a fost în seara asta, haideți mâine și încă multe zile de acum în colo să facem ce trebuie. Să ieșim așa cum trebuie în toată țara. Nu ascultați vocile de la tv care vă spun povești de groază cu agitatori din mulțime antrenați, care pozează în membri de galerii.
Haideți să nu ne mai mulțumim cu un pui, un litru de ulei și un kg de zahăr înainte de alegeri plus niște subvenții la gaz.
În seara asta am fost fugărit ca un câine de niște oi fără Dumnezeu împachetate în uniforme albastre și o să fiu fugărit și mâine seară și poimâine. Nu am aruncat cu pietre. Nici măcar cu o brichetă. Am aruncat cu vorbe și cu tot aerul din mine, pentru că nu mai suport ce se întâmplă în jurul meu.
Cu televizorul s-a tâmpit poporul și din televizorul ăsta fac parte și Badea și Nasul și Diaconescu, chiar dacă nu se înghit între ei din motive de invidie, pe fond de audiență și de care ia cecul ăl mai gras.
Știți la fel de bine ca și mine că totul e greșit în țara asta și nu o să schimbăm nimic stând în cur și criticând golanii de la televizor.
Ieșiți în stradă și țineți piept jandarmilor care dispersează oamenii încet-încet pe motiv că trebuie protestat pe trotuar. Nu-i bateți. Priviți-i în ochi și nu mișcați un deget, iar cei care vor ridica bastonul oricum nu merită să fie numiți oameni!
Norbert Matei
(Nota Alexandru Petria- Norbert Matei este student şi un prozator talentat. A scris acest text la cald, în noaptea de duminică spre luni, după manifestaţia din Bucureşti, apoi mi l-a trimis să-l public )
Alexandru Petria 