Minerii de la Universitate. Un tanat scriitor despre manifestatii

Găzduiesc şi de această dată un text al tânărului prozator Norbert Matei, care a fost aseară în Piaţa Universităţii. Citiţi un articol scris la cald şi cu mult nerv! A.P

Minerii de la Universitate

”Dacă strălucește fugi în direcția opusă!” obișnuia să îmi spună un amic care a avut de a face nu de puține ori cu scutierii fără de creier, referindu-se bineînțeles la strălucirea căștilor de protecție. Ei bine în seara asta când am ajuns la Universitate se strălucea în draci și deși la televizor papagalii repetau de pe prompter că brutele astea fără Dumnezeu au primit ordin să nu facă nici o mișcare trebuia să fii prost să nu îți dai seama cum stau lucrurile.

Dubios a fost mai întâi că după ce a venit puhoiul de dresați ai USL-ului dinspre Arcul de Triumf și au bruscat un pic pe acolo nimeni nu a zis pâs. Ei. cum domle? Păi eu m-am împiedicat de un jandarm și era să pup scutul ăla de să nu mă văd… să fie ei chiar așa de temperați? Am zis bine… poate. Dar după am ajuns stupefiat între Teatrul Național și fântâna de lângă Facultatea de Arhitectură, adică pe șosea… apăi asta nu mi-a venit să cred. Discutând acum ceva vreme cu un amic jandarm din provincie am aflat că tehnica cea mai eficientă de controlare a mulțimii e să ții mulțimea dispersată (cum au făcut de la începutul protestelor). Să nu o lași să se unească. Pentru că dacă se unește și nici nu prea are la inimă scutierii… apăi e belită nenicule. Tot amicul ăsta îmi zice că se mai unesc mulțimile din eforturi neașteptate care uimesc pe toată lumea, dar de cele mai multe ori se bagă toți la grămată atunci când -ATENȚIE AICI! – se formează țarcul de bătaie. ”Dacă ești la grămadă și în jur sunt numai jandarmi te duci la mă-ta sub pat și te ascunzi acolo că-i nasoală!”. Nu mă gândeam că o să îmi vină în cap vreodată vorbele astea cu excepția cazului în care mă trezesc că lupt prin Grecia alăturia de ăia de acolo, dar aici nici vorbă.

Când am plecat dinspre Universitate vorbeam cu mama la telefon, care îmi spunea că totul e bine, că la televizor au spus aia și aia și că jandarmii nu fac aia și că brave-heart-Ponta se rățoia la jandarmi cu orzul umflat în el mai ceva decât o făcea Diaconescu, care este, după cum știți foarte bine până acum, ”viitorul președinte!”.

Când ajung acasă aflu că la Universitate bate vântul și mai ”protestează” echipele de filmare împreună cu statuile de la TNB, dar în rest nimic. Menționez că de la Universitate până acasă fac vreo 30 de minute pe jos și 15 cu metroul. Deci eficienți băieții. Gaze lacrimogene și gloanțe de cauciuc, viață și acordeoane. Acum nu pot decât să îmi fac cruce și să pup pământul că nu pup bastoanele la secție în noaptea asta. Pentru cei dintre voi care credeți că Dumnezeu vede și nu uită șoptiți câte o rugăciune pentru cei care se fac covrig sub bocancii animalelor până mâine dimineață.

Scriam luni, dimineața devreme, după ce fusesem prins într-o piesă de teatru asemănătoare, mânat de un sentiment totuși pașnic că ar trebui să tratăm jandarmii ăștia ca pe niște oameni. Pe dracu. Mea culpa. Plec capul, nu ca Liiceanu, ci așa cum îl plec eu când realizez că am dat-o în bară și vă spun că m-am înșelat. Și dacă citește articolul ăsta cineva din Noua Dreaptă, rog să transmită colegilor de carnval că sunt niște penibili și că se întoarce Căpitanul în mormânt. Dacă ar fi existat acum garda de odinioară ar fi fugit jandarmii mâncând asfaltul cu rafalele de mitralieră în spate și Băsescu ar fi fost de mult în curul gol, cu sacul pe cap și plutonul de băieți veseli la 10 metri distanță așteptând comanda. Poate ar trebui să înțelegeți mai întâi cuvintele celor pe care pretindeți că îi onorați și să le purtați în inimă și nu să le vânturați în public ca să vadă națiunea cât de mare o aveți.

Rușine jandarmilor! Nu știu din ce familii degenerate proveniți unii dintre voi, dar sunt sigur că veți avea o mamă care nu vă va putea privi în ochi, sau o soție, sau niște copii pe care o să îi creșteți în mizeria care îi va afecta și le va ataca inocența. În mizeria pe care ați apărat-o atât de zeloși.

Deja îmi este greață să mai fac și referire la dezvăluirile sursei din SRI despre cum au fost plătiți agitatorii de mulțime duminică și cum probabil au fost plătiți și astăzi. Nu mai are sens să menționez că lumea care trăiește bine se lăfăie în evenimente selecte la Hilton, la nici o stație de autobuz de Universitate. Nu mai are sens să menționez că în timp ce eu mă legitimez și pentru că mi-am cumpărat covrigi, unii organizează cluburi de lectură și-și citesc poeziile între ei. Da. Este adevărat. Pentru cei sterili pe suflet, egoiști și fără pic de conștiință lucrurile merg în continuare ca pe ceasul elvețian. Indiferent că sunt intelectuali sau din gașca de ”lume bună”.

… și dacă se schimbă ceva și se ajunge ca în 89; să vezi atunci cum ies cu miile șobolanii și cer brevete de revoluționari!
Norbert Matei

Anunțuri

One Comment to “Minerii de la Universitate. Un tanat scriitor despre manifestatii”

  1. Da. Norbert Matei e un scriitor hard din noua generație, un realist genul hip-hop care are ceva de spus și știe ce spune. Relatarea e undeva între literatură și articol de presă. Se vede că e montat omul și pus pe fapte concrete nu vorbe. La Tg. Mureș parcă s-au mai domolit lucrurile deși nu s-au terminat cu reprimirea lui Arafat la minister. Au mai protestat atît de puțini de s-au plictisit și jandarmii, invidioși pe colegii lor bucureșteni care baremi mai au parte de ”acțiune”. Bravo Norbert, țineți steagul sus că suntem cu voi chiar dacă ardelenește așa, mai încet…:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: