Nu-ţi place moaca unuia, ideile lui, că joacă ping-pong şi nu bambilici, că bea cafea şi nu ceai sau coniac şi nu vin- OK.. Dacă n-ai stare şi te deranjează, şi te împinge nevoia de-a te delimita- iar e OK. Naturelul uman n-are interferenţă cu stas-ul în condiţiile normalităţii. Nu ne futem după aceleaşi reguli, nu vocalizăm la unison şi piticii de pe creier ai fiecăruia au bărbi diferite.
Ai de spus una-alta? Spune! Asumă-ţi părerea, diferenţa. Bărbăteşte, face to face. Nu e OK când îl loveşti pe la spate pe cel cu care nu eşti de acord, sub protecţia anonimatului ori pitulat după pretextul unei glume care nu e deloc amuzantă, ci tot o lovitură sub centură.
Crezi că Daniel Cristea-Enache e un spanac de critic literar, cu păreri aiuristice? Scrie! Nu te omoară nimeni, nici nu stă literatura doar în cuvântul cuiva, asta dacă te temi de represalii. Scrie şi semnează. Nu te ascunde după nickname-uri ca „Robinho”, „doamna Buzea”, „Adi Minune”, pe blogul revistei „Cultura”. Ori nu deschide un site fals pe numele celui amintit mai înainte, în care să publici articole ca şi cum ar fi ale lui, pentru discreditare. Ca şi Cătălin Lazurca.
Chestiile astea sunt tolerabile între puţoi. Cu indulgentă, doar nu sunt maturizaţi. Nu între literaţi.
Nu-l căinez pe Cristea-Enache, ştie să se apere. Enervant, câteodată. Însă ce se petrece în ultimele săptămâni în jurul lui este intolerabil. Seamănă cu atacul unei haite.
Alexandru Petria
Textul este gazduit si de Agentia de Carte http://www.agentiadecarte.ro/2012/01/%E2%80%9Ehaita-criticul-daniel-cristea-enache%E2%80%9D/
Alexandru Petria 