Liberalii şi monstrul din Loch Ness

Dacă în ultima vreme m-am obişnuit cu şopârlele perverse aruncate dinspre partea Puterii în ce priveşte liberalii, prin care li se căinează soarta, că şi-ar pierde identitatea în USL, că ei sunt mai altfel ca să poată sta nestingheriţi lângă PC şi PSD doar din ură faţă de Traian Băsescu, că fireasca alăturare ar fi lângă PD-L, recent m-a umplut de mirare un subiect de dezbatere lansat de intelectualii de stânga de la „CriticAtac”, intitulat „Unde sunt liberalii?”.
Măi, măi, ce-i dă afară din case pe toţi grija faţă de liberali… De pe CriticAtac: „Nu doar cele mai recente două măsuri conservatoare de reconfigurare a statului (legea educației, respectiv cea a sănătății) dar întreaga tranziție post-comunistă par a înregistra de fapt eșecul coagulării unor voci și mișcări liberale în spațiul public autohton. Acest lucru poate apărea la prima vedere surprinzător deoarece carierele publice ale așa-zișilor intelectuali dizidenți au fost legitimitate prin invocarea tradiției liberale, atît ca antidot la comunism cât și ca principiu de reorganizare în perioada post-1989. Judecând din perspectiva de azi, acest proiect ar fi un adevărat eșec, dacă într-adevăr s-ar fi avut în vedere punerea sa în practica. În mainstreamul politic și cultural autohton, în schimb, a predominant neoliberalismul ca ideologie hegemonică a tranziției, care, începând cu 2004, a făcut posibilă articularea unui program neoconservator și populist din ce în ce mai autoritar și agresiv, deja prezent anterior, în diferite forme, în mediul cultural și intelectual. Evident, această traiectorie politică, culturală și ideologică a fost posibilă și datorită absenței unei mișcări de stânga concertate, dincolo de acțiunea meritorie a unor anumite grupuri disparate. Însă exact această obsesie cu stânga și lipsa acesteia în peisajul post-89 (încurajată în principal de grupuri conservatoare ce vizau demonizarea sa) a contribuit poate la lipsa unei dezbateri mai ample și totodată mai semnificative în contextul regional post-89, anume despre liberalismul românesc post-89.
Unde au fost liberalii când milioane de oameni râmâneau fără slujbă în urma privatizărilor din ultimii 20 de ani? Unde sunt liberalii astăzi, când forțele conservatoare aflate la putere trebuie oprite din demantelarea ultimelor rămășițe ale unui stat pentru toți cetățenii? Unde au dispărut aproape toţi liberalii timp de ani de zile după lansarea Raportului Tismăneanu, raport ce călca în picioare valori pe care liberalimul le consideră fondatoare, precum luciditatea, moderaţia şi spiritul critic, şi monta o operaţiune de propagandă recurgînd la metode clasice de cenzură, manipulare şi dezinformare? Unde au dispărut cei mai mulţi liberali timp de ani de zile de la instalarea derivei autoritare a regimului actual, însoţită de abuzuri grave împotriva unei nesfîrşite serii de drepturi individuale? De ce a fost nevoie să treacă ani de zile, iar conflictul să devină cumva “personal” pentru ca un anumit număr de liberali să îşi facă în sfîrşit auzită vocea?
Desigur, trebuie spus încă o dată că aceste situații nu sînt specifice doar contextului local (Ungaria, Bulgaria și Cehia fiind cazuri comparabile), și totodată nu sînt valabile tout court: o serie de grupuri și figuri individuale și-au asumat în mod practic o perspectivă liberală clasică, cu riscul marginalizării.
CriticAtac vă invită la o dezbatere pe tema traiectoriei istorice a liberalismului românesc. În acest moment miza pare a fi una dublă: pe de o parte una teoretică și istorică, de înțelegerea a tipului de liberalism românesc în long duree, pornind din a doua jumătate a secolului 19 până la relația acestuia cu neoliberalismul tranziției, pe de alta una practică și politică: de identificare a unui nucleu de valori și persoane liberale ce pot fi ulterior mobilizate în vederea unei alianțe mai la stânga, ca alternativă și răspuns, la actuala configuare de forțe din spațiul public.” Sursa http://www.criticatac.ro/14280/tema-unde-sunt-liberalii/
Dacă preocuparea PD-L-iştilor şi a acoliţilor lor pentru liberali are o raţiune meschină, de-a rupe voturile celor care n-au busola clară, cea a stângiştilor seamănă cu interesul curvelor pentru activitatea Papei, oricum o treabă fără noimă, dacă noima nu este cumva vizibilizarea grupului „CriticAtac” prin impunerea unei agende de dezbateri publice. Să nu se înţeleagă cumva că-i consider curve, am folosit comparaţia pentru evidenţierea plastică a năzdrăvăniei. Intelectualii de la „CriticAtac” îmi sunt chiar simpatici, îi citesc, sunt serioşi, deşi ca liberal nu sunt de acord cu destule dintre articolele lor.
Din  „Unde sunt liberalii?” n-am înţeles afirmaţia cu dispariţia liberalilor „după lansarea Raportului Tismăneanu, raport ce călca în picioare valori pe care liberalimul le consideră fondatoare, precum luciditatea, moderaţia şi spiritul critic, şi monta o operaţiune de propagandă recurgînd la metode clasice de cenzură, manipulare şi dezinformare”, când liberalii au fost pentru condamnarea comunismului şi pentru asumarea Raportului Tismăneanu. E o fractură de logică. Că intelectualii de stânga consideră cum consideră raportul, e o altă treabă. Nu văd acolo „cenzură, manipulare şi dezinformare”, cu toate că nu am pic de simpatie pentru Vladimir Tismăneanu.
N-o să demantelez restul afirmaţiilor din „Unde sunt liberalii?”, fiindcă e o pierdere de vreme. Fiecare cititor deştept are ocazia s-o facă fără efort. Sunt doar afirmaţii şi concluzii scoase din condei parcă la plesneală. Doar Guvernul Tăriceanu a fost unul dintre cele mai performante de după 1989. Iar PNL creşte în sondajele de opinie.
Că liberalii n-au dispărut, stau mărturie şi articolele mele din ultimii ani. Nerămase fără ecou, majoritatea. Liberalii nu sunt ca monstrul din Loch Ness, despre care doar se vorbeşte fără dovezi palpabile.
Alexandru Petria

One Comment to “Liberalii şi monstrul din Loch Ness”

  1. Epoca Tariceanu era cea mai- cea mai. Aceasta se datora catorva factori, pe care vad ca ii escamotam intentionat. In primul rand economia romaneasca era pe un tred de crestere, {ca asa se nimerise, nu pentru cine stie ce masuri de harnicire brusca a boborului avusesera loc} ca si a altor tari in acea etapa, apoi teamul Tariceanu vindea in draci ce mai era de vandut, si deci avea bani lichizi pe moment, apoi ceea ce exceda cheltuirea cu pomenile se facea pe o datorie deja existenta, ascunsa printre cifre de precedenti, la a carei umflare, crestere, liberalii au transpirat serios.
    Evolutia sau involutia unei economii [mai ales emergente ca a noastra] nu se poate influenta [nici macar negativ] din 4 in 4 ani. Evolutia sau involutia economiei unei tari, desul de maricele ca a noastra, are o sunusoida de desfasurare, de exprimare, fatalmente imposibil de modificat de pe o zi pe alta si nici de pe un mandat pe altul. Rezultatele interventiilor bune sau dimpotriva, ale factorului politic dintr-un mandat, se evidentiaza abia dupa jumatatea mandatului urmator, ca urmare a unei inertii care este caracteristica unei masinarii atat de complexe si complicate cum este economia nationala a unei tari. La noi, si poate si la altii, reusita unei operatiuni se trece in contul celor care se afla la taierea panglicii si nu la cei care au trudit la fundatia edificiului. Pana ajunge sa simta romanul in blid sau in punga o masura buna, la butoane sunt deja de ceva timp altii decat cei carora se datoreaza masura.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: