Archive for Aprilie, 2012

Aprilie 30, 2012

Cronica de Dan Stoica la Deania neagra in Vatra veche

O cronica literara de Dan Stoica la Deania neagra in Vatra veche, nr. 5. Va invit s-o cititi la pag. 42, ca si intreaga revista aici in pdf Vatra veche 5, 2012

Anunțuri
Aprilie 29, 2012

Mai au un dram de onoare Liiceanu, Patapievici, Tismăneanu & company?

Aşa-numiţii „Intelectuali ai lui Băsescu” au pierdut partida. Căderea guvernului Ungureanu o să aducă ieşirea lor din viaţa publică. Şi aici mă gândesc la decablarea de la funcţii, de la sinecuri. E o chestiune de timp, desigur.
Au mizat pe o alcătuire politică aberantă, un veritabil regim de ocupaţie a României, şi-au bătut joc de inteligenţa şi talentul lor pentru bani, e timpul să stea pe tuşă. Vânzarea are şi o oră a scadenţei, inevitabilă şi binefăcătoare. Că n-o să-şi ceară scuze pentru răul făcut, sunt sigur, la cât sunt de plini de sine.
Acum, au în faţă doar două opţiuni: să-şi dea demisiile sau să aştepte să fie demişi. Prima onorabilă, a doua- o plecare cu coada între picioare. Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc este în subordinea guvernului. Vladimir Tismăneanu e cazul să aleagă repejor. Timpul şefiei lui a apus. Ca şi Gabriel Liiceanu, membru în Consiliul de Conducere al Institutului Cultural Romăn, funcţie unde a fost desemnat de către primul-ministru. Din solidaritate cu Liiceanu, până nu se va ajunge la înlăturarea lor după cea a lui Băsescu, momentan sunt la adăpost fiindcă sunt subordonaţi preşedintelui României, ar fi salubru să elibereze locurile şi Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului, şi vicepreşedintele Mircea Mihăieş.
Sunt curios dacă mai au un dram de demnitate ca să-şi prezinte demisiile, când funia le este lângă par.
Alexandru Petria

Aprilie 28, 2012

Ce vor face intelectualii ruşinii, profitorii şi giranţii regimului Băsescu?

Dau o listă a lor, sigur incompletă:
Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, H.-R. Patapievici, Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieş, Teodor Baconsky, Mihai Răzvan Ungureanu, Sever Voinescu, Traian Ungureanu, Cătălin Avrămescu, Mihail Neamţu, Sebastian Lazaroiu, Andrei Cornea, Vladimir Tismăneanu, Cristian Preda, Dragoş Paul Aligica, Monica Macovei, Ioan Stanomir, Dan Tăpălaga, Adrian Cioflanca, Sorin Ioniţă, Cristian Patrasconiu, Andreea Pora, Rodica Palade, Mircea Marian, Brânduşa Armanca, Cristian Câmpeanu.
Şi un tomberon de gunoi e prea bun pentru ei…  S-au compromis din lichelism.

Aprilie 26, 2012

milă pentru preşedinte

a ajuns să joace table singur, să bea cu faţa la oglindă,
amanta îi spune la telefon că o doare capul şi
că nu iese din casă,
se gândeşte ce a făcut iliescu când a fost să fie, constantinescu,
îl sufocă ceea ce credea că n-o să-l sufoce,
tăcerea creşte ca alte covoare în cabinet, pe scări, chiar pe aleile grădinii cotroceniului,
bea,
câteodată aude maşina hingherilor cum strânge câinii de pe străzi,
deschide mai tare fereastra ca să audă,
da, s-a ocupat şi el de ei cândva,
da, eutanasia e o formă a iubirii
-îî plăcea să-şi spună-
sau a milei,
nu reuşea să-şi dea seama exact,
în vis se transformă în câine,
negricios şi vioi,
e urmărit de hingheri,
şi fuge,
şi găseşte iar mâncare şi căţele,
oamenii nu-i zic că-l iubesc,
e negricios, câine,
şi oamenilor nu le e milă
Alexandru Petria

Aprilie 25, 2012

Eveniment. Lansarea platformei eBook a Editurii Herg Benet (JOI 26 APR)

Aprilie 23, 2012

poezia, gen

ia două tipe fuselate ultima oră, gen,
aşa,
o cameră largă să nu vă învineţiţi de pereţi,
brunetă şi roşcată în hotel,
cu ţâţe onorabile,
ştiu că nu eşti în limbă după blondele cu neuron stingher, gen,
bumbăceşte-le până le zdruncini siguranţa,
până se răsucesc recunoscătoare,
şi spune-le că şi mâine o luaţi de la zero,
că e ok,
că sexul tău nu doarme în bibliotecă între proust şi james joyce ,
apoi vezi cum iese poezia
precum pasta de dinţi din tub,
gen

Alexandru Petria

Aprilie 21, 2012

punct

supă de urzici şi cald
şi plăci de îndreptat părul
şi ceară de depilat
şi salate, câte salate,
şi chiloţei negri,
ăia-mi plac, acolo, vântul e un precipitat
în eprubetă,
eşti ca o scuză a respiraţiei, umbrelă a umbrei
şi nu-mi răspunzi pe chat
dintre săruri de baie, demachiante şi pâine intergrală prăjită,
de acolo
de pe linia lui 286
unde poezia a murit
şi nu intră dragostea
cât un vibrator

Alexandru Petria

Aprilie 20, 2012

Mircea Mihăieş se crede ţap ispăsitor. Pe când e un ticălos profitor al regimului Băsescu

„Oamenii nu doresc niciodată schimbarea, iar cititorii mei au fost, de regulă, cei puţini deja convinşi că trebuie să trăim altfel. Prin urmare, publicam săptămânal articole de-o perfectă inutilitate. Şi am ţinut-o în aceeaşi notă până de curând, când, deşi susţin exact aceleaşi idei ca în urmă cu douăzeci de ani, am fost pus pe lista celor care n-ar mai trebui să aibă dreptul să-şi expună opiniile. Ba chiar, prin extensie, pentru că particip de aproape opt ani la cel mai de succes proiect cultural de care a avut parte România de când există (îmi măsor bine cuvintele!), Institutul Cultural Român, proiect iniţiat de Horia-Roman Patapievici, m-am trezit şi înfierat drept un „călău al culturii române”. Iar Piaţa Operei din Timişoara – locul unde era să fiu împuşcat în seara lui 17 decembrie 1989 – a devenit spaţiul execuţiei mele publice. Nişte tembeli au găsit de cuviinţă să mă „omoare” în efigie: mi-au ars fotografia. E drept, într-o companie istorică: Ceauşescu, Băsescu, Patapievici!
Nu sunt singurul care-şi dă seama de inutilitatea de a continua să scrii ce crezi. Bune, proaste, eronate, naive, acestea sunt însă ideile mele. Nu mi-a dictat şi nu mi-a sugerat nimeni vreodată despre ce şi cum să scriu. Dar cum majoritatea intelectualilor pe care-i cunosc au capitulat în faţa unei mişcări politice conjuncturale, a unei combinaţii dubioase, fără pic de substanţă, în care se adună violenţa minerească şi spaima pierderii privilegiilor, precum şi refuzul reformei statului, fireşte că e nevoie de indivizi care să funcţioneze pe post de ţapi ispăşitori. Dar, vorba poetului: „bucuroşi le-om duce toate!” „- articolul „Contra cronicii literare”, de Mircea Mihăieş, „România literară” nr. 14.

Aprilie 19, 2012

Scriitorul şi regizorul Dan Stoica se retrage din rândurile Bisericii Ortodoxe Române

Am hotarât să mă retrag din rândurile Bisericii Ortodoxe Române

1) Patriarhul Daniel nu a luat atitudine atunci când un oarecare enoriaş, Traian Băsescu, a vorbit românilor fără nici un drept în ziua de Paşti. Este o ruşine ca unuia care nu are nici o funcţie bisericească să i se permită aşa ceva.
2) Circul cu lumina sfântă de la Ierusalim este dezgustător. Biserica ortodoxa română este autocefală şi singura lumină de Paşti ar trebui să plece din Mitropolia Bucureştiului. Mormântul Domnului din Ierusalim e o simpla atractie pentru turisti si nu are nici o prerogrativa sfântă care să îndreptăţească gestul.
3) Credinţa ortodoxa este acaparată în acest moment de saltimbancii de la P.D.L (partidul delicvenţilor liberi) şi faptul că Biserica nu încearcă să se separe de această apropiere mai mult decât discutabilă arată ca ea actţionează fără respect în Credinţă şi Dumnezeu.
4) De ani de zile biserica este cumpărată, tace şi încurajează circul verbal şi mediatic al unuia pe nume Becali care a făcut din religie ultima slujnică a nebuniei sale. Credinţa este murdărită de fiecare vorba a acestui individ cu care refuz să mai împărtăşesc aceiaşi confesiune.
Dumnezeu e mare şi e loc destul pentru fiecare din noi.
Doamne ajută.
Dan Stoica

Date despre DS http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Stoica_%28scriitor%29

Aprilie 18, 2012

Lansarea volumului Victimele inocente si colaterale ale unui singeros razboi cu Rusia de Liviu Antonesei

Vineri, 27 aprilie, de la ora 19.30, în Cafeneaua din Corpul R al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi va avea loc lansarea volumului Victimele inocente şi colaterale ale unui sîngeros război cu Rusia de Liviu Antonesei, apărut de curînd în colecţia „Ego. Proză” a Editurii Polirom.
Alături de autor, vor lua cuvîntul Ioan Holban şi Bogdan Creţu.
Unsprezece povestiri inedite, tratînd în special relaţia de cuplu, dar şi o serie de drame mici, cotidiene. Deşi ţările în care autorul îşi poartă personajele sînt diferite (şi, prin asta, se asigură spectaculozitatea „decorului”), preocuparea majoră ce leagă textele şi creează tematica întregului volum este aceea a confruntării cu propriul destin, la o vîrstă la care îţi conştientizezi nu doar maturitatea, ci şi calea ei firească spre bătrîneţe.
„Prozatorul Liviu Antonesei e un postmodern pursînge. El readuce fără inhibiţii vocea autorului în text, amestecă abil realitatea cu ficţiunea, «păcăleşte» convenţia literară, asemeni tuturor «meseriaşilor» postmodernişti şi străbunilor lor din secolul al XVIII-lea. Toate acestea pentru a-l readuce mai aproape pe cititor de text, pentru a-l cuceri. Şi, trebuie spus, povestirile lui Antonesei sînt cuceritoare…” (Andrei Bodiu)
 Liviu Antonesei (n. 1953) este profesor la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi; membru al PEN Clubului român şi al ASPRO; fondator şi preşedinte al revistei de cultură Timpul. A debutat în 1988 cu Semnele timpului. Alte volume: Pharmakon (poezii, 1989), Căutarea căutării (poezii, 1990), 1990. Vremea în schimbare (interviuri, 1995), Apariţia Eonei şi celelalte poeme de dragoste culese din Arborele Gnozei (1999), Nautilus. Structuri, momente şi modele în cultura interbelică (1999; ediţia a II-a, 2007), Despre dragoste. Anatomia unui sentiment (eseuri, 2000; ediţia electronică, 2005; ediţia a II-a, 2010), Check Point Charlie. Şapte povestiri fără a mai socoti şi prefaţa (2003), La Morrison Hotel. Povestiri de pînă azi (2007).
La Editura Polirom a mai publicat: Jurnal din anii ciumei: 1987-1989. Încercări de sociologie spontană (1995), Paideia. Fundamentele culturale ale educaţiei (1996), O prostie a lui Platon. Intelectualii şi politica (1997), Literatura, ce poveste! Un diptic şi cîteva linkuri în reţeaua literaturii (2004), Polis şi Paideia. Şapte studii despre educaţie, cultură şi politici educative (2005).
(Nota Alexandru Petria-Textul a fost redactat de Polirom. Doar fotografia mi-a trimis-o autorul))
Aprilie 17, 2012

O perversiune a lui Nicolae Manolescu

Parcă din stratosferă, Nicolae Manolescu se întreabă „Cui i-e frică de Pleşu şi de Patapievici?” în „România Literară”. Crede că sunt atacaţi pentru valoarea lor şi nu pentru lichelismul care le este mod de viaţă. În fond, ce să zică şi prestigiosul critic literar, doar e un om al regimului Băsescu, în acelaşi lot al compromisului ruşinos… Pervers articol. Ca să răspund la întrebarea lui Manolescu, pot să spun că mie unuia n-are de ce să-mi fie frică. Mi-e doar scârbă. Aici romania literara

Aprilie 15, 2012

de paşti, la purtător

no, ce e bine şi nu să faci de paşti
se întreabă prietenul horia pătraşcu pe facebook,
chiar aşa,
să o iei prin grădină ca melcii din curtea mea,
să sforăi ca gigi butterfly după ce a adus
lumina sfântă de la ierusalim cu avionul,
preoţii aveau nevoie de bricheta lui dacă se stingea,
da,
să mânânci şi să bei până uiţi şi telefonul salvării,
să-ţi iubeşti măcar în vis femeia
până îţi intră în coaste arcurile canapelei
şi-ţi juleşti coatele şi genunchii,
să-i mărturiseşti că e unică,
că până una-alta
ea e învierea ta la purtător
Alexandru Petria

Aprilie 14, 2012

noaptea

mai ia tramvaiul, nu maşina,
redu ţigările

e păcat să mori sănătos, replici

banii-s scurţi de coadă, spune,
nu te mai întinde la fripturi şi coniac

se îngraşă doar groparii şi popii

e criză

da, e criză că şi dragostea se deschide second-hand:
spuneam aceste cuvinte în vis
iar visul
şi-a aruncat scăunelul de sub picioare
cu gâtul în laţ
Alexandru Petria

Aprilie 11, 2012

Institutului Cultural Roman face politica pe bani publici

Romania culturala este un site al Institutului Cultural Roman, finantat din bani publici. Si care face politica pe banii fraierilor, adica a noastra. Pe el sunt vizat acum eu, care am criticat consecvent actiunile Intelectualilor lui Basescu. Se reia un articol de-al lui Laszlo Alexandru din Tribuna in care sunt vizat pentru o actiune civica iesita din tipare, care vroia sa evidentieze lasitatea si oportunismul conducerii Uniunii Scriitorilor fata de actuala putere. Aici http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/Tribuna_p.11.pdf

Aprilie 10, 2012

pe şoseaua goală

vrei să ieşi
dar cum să ieşi dacă eşti legat precum
poliţistul de hoţ
ca vâscul de pomul tras de verdeaţa frunzelor spre cer
asemeni pruncului de ţâţă
ca spermatozoidul de ovul

suntem în maşină pe şoseaua goală
cu cheia de contact rătăcită

suntem curaţi în haine murdare şi flendurite

istoria recentă
e a cruzimii,
frumoaso
Alexandru Petria

Aprilie 9, 2012

Să ucizi în numele artei? Pervertiţii Cristinei Nemerovschi

Un scriitor de succes își pierde dintr-o dată interesul pentru oameni. Un pictor e atras atât de lolite cât și de septuagenare. O prostituată pasionată de experiențe erotice ieșite din comun, cu precădere sado-masochiste, se îndrăgostește de doi bărbați.  O adolescentă care ascunde un secret dispare fără urmă. Niște ruine cu o poveste stranie sunt loc de întâlnire al artiștilor. Ele sunt personajele din “Pervertirea”, romanul Cristinei Nemerovschi de la editura „Herg Benet”.

Dacă prin romanul său de debut, „Sânge satanic”, Cristina Nemerovschi a creat controverse atât prin limbajul dezinhibat cât și prin filosofia extrem mizantropică și nihilistă ce-l caracterizează pe enigmaticul M., cu „Pervertirea” autoarea nu pare a se fi cumințit deloc, ba chiar dimpotrivă. Deși supratema romanului este una asupra căreia s-a mai speculat – motivația artei, ce anume îl face pe artist să creeze, prozatoarea ne aruncă însă într-o situație-limită în care personajele, extreme și ele, ucid pentru a perpetua arta. Întrebarea cu care rămâi după: am merge până la crimă în numele artei autentice?

Un suflu de o imoralitate adâncă animă artiștii din “Pervertirea”, care par a-și fi inventat un sistem propriu de valori, în răspăr cu cel agreat de societate. Un artist genial ar trebui judecat după aceleași norme banale după care îi vezi pe ceilalți? Cât se poate ierta creatorului? Ca și în „Portretul lui Dorian Gray”, în romanul Cristinei Nemerovschi artistul are un singur rival – arta, care fie îl acaparează până la distrugere, fie i se sustrage ca o mironosiță.

Criza existențial-creativă a lui Ulf, personajul în jurul căruia gravitează ceilalți, dă pagini de instrospecție în care te vei regăsi dacă te îndeletnicești cu literatura. Paginile în care este descrisă Cala, locul secret de întâlnire, amintesc de filmul-cult al lui Andrei Tarkovski, “Călăuza”. Figuri expresiv colorate apar și pe fundal: un moșneag se plimbă cu un cârd de pelicani, o bătrână își proiectează silueta enormă pe blocuri, o Stăpână în latex e desprinsă din filmele pentru adulții cu gusturi nonconformiste. Intriga care dă coerență cărții este însă dispariția adolescentei Amalia (aka Veverița), un mister care se accentuează gradual, o oglindă în care observăm transformările celorlalți.

Din roman nu lipsesc umorul foarte negru, reveriile și introspecțiile, situațiile tensionate, satira socială, filosofia, nihilismul sau scenele condimentate de sex. În paginile „Pervertirii” descoperim un București altfel: întunecat, distopic, nostalgic și haotic. Romanul este și prima prezență în literatură a manifestațiilor anti-guvern din ianuarie-februarie 2012, evenimente ce se întind pe câteva pagini, povestite de pictorul Corbu, un personaj atroce și original pe care cititorul și-l va scoate doar cu multă caznă din minte.

Trei povești incitante, trei voci se îmbină coerent într-un thriller actual. Încercați “Pervertirea”, de Cristina Nemerovschi!
Alexandru Petria

Text apărut în Timpul, nr 3. Găsiţi aici pdf-ul TIMPUL_03_2012

Aprilie 9, 2012

rezonabil

m-ai articulat cu reteveiul unui citat din karl popper:
„Dacă vrei o păpuşă, cumpăr-o…
Dacă vrei o curvă, plăteşte-o…
Dar dacă vrei o femeie, iubeşte-o şi respect-o”

oho. dar nu eşti nici curvă
nici papuşă
şi nici femeie
ca o fântână cu apă rece
eşti la fel ca pingunii
cu aripi
şi fără zbor

oho. spun adio chipului tău de pe facebook
coma cotidiană
împlineşte un exil rezonabil
Alexandru Petria

Aprilie 8, 2012

Isus, pus la flotări

Că aşa-i meciul, la mine în familie, anul acesta, Isus învie de două ori, de parcă ar fi pus la flotări de socotelile popeşti. E trist că politichia mai primează în bisericile creştine. Celor care sărbătoresc Paştile azi le urez numai bine, să creadă în Şeful de sus, asta contează. Dumnezeu e mai îngăduitor decât suntem noi. Şi nu cred că n-are simţul umorului.

Aprilie 8, 2012

dâre

le-am pus pozele pe facebook
pe ridicăturile de fân de lângă fereastra de la baie
au căutat după ploaie soarele
asemeni cardiacilor pilula de nitroglicerină
au primit zeci de like-uri
au avut povestea lor
melcii mei de anul trecut
povestea lor
are timp şi tristeţe
pe facebook
Alexandru Petria

Aprilie 6, 2012

Pe Realitatea FM

Ieri i-am acordat un interviu de o oră lui Octavian Hoandră de la Realitatea FM Cluj. Am tăifăsuit despre literatură, lichelismul unor intelectuali (cei cunoscuţi sub numele generic „Intelectualii lui Băsescu”) şi despre alte cele. O să postez şi înregistrarea, cum intru în posesia ei. Vă puteţi da seama cam cum a fost emisiunea dacă vă mai spun că personalul tehnic, atent la ce am discutat, a uitat să bage un calup de publicitate.

Aprilie 5, 2012

pe verandă

apa unei cascade poţi s-o opreşti cu un pet
să ţii gazele în paharul cu apă minerală
poţi să spui că sarea din pâinea dospită
o să-ţi ajungă şi pentru tocăniţa de pui,
că inima e doar o alăturare de cămăruţe de muşchi
că sexul e doar lucrul mecanic din cărţile de fizică,
poţi apoi pe verandă, la o ţigară
şi o cafea cu o căciulă groasă de caimac,
să vezi noaptea
trei licurici în iarbă aproape de cuşca câinelui
şi să-i zici copilului că sunt o poezie
poţi?
Alexandru Petria

Aprilie 4, 2012

baliză

cum s-o scoţi în parc
cum să asculţi vladimir vîsoţki
cu ea în sticla de votcă
şi cohen şi pink floyd la whisky
cum să se bucure că alexandru petria scrie ok
cum s-o regulezi pe cinstite fără să îmbraci părerile de rău
ca geaca de piele veche şi trainică
cum să-i spui că-ţi plac pinguinii
şi urşii panda
şi melcii
şi vorbele oable
cum pe cinstite?
noul meu storcător de fructe
este mai bun decât fostul meu soţ, gângureşte cu ochii-n telemarket
Alexandru Petria

Aprilie 3, 2012

pâine

tocmai am băgat aluatul în cuptorul electric
vreau fără e-uri

dospeşte de ani cu genunchii zdrobiţi

nu mă tem uneori să fiu patetic, cum remarca o prietenă,
când ironia şi cinismul uită să mă spele în mâinile lor

sunt acelaşi în sare
ca şi în apă
şi în poemul ce-l feliezi pentru sendvici,
bon appetit,
fără grijă, nu îngraşă!
Alexandru Petria

Aprilie 2, 2012

apă plată, ceai verde

te-am iubit cu trupul pe cuvinte
m-ai iubit cu umbra

am băut numai cafele tari
în căni de apă
ai băut numai ceai verde şi apă plată

am înjurat şi am dat din mâini revoltat
ai zis că perturb liniştea

mi-am jupuit pielea să-ţi acopăr
inima,
iar inima se rostogoleşte pe stradă,
asfaltul se înmoaie pe unde ajunge,
şi rostogolindu-se devine mai rece, aburită, mai rece,
ciudăţenie pe asfaltul topit, zimţată,
inima ta
cu apă plată şi ceai verde
Alexandru Petria