Să ucizi în numele artei? Pervertiţii Cristinei Nemerovschi

Un scriitor de succes își pierde dintr-o dată interesul pentru oameni. Un pictor e atras atât de lolite cât și de septuagenare. O prostituată pasionată de experiențe erotice ieșite din comun, cu precădere sado-masochiste, se îndrăgostește de doi bărbați.  O adolescentă care ascunde un secret dispare fără urmă. Niște ruine cu o poveste stranie sunt loc de întâlnire al artiștilor. Ele sunt personajele din “Pervertirea”, romanul Cristinei Nemerovschi de la editura „Herg Benet”.

Dacă prin romanul său de debut, „Sânge satanic”, Cristina Nemerovschi a creat controverse atât prin limbajul dezinhibat cât și prin filosofia extrem mizantropică și nihilistă ce-l caracterizează pe enigmaticul M., cu „Pervertirea” autoarea nu pare a se fi cumințit deloc, ba chiar dimpotrivă. Deși supratema romanului este una asupra căreia s-a mai speculat – motivația artei, ce anume îl face pe artist să creeze, prozatoarea ne aruncă însă într-o situație-limită în care personajele, extreme și ele, ucid pentru a perpetua arta. Întrebarea cu care rămâi după: am merge până la crimă în numele artei autentice?

Un suflu de o imoralitate adâncă animă artiștii din “Pervertirea”, care par a-și fi inventat un sistem propriu de valori, în răspăr cu cel agreat de societate. Un artist genial ar trebui judecat după aceleași norme banale după care îi vezi pe ceilalți? Cât se poate ierta creatorului? Ca și în „Portretul lui Dorian Gray”, în romanul Cristinei Nemerovschi artistul are un singur rival – arta, care fie îl acaparează până la distrugere, fie i se sustrage ca o mironosiță.

Criza existențial-creativă a lui Ulf, personajul în jurul căruia gravitează ceilalți, dă pagini de instrospecție în care te vei regăsi dacă te îndeletnicești cu literatura. Paginile în care este descrisă Cala, locul secret de întâlnire, amintesc de filmul-cult al lui Andrei Tarkovski, “Călăuza”. Figuri expresiv colorate apar și pe fundal: un moșneag se plimbă cu un cârd de pelicani, o bătrână își proiectează silueta enormă pe blocuri, o Stăpână în latex e desprinsă din filmele pentru adulții cu gusturi nonconformiste. Intriga care dă coerență cărții este însă dispariția adolescentei Amalia (aka Veverița), un mister care se accentuează gradual, o oglindă în care observăm transformările celorlalți.

Din roman nu lipsesc umorul foarte negru, reveriile și introspecțiile, situațiile tensionate, satira socială, filosofia, nihilismul sau scenele condimentate de sex. În paginile „Pervertirii” descoperim un București altfel: întunecat, distopic, nostalgic și haotic. Romanul este și prima prezență în literatură a manifestațiilor anti-guvern din ianuarie-februarie 2012, evenimente ce se întind pe câteva pagini, povestite de pictorul Corbu, un personaj atroce și original pe care cititorul și-l va scoate doar cu multă caznă din minte.

Trei povești incitante, trei voci se îmbină coerent într-un thriller actual. Încercați “Pervertirea”, de Cristina Nemerovschi!
Alexandru Petria

Text apărut în Timpul, nr 3. Găsiţi aici pdf-ul TIMPUL_03_2012

2 Trackbacks to “Să ucizi în numele artei? Pervertiţii Cristinei Nemerovschi”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: