noi

viaţa ne adună în acidul lactic din muşchii,
în radicalii liberi,
în imperceptibilele rupturi celulare,
în obnubilantul bioxid de carbon,
urme de tăceri şi spaime, ping-pong între creiere şi inimi.

ne rugăm nouă
când oboseala rupe ritmul

privindu-se cu îngăduinţă
dumnezeu are febră musculară

Alexandru Petria

Etichete: alexandru petria, blogosfera, cultura, literatura, opinii, poezie, scriitor