Cu trei poeme în Timpul

În ultimul număr apărut al revistei Timpul am trei poeme, pe pag. 18:

fericiţi

prindeam broaşte verzi,
de celelalte ne temeam sau ne era greată,
ciudat se mai combina teama cu greaţa,
precum cupele de îngheţată de ciocolată şi vanilie în pahar,
şi teama şi greaţa par oarecumva dulci uitate în trupul celui
care am fost pe malul pârâului,
le duceam la ora de biologie şi le disecam,
ne întreceam care găsim mai multe,
le tăiam de vii, fixate de labe cu ace pe un dreptunghi de polistiren,
şi râdeam, şi mă uitam cu o oglindă pe pantof sub fusta brunetei colege de bancă,
şi aveam primele coşuri şi primele reviste porno,
şi îmi era frică să nu orbesc de la masturbare, cum mi-a spus un prieten,
şi nu se amesteca viaţa mea cu moartea broaştelor,
mureau pentru noi fără să ştie probabil că mor,
şi eram fericiţi cu bisturiul în mână

ciocolata

eram cu un cap mai înalţi decât băncile şi mă topeam după delia,
învăţătoarea ne certa că scăpam penarele pe jos,
că nu ne găseam radierele, că stilourile ne murdăreau caietele,
aveam o slăbiciune şi atunci pentru dulciuri,
mă dădeam în vânt în special după ciocolată.
rupeam dimineaţa din batonul de ciocolată jumătate,
o înfulecam, iar restul îl puneam în pupitrul băncii. pentru mai târziu.
după zile, resturile de ciocolată au început să dispară în pauze,
învăţătoarea răguşea strigând la noi,
n-am spus nimic,
lăsam jumătăţile de ciocolată mereu în dreapta pupitrului,
lângă caiete, le înveleam mai atent cu hârtia lor şi cu un cui trăgeam o liniuţa pe bancă,
de fiecare dată,
unde era mai greu de observat,
acceptam să fiu furat, deliei îi plăcea ciocolata

genunchii zdreliţi

stăteam pe terasă şi urmăream ţâncii de prin vecini,
se jucau calm şi slobozeau pe stradă câte un „la mă-ta în pizdă” sau „frate-tu e labagiu”
crezând că nu-i aude nimeni,
erau curaţi şi se străduiau să nu se murdărească, fugărind o minge.
haine cu logouri,
mişcări cu încetinitorul.
mi se păreau ciudaţi.
multă vreme n-am realizat ce e în neregulă.
erau
în pantaloni scurţi fără genunchii zdreliţi,
parcă trupurile lor
erau una cu reumatismele maturităţii, cu crizele de hipertensiune.
pot să le povestesc cum nu mi se vindecau niciodată
vara rănile de pe picioare,
şi făceam arcuri şi suliţe
şi furam ouăle din cuiburile păsărilor,
cum enervam babele din vecini
până ne blestemau,
cum mă uitam sub chiloţeii fetiţelor şi ele îmi
cereau să le arat penisul,
s-ar uita ca prin sticlă
şi ar ridica din umeri
puştii ăştia ca nişte abonaţi la xanax,
alţi mici ticăloşi,
dar fără genunchii zdreliţi
Alexandru Petria

Aveti aici pdf-ul Timpul, iunie-iulie, 2012 ro-numar-pdf-iulie-2012-114

Fericiţi, tradus în catalană, castiliană şi franceză de Pere Bessó şi Raoul Weiss

Es la segunda vez que me ocupo de un texto poético de Alexandru Petria. Esta vez mi trabajo de traducción has contado con la posibilidad de comparar mi traducción en catalán y castellano con la realizada al francés por el amigo Raoul Weiss y que aparece en el blog „Blog Eu. Si lieratura mea” https://alexandrupetria.wordpress.com/. El lector podrá fácilmente encontrar la nota bio que en la anterior ocasión realicé para tu blog basarabiano. Ahora me centraré en destacar el buen humor con su punto escatológico y no exento de fina ironía -véanse los dos versos finales-, muy en la línea de A. Petria.- Pere Bessó

fericiţi

nu spăl vasele,
dacă am ţigări şi cafea sunt domestic,
înfulec orice gătit omeneşte,
nu-s zgârcit,
o să-ţi ţin capul când îţi vomiţi bila
dacă ştergi când mai fac pipi câteodată pe colacul de la wc,
o să târguiesc la piaţă, o să-ţi scriu şi versuri,
hai să încercăm
largi de înţelegători,
ace de siguranţă în inimioara de pluş de pe peretele
albicios al bucătăriei, ha, ha, ha,
vom fi fericiţi,
canibali responsabili

feliços

no escure la vaixella,
si tinc cigarrets i cafe sóc domestic,
engul qualsevol plat cuinat amb bonhomia,
no sóc ronyós,
et tindré el cap quan vomitaràs bilis
si neteges quan de vegades em faig pipi en el seient del wc,
et firaré alguna cosa al mercat, fins i tot t’escriuré versos,
vinga, tractem
de ser llargs d’enteniment,
l’imperdible al petit cor de peluix en la paret
blanquinosa de la cuina, ha, ha, ha,
serem feliços,
caníbals responsables

felices

no limpio la vajilla,
si tengo café y cigarrillos soy domestic,
engullo cualquier plato cocinado con buena voluntad,
no soy tacaño,
te sujetaré la cabeza cuando vomites bilis
si limpias las veces que hago pipi en el asiento de la taza del váter,
te compraré algo en el mercado, incluso te escribiré versos,
venga, tratemos de llevarnos bien,
el imperdible en el corazoncito de peluche en la pared
blancuzca de la cocina, ha, ha, ha,
seremos felices,
caníbales responsables

heureux

je fais pas la vaisselle,
domestiqué tant que j’ai des clopes et du café,
je bâfre tout encas humainement cuisiné,
je suis pas radin,
je te tiendrai la tête quand tu vomiras de la bile
si toi tu passes l’éponge quand je compisse – oui, ça m’arrive – la lunette des WC,
je marchanderai au marché, je t’écrirai même des poèmes,
essayons tu veux bien
élargis de compréhension,
épingles de sûreté dans le petit cœur en pluche pendu au mur
blanchâtre de la cuisine, ha, ha, ha,
on sera heureux,
cannibales et responsables
(traducere în franceză de Raoul Weiss)

Sursa http://barometrubasarabean.blogspot.ro/2012/07/alexandru-petria-tradus-de-pere-besso_28.html

dezvaluire senzationala despre tactica basistilor la referendum!

boicotarea referendumului e ca şi cum i-ai spune femeii doritoare doar „considera-te futută”, iar apoi să te crezi bărbat, pretinzând dragoste şi respect.

Emil CONSTANTINESCU, Îndemn la vot

Dragi concetăţeni,

Mă adresez azi dumneavoastră, într-un ceas de cumpănă pentru noi toţi. În ianuarie 2012, când au început marile manifestaţii populare spontane al căror singur numitor comun era demisia preşedintelui României, m-am hotărât să nu mai fac nicio declaraţie publică deoarece nu mi s-a părut corect din poziţia mea să mă implic în vreun fel într-o acţiune care-l viza pe preşedintele statului.
Am păstrat această poziţie chiar şi atunci când, în pofida unei logici elementare, proceduri parlamentare validate de Curtea Constituţională şi supuse votului popular au fost calificate drept lovitură de stat. În momentul în care însă Raportul Comisiei Europene privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a impus României, în mod abuziv, condiţii politice care nu se aplică şi altor state membre şi pe care Comisia nu ar fi îndrăznit să le propună altui stat al Uniunii Europene, m-am simţit obligat să-i scriu preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Durão Barroso, pentru a-i semnala atingerile aduse suveranităţii şi demnităţii României. În circumstanţele în care preşedintele interimar şi primul ministru au fost nevoiţi să accepte aceste condiţii pentru a contracara o violentă campanie mediatică de denigrare a României şi efectele acesteia pe plan economico-financiar, am considerat de datoria mea să-mi folosesc audienţa de care mă bucur pe plan internaţional pentru a apăra nu numai interesele pe termen lung ale României dar şi valorile juridice şi morale europene, încălcate chiar de către dirigenţii UE care ar fi trebuit să le apere.
Nu poţi fi respectat dacă nu te respecţi tu însuţi. Iată de ce cred că în 29 iulie suntem chemaţi să dovedim că acţionăm pe deplin conştienţi în spiritul democraţiei şi în litera legii, hotărându-ne prin vot propriul nostru viitor. În cei 22 de ani de post-comunism, România europeană nu s-a clădit pe actele şi voinţa unuia singur, fie el şi preşedinte. Ea s-a clădit pe votul a milioane de ceteţeni, conştienţi de forţa şi de datoria lor, de votul milioanelor de cetăţeni care au susţinut prin voinţa lor, nu o dată urmată de sacrificii, reformele necesare pentru progres, pentru integrarea politică, economică, culturală a României în Europa democratică. Votul fiecăruia dintre noi este un drept constituţional, dar este şi o datorie morală faţă de cei care au murit în temniţele comuniste, faţă de cei care au luptat şi au murit în decembrie 1989 pentru alegeri libere, pentru cei care au plătit timp de două decenii şi cu osebire în timpul mandatului meu costurile sociale ale democraţiei. Neprezentarea la vot poate fi şi ea interpretată de unii ca un drept, dar unul care încalcă dreptul altora de a decide în mod liber şi care ne arată cât de departe suntem, după 22 de ani de la căderea comunismului, de înţelegerea sensului libertăţii într-un stat de drept.
Vă chem să dovedim împreună, votând liber pe 29 iulie, că nu avem nevoie de lecţia nimănui pentru a şti ce înseamnă democraţia, respectul statului de drept şi al legilor. Vă chem să dovedim pe 29 iulie, votând liber, că suntem o comunitate civică matură, conştientă de drepturile sale, dar şi de îndatoririle care decurg din calitatea noastră comună de cetăţeni ai României şi ai Uniunii Europene.

Pe 29 iulie să dovedim prin votul nostru că naţiunea română are onoare şi caracter.

Emil Constantinescu

rugăciunea cadillac in revista Literatorul

Prozatorul Nicolae Iliescu mi-a „sechestrat” poemul rugăciunea cadillac pentru Literatorul. A apărut în numărul de pe iunie-iulie, pe pag. 16. Aveţi aici pdf-l revistei LITERATORUL_156 iunie-iulie 2012

fericiţi, traducere în franceză de Raoul Weiss

fericiţi

nu spăl vasele,
dacă am ţigări şi cafea sunt domestic,
înfulec orice gătit omeneşte,
nu-s zgârcit,
o să-ţi ţin capul când îţi vomiţi bila
dacă ştergi când mai fac pipi câteodată pe colacul de la wc,
o să târguiesc la piaţă, o să-ţi scriu şi versuri,
hai să încercăm
largi de înţelegători,
ace de siguranţă în inimioara de pluş de pe peretele
albicios al bucătăriei, ha, ha, ha,
vom fi fericiţi,
canibali responsabili
Alexandru Petria

heureux

je fais pas la vaisselle,
domestiqué tant que j’ai des clopes et du café,
je bâfre tout encas humainement cuisiné,
je suis pas radin,
je te tiendrai la tête quand tu vomiras de la bile
si toi tu passes l’éponge quand je compisse – oui, ça m’arrive – la lunette des WC,
je marchanderai au marché, je t’écrirai même des poèmes,
essayons tu veux bien
élargis de compréhension,
épingles de sûreté dans le petit cœur en pluche pendu au mur
blanchâtre de la cuisine, ha, ha, ha,
on sera heureux,
cannibales et responsables

Nu fiţi boscheţi pentru câini!

Nu este timp de complacere în pasivitate. Referendumul din 29 iulie e unul dintre momentele istoriei în care lipsa de participare activă dă mâna cu ticăloşia sau cu prostia şi, sigur, cu lipsa de patriotism.
O să votez cu ambele mâini la referendum. Am uzat de cuvântul patriotism cu reţinere deoarece a fost golit de sens de muşteriii vorbelor goale şi sunătoare. Şi politicieni, şi scriitori, şi alţi nechemaţi. Dar n-am găsit altul care să cuprindă realitatea dureroasă, cu piciorul pe acceleraţie, când se decide inclusiv soarta copiilor noştri.
N-o să enumăr motivele pentru care sunt împotriva lui Băsescu. Le-am punctat altădatã. Spun numai că personajul trebuie strârpit grabnic. Democratic, preferabil prin vot. Nu le cer cititorilor să voteze pro-demitere. Le zic doar să meargă la vot, să fie oameni responsabili, nu boscheţi pe care se pişă câinii, cum îi doresc cei de la PD-L.
Alexandru Petria

Vatra veche 8 , 2012, august. Am aici doua materiale…

SUMAR

Scrisori de vară, de Ana Blandiana/ 3

Cuvinte ingeresti, de Miruna Ioana Miron/3

Vatra veche dialog cu I.P.S. Selejan, de Luminiţa Cornea/4

Despre comuniunea cu Dumnezeu (Emil Bartos), de Constantin Stancu/5

Vatra veche dialog cu Matei Visniec, de Cătălina Popa/7

Vatra veche dialog cu Ion Cristofor, de Alexandru Petria/9

Poeme de Ion Cristofor/11

Centenar N. Steinhardt. In trezvia ideii…, de Valentin Marica/13

Răsucirea, de A.I. Brumaru/15

N. Steinhardt si ecumenismul, de Claudia Vasloban/16

Fascinaţie „Intre lumi”, de Nicolae Băciuţ/17

Amintiri despre N. Steinhardt, de Veronica Pavel Lerner/18

Al. Paleologu despre N. Steinhardt/18

Alte convorbiri… cu Nicolae Steinhardt, de Valentin Marica/19

Ochiul Rohiei, de Valentin Marica/19

Sub semnul Timpului, de Ecaterina Ţarălungă/20

Rugăciuni, de Petru Dumitriu/21

Eseu. Destinul valorilor in lumea contemporană, de George Popa/22

Dumnezeu nu scrie romane (Ernesto Sabato), de Dumitru Velea/25

Teoria subsistenţei (Alexandru Surdu), de Iulian Chivu/26

Radu Gyr, un destin poetic frant de politică, de Traian Lazăr/28

Theodor Codreanu despre Mihail Diaconescu/30

Eseu. Si incă mai pustiu cu tine insuţi (Vasile Sav), de Ioan Negru/32

Literatura, stilul si gandirea, de Daniel Muresan/35

Cronica ideilor. Turgheniev si ubicuitatea lui artistică, de George Petrovai/36

Poeme de Stefan Vescari/37

Arta inghiţitului in sec in faţa unei pagini de carte, de Rodica Lăzărescu/38

Poemul intr-un vers, de Jules Cohn Botea/39

Scandal literar pe Facebook, de Alexandru Petria/40

Cronica literară. O poetică a ontosului (Corneliu Ostahie), de Paul Dugneanu/42

Oamenii din Lande (George Dan), de Mihaela Malea Stroe/43

Balade si poeme (George Dan), de Daniel Drăgan/45

Privighetoarea umple vidul (Dorina Brandusa Landen), de Constantin Stancu/46

Monorimurile si indiferenţa (Sorin basangiac), de A.I. Brumaru/47

Paradisul terestru (Mircea Petean), de Lucian Gruia/48

Intre adevăr si aparenţe (Livia Fumurescu), de Maria Vaida-Voevod/49

Cititorul de iluzii (Dumitru Hurubă), de Constantin Stancu/50

Stăruire in lucruri duhovnicesti (Emil Pop, Valeria Pop), de Monica Grosu/51

Poem de Dumitru Ichim/51

Castele de nisip (Ion Catrina), de Teodor Firescu/52

Dialogurile lui Gheorghe Bălăceanu, de Călin Ciobotari/53

Cronică de cititor. „Codul Da Vinci” si „Inelul pierdut” (Virgil Răzesu), de Leonid Gheorghian/54

Poeme de Aurora Stef/55

Vatra veche dialog cu Ion Onuc Nemes, de Liliana Moldovan/55

Poeme de Adrian Botez, Nicolae Nicoară, Adrian Munteanu/58

Documentele continuităţii. Catedrala „Inălţarea Domnului”, din Targu-Mures, de Nicolae Băciuţ si Nicolae Gheorghe Sincan/59

File de istorie. Sfinţirea Catedralei Ortodoxe Romane, 1934, de Mihail Demetrescu/61

As rade, dar nu pot de plans (Gheorghe Sincan), de Iosif Zoica/63

Vechile biserici de lemn muresene (Ioan Eugen Man), de Gheorghe Sincan/63

Metamorfoze arhetipale in imaginarul tradiţional, de Luminiţa Ţăran/65

Un amvon al spiritualităţii romanesti (Maria Borzan, Roxana Maria Man), de Valentin Marica/66

Vatra – semnificaţie si simbol, de Lina Codreanu/67

Poeme de Mariana Pandaru/69

Excelsior. Amurg, de Ioana Ecaterina Talancă/69

Biblioteca Babel. Gunnar Ekelof, de Dorina Brandusa Landen/70

Poeme de Andrei Fischof/71

Poeme de Jack Kerouak, de Ion Rosioru/71

Biblioteca Babel. Maria Capp, de Flavia Cosma/72

Eseu. Fernando Arrabal, de Geo Constantinescu/73

Călătoria muritorilor, de Suzana Fantanaru/75

Poeme de George Baciu/75

Un roman in India, de Ovidiu Ivancu/76

Poem de Maria Belean/77

Literatură si film. Divizii blindate de paznici de noapte, de Alexandru Jurcan/78

The Dreamers, de Mădălina Pojoga/78

Poem de Alexandru Cazacu/78

Pamflet, de Hydra N.T./79

In vara aceasta se poartă alba-neagra, de Iulian Dămăcus/80

Poem de Ovidiu Bajan/80

Epigrame de Vasile Larco si Mugurel Sasu/81

Curier/82

Centenar Nicolae Steinhardt la poalele Tampei, de Maria Stoica/85

Ochean intors. Sfinţirea Catedralei „Inălţarea Domnului” (1990),

de M. A./87

Bunicul si caii…, de Adalbert Gyuris/ 88

Aveti aici revista in pdf vatra-veche-8-2012-bt

SCRISOARE CĂTRE OFICIALII UE. Am semnat. Semnati si voi!

SCRISOARE CĂTRE OFICIALII UE

Către:
Președintele Consiliului European, ES Herman Achille Van Rompuy
Președintele Comisiei Europene, ES Jose Manuel Durao Barroso
Vice-Președintele Comisiei Europene, ES Viviane Reding
Comisarul European pentru Afaceri Interne, ES Cecilia Malmstrom
Secretarul General al Comisiei Europene, Dna. Catherine Day

București, 23 iulie 2012

Excelențele Voastre,
Suntem un grup de intelectuali români – savanţi, universitari, cercetători în domeniul ştiinţelor fundamentale, aplicative şi umaniste, scriitori şi artişti. Unii suntem veterani ai mişcării democratice din România, alţii – reprezentanţi ai unor generaţii mai tinere, dar toţi suntem apărători fervenţi ai valorilor europene. Mulţi dintre noi nu sunt implicaţi în niciun fel în politică; unii au afilieri şi simpatii dintre cele mai diferite. Exprimăm aici un punct de vedere non-partizan. Singurul nostru scop este acela de a apăra principiile democratice şi statul de drept, aşa cum am făcut-o mereu începând din decembrie 1989.

Suntem acum profund îngrijoraţi de reacţiile externe la recentele evenimente politice din ţara noastră. Sperăm ca această scrisoare să ajute la clarificarea oricăror concepţii eronate cu privire la situaţia curentă şi va deschide un dialog în legătură cu viitorul. Căci suntem profund preocupaţi de recentele acuzaţii care pretind că Parlamentul şi Guvernul României ar fi subminat statul de drept şi independenţa justiţiei în încercarea de a-l demite pe preşedintele Traian Băsescu. E greu pentru noi să vedem că reprezentanţi de seamă ai Uniunii Europene îşi exprimă poziţia, ignorând un principiu fundamental al dreptului, audiatur et altera pars. Această poziţie nu a putut fi formulată decât pe temeiul unor informaţii înşelătoare sau incomplete cu privire la adevărata natură a situaţiei din România.

Vă rugăm să ne permiteţi ca, folosind experienţa noastră de cercetare şi cunoaşterea directă a climatului politic din ţara noastră, să vă prezentăm doar câteva puncte pe scurt:

· Curtea Constituţională nu este parte a sistemului judiciar independent din România. Este vorba de o instituţie unde numirile se fac politic şi care are ca unică vocaţie arbitrajul în chestiuni constituţionale.

· Curtea Constituţională a recunoscut că, substituindu-se Primului Ministru, Preşedintele Basescu a încălcat principiul fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor. Guvernul României nu a mai răspuns în faţa Parlamentului, aşa cum se întâmplă în toate statele democratice din Uniunea Europeană, ci în fapt în faţa Preşedintelui, ca în Federaţia Rusă. Parlamentul a tins să devină o cochilie vidă, atunci când majoritatea guvernamentală nu a avut voie să voteze de câte ori exista riscul unei opinii disidente. În consecinţă, aşa cum a recunoscut-o Curtea Constituţională, suspendarea Preşedintelui este conformă cu Constituţia României şi urmează să fie confirmată sau nu de un referendum naţional, organizat de asemenea în strictul respect al legii.

Preşedintele Băsescu vorbeşte deschis şi liber despre rolul său de jucător, în ciuda faptului că un atare rol contravine definiţiei constituţionale a Preşedintelui României ca mediator. Alte incidente recente confirmă temerile noastre referitoare la modul în care Preşedintele Băsescu îşi înţelege competenţele.

· În 2009, Parlamentul a votat o moţiune de cenzură împotriva Guvernului, care a fost demis în conformitate cu legea. Preşedintele a refuzat să accepte propunerea majorităţii, cum se cuvenea, şi nu l-a desemnat drept Prim Ministru pe dl. Klaus Johannis, Primarul Municipiului Sibiu, susţinut de o largă majoritate, ci a prelungit mandatul Guvernului demis, doar ca să fie sigur că o echipă favorabilă îi va organiza realegerea ca Preşedinte al României.

· Preşedintele a declarat în direct într-un interviu televizat că i-a numit din proprie voinţă pe cei doi şefi ai Serviciilor Secrete care, în conformitate cu legea, trebuie să fie numiţi de Parlament. De curând a adăugat că ”aproape s-a decis” cu privire la persoana viitorului Procuror General care, în conformitate cu legea, este propus de către Ministrul Justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, organism independent.

· Acum câteva zile, Preşedintele i-a povestit în direct unui reporter TV că, atunci când Cancelarul Germaniei, dna Angela Merkel, l-a întrebat dacă există în Constituţia României reglementări privitoare la suspendarea Preşedintelui, el i-a răspuns că nu, nu există. A fost poate o eroare de exprimare, dar cum să lăsăm soarta ţării noastre în asemenea mâini? Articolul 95 al Constituţiei României este explicit şi defineşte procedura de suspendare, de la iniţierea ei la sfârşitul procesului; faptul că în Constituţia Germaniei sau a oricărui alt stat din Uniune Europeană nu există o asemenea prevedere nu are nicio semnificaţie în această materie.

Iată de ce, în ultimii ani, cetăţenii obişnuiţi ai României au devenit tot mai îngrijoraţi de acţiunile întreprinse de Preşedintele Băsescu şi de apropiaţii săi. Ei au fost votaţi pe baza unui program de justiţie, echitate şi bunăstare a cetăţenilor. Dimpotrivă, Preşedintele însuşi a asumat un rol executiv direct când a iniţiat tăieri sălbatice ale salariilor şi pensiilor, fie că era vorba de profesori, de militari, de cadre medicale, de judecători şi funcţionari publici, decimând astfel clasa mijlocie în formare. În acelaşi timp, fondurile publice care-i plăteau pe clienţii partidului dominant au crescut an de an, în dispreţul retoricii de austeritate generală.

Poate încă şi mai îngrijorătoare au devenit manifestările de intoleranţă printre susţinătorii Preşedintelui. Lideri ai partidului care-l susţine au declarat că minoritatea rromă din România este “genetic programată” să încalce legile. Ni se repetă constant – în ecou cu declaraţiile Preşedintelui – că idealul european al unei societăţi care garantează o viaţă decentă pentru toţi este perimat, şi ar trebui să fie înlocuit de o societate “competitivă” în care doar cei mai adaptaţi şi mai puternici să supravieţuiască. Această formă brutală de darwinism social este opusul valorilor democratice ale Uniunii Europene, aşa cum le-am adoptat cu entuziasm în ultimii douăzeci de ani.

Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele recente care au făcut să explodeze în iarna trecută demonstraţii civice în peste 60 de oraşe ale României. Referendumul din 29 iulie este expresia faptului că societatea românească refuză intoleranţa şi discrepanţele economice din ultimii ani. Sperăm cu toată sinceritatea că acest referendum va dovedi că idealurile democratice au rădăcini adânci în societatea românească, sunt vibrante şi pline de viaţă.

Apreciem din toată inima timpul şi preocuparea pe care le cheltuiţi pentru examinarea contextului pe care l-am evocat, şi care priveşte climatul politic al României într-un moment delicat. Sperăm că declaraţiile dvs de susţinere a democraţiei în România vor reflecta de asemeni aceste fapte complexe şi că, împreună, putem continua să lucrăm în interesul nostru comun pentru un viitor democratic, prosper şi tolerant deopotrivă pentru România şi pentru Uniunea Europeană.

Cu deosebită considerație,
Prof. dr. Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Române, professor emeritus, Universitatea din București.

Prof. dr. Liviu Antonesei, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea « Al. I .Cuza » Iasi ; scriitor, jurnalist.

Prof. dr. Vasile Astarastoae, Rectorul Universității de Medicină și Farmacie « Gr. T. Popa », Iasi, Președintele Colegiul Medicilor din Romania

Horia Barna, scriitor, traducător

Prof. dr. Lavinia Bârlogeanu, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București

Dr. Vlad Bedros, Universitatea Națională de Artă din București

Corina Bernic, scriitor, traducător ; manager pentru Europa Centrală și de Est a programelor Robert Bosch Stiftung

Prof. dr. Dr.Andrei Bodiu, scriitor

Lect. Dr. Valentin – Victor Bottez, Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Prof. dr. Romulus Brancoveanu, Facultatea de Filozofie, Universitatea din București

Bianca Burta-Cernat, critic literar

Anca Calangiu,filolog, tradcător

Dr. Ileana Cazan, cercetător științific I, director adjunct al Institutului de Istorie ”Nicolae Iorga” al Academiei Române

Paul Cernat, critic literar

Dr. Marius Chelcu, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” al Academiei Române, Iași

Conf. Dr. Mihai Chioveanu, Facultatea de Științe Politice a Universității din București ; delegat al României în Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research.

Conf. Dr. Mirana Cioba, Facultatea de Limbi și literaturi Străine, Universitatea din București, catedra de limbi Ibero-Romanice

Conf. Dr. Alin Ciupală, Departamentul de Istorie a românilor, Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Dr. Razvan Constantinescu, DrMed., Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr.T. Popa”, Iasi, medic primar, Centrul de Gasteroenterologie și Hepatologie

Lect. Dr. Emanuel Copilas, Ph.D Facultatea de științe politice, “Universitatea de Vest” Timisoara

Prof. dr. Emil Coșeru, Universitatea de Artă « George Enescu », București

Marius Costa, DrMed.,

Annia Costa, jurnalist

Dr. Ing. Eugen Cuteanu

Dorin David, cercetător, Universitatea “Transilvania” Brasov

Iarina Demian, actriță, regisor, scriitor.

Georgeta Dimisianu, editor

Nicolae Iordan-Constantinescu, PhD, profesor asociate, Universitatea FInanțe – Bănci, Bucuresti

Prof. dr. Octavian G. Duliu, Facultatea de Fizică, Universittea din București

Șerban Foarţă, scriitor

Ildiko Gabor -Foarţă, psiholog, traducător

Dr. Monica Ghetz, scriitor

Marius Ghilezan, scriitor

Dr. Cristian E. Ghita, cercetător post-doctoral, Universitatea din București

Prof. dr. Mihai Dinu Gheorghiu, Universitatea « Al. I .Cuza » Iasi

Prof. dr. Mihaela Grancea, Universitatea « Lucian Blaga » Sibiu

Andreea Grecu, PhD, manager cultural, Asociația Operatorilor Culturali din România

Prof. dr. Ladislau Gyemant, Directorul Institutului de Iudaistică, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj

Prof. dr. Constantin Hlihor, Decanul Facultății de Istorie, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, București

Octavian Hoandra, scriitor, jurnalist

Prof. dr. Adrian Paul Iliescu. Facultatea de Filosofie, Universitatea din București

Eugen Ionescu, DrMed., Hospices Civils de Lyon

Dr. Corina Iosif, cercetător științific, Institutul de Etnografie al Academiei Române, Cluj – Napoca

Lect. Dr. Ruxandra Ivan, Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București

Florin Lazarescu, scriitor

Prof. dr. Ion Bogdan Lefter, critic literar, analist cultural și politic, scriitor, Facultatea de Litere, Universitatea din București

Prof. dr. Sabin Adrian Luca, Universitatea “Lucian Blaga”, Director General al Muzeului Brukenthal, Sibiu

Prof. dr. Ecaterina Lung, Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Prof. dr. Coman Lupu, Facultatea de Limbi și Literaturi străine, Universitatea din București

Dr. Alexandru Mamina cercetător științțific, institutul de Istorie « Nicolae Iorga » al Academiei Române, București

Sorin Mărculescu, scriitor

Prof. dr. Tudor A. Marian, professor emeritus de Fizică, Universitatea din București

Prof. dr. Paulina Marian, profesor de Fizică, Universitatea din București

Conf. Dr. Alexandra Mitrea, decanul facultății de Litere și Arte, Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu

Lect. Dr. Adrian Muraru, Universitatea « Al. I. Cuza » Iasi

Prof. dr. Oana Muraruș, Facultatea de litere, Universitatea din București

Prof. dr. Marina Muresanu Ionescu, Facultatea de limbă și literatură franceză, Universitatea « Al. I .Cuza » Iasi

Dr. Carmen Musat, Facultatea de Litere, Universitatea din București; redactor șef, “Observatorul Cultural” București

Dr. Lucian Nastasa-Kovács, Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române,, Cluj – Napoca

Pof. Dr. Victor Neumann, Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara, director (din 2008) al Școlii Doctorale Internaționale de Istorie Conceptuală „Reinhart Koselleck” din cadrul Universității de Vest din Timișoara

Viorica Niscov, cercetător, traducător

Prof. dr. Gheorghe Vlad Nistor, Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Conf. Dr. Cristian Olariu, Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Dr. Marius Oprea, directorul Departamentului de Investigații Speciale, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc

Alexandru Pecican, regizor

Prof. dr. Ovidiu Pecican, Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca, membru în COnsiliul Național al Uniunii Scriitorilor

Dr. Emanuel Petac, conservator al Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei Române

Prof. dr. Zoe Petre, professor emeritus de istorie antică, Universitatea din București

Dr. Zeno Karl Pinter, membru corespondent al Institutului Arheologic German, (DAI), Președintele Comisiei Naționale de Arheologie

Prof. dr. Cristian Pîrvulescu, SNSPA, președinte Pro Democratia

Acad. Prof. dr. Ioan-Aurel Pop, Rectorul Universității « Babes Bolyai », Cluj – Napoca

Prof. dr. Grigore Popescu Arbore, Chief Technology Officer, The National Research Council / CNR, Institute of Marine Sciences / ISMAR, Venice – Italy

Lect, dr. Simona Popescu, PhD, Facultatea de Litere, Universitatea din București ; scriitor,

Iulia Popovici, critic literar

Prof. dr. Mihai Retegan, DHC Universitatea Ovidius, Constanta, Departamentul de Istorie a Românilor, Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Prof. dr. Zoltan Rostas, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București

Prof. dr. Michael Shafir, professor emeritus, Universitatea « Babes-Bolyai » Cluj

Prof. dr. Cezar Sigmirean, Universitatea „Petru Maior”, Targu-Mures

Conf. Dr. Elena Șaulea, UNATC, București

Ovidiu Șimonca, jurnalist, redactor șef adjunct, “Observator cultural”

Prof. dr. Monica Spiridon, PhD, habilit. , Universitatea din București, Membru al Academia Europea, Vicepreședinte al International Comparative Literature Association (ICLA), Chair to the Experts Panel of Literature, European Science Foundation ( Program ERIH), Membru al The European Pool of Reviewers, Evaluator of the European Research Council (” Bringing Great Ideas to Life”, Panel SH5)

Prof. Dr. Filip Stanciu, Rectorul Universității “Lumina” din București

Cornel Apostol Stanescu, fost Director General al Nvățământului SUperior și Cercetării, Ministerul Educației

Prof. dr. Constantin Stoenescu, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București

Liviu Ioan Stoiciu, scriitor, publicist

Dr. Alexandru Suceveanu, emeritus director adjunct, Institutul de Arheologie “Vasile Parvan” al Academiei Române, Bucharest

Prof. dr. Stelian Tanase, scriitor

Prof. dr. Antoaneta Tanasescu, Facultatea de Litere, Universitatea din București,

Prof. dr. Nicolae Serban Tanaşoca, Directorul Institutului de Studii Sud-est auropene al Academiei Române

Lucian Dan Teodorovici, scriitor

Conf. Dr. Zoltan Tibori Szabo, Departamentul de Științe Politice, Administrație și Comunicare, Universitatea “Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca

Conf. Dr. Nicolae Toboşaru, Universitatea din Oradea, Masteratul de Studii de securitate Euopeană

Prof. dr. Florin Țurcanu, Facultatea de Stiințe Politice, Universitatea din București

Dr. Silviu Vacaru, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” al Academiei ROmâne, Iasi

Alexa Visarion, regizor

Conf. Dr. Viorel Vizureanu, PhD, Facultatea de FIlosofie, Universitatea din București.

Prof. dr. Laurentiu Vlad, facultatea de Științe Politice, Universitatea din București

Lect. Dr. Felicia Waldman, Universitatea din București

Lect, dr, Daniela Zaharia, PhD, Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, Facultatea de Istorie, Universitatea din București

LISTA RAMÂNE DESCHISĂ.
Persoanele care doresc să semneze pot să anunțe pe acest blog.

Add., 24 iulie:
Direct sau prin intermediarul blogului lui Stelian Tănase, am primit solicitarea de a adăuga pe lista semnatarilor mai multe persoane care și-au manifestat aocordul cu textul scrisorii după publicarea ei. Iată lista de azi:

Vasile Baghiu, scriitor

Mircea Bostan, scriitor

Călin și Simona Cainap, medici

Prof. Marilena Rodica Chiretu, traducator, scriitoare

Prof. dr. Pompiliu Comșa, Facultatea de Stiinte ale Comunicarii si Jurnalism, Universitatea APOLLONIA Iasi,

prof.univ.dr.Emil Coșeru, Univ.arte ”G.Enescu” iasi

Dan David, scriitor

Acad.prof.dr. Sorin Dumitrescu, pictor

Doina Dumitrescu, grafician

Monica Dumitrescu, filolog

Prof.dr. Constantin Flondor, pictor Timișoara

Ioana Geacar, scriitoare

Lector dr. Cristian Luca, Departamentul de Istorie, Universitatea Dunarea de Jos din Galati

Prof. Dr. Mihai Nicolescu, Universitatea de Medicina Carol Davila, Bucuresti

Damian Oancea, actor

Daniel Raduta -scenograf

Dr. Mihnea Strain, sef de lucrari UMF Timisoara

Victor Tănase, profesor

Dr. ing. Nicolae Țăran, analist economic
Marius Varvaroi, violonist
______________________
Dr. George Calalb, Presedintele Conventiei Medicilor Democrati din Romania 1992-2006

Ing. Mihai Costoiu, rectorul Universității „Politehnica”, București
Florin Iaru, poet

Dr. Cicerone Ionescu, matematician

Oana Buhan-Ionescu, filolog, M.A., E.M.B.A.

Radu Bogdan Matei, Specialist Relații Internaționale și Studii Europene, Universitatea din Haga

Alexandru Petria, scriitor

Doina Popescu, jurnalist

Adrian Rusu, arhitect

Dana Scumpu – functionar public

Liliana Tirel, profesor

Prof. univ. dr. emeritus Nicolae Ursulescu, Facultatea de Istorie, Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi.

LISTA RAMÎNE DESCHISĂ
Persoanele care vor să semneze pot să scrie pe adresa de email apelintelectuali@gmail.com

menționînd numele complet și titlurile, așa cum doresc să apară.

milă pentru preşedinte/irgalmat az elnöknek; traducere în maghiară de Raoul Weiss

irgalmat az elnöknek

odáig jutott, hogy egymagában táblÉzik, hogy tükör előtt iszik,
szeretője telefonon asszongya, fáj a feje és
ki sem megy a házból,
arra gondol, mit csált iliescu, mikor sorra került, mit csált constantinescu,
s megfullassza az, ami nem gondolta volna, hogy megfullasztaná,
nő a csend mint minden szőnyeg, a kabinetben, a lépcsőkön, még a kotrocsényi kert sétányain is,
iszik,
ahányszor hallja a pecérek dubáját, ahogy összeszedik az utcákon a kutyákat,
tágabbra nyitja az ablakot, hogy hallja,
igen, foglakozott ő is valamikor velük,
de az eutanázia is afféle szeretet
– tetszett volt neki ez a mondat –
avagy afféle irgalom,
nehezen tudta megkülönböztetni,
álmaiban kutyává válik,
feketéssé, élelmessé,
üldözik a pecérek,
s ő egyre fut,
talál még magának kaját, szukát,
az emberek nem szólnak hozzája, hogy szeretik,
hisz feketés, kutya,
s őnéki nem irgalmaznak

milă pentru preşedinte

a ajuns să joace table singur, să bea cu faţa la oglindă,
amanta îi spune la telefon că o doare capul şi
că nu iese din casă,
se gândeşte ce a făcut iliescu când a fost să fie, constantinescu,
îl sufocă ceea ce credea că n-o să-l sufoce,
tăcerea creşte ca alte covoare în cabinet, pe scări, chiar pe aleile grădinii cotroceniului,
bea,
câteodată aude maşina hingherilor cum strânge câinii de pe străzi,
deschide mai tare fereastra ca să audă,
da, s-a ocupat şi el de ei cândva,
da, eutanasia e o formă a iubirii
-îî plăcea să-şi spună-
sau a milei,
nu reuşea să-şi dea seama exact,
în vis se transformă în câine,
negricios şi vioi,
e urmărit de hingheri,
şi fuge,
şi găseşte iar mâncare şi căţele,
oamenii nu-i zic că-l iubesc,
e negricios, câine,
şi oamenilor nu le e milă
Alexandru Petria

mi-a inflorit cactusul. 29 de flori!

cartea de identitate, traducere în franceză de Raoul Weiss

la carte d’identité

la vie, un reste de sperme sur tes lèvres
ce que je t’ai raconté
comme j’ai baisé la plante de tes pieds

tu craignais la blessure
de l’autre, de l’insomnie qu’on appelait « demain »,
l’autre à la chaîne

je ne retrouvais plus mes chaussettes
ma chemise à carreaux
ma carte d’identité était dans mon pantalon
c’est bon, elle y est
t’as pas du cirage brun pour mes godasses ?
viens qu’on refasse le lit
mais où est-ce que j’ai jeté cette ceinture ?

tu t’es lavée, parfumée et mis du rouge
belle qui n’enfantera pas pour moi
on avait le temps de reprendre un café, le train partait à 18h
tu pleurais
et je ne pleurais pas
juste pour montrer comme je suis fort

sur le quai, mon chapeau cachait mes yeux
ton chapeau crème ne cachait pas tes yeux
je laissais la vie sans moi
avec ma carte d’identité dans la poche arrière

cartea de identitate

viaţa, un rest de spermă pe buzele tale
ce ţi-am povestit
cum ţi-am sărutat tălpile

ţi-era frică să nu fii rănită
de un altul al insomniilor începând de mâine
altul în şir

nu-mi găseam ciorapii
cămaşa în carouri
cartea de identitate era în pantaloni
este, da
ai o cremă maro pentru bocanci?
hai sa aranjăm patul
unde am aruncat cureaua?

te-ai spălat, parfumat, rujat
frumoasă care n-o să naşti pentru mine

aveam timp de încă o cafea, trenul era la 18

plângeai
şi nu plângeam
doar ca să arăt că sunt puternic

pe peron pălăria-mi ascundea ochii
pălăria ta crem nu-ţi ascundea ochii
lăsam viaţa fără mine
cu cartea de identitate în buzunarul de la spate
Alexandru Petria

obligaţii, tradus în franceză de Raoul Weiss

obligaţii

în dimineaţa în care a intrat trenul
în gară
moartea a rămas în urmă ca aerul din anvelopa spartă

fumam, te aşteptam printre ziare şi navetişti

femeie 3 în 1
cu pălăria pe ochi
mignonă
cu sâni
însinguraţi de maturitate

cât ne-am iubit
cât ţi-o pui cu tipul pe care l-ai cunoscut la serviciu
şi mi-ai explicat pe chat că n-are obligaţii
eu am obligaţii
moartea e o obligaţie
Alexandru Petria

obligations

le matin où ce train est entré
en gare
on a laissé la mort dans le vent, comme l’air d’un pneu crevé

en fumant, je t’attendais, au milieux des villageois et des journaux
femme 3 en 1
chapeau sur les yeux
mignonne
au seins
esseulés par l’âge mûr

comme nous nous sommes aimés
et comme tu t’envoies en l’air avec ce type connu au boulot
sur le chat, tu m’as expliqué qu’il n’a pas d’obligations
moi, j’ai des obligations
la mort est une obligation

rugăciunea neruşinată, în maghiară; rugăciunea grătarului, în franceză

rugăciunea neruşinată tradusă în maghiară de de Raoul Weiss

rugăciunea neruşinată

o să mă cataloghezi de neruşinat, şefu, dă
un bip să-ţi povestesc pe larg ce şi cum,
da, sunt,
dar îţi mulţumesc că m-ai schimbat, doamne,
ce am câştigat, timid fiind, când escrocii mi se hlizeau în faţă,
şi parcă tot eu mă simţeam vinovat că am scris
despre potlogăriile lor,
că eram modest, nu mimam modestia,
când încălzeam fetele cu vorbe şi alţii
le futeau rodate?
mersi pentru minte,
ai lucrat la fix, şefu, la mare artă, lasă duma despre cuviinţă,
atenţie că te judeci pe tine
Alexandru Petria

szemtelen ima

ha be is sorolsz, főnök, szemtelenek közé, előbb bippelj
meg hogy végigmeséljem mettől meddig,
hát vagyok is,
de hálát adok neked, hogy megváltoztattál uram,
mire is vittem, én félénk, mikor pofámba röhögtek a latrok,
s mintha hibásnak éreztem volna magam, hogy mertem
gaztetteikről írni,
hisz szerény voltam, nem álszerény,
midőn szavam által bepuhított lányoktól mások
kapták a kész kúrást?
kösz az eszemet, amit adtál,
príma egy munka, főnök, nivós művészet, ne mind az illemről dumálj,
s vigyázz: most én ítéllek téged

rugăciunea neruşinată, o altă traducere în maghiară de Balázs F. Attila
szemérmetlen ima

besorolom magam a pofátlanok közé, főnök, bippelj
majd hogy elmeséljem, miről van szó
igen, vagyok,
de köszönöm Uram, hogy megváltoztattál,
mert mit nyertem én balga, amikor szemberöhögtek a szélhámosok
és még én éreztem magam vétkesnek amiért
megírtam ügyeskedéseiket,
szerény voltam, nem mímeltem azt,
amikor szép szavakkal felcsigáztam a csajokat,
hogy aztán a tapasztaltabbak dugják meg őket?
köszönöm a bölcsességet,
pontosan dolgoztál a műveden főnök, hagyd a dumát az illemről,
és vigyázz mert magadról mondasz ítéletet

rugăciunea grătarului, tradusă în franceză de Raoul Weiss

rugăciunea grătarului

am coborât din pod grătarul, îl curăţ
cu un şmirghel de rugină, ung
barele cu o bucată de slănină, carnea de
porc e alături,
cu mujdeiul de usturoi,
cu tacâmurile,
cu sarea şi piperul,
hai bătrâne cu un
braţ de lemne şi un chibrit,
ziar pentru foc am, unde s-a pomenit
ziarist fără ziare?,
relax şi priveşte dacă nu vrei să îmbuci din friptură, îţi pun la pachet- zău, nu ţi-e foame?,
n-o să cer nimic azi, îţi ofer, te-ai lehămisit de doleanţe?, nu?,
şezi,
doamne, jarul e potrivit, nu cred că rezişti la miros, mănâncă,
nici isus n-a fost,
să nu-mi spui că eşti vegetarian
Alexandru Petria

la prière du barbecue

j’ai descendu le barbecue du grenier, je le récure
à l’émeri antirouille, j’enduis
les barres de gras de porc, la viande
de porc est à portée de main,
avec la sauce à l’aïoli,
les couverts,
le sel et le poivre,
allez vieux, amène-nous
une brassée de buches et un briquet,
des journaux pour le feu, j’en ai, t’as déjà vu
un journaleux sans ses journaux ?
relax, écoute, si tu veux pas t’en enfiler maintenant, je t’emballe quelques morceaux – t’as vraiment pas faim ?
aujourd’hui, je demande rien, j’offre, tu dois avoir ta claque des doléances, ou bien ?
assieds-toi,
seigneur, les braises sont à point, ça m’étonnerait que tu résistes au fumet, mange,
si même Jésus ne l’était pas,
me dis pas que toi, tu es végétarien

rugăciunea neruşinată, o altă traducere în maghiară de Balázs F. Attila
szemérmetlen ima

besorolom magam a pofátlanok közé, főnök, bippelj
majd hogy elmeséljem, miről van szó
igen, vagyok,
de köszönöm Uram, hogy megváltoztattál,
mert mit nyertem én balga, amikor szemberöhögtek a szélhámosok
és még én éreztem magam vétkesnek amiért
megírtam ügyeskedéseiket,
szerény voltam, nem mímeltem azt,
amikor szép szavakkal felcsigáztam a csajokat,
hogy aztán a tapasztaltabbak dugják meg őket?
köszönöm a bölcsességet,
pontosan dolgoztál a műveden főnök, hagyd a dumát az illemről,
és vigyázz mert magadról mondasz ítéletet

Tradus în franceză şi maghiară

n-am a mă lăuda

n-am a mă lăuda
şi dacă încercaţi
e pe riscul vostru,
cam cu toate sunt,
ca şi stomacul crocodilului; păcate, defecte…

am şi ucis cu premeditare-
speranţele în mine, cinci pisoi negri
lângă un pârâiaş
la ţară

consumaţi-mă cum sunt,
termenul de valabilitate este incert

n-am lins încă unde am scuipat,
nu mi-am futut mama
Alexandru Petria

je peux pas me vanter

je peux pas me vanter
et si vous vous essayez,
c’est à vos risques et périls,
j’ai la conscience chargée
comme l’estomac du crocodile : de péchés, de défauts…

j’ai tué avec préméditation –
les espérances qui m’habitaient, et cinq chatons noirs
au bord d’un ruisselet
du village

consommez-moi tel quel,
avec ma date trop imprécise de péremption

je n’ai jamais léché là où j’avais craché,
et j’ai jamais niqué ma mère

provoc, exist

mă provoc şi provoc,
aerul e cât provocarea,
n-are cum să ningă pe lângă mine,
să număr doar de-a prostul bobocii de raţă şi gâturile de coniac,
să crească spaima
şi să mă scarpin în cot,
impasibil în forfotă- un marţian la cina reginei angliei;
aerul e cât provocarea,
reţineţi dacă vă interesează,
scriitorul care nu provoacă
e ca un testicol în absenţa menirii,
ca un piţigoi cu veleităţi de vultur
Alexandru Petria

provokálok, tehát vagyok

provokálódom és provokálok,
amennyi provokáció, annyi levegő,
nem hullhat mellém a hó,
nem számolhatom hiába a réce csibéit s a konyakkortyokat,
s ha nő az iszony
nem vakarhatom a könyökömet,
szenvtelenül a hemzsegésben – mint marslakó az angol királyné vacsorájánál;
amennyi provokáció, annyi levegő,
jegyezzétek meg, ha érdekel:
az író, aki nem provokál, olyan
mint sorstalan here

traducere în franceză şi maghiară de Raoul Weiss

cadillac ima/rugăciunea cadillac

cadillac ima

főnök, a szomszéd, a harmadik jobbkézt, hazajött amerikából
egy fehér cadillac lincoln v 8-cal,
olyan hosszú, mint a prostiból lett apáca imája,
megmossa, porszívózza a barna szőnyeget a bőrülések közt s a mosolyuk
gyermekeinek visszaszáll mint
visszhang a kipufogóból, direkt a pofájukba
főnök, agyondolgozta magát az ember építkezésben, lopni nem lopott,
mért kötsz hát rá ilyforma sorsot?
főnök, megfordulni sem tud az ember
az utcák szűkében, aszfalt pedig hol van, hol nincs;
kegyetlen ez s a beépített tévéje sem fogja kedvenc népzenés programjait.
főnök, a cadillacot már a faklotyóból bámulja, körtefák közepette
s egyre búsul, tégy érte kérlek valamit, még mielőtt belebetegedne.
álmából ne engedd, hogy taxit csináljon,
a kölykök jaj de rég kóstoltak még fagyit.
hibás ő vajon, hogy ficás, mint a jó román ember?
ezért a fixjéért most ennyire ne basztasd.
nem kérek tőled aszfaltot minden román útra,
meg azt sem hogy kereke alatt ne nyikorogjon a sóder.
főnök, ha eszet sem adtál néki, adj
legalább benzinpénzt vagy
ha nem vagyok merész
romániát ültesd inkább be a cadillacba s küldd világgá.

traducere în maghiară de Raoul Weiss

rugăciunea cadillac

şefu, din america vecinul de la a treia casă din dreapta
şi-a adus un cadillac lincoln v 8 alb,
lung cât rugăciunea unei călugăriţe ex-traseistă,
îl spală, dă cu aspiratorul pe mocheta maro dintre scaunele de piele şi râsetele
copiilor lui se întorc ca şi
ecoul dinspre ţeava de eşapament spre bot.
şefu, omul s-a rupt în construcţii, n-a furat,
de ce l-ai priponit de-o asemenea soartă?
şefu, omul nici n-are cum să întoarcă
in îngustimea străzilor, unele neasfaltate;
e crunt, iar la tv-ul din maşină nu-i intră posturile cu muzică populară.
şefu, omul îşi admiră cadilacul din buda dintre peri
tot mai trist, fă ceva, te rog, o să se îmbolnăvească.
nu-l lăsa să-şi transforme visul în taxi,
pruncii nu i-au gustat o îngheţată oho de când.
ce vină are că e ţanţoş ca tot românul?
a avut şi el o doagă, nu-l flitui.
nu-ţi cer să asfaltezi pretutindeni,
ca să nu scrâşnească roţile pe driblură.
şefu, dacă nu l-ai îndesat cu minte, dă-i
măcar bani de benzină sau
dacă nu crezi că-s impertinent
mai repede urcă românia în cadillac şi trimite-o în lume.
Alexandru Petria

Prière cadillac/ rugăciunea cadillac

Prière cadillac

patron, il est revenu d’amérique, le voisin de la troisième maison à droite
avec une cadillac lincoln v 8 blanche,
longue comme la prière d’une gagneuse qui s’est fait nonne,
il la lave, il passe l’aspirateur sur la moquette brune entre les sièges en cuir et les rires
de ses enfants leur reviennent
comme l’écho de l’échappement, en plein dans le museau.
patron, le gars s’est éreinté sur les chantiers, il a rien volé,
pourquoi tu lui attaches un pareil sort au pied ?
patron, il peut même pas faire demi-tour
dans l’étroitesse des rues avec ou sans asphalte,
c’est cruel, et la télé de bord ne reçoit pas ses chaînes de musique folk.
patron, il admire sa cadillac depuis ses chiottes en bois, parmi les poiriers,
de plus en plus triste, fais quelque-chose, je t’en prie, ça va le rendre malade.
ne le laisse pas transformer son rêve en taxi,
ses mioches ont oublié le goût des glaces depuis – oh-la-la – un bon bout de temps.
qu’est-ce qu’il y peut, s’il est mégalo comme tout bon roumain ?
il a fait le con et voilà tout.
je te demande pas de l’asphalte sur toutes les routes,
ou d’arrêter le crissement des roues sur le gravier.
patron, à défaut du don de la jugeote, donne-lui
au moins du fric pour faire le plein ou,
enfin, si c’est pas trop demander,
fait donc monter la roumanie dans sa cadillac, et direction le monde.

traducere de Raoul Weiss

rugăciunea cadillac

şefu, din america vecinul de la a treia casă din dreapta
şi-a adus un cadillac lincoln v 8 alb,
lung cât rugăciunea unei călugăriţe ex-traseistă,
îl spală, dă cu aspiratorul pe mocheta maro dintre scaunele de piele şi râsetele
copiilor lui se întorc ca şi
ecoul dinspre ţeava de eşapament spre bot.
şefu, omul s-a rupt în construcţii, n-a furat,
de ce l-ai priponit de-o asemenea soartă?
şefu, omul nici n-are cum să întoarcă
in îngustimea străzilor, unele neasfaltate;
e crunt, iar la tv-ul din maşină nu-i intră posturile cu muzică populară.
şefu, omul îşi admiră cadilacul din buda dintre peri
tot mai trist, fă ceva, te rog, o să se îmbolnăvească.
nu-l lăsa să-şi transforme visul în taxi,
pruncii nu i-au gustat o îngheţată oho de când.
ce vină are că e ţanţoş ca tot românul?
a avut şi el o doagă, nu-l flitui.
nu-ţi cer să asfaltezi pretutindeni,
ca să nu scrâşnească roţile pe driblură.
şefu, dacă nu l-ai îndesat cu minte, dă-i
măcar bani de benzină sau
dacă nu crezi că-s impertinent
mai repede urcă românia în cadillac şi trimite-o în lume.
Alexandru Petria

de slaapzak/sacul de dormit

de slaapzak

morgen gaan we onze facturen,
galblaascrisissen,
pijn in de voeten delen,
gaan we ook in de bril van elkaar passen, misschien,
neem het me niet kwalijk als ik af en toe ga zeuren,
mannen doen stoer, maar kunnen niet echt in stilte lijden,
ik geef toe dat ik moeilijk verteerbaar ben en je wordt bedankt
omdat je in mijn straat kwam,
ik geef toe dat ik soms graag tegen de wind in plas en dat jij een dame bent,/
dat ik van clint eastwood houd,
de zoen zal ons omvatten als een slaapzak
en ik zal je vasthouden
in de slaapzak
de rits dichtgetrokken tot het einde van de zuurstof.

traducere in limba neerlandeza de Jeanette Carp si Ronald van Linde

sacul de dormit

de mâine o să ne împărţim facturile,
crizele de bilă,
durerile de picioare,
o să se potrivească şi ochelarii probabil,
o să mă scuzi dacă o sa mă mai văicăresc,
bărbaţii se dau rotunzi, dar nu prea ştiu să sufere în tăcere,
recunosc că sunt un tip greu digerabil şi sunt recunoscător
că ai venit pe strada mea,
recunosc că mai fac cu plăcere pipi contra vântului şi tu eşti o doamnă,
că-mi place clint eastwood,
sărutul o să ne cuprindă ca un sac de dormit
şi-o să te ţin în braţe
în sacul de dormit
cu fermoarul tras până la capătul oxigenului
Alexandru Petria

Păianjenul şi medalia

Îi înțeleg acum pe cei ”bătrâni” care vorbesc plini de regrete când vine vorba de 89. Am avut un profesor de istorie în clasa a-8a pe care mi-l amintesc foarte bine. Ne-a sărit peste lecția cu ”revoluția” din 89, iar atunci când unii dintre noi am întrebat de ce am primit următorul răspuns: ”Lăsați. Mai bine rămâneți proști decât cu minciuni în cap!”. Orice am fi încercat să îl întrebăm despre acea perioadă din istorie ne izbeam mereu de același răspuns: ”Lăsați!”. Mai târziu am reușit să smulgem cu patentul câteva cuvinte din gura lui. Ne-a spus cam atât: ”Am fost și eu tânăr și naiv ca voi. Da au fost alții de sus mai deștepți!”
Nu încerc să reanalizez evenimentele din acea perioadă. Știu prea puține și prea puțin adevărate, iar eu am prostul obicei cartezian de a cugeta mult prea mult, pe lânga bolnăvicioasa practică de a mă îndoi de toți și de toate. Acum, fiind încă tânăr, mă gândesc și eu că am fost tânăr și naiv, dar au fost alții de sus mai deștepți. De la protestele din ianuarie și până acum nu s-a schimbat mare lucru. Sunt încă tânăr și naiv, numai că acum am rămas păcălit la puterea a 2-a.
Năstase este luat de genunchi și ridicat la același nivel cu Iuliu Maniu. Muzica românească continuă să fie din ce în ce mai proastă. Al 3-lea război mondial ne-a trecut pe lângă urechi, deși asta nu se mediatizează mai deloc. Și pe undeva pe acolo cel pe care l-am vrut jos în iarnă a fost aruncat de pe cal în momentul în care a schimbat ovăzul, iar acum toată lumea vrea să facă hop pe cal în locul său.
Vreme trece, vreme vine… și am ajuns să văd și să aud oameni alături de care am pus botul la prostii și bastoane în iarnă cum îl apără acum pe marinar. Cică statul de drept e în pericol. Cică America împreună cu toți piticii săi sunt îngrijorați de moarte când vine vorba de România. Serios? Dar când s-au încălcat drepturile civile cine a fost îngrjiorat? Păi nimeni.
Am ajuns să văd și proteste noi la care se intră numai dacă ești pe listă, iar dacă nu ești nu-i nici o problemă că te bagă domnii și ești și remunerat. Când vine vorba de toate aceste aspecte cine se îngrijorează? Vecinii mei anti marinaru sigur nu pentru că acum îl vor înapoi pe cal. De ce? Eh, uite că băieții din USL au fost obraznici și se zice că l-ar fi tras de pe cal intenționat. Adică domnul marinar nu a căzut chiar singur singurel.
Râd ca la circ și mă întreb dacă cei de la Globus își iau notițe… pentru că au ce nota.
Circ, circ, circ… și în tot acest circ scoate capul un păianjen. Un păianjen bine cunoscut, fondator al unei platforme literare pe care am activat, înjurat și scuipat chiar și eu (deși înțeleg acum că nu este foarte frumos să faci asta). Un păianjen bine stabilit pe pernuța lui caldă. Dar păianjenul ăsta are și un piept. Eh… și ce are în piept? Uite că are o medalie. Ce medalie? Medalia Ordinului Meritului Cultural în Grad de  Cavaler, categoria A. Păianjenul ăsta este decorat de însăși marinarul… adică de președintele de atunci (ca să nu facem totuși o confuzie ridicolă și să băgăm și alți marinari în oală).
Redau decretul postat pe Rețeaua Literară în data de 21 Ianuarie, 2012 la 1:17am:
”Decretul Nr.28 din 16.01.2012
privind conferirea Ordinului Meritul Cultural în grad de Cavaler

ACT EMIS DE: Presedintele Romaniei
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 44 din 19 ianuarie 2012

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 7 lit. A şi ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările şi completările ulterioare,având în vedere propunerea ministrului culturii şi patrimoniului naţional,în semn de apreciere pentru talentul şi dăruirea de care a dat dovadă în întreaga sa carieră literară, pentru promovarea culturii româneşti în lume şi implicarea sa constantă în strângerea legăturilor dintre românii aflaţi peste hotare,Preşedintele României d e c r e t e a z ă:
ARTICOL UNIC
Se conferă Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria A „Literatura“, domnului Gelu Vlaşin, scriitor.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI TRAIAN BĂSESCU
În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României, republicată, contrasemnăm acest decret.
PRIM-MINISTRU EMIL BOC”
Îmi amintesc că înainte să mă numească în funcția de Editor de proză pe portalul literar (funcție în care am activat pentru scurt timp) păianjenul se arăta la fel de sătul ca și mine de toate lichelele și intelectualii crescuți precum mușchii pe spatele sistemului corupt. Nu știu dacă oamenii se schimbă cu adevărat, dar cu siguranță își perfecționează pupatul de funduri. Între timp păianjenul a trecut din latrina PDL-ului în marsupiul la fel de plin de mizerii la PNL-ului.
Pe data de 8 Iulie 2012, 1:oo pm păianjenul publică următoarele cuvinte pe siteul România Din Diaspora ( http://romaniadindiaspora.ning.com/profiles/blogs/o-sa-votez-da-pentru-demiterea-lui-basescu ):
” O să votez DA pentru demiterea lui Băsescu !
Nu-mi vine să cred că mai există oameni care-l văd pe Traian Băsescu într-o lumină favorabilă ! Și nu-mi vine să cred că anumiți intelectuali tineri sau mai puțin tineri pot avea o viziune atât de distorsionată asupra realității. Dacă Traian Băsescu era suspendat prin referendum încă din 2007 vă asigur că ne-am fi aflat acum într-o ipostază  mult mai bună din toate punctele de vedere (economic, politic, social). Păcălind în acel moment o majoritate electorală care îndură și acum efectele acelui vot, Băsescu n-a facut altceva decât să-și instaleze oamenii în toate instituțiile statului, să acapareze serviciile de informații, să manipuleze un guvern de marionete și mai ales să transforme țara într-un poligon al conflictelor, al nesimțirii si al urii, al corupției generalizate și al promovării nonvalorilor și a incompetenței. În orice stat civilizat președintele are un rol esențial de moderator. În România Băsescu a fost principalul motor al tuturor conflictelor instituționale din ultimii 8 ani. Ca să nu mai vorbesc de faptul că Băsescu este cel care a taiat 25% din salariile bugetarilor și 15 procente din pensie! Traian Basescu este cel care a încercat sa controleze totul în România. Unii sunt „uimiți” de rapiditatea schimbărilor și acuză majoritatea parlamentară de neconstituționalitate dar uită că de fapt aceasta era singura soluție viabilă și legală (conform procedurii parlamentare constituționale)  pentru a rezolva acest blocaj – o acțiune parlamentară legală și concertată care să repună în funcțiune instituțiile statului care timp de ani și ani de zile au fost unelte de manipulare pentru așa numitul „președinte – jucător”. În plus, întreg mecanismul propagandistic pus în funcțiune la nivel internațional pentru discreditarea acțiunilor majorității parlamentare a atins apogeul prin virulența mesajului transmis, mesaj care insinua că în România a avut loc o „lovitură de stat” și că „statul de drept este în pericol” sau că  „justiția este anihilată”. Cum e posibil ca anumiți europarlamentari români și responsabili ai filialelor ICR plătiți cu mii de euro de către statul român să facă declarații publice atât de alarmiste și de-a dreptul isterice care au fost pe punctul de-a destabiliza economia României ?  Cu astfel de mesaje și declarații nu s-a făcut altceva decât să se aducă imense prejudicii atât imaginii României cât și credibilității acesteia la nivel internațional. Asemenea iresponsabilități ar trebui sistate și penalizate imediat pentru că aici este pus în discuție viitorul unei națiuni și al țării, al României, nu interesele unei persoane sau grup de persoane sau ale unui partid politic. Doar din aceste motive și cred că e suficient să spun că voi vota DA pentru demiterea lui Băsescu din convingere și fără niciun fel de regrete ! ”
Șocant. Așa ceva nu se face. Să muști mâna care te-a medaliat? Păi cum? Ești atât de nesimțit încât nimeni nu te trage de urechi? Nu se poate.
Îl acuz pe acest păianjen de oportunism de cea mai joasă speță. Consider că ar trebui să fie privat de orice opinie impertinentă prin boicotarea tuturor portalurilor pe care le administrează (Atenție păianjene, căci Anonymous are ochii pe toți sugătorii și primesc și sesizări), căci unui păianjen trădător nu i se poate arăta decât șlapul. Poate unii veți întreba: ”Și ce voiai dom le? Să refuze medalia?”. Da. Să refuze medalia. Asta cu siguranță i-ar fi dat mai multă notorietate și verticalitate, dar lașul e tot laș.
Acțiunile josnice și scârboase pe care păianjenul le întreprinde nu se opresc aici. Cenzura reprezintă un alt episod interesant din sitcomul de prost gust pe care îl constituie activitatea păianjenului din ultima vreme. Mi-au atras atenția pe pagina publică a lichelei mesajele necontenite ale domnului Boris Mehr, un domn care mereu a scris lucruri interesante pe Retea și pe care obișnuiam să îl urmăresc ori de câte ori aveam ocazia. Boris Mehr cere în repetate rânduri să îi fie oferită un fel de explicație având în vedere că i-a fost suspendat contul de pe Rețea. Nu îmi imagineaz cu ce ar fi putut supărat acest Boris Mehr, dar licheaua dă dovadă de același comportament zăvorât în tăcere pe care l-a moștenit de la călărețul cel chior, probabil, odată cu medalia
Este rușinos și absolut de neconceput să muști cu poftă din osul aruncat apoi să îți negi condiția de câine, ba mai mult, să te faci că plouă, de ca și cum acest episod nici nu ar fi existat.
Domnule păianjen, în cine și în ce să mă încred eu și cei din generația mea? Dar nu, nu asta este întrebare potrivită căci generația din care fac parte este una deja pierdută, una pe care ați furat-o cu succes. Dar cei care vin în cine și în ce să se încreadă?
Pupați toate fundurile și lingeți toate podele care vi se dau. Acum sunteți încă novice, dar în câțiva ani veți fi un lingău și un laș de primă mână. Veți fi băgat eventual și în manualele de română (să ne ferească Dumnezeu). Și ce coșmar crunt…
Să îmi întreb odrasla: ”Ce v-a predat la română?”
Iar odrasla să îmi răspundă: ”Vlașin”
Vă aplaud domnule păianjen, lichea, sau câine… nu am găsit încă o denumire care să le întrupeze pe toate cele 3. Ați reușit să plecați de la nimic și să ajungeți la Un Nimic!
Norbert Matei

Neregulile descoperite de Curtea de Conturi la ICR

ICR si controalele Curtii de Conturi in perioada 2008-2011

Audit pentru 2008 efectuat in octombrie 2009

Decizia nr.7/2009

Examinand abaterile de la legalitate si regularitate consemnate in Procesul de constatare nr.11250/16.10.2009, incheiat in urma auditului financiar efectuat Roman.

Se constata:

Nu a fost efectuata in mod corespunzator inventarierea generala a patrimoniului institutiei la 31.12.2008, in sensul ca soldurile scriptice nu a fost puse de acord cu cele faptice din cauza neconducerii la zi a evidentei contabile.
Nu a fost completat in mod corespunzator Registrul de casa in sensul ca in toate cazurile au fost inscrise soldurile zilnice, semnaturile persoanelor autorizate, exista stersaturi si nu a fost efectuat controlul inopinat al casieriei, fiind incalcate prevederile Decretului nr.209/1976 pentru aprobare Regulamentului operatiilor de case.
A fost platita nelegal din bugetul institutiei suma de 79.125,76 lei reprezentand servicii de contabilitate contractate cu firme specializate, in conditiile in care ICR are organizat un compartiment distinct de contabilitate si personal angajat cu contract individual de munca, nefiind astfel respectate prevederile art.10 (5) din Legea contabilitatii nr.82/1991 republicata precum si ale art 14 din Legea nr.500/2002 privind finantelepublice.

Decide:

Intocmirea in mod corespunzator a Registrului de casa.
Luarea masurilor legale care sa asigure recuperarea sumei de 79.125,76 lei, reprezentand servicii de contabilitate contractate cu firme specializate, platite ilegal, in conditiile in care ICR are organizat un compartiment distinct de contabilitate si personal angajat cu contract individual de munca.
Desi in perioada 20.10.2008-30.03.2009, la efectuarea inregistrarilor contabile au participat concomitent atat firma specializata cat si personalul de la serviciul contabilitate,pentru plata serviciilor externe utilizandu-se fonduri prevazute in bugetul aprobat, totusi, evidenta contabila nu a fot adusa la zi, controlul Curtii de conturi constatand in aprilie 2009, ca evidenta contabila era doar la luna iulie 2008, fapt care a determinat suspendarea auditului sitatiilor financiare anuale incheiate la 31.12.2008 si dispunerea prin decizie refacerea situatiilor financiare aferente anului 2008.

Nerecuperarea prejudiciilor ca urmare a nedispunerii si a neurmaririi de catre aducere a masurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani, conform prevederilor art.64 din Legea 94/1992.

Prin scrisoarea nr.8387/3.08.2009 ICR a confirmat refacerea situatiilor financiare pe anul 2008.

Persoane cu atributii in domeniul in care s-au constatat abateri

Horia Roman Patapievici – presedinte, ordonator principal de credite, care a aprobat referatul ce a stat la baza angajarii de cheltuieli publice pentru servicii de contabilitate prestate de catre o firma specializata
Mircea Mihaies – vicepresedinte, inlocuitor de drept al ordonatorului principal de credite , care a semnat actul aditional nr.1 la contractul 9300/2008
Dan Croitoru – secretar general, inlocuitor de drept al ordonatorului principal de credite, care a semnat contractul de prestari servicii- contabilitate si ordonantarea la plata a cheltuielilor din fonduri bugetare
Stela Pahontu – director financiar contabil, initiator al referatului ce a stat la baza angajarii de cheltuieli publice pentru servicii de contabilitate prestate de catre o firma specializat
Gabriela Toader – sef serviciu contabilitate
Doina Constantinescu – persoana care a acordat viza de control financiar preventiv

Firma angajata – SC Antion Contexpert SRL

Intrucat dupa 6 luni de activitate a SC Antion, evidenta contabila era inca ramasa in urma, la data de 30.04.2009 a fost incheiat contractul nr 4999 cu SC Nativ Invent SRL pentru perioada 4.05.2009- 30.07.2009 avand ca obiect efectuarea de inregistrari contabile pana la nivel de balanta de verificare pentru perioada august-decembrie 2008.
Din verificarea documentelor existente in dosarul achizitiei acestor servicii prezentat echipei de auditori, contractul nr 4999/30.04.2009 cu semnaturile in original avea o valoare de 24.000 lei inclusiv TVA
La verificarea platilor efectuate catre prestator aferente acestui contract, echipei de auditori i s-a prezentat un alt contract cu acelasi numar si data, respectiv 4999/30.04.2009, tot in original, dar cu valoarea 34.000 lei.

H.R. Patapievicia a semnat procesul verbal de constatare cu “obiectii pe care le va transmite Curtii Constitutionae in timpul legal permis de lege”.

Audit Financiar pentru 2009 efectuat in iunie 2010

Decizia nr 8/2010

Se constata:

Nereguli in legatura cu inregistrarea in evidenta contabila a unor operatiuni rezultate urmare derularii Programului Cantemir, astfel:

nu au fost inscrise corect in evidenta contabila avansurile acordate beneficiarilor de finantare nerambursabila fiind inregistrate in mod eronat direct pe cheltuieli, fara a fi anterior justificate cu documente;
a fost inregistrata in mod eronat in contul “Cheltuieli publicatii ICR (reviste)” suma de 23.483,68 lei reprezentand plata transei a doua catre beneficiarul Asociatia VBC;
a fost inregistrata eronat in cadrul programului Cantemir, desi apartinea altui program, suma de 63.054 lei reprezentand cheltuieli de editare pentru un numar special dedicat lui Emil Cioran
Nu in toate cazurile au fost intocmite procese-verbale de receptie a evenimentelor si actiunilor realizate de ICR, desi la acestea au participat si reprezentanti ai institutiei. Astfel:
In cazul evenimentelor organizate la Lisabona si Praga, cu ocazia expozitiei itinerante “Culorile avangardei” au fost efectuate plati in suma totala de 2.063.446,68 lei (circa 480.000 euro cu TVA), reprezentand transportul specializat al unor opere de arta, ocazie cu care fie nu au fost intocmite procese verbale de receptie, care sa confirme desfasurarea expozitiei (Lisabona) si a serviciilor de transport – cu toate ca prin contractul incheiat cu firma prestatoare s-a stipulat dreptul achizitorului de a verifica modul de prestare a serviciilor – fie a fost intocmit doar un proces-verbal care confirma numai transportul tablourilor in siguranta (Praga), document semnat de doi reprezentanti ai ICR, nu si din partea prestatorului.
In devizul justificativ-oferta financiara prestatorul a inscris, iar ICR a acceptat, urmare negocierii dintre parti, elemente de cheltuiala a caror componenta nu a putut fi explicata de catre salariatii institutiei in momentul solicitarii acesteia, astfel:

Transport efectiv (colectare 9 muzee Romania) – 74.720 euro
Transport specializat opere de arta Praga Romania – 65.282 euro
Transport curieri (Portugalia) – 9.100 euro
Transport curieri (Praga) – 7.800 euro
Escorta specializata transport – 2×19.500 euro
Total = 195.902 euro
Aceasta valoare, desi reprezinta aprox. 50% din valoarea totala achitata de catre ICR, nu a putut fi detaliata la solicitarea echipei de control. Aceste sume au fost platite pentru colectarea, ambalarea, asigurarea si transportul unui numar de 66 de tablouri aflate in diverse muzee din Romania, in regim special conformnormelor de transport a obiectelor de arta si tezaur national.

Un aspect similar a fost constatat si in cazul contractului nr.2605/2009, incheiat cu SC Embora SRL in valoare de 68.746,30 euro cu TVA, avand ca obiect prestarea serviciilor de organizare stand expozitional pentru participarea ICR la targurile de carte.
Serviciul contractat a constat in realizarea unui stand de 108 mp, avand urmatoarele caracteristici: panouri cu rama de aluminiu demontabile, pardoseala modulara demontabila, desk si corpuri tip totem demontabile, din materiale mdf,panouri starlight, rame aluminiu,poliplan printat,astfel ca pretul pe mp este de 636,5 euro,peste cel de 400 euromp, cat a reprezentat un mp construit in anul 2009. Mentionam faptul ca in serviciul prestat nu este inclusa si proiectarea standului,pentru care ICR a contractat si platit separat alt furnizor.

In cazul programului Publishing Romania, in cadrul caruia editura ARTEC Impresiones Segovia a publica 7 albume cuprinzand fotografii ale unor obiective de importanta istorica si turistica romaneasca (Delta Dunarii, Manastirea Horezu, Centrul istoric Sighisoara) in valoare totala de 879.772,85 lei
La solicitarea echipei de audit , ICR nu a pus la dispozitie documente de receptie pentru exemplarele albumelor editate (14.000 buc) si ramase la ICR Madrid, ci doar note de intrare-receptie pentru un numar de 105 exemplare intrate in gestiunea ICR Bucuresti.
De mentionat ca pe langa plata mentionata mai sus ICR a achitat dreptuiri de autor in suma neta de 12 euro unui fotograf din cadrul editurii ARTEC Impresiones Segovia pentru utilizarea, reproducerea, expunerea publica si difuzarea unui numar de 63 de fotografii care fac parte din cele 7 albume!

In vederea desfasurarii Programului burse pentru traducatori in formare, in anul 2009, ICR a incheiat un numar de 3 contracte cu SC AMAL Tour srl, obiectul acestora constituindu-l asigurarea transportului (dus-intors) zilnic a bursierilor in timpul saptamanii, din Mogosoaia unde erau cazati, in Bucuresti pentru anumite activitati:

Contractul nr.4995/30.04.2009 in urma caruia a fost emisa factura in valoare de 17,998,64 lei pentru 4.225 km pe ruta Bucuresti-Mogosoaia-Bucuresti in intervalul 1 mai-15 iun 2009
Contractul nr.7238/17.06.2009 in valoare de 5,323 pentru transport in perioada 16 iun-30 iun 2009
Contractul nr.10064/23.09.2009 in valoare de 20,350,66 pe o distanta de 4.700 km in perioada 5.10-5.12.2009
Astfel, au fost decontate sume pentru transportul pe o distanta de 10.175 km pe ruta Bucuresti-Mogosoaia. Considerand o distanta zilnica de 60 km (4 curse dus-intors Buc-Mogosoaia a 15 km), asa cum prevede Regulamentul intern si contractele incheiate, efectuata doar in zilele lucratoare ale intervalelor prevazute in contracte, cat si excursiile consemnate, au rezultat ca s-au platit nejustificat 13.749,63 lei.

Audit financiar pentru 2010, efectuat in mai 2011

Decizia nr.17/2011

Se constata:

Aspecte care exced/nu respecta prevederile Legii nr.356/2003 privind infiintarea, organizarea si functionarea ICR si ale altor acte normative, in legatura cu statutul atribuit functiilor de vicepresedinti ai ICR prin Regulamentul de organizare si functionare, precum si modul de ocupare a finctiilor respective, intrucat:

prin ROF s-a stabilit ca “vicepresedintii sunt numiti si revocati prin ordin de presedintele ICR” care contravine prevederilor Legii nr.356/2003 potrivit carora personalul ICR, cu exceptia presedintelui, se incadreaza pe baza de concurs sau examen

Prin Ordinul presedintelui ICR nr.8/28.01.2005 s-a decis ”incadrarea incepand cu data de 28 ianuarie 2005, a domnului Mircea Mihaies in functia de vicepresedinte ICR”

Prin Ordinul presedintelui ICR nr.10-/14.02.2005 s-a decis “incadrarea incepand cu data de 15 februarie 2005, a doamnei Tania Mihailescu in functia de vicepresedinte ICR”.

Prin Regulamentul de Organizare si functionare, mai exact incepand cu ROF aprobat in sedinta Consiliului de Conducere din data de 15.12.2005 si prin Ordinul presedintelui ICR nr. 184/19.12.2005 precum si prin ROF ulterioare inclusiv cel aprobat in sedinta Cons de Conducere din 25.11.2009 si prin Ordinul pres ICR nr.143/10.12.2009 s-a stabilit ca “Functia de vicepresedinte se asimileaza cu functia de demnitate publica” , in conditiile in care prin Legea nr.356/2003 privind infiintarea, organizarea si functionarea ICR nu se instituie acest statut pentru nicio alta functie in afara celei de Presedinte ICR, care este asimilat functiei de secretar de stat.De altfel, in cuprinsul legii nu exista nicio prevedere referitoare la functia de vicepresedinte ICR si implicit alte atributii sau caracteristici ale acestei functii.
De asemenea, chiar si din cuprinsul HG nr.1581/2003 si HG 247/2007, prin care se stabileste numarul de personal maxim acceptat pentru ICR, reiese faptul ca doar functia de presedinte al ICR este stabilita ca fiind de demnitate publica, fiind folosita sintagma “numarul maxim de posturi pentru ICR este de 200 (ulterior 184), exclusiv demnitarul”.”

Implicatiile financiar-contabile a asimilarii functiilor de vicepresedinte ICR cu functia de demnitate publica sunt urmatoarele:

a)    Suportarea nelegala din bugetul ICR a unor cheltuieli cu locuinta de serviciu si de transport de la locul de munca la domiciliu

In anul 2010 si in anii precedenti, pentru domnul Mircea Mihaies – vicepresedinte ICR au fost suportate in mod nelegal din bugetul ICR cheltuielile cu asigurarea unei locuinte de serviciu precum si cele cu asigurarea transportului dus-intorss din Bucuresti la localitatea de domiciliu (Timisoara), considerandu-se ca acesta este indreptatit la acestea asa cum au dreptul persoanele care ocupa functii de demnitate publica sau asimilate in baza OUG nr.80/2001 si HG 69/2005.

b)    Stabilirea unui nivel al salarizarii aferent functiilor asimilate celor de demnitate publica:

Astfel, salariul de incadrare al functiilor de vicepresedinte ICR a fost stabilit conform legii, la nivelul demnitarilor si anume 5.369 lei.

Cei gasiti raspunzatori pentru aceste masuri nelegale, si anume Horia Roman Patapievici, Tania Mihailescu, Mircea Mihaies si ceilalti functionari de la secretariatul general si departamentul economic au contestat aceasta constatare sustinand ca este perfect legala asimilarea functiilor de vicepresedinte al ICR cu functia de demnitate publica este legala, precum si ca numirea acestora fara concurs sau examen este in concordanta cu prevederile legale. In acest sens au prezentat urmatoarele argumente:

functiile de vicepresedinte ICR “au fost prevazute ca functii de demnitate publica in legile bugetelor de stat ale anilor 2004 si 2005”
aceste prevederi “au fost mentinute si in legile de aprobare a bugetului de stat pentru anii urmatori, pana in prezent”.
Functia de vicepresedinte “a existat dintotdeauna in ROF, inca de la prima varianta a regulamentului, conceputa la infiintarea ICR, in anul 2003, deci anterior preluarii functiei de catre actuala conducere”.

Fata de argumentele prezentate in raspunsurile la Notele de relatii prezentate de persoanele din conducerea ICR, echipa de audit isi mentine constatarea avand in vedere urmatoarele:

misiunea legilor anuale de aprobare a bugetului de stat nu este sa infiinteze demnitati publice sau sa confere calitatea de demnitar public titularilor unor posturi din autoritatile si institutiile publice, ci sa repartizeze sumele necesare functionarii acestora.
In anexele la legile bugetare anuale au fost preluate ca atare niste functii, comunicate de institutiile publice, fara ca MFP sa analizeze legitimitatea unei functii ci doar a urmarit asigurarea resurselor financiare pentru functionarea inst publice respective.

In data de 31.05.2011, ministrul de finante Gheorghe Ialomitanu trimite o adresa presedintelui Curtii de Conturi prin care explica faptul ca MFP nu se poate pronunta asupra functiilor comunicate de conducatorii institutiilor, in speta ICR, dar ca inca din anul 2004 conducerea ICR a fost sesizata cu acest lucru. De asemenea, ministrul PDL al finantelor subliniaza ca si in anul 2011 MFP a recomandat ICR prin adresa 360351/2011 sa initieze demersurile necesare pentru modificarea Legii nr.356/2003, recunoscand practic faptul ca acele functii sunt ilegal asimilate functiilor de demnitate publica.

Bugetul ICR in 2011 a fost de 5.777 mii lei ca si in 2012.
Desi numarul maxim de posturi a ramas constant in toata aceasta perioada, fondul aferent salariilor de baza a crescut in anul 2012 fata de anul 2009 cu cca 30%, de la suma de 3.360 mii lei la suma de 4.345 mii lei. Adica in timp ca tuturor le-au scazut salariile cu 25% si pensiile au fost taiate, conducerea ICR a marit salariile celor angajati cu 30%!!!!

La finele anului 2010, entitatea avea in stoc bunuri in valoare de 3.374.790 lei din care carti si reviste in valoare de 2.317.990 lei. Cea mai mare parte a stocurilor de carti si reviste provin din tirajele editate de ICR in anii precedenti, pentru care s-au cheltuit sume considerabile din fonduri bugetare.s

Astazi am aflat ca ICR are un buget de 750.000 euro pentru actiuni de promovare a Romaniei la Londra cu ocazia Olimpiadei. Stie cineva ce vor promova???

share astă-vară

două libelule împreunate
deasupra râului,
noi doi,
licuriciul de pe verandă,
e primul an în care mi-a fost dat să văd
un licurici- ca în reclamele eco noi doi

 

încă puţin şi intră trenul
prin apă pe şine proaspăt dibuite,
o să aibă şi wireless crapii şi
ştiucile,
să nu ne iluzionăm

 

dacă ai a te fute normal cineva
o să aducă inevitabil prezervative, spermicide,
că e safe, cool şi alte picioare în zid,
să profităm cât nu se rupe coarda

 

pe foarte repede
reclama o s-o ia la vale,
se va vărsa aiuritor pe facebook,
să nu ne iluzionăm,
şi câte like-uri o să
primească fără noi,
share
această vară
Alexandru Petria

Ion Cristofor: “Să nu uităm că trăim într-o ţară în care urechile au ziduri, iar zidurile au urechi”

Jurnalistul şi scriitorul Alexandru Petria a dialogat cu poetul Ion Cristofor despre bilanţuri de carieră, despre vremurile de dinainte de 1989, despre poezia actuală, despre reuşite şi ratări, topuri şi diferenţe de percepţie, despre înţelepciunea partizanatelor oportuniste.

Ne cunoaştem de dinainte de 1989, eram un puţoi de liceu, tu un bărbat cu prestanţă, un poet deja afirmat. Cred că am băut sute de litri de cafea împreună la cafeneaua “Arizona” din Cluj, local care acum nu mai există. Mi-ar face plăcere să povesteşti despre perioada respectivă, Ion Cristofor.

Apropo de faptul că “Arizona” nu mai există, asta e rău. Dar putea să fie şi mai rău, căci între timp au dispărut mulţi dintre cei cu care ne întâlneam la cafea. Nu mai există bizoni şi nici cei care văzură bizoni, cum spunea faimosul poet american. Parafrazez un vers pe care l-am auzit ca elev de liceu, rostit în englezeşte, de un anticar pe nume Alexandru Vlad, admirabilul prozator care lucra pe atunci în anticariatul din centrul Clujului, nu departe de faimoasa cafenea”Arizona”.

Nu mai ştiu ce diferenţă de ani e între noi, dar îmi aduc aminte că aveai, ca elev de liceu, aceeaşi vervă, acelaşi simţ al umorului de acum, dar şi un puternic sentiment al camaraderiei- tot mai rar în ziua de azi. Întrebarea ta îmi aduce aminte de vremurile în care eram tineri şi când ne durea în cot de faptul că fabuloasa “Arizona” era înţesată de turnători, de tot soiul de inşi dispuşi să te tragă de limbă. Ne bucuram că ne întâlneam acolo cu scriitori ca Victor Felea, Ion Oarcăsu, Domiţian Cesereanu, Tudor Dumitru Savu, Ioan Viorel Bădică, Negoiţă Irimie, Alexandru Vlad, Ion Mureşan, Dan Damaschin, Radu Mareş, Vasile Sălăjan, Diana Adamek, Mariana Bojan, Virgil Stanciu, Constantin Zărnescu, Vasile Crişan, Teofil Răchiţeanu, Ion Antoniu şi mulţi, mulţi alţii.

“Arizona” nu era frecventată doar de scriitori şi de numeroşi delatori. Veneau şi mulţi artişti plastici sau actori. Cu o oră înainte de a fi împuşcaţi, am stat cu Călin Nemeş şi cu Lucian Matiş la aceeaşi masă. Am băut o cafea. L-am ascultat pe Călin Nemeş recitând, splendid, Doina lui Mihai Eminescu. M-a întrebat, foarte politicos, dacă nu dau un cognac la un restaurant din apropierea cofetăriei “Carpaţi”. Nu sunt un zgârcit, dar atunci, doar Dumnezeu ştie de ce, am refuzat să fac cinste. Dacă mergeam, eram cu ei în bătaia puştii. I-am părăsit la colţul Librăriei Universităţii. Simţeam ceva plutind în aer, deşi trupele încă nu se instalaseră lângă restaurantul „Continental”. Ajuns acasă, am dat un telefon la redacţia revistei Tribuna. Mi-a răspuns, foarte agitat, poetul Ion Arcaş, care mi-a spus în două cuvine ce se întâmplase jos în stradă. Între timp, a lăsat telefonul din mână pentru a o înjura de mamă pe o celebră activistă locală de partid, care se agita de soarta odraslei sale. Cred că fiul tovarăşei şi tovarăşa sunt bine mersi. Nu m-aş mira să fi ajuns mari liberali sau democraţi, oricum capitalişti autentici… Între timp, poetul Ion Arcaş s-a urcat la ceruri, cum stă bine unui poet. Dacă aş fi fost patron sau aş fi avut puterea să fac aşa ceva, aş fi scris pe peretele din dreapta al cafenelei, următoarele: Aici a băut o cafea şi a recitat Doina, de Mihai Eminescu, actorul Călin Nemeş înainte de a le striga idioţilor, îmbrăcaţi în haină militară, “Trageţi, am o singură inimă!’’ “Arizona” era un fel de sediu secundar al revistei Tribuna, după cum, într-o vreme, a fost al Echinoxului. Îmi amintesc cum după şedinţele de redacţie de la Echinox veneam la cafenea cu Ioan Moldovan, Virgil Podoabă, Ştefan Borbely, Ion Simuţ, Radu G. Ţeposu, Ioan Groşan, Ion Vartic, Marian Papahagi, Al. Cistelecan, Nicolae Oprea, Gheorghe Perian, Aurel Pantea, Mircea Petean şi alţii. Uneori, mai rar, eram însoţiţi de magistrul şi directorul nostru, tânărul erudit Ion Pop, un om care a fost providenţial pentru generaţia noastră. În vremurile pe care le evoci, “Arizona” a fost o şcoală mai puţin convenţională, în care elevii şi studenţii se întâlneau cu colegii lor (uneori chiulind de la cursuri) pentru a discuta, la o cafea şi la o ţigară, despre tot ce mişcă-n lună şi-n stele. De de la filosofie, poezie sau politică la bancuri cu Bulă sau cu nea Nicu, orice subiect era potrivit pentru această mică, neconvenţională Acropole a tinereţii noastre. Ioan Alexandru şi Ion Papuc au trecut şi ei prin “Arizona”, erau prezenţi în memoria nescrisă a cafenelei. La un moment dat, am vrut să alcătuiesc o antologie cu poemele, eseurile şi prozele ce evocă viaţa acestei fabuloase cafenele, pe care Clujul nu a ştiut să o conserve, să o ocrotească. Nu e singurul lucru care se duce de râpă în acest oraş în care dispar statui şi plăci comemorative. Sculptorul Ilarion Voinea, unul din studenţii acestei şcoli de hoinăreală care a fost “Arizona”, mi-a semnalat deunăzi faptul că din Cimitirul Central s-au furat busturile de bronz ale lui Marian Papahagi şi C.Daicoviciu. Tot din acel loc, o eroină ca Smaranda Brăescu (una din mândriile neamului românesc) e scoasă afară din groapă. Din Israel, mi se semnalează că şi monumentul funerar al lui Henri Jacquier a făcut paşi. Sigur, unii dintre noi nici măcar nu au auzit de Henri Jacquier, iar pe alţii nu-i doare de acest franţuz care a venit la Cluj să educe atâtea şi atâtea generaţii de dascăli, sfârşind prin a scrie româneşte. E limpede, românii nu ştiu să se îngrijească de memoria lor culturală. Mai nou, Casa de Cultură e scoasă afară, în stradă, de o fantomatică asociaţie a patronilor, calfelor şi meseriaşilor, care se declară a descinde direct din Burebista, Traian şi Attila. Iar scriitorii tac, iar justiţia e oarbă… Aşa că dispariţia unei cafenele nu mai îndoliază pe nimeni în lumea celor porniţi să facă avere cu orice preţ, dintre care preţul demagogiei politice e cel mai inocent.

Ceva inevitabil- de ce scrii?

Ce dracu’ aş putea face în schimb? Dacă nu aş scrie aş trage cu puşca şi nu ştiu pe cine aş nimeri. Folosesc cuvinte cum alţii folosesc gloanţe sau grenade. Ţinţa sunt eu însumi sau umbra mea. La bordel nu mă duc, la restaurant nu mă duc, Arizona s-a desfiinţat. Nevastă nu am, iar muzele sunt în putere şi se descurcă singure. Trebuie să-mi umplu timpul liber cu ceva. Scriu, altfel aş apuca-o razna. Dacă aş avea o grădină cu melci, ca tine, probabil că aş scrie şi eu poeme erotice.

Personal, nu empatizez cu scriitorii care fac urechea şută la ce se întâmplă în societate…

Să nu uităm, dragă prietene, că trăim într-o ţară în care urechile au ziduri, iar zidurile au urechi. Pe de altă parte, numărul turnătorilor a crescut mult faţă de vremurile în care ne beam noi cafeaua la “Arizona”, uneori la o masă cu securiştii şi turnătorii. Am scris de altfel un poem pe această temă, tradus în 1989 în La Nouvelle Revue française. Atunci se turna la Securitate, acum se toarnă la partid. Astăzi, aceşti mâncători de rahat, aceste lepre trec de la un partid la altul, cu o frenezie şi o viteză pe care le depăşesc doar cameleonii doctrinari, traseiştii politici. În paranteză fie spus, cred că nu există o ţară în care să prolifereze atâţia urechişti ca la noi, capabili să toarne în schimbul unei cepe degerate. Motivul e simplu: psihologia românului e atavic marcată de sindromul “să moară şi capra vecinului”. Turnătoria a ajuns la noi un veritabil drog naţional, un specific folcloric. Urechiştii de azi au ajuns să concureze microfoanele lui nea Nicuşor cu mult succes. Ca pe vremea lui Caligula, rămâne să mai dotăm statuile cu ochi care să spioneze.
Sigur, scriitorul român a rămas cu frica în oase încă din vremea dictaturii comuniste. El este mereu pe linie, portocaliu când puterea e portocalie, roşu ca focul când puterea e roşie. Apoi, să nu uităm că bietul scriitor român e de cele mai multe ori bugetar. Or, ca funcţionar al statului trebuie să-ţi ţii capul la cutie şi să votezi întotdeauna, plin de entuziasm, cu partidul aflat la putere, cu oamenii instalaţi în fruntea bucatelor. Când eşti poet şi moşier, da, atunci poţi rosti, cu oarecare curaj, adevărul. Nu e sigur că aşa se va întâmpla în cazul moşierului căci în toate epocile adevărul a fost o marfă proastă. Spune adevărul şi adevărul te va face liber, susţine Biblia. Atâta doar că la noi dacă spui adevărul, şeful te va pune pe liber. Vezi cazul unui Liviu Ioan Stoiciu, unul dintre puţinii scriitori de atitudine de la noi. Când eşti redactor la o revistă literară care depinde de stipendiile unui minister sau ale unei primării, eşti, omeneşte, tentat să te ascunzi după cireş. Chiar dacă în lume se petrec lucruri sinistre, scriitorul român nu coboară din balonul său (vopsit mereu în culoarea politică la modă). Pe vremea comunismului erau încurajate, printr-o perfectă tehnică a manipulării, onirismele, textualismele etc. Orice curent artistic era bun, cu excepţia realismului şi a unei literaturi a prezentului. Atunci ţi se băga pumnul în gură, acum eşti încurajat să vorbeşti şi să scrii tot timpul, pe Facebook, pe mail, pe telefon, în presa electronică. Rezultatul este acelaşi. Suntem în etapa postheliadescă a culturii române:”Scrieţi, băieti, scrieţi orice! Noi furăm liniştiţi”. Prin mijloace mult mai puternice decât altădată, scriitorul e marginalizat sistematic. El nu a fost redus cu totul la tăcere, căci nici un regim democratic nu-şi permite o asemenea eroare, să renunţe la un element decorativ important. Nu dă bine să spui că sufoci cultura. Din păcate, scriitorul de azi, ca tot românul în general, nu are dezvoltat un simţ comunitar prea puternic. Egoist, preferă să-şi vadă de poeziile lui chiar dacă îi fuge pământul de sub picioare. Un sfert din pământul României nu mai e deja românesc, dar nu am văzut încă scriitori (că agronomii şi veterinarii au intrat în politică, li se aduc pepenii acasă…) care să reacţioneze în faţa acestei situaţii tragice. Românii îşi iau lumea în cap, visează să emigreze în masă, iar unele animale politice văd în această tragedie un semn al libertăţii şi democraţiei. Toată afacerea de la Roşia Montană este o crimă la scară naţională. Cu excepţia unora, puţini, scriitorii tac ca rahatul în iarbă, îşi văd de poemele lor erotice, de bursele lor, de slujba lor de bugetari. Constat că unii dintre confraţi sunt entuziaşti propagandişti ai acestui jaf fără pereche în toată istoria modernă a României. E o dramă naţională, iar scriitorii ignoră că sunt personaje, ei şi urmaşii lor, într-o piesă în care se taie capete. Asistăm impasibili cum în faţa noastră se desfăşoară o ” noapte a cuţitelor lungi”, într-o epocă a răzbunării, a reglării de conturi, ca în filmele cu mafioţi. Scriitorii tac mâlc sau practică partizanate oportuniste. Să fie acesta un semn de înţelepciune? Am îndoielile mele.

Ai împlinit anul acesta 60 de ani. Nu ştiu cum să spun, ca să nu repet chestia cu “ora bilanţului”, care mă exasperează, dar acolo vreau să bat. Eşti mulţumit? Vorbeşte-mi şi despre tine ca om.

Vrei, nu vrei, când ajungi la o vârstă rotundă îţi faci un bilanţ. Rezultatul e îngrozitor. Am scris prea mult, am publicat prea mult. Sunt, indiscutabil, un ratat destul de reuşit, căruia, vorba lui Ioanichie Olteanu, tânărul baladist din Cercul Literar de la Sibiu, ” în nici o branşă nu (m)i-a mers cu spor / nici în poezie, nici în amor”. Sunt versuri din Balada ratatului, pe care le recitam adeseori în compania poetului Vasile Crişan, pe vremea în care ne beam cafeaua la “Arizona”. O, anotimpuri, o castele…Acum, să-ţi răspund şi la întrebare. Dacă la 60 de ani eşti sănătos, dacă neamţul ăla pe nume Alzheimer nu-ţi dă târcoale, dacă oasele îţi mai permit să-ţi întorci capul după femei (care,culmea, sunt tot mai tinere şi tot mai frumoase), de ce să fii trist? Viaţa e un provizorat frumos, iar Dumnezeu ne-a hărăzit vremuri în care nu avem timp să ne plictisim.

În muzică au fost şi sunt în vogă topurile. Fiindcă nu e o limitare de spaţiu, te rog să propui un TOP 10 al poemelor tale. Ai de unde…

Nu prea cred în topuri, nu mai sunt la vârsta când ascultam cu prietenii din liceu topurile muzicale de la Europa Liberă. Era o muzică intens bruiată, vocea lui Cornel Chiriac abia se mai auzea dintre ţiuiturile şi zgomotele bruiajului, dar noi exultam ca şi cum l-am fi auzit în direct pe Mozart sau Beethoven. Nu cred prea mult nici în jurii, nici în instituţia premiilor literare. Juriile stabilesc clasamente într-un domeniu în care clasamentele nu-şi au locul. Căci Eminescu nu se compară cu Bacovia sau cu Minulescu, au fiecare locul lor în “tabloul” elementelor artistice. Topurile sunt, desigur, utile, cartea e şi ea o marfă ce trebuie promovată şi vândută, dar asta nu are de-a face neapărat cu valoarea. Oricum, în prea mică măsură. Apoi, la vârsta mea nu mă mai îmbăt cu apă rece. Nu sunt nici atât de ipocrit încât să refuz premii, cum văd că se practică. În fond, şi refuzul face parte dintr-o tehnică a publicităţii. Nu aş fi capabil acum să fac o listă cu cele mai bune zece poeme ale mele. Mă întreb, sincer, dacă am scris zece poeme excepţionale, căci unii au rămas în istoria literaturii doar datorită unui sonet. Mi-ar fi mult mai uşor să fac una cu cele mai slabe. Dacă aş face totuşi o ierarhie, aş ţine cont de părerea unor critici precum Nicolae Steindhardt care, comentând un poem al meu, a pronunţat cuvântul “capodoperă”. E un verdict strivitor, cum aş putea să nu ţin cont de opinia marelui critic şi monah de la Rohia? Şi totuşi, nu cred că poemul lăudat de N. Steinhardt, Poem de dragoste, ar fi selectat printre primele zece poeme scrise de mine. Ar fi greu să aleg din cărţile mele mai vechi, însă mi-ar fi mult mai uşor să aleg din volumul aflat în pregătire, Flautul şi pălăria. Ştii prea bine, ultima femeie de care te îndrăgosteşti e cea mai frumoasă. După cum cel mai bun poem e cel pe care-l vei scrie mâine.

Încă o provocare- ce ai vrea să apară în dicţionarele literare despre scriitorul Ion Cristofor? Nu fi modest…! Ştiu că ai lucrat la “Dicționarul scriitorilor români” coordonat de Mircea Zaciu, aşa că te pricepi…

Dacă n-aş fi modest, ţi-aş răspunde cam aşa. Aş dori ca în dreptul numelui meu să se scrie: Ion Cristofor, laureat al Premiului Nobel pentru Poezie. Dacă aş fi modest aş adăuga, la cele de mai sus, şi următoarele: “atribuirea premiului a fost contestată mai ales de confraţii români”. După câte vezi, căldura e mare, iar imaginaţia lucrează din plin. De ce să nu visăm, de ce să nu glumim? Parafrazându-l pe Caragiale, te-aş întreba dacă ţi se pare prea mult, căci mie nu mi se pare.
Dar dacă tot îmi pui o astfel de întrebare, neaşteptată, îţi spun sincer că nu-mi doresc nimic de la dicţionare, eventual să-mi înregistreze moartea cât mai târziu. Până atunci, mă rog la Dumnezeul literaturii să-mi dea mai mult talent, mai multă sănătate, mai multă bunăvoinţă, mai multă înţelegere şi fraternitate faţă de colegii de condei, mai multă încredere în puterea poeziei de a convinge şi de a ne face mai buni. Inclusiv pe poetul care sunt. În ce mă priveşte, indiferent la ce vor scrie dicţionarele, mă străduiesc, zi de zi, să devin Ion Cristofor. Din păcate, nu reuşesc întotdeauna.

Text apărut pe Agenţia de Carte http://www.agentiadecarte.ro/2012/07/sa-nu-uitam-ca-traim-intr-o-tara-in-care-urechile-au-ziduri-iar-zidurile-au-urechi/

 

„Medi, cu ochiul sticlos” al lui Marius Ghilezan

Vă anunţ cu deosebită plăcere o apariţie editorială- „Medi, cu ochiul sticlos”, un volum de poeme al scriitorului Marius Ghilezan, la editura „Brumar”. Ca să vă incit la lectură, transcriu câteva poezii mai jos. Felicitări, Marius! (A.P.)

Medi şi puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos
şi clonţul ei mare cât veacul,

trăncăneşte despre moarte şi viaţă,
puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Deşertăciune şi vânt în miezul din vânt,
întunericul se cuibărea în inima întunericului
şi plinul era descojit de culoare şi umbră.
Dar ce a fost mai întâi?

Haosul a zămislit lumea
(continuă înţeleapta
Clănţănitoare ce depăşise de mult borna mileniului)

A apărut creaţia, căldura, dragostea, repetă ea,
ca o predică de amvon.
Dar ce ştim noi, tinere cu aspenger, ce a fost de dinaintea zeilor?
Se spune că viaţa,
dar dincolo de poartă?

Era particula lui Dumnezeu. Dar dinainte de Zeu?

Incantaţie

Prea departe cânturi, ne-nţelese taine

nici cu atâta beznă, Spiritul suprem,

prin căderi în sine, dezbărat de haine,

totul străluceşte, până la extrem.

Sus, o curioasă lume călătoare,

cam prea mulţi se-avântă-n buza avalanşei,

cu  naivitate, clar năucitoare,

prea mult vis îi mână-n Himalaya transei.

Iar prea înţeleptul, despovărat de păr,

trage după sine primii nesosiţi,

cu presupuneri fade şi poftele-n răspăr,

virtutea-i sus în munte, rog nu obosiţi!

Elefant la bloc

De dragul Savanei

mi-am luat un elefant

şi l-am urcat în apartament

pe scara de bloc

a distrus totul în casă

trebuie să-l vinzi,

îmi zise un prieten,

dacă te vaiţi

nu-l mai dai nici la preţ de porţelan.

Mă luă cu fiori,

am scos mobila

şi am deschis circul la etaj

în cartierul în care

locuiam singur.

De ce nu iubim leopardul?

Nu iubim decât ceea ce îmblânzim

îmblânzim selectiv

doar vietăţile care ne ling

ne plac fiarele cu dinţii piliţi

suntem prea firavi să iubim leopardul.

Colţ de Rai

Din Luzonul orhideelor saprofite

am cules seminţia veşniciei

Ecuatorul sfârtecat de liane

amăgind gândul revederii

mi-am durat un colţ de Rai

departe de uscatele frunze din cărţi

aud ropotul apei

ţipătul ploii dezlanţuite

şi foşnetul eucaliptului

văd flamingo şi aud “Dahil sa iyo”.

De ce-am plecat?

şi mai tai din lista cărnoasă

la adăpostul brusturelui

aşa mi-am amintit noaptea cu Marjorie

fredonând tagalog şi mâncând mango

era o altfel de Ammely

sclipea în umbra astrelor

uitasem să spun

patul era din accacia

regal înflorit.

Supravieţuiesc Paradisului.

Marius Ghilezan

Puteţi achiziţiona cartea de aici http://www.bookiseala.ro/marius-ghilezan-medi-cu-ochiul-sticlos/78271.html

Da

În Literatorul

Mi-a apărut un grupaj de poeme în ultimul număr al Literatorului… Aici e pdf-ul LITERATORUL_Ex4_refacut-1

Ce-i doresc lui Băsescu

Alexandru Petria tradus de Pere Bessó

Querido Andrei: Dos poemas de un poeta rumano, Alexandru Petria, cuyos poemas acabo de leer en su blog (crítica y creación). Me ha interesado –y mucho- que esté trabajando poéticamente la realidad a la que nos aboca facebook, una de las redes sociales de mayor enganche o adicción. Una realidad que el poeta trata de manera crítica en el poema Rezonabil, con un motivo actualísimo las relaciones afectivas o afectivosexuales a través de la virtualidad del juego del chat y la pantalla. Y que insiste en el poema Dâre, un texto a caballo de la ironía burlesca en que el autor nos sumerge para acabar con un punto de tristeza.

Alexandru Petria (Dej, condado de Cluj, 1968). Debut como periodista y poético en Tribuna (1983). Estudios interrumpidos de psicosociología. Ha publicado: Neguţătorul de arome [El negociador de aromas] (1991, poemas); 33 de poeme [33 poemas] (1992) y “La ce bun poeţii…” [Qué buenos poetas…] (colectivo, entrevistas). En 2010 aparece la novela Zilele mele cu Renata [Mis días con Renata], editura Tritonic. Colaboraciones esporádicas en las principales revistas del país. Desde 1989: jefe de la Comisión para los abusos y derechos de las personas en el municipio de Dej; intermediario junto a Radu Săplăcan y Zorin Diaconescu, en el semanario dejeano Gazeta someşeană; candidato de ‘Mişcării Ecologiste din România’ [Movimiento Ecologista de Rumanía] en la Cámara de Diputados-1992; redactor de investigación, entre 1992-1994, la revista bucarestina Zig-Zag. Entre 1992-1996 vive en Bucarest. En 1994-1995, periodista de investigación en el diario Cotidianul; En 1995-1996, redactor-jefe del semanario bucarestià para comerciantes Hermes y redactor del semanario Partener publicado por el trust România Azi. Tras regresar a Ardeal ha sido redactor jefe del semanario Monitorul de Someş; más tarde, en 2000, ha fundado su propia publicación mensual Realitatatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla, de la que actualmente es director.

 

REZONABIL 

 

m-ai articulat cu reteveiul unui citat din karl popper:
“Dacă vrei o păpuşă, cumpăr-o…
Dacă vrei o curvă, plăteşte-o…
Dar dacă vrei o femeie, iubeşte-o şi respect-o”

oho. dar nu eşti nici curvă
nici papuşă
şi nici femeie
ca o fântână cu apă rece
eşti la fel ca pingunii
cu aripi
şi fără zbor

oho. spun adio chipului tău de pe facebook
coma cotidiană
împlineşte un exil rezonabil

 

RAONABLE

 

m’has articulat amb l’ascla d’una cita de karl popper:
“Si vols una nina, compra-la…
Si vols una puta, paga-te-la…
Però si vols una dóna, estima-la i respecta-la”

ai las. però no ets cap puta
ni nina
ni dona
com una font d’aigua freda
ets igual com els pingüins
amb ales
i sense vol

ai las. spun adéu al teu rostre de facebook
el coma quotidià
emplena un exili raonable

   

RAONABLE

 

me articulaste con la astilla de una cita de karl popper:
“Si quieres una muñeca, cómprala…
Si quieres una puta, págatela…
Pero si quieres una mujer, ámala y respétala”

ah. pero no eres una puta
ni una muñeca
ni una mujer
como una fuente de agua fría
eres igual que los pingüinos
con alas
y sin vuelo

ah. digo adiós a tu rostro de facebook
el coma cotidiano
cumple un exilio razonable

 

*** 

DÂRE

 

le-am pus pozele pe facebook
pe ridicăturile de fân de lângă fereastra de la baie
au căutat după ploaie soarele
asemeni cardiacilor pilula de nitroglicerină
au primit zeci de like-uri
au avut povestea lor
melcii mei de anul trecut
povestea lor
are timp şi tristeţe
pe facebook

TRACES

 

les he posades, les fotos, al facebook
en les raduncles de fenc de vora la finestra del bany
han buscat després de la pluja el sol
com els cardiacs la píndola de nitroglicerina
han rebut disenes de m’agrada
han tingut les seues històries
els meus caragols de l’any passat
la seua història
té el seu temps i tristeses
al facebook

     

HUELLAS

 

Puse las fotos, en el facebook
en las raicillas de heno junto a la ventana del baño
buscaron después de la lluvia el sol
com los cardíacos la píldora de nitroglicerina
recibieron decenas de me gusta
tuvieron su historia
mis caracoles del año pasado
su historia
tiene su tiempo y tristezas
en el facebook

Sursa http://barometrubasarabean.blogspot.ro/2012/07/alexandru-petria-tradus-de-pere-besso.html

blocat pe facebook pentru obcenitate

cu cateva minute in urma, am fost blocat pe facebook 7 zile pentru o fotografie considerata obscena… va las sa hotarati dumneavoastra daca este o tampenie sinistra sau nu..

Doi în unu în Tribuna

În ultimul număr al publicaţiei culturale clujene „Tribuna” a apărut o amplă cronică la „Deania neagră”, pe o pagină, semnată de scriitorul Dorin Mureşan. Coincidenţă sau nu, n-am habar, dar sigur e plăcută- pe o altă pagină am un grupaj de poeme.