Vă anunţ cu deosebită plăcere o apariţie editorială- „Medi, cu ochiul sticlos”, un volum de poeme al scriitorului Marius Ghilezan, la editura „Brumar”. Ca să vă incit la lectură, transcriu câteva poezii mai jos. Felicitări, Marius! (A.P.)
Medi şi puiul de lăstun
Medi, cu ochiul sticlos
şi clonţul ei mare cât veacul,
trăncăneşte despre moarte şi viaţă,
puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.
Deşertăciune şi vânt în miezul din vânt,
întunericul se cuibărea în inima întunericului
şi plinul era descojit de culoare şi umbră.
Dar ce a fost mai întâi?
Haosul a zămislit lumea
(continuă înţeleapta
Clănţănitoare ce depăşise de mult borna mileniului)
A apărut creaţia, căldura, dragostea, repetă ea,
ca o predică de amvon.
Dar ce ştim noi, tinere cu aspenger, ce a fost de dinaintea zeilor?
Se spune că viaţa,
dar dincolo de poartă?
Era particula lui Dumnezeu. Dar dinainte de Zeu?
Incantaţie
Prea departe cânturi, ne-nţelese taine
nici cu atâta beznă, Spiritul suprem,
prin căderi în sine, dezbărat de haine,
totul străluceşte, până la extrem.
Sus, o curioasă lume călătoare,
cam prea mulţi se-avântă-n buza avalanşei,
cu naivitate, clar năucitoare,
prea mult vis îi mână-n Himalaya transei.
Iar prea înţeleptul, despovărat de păr,
trage după sine primii nesosiţi,
cu presupuneri fade şi poftele-n răspăr,
virtutea-i sus în munte, rog nu obosiţi!
Elefant la bloc
De dragul Savanei
mi-am luat un elefant
şi l-am urcat în apartament
pe scara de bloc
a distrus totul în casă
trebuie să-l vinzi,
îmi zise un prieten,
dacă te vaiţi
nu-l mai dai nici la preţ de porţelan.
Mă luă cu fiori,
am scos mobila
şi am deschis circul la etaj
în cartierul în care
locuiam singur.
De ce nu iubim leopardul?
Nu iubim decât ceea ce îmblânzim
îmblânzim selectiv
doar vietăţile care ne ling
ne plac fiarele cu dinţii piliţi
suntem prea firavi să iubim leopardul.
Colţ de Rai
Din Luzonul orhideelor saprofite
am cules seminţia veşniciei
Ecuatorul sfârtecat de liane
amăgind gândul revederii
mi-am durat un colţ de Rai
departe de uscatele frunze din cărţi
aud ropotul apei
ţipătul ploii dezlanţuite
şi foşnetul eucaliptului
văd flamingo şi aud “Dahil sa iyo”.
De ce-am plecat?
şi mai tai din lista cărnoasă
la adăpostul brusturelui
aşa mi-am amintit noaptea cu Marjorie
fredonând tagalog şi mâncând mango
era o altfel de Ammely
sclipea în umbra astrelor
uitasem să spun
patul era din accacia
regal înflorit.
Supravieţuiesc Paradisului.
Marius Ghilezan
Puteţi achiziţiona cartea de aici http://www.bookiseala.ro/marius-ghilezan-medi-cu-ochiul-sticlos/78271.html
Alexandru Petria 