Patru poeme de-al mele traduse în catalană de Pere Bessó

în aşteptare

prăpastia ta să astupe prăpastia mea
vroiam

după săptămâni
mi-ai scris pe mail:
„nu vei şti niciodată
dacă te iubesc sau nu”

napoleon n-a spus degeaba
„toate femeile sunt curve, în afară de mama şi de sor-mea!
dar să nu uităm că şi ele sunt femei!”,
reparaţiile capitale
ridică o rugă în aşteptare
Alexandru Petria

en l’espera

que el teu buit tapara el meu buit
volia

després d’una setmana
m’escrivires per mail:
„mai no sabràs
si t’estime o no”

napoleó no digué de bades
“totes les dones són putes, llevat de la mare i la meua germana,
però no cal oblidar que són dones!”,
les reparacions capitals
eleven una pregària en l’espera

click

spaima de bărbaţi în care te culcai şi trezeai,
oglindă cu tentacule

dragostea- o uşă
peste o uşă
peste încă o uşă
închisă

eram în tine
în loc de penis cu o umbră

click

por d’adult amb què et gitaves i et despertaves,
espill amb tentacles

l’amor- una porta
damunt d’una porta
damunt encara d’una porta
tancada

era en tu
en comptes de penis amb una ombra

n-am cu ce mă lăuda

n-am cu ce mă lăuda
şi dacă încercaţi
e pe riscul vostru,
cam cu toate sunt,
ca şi stomacul crocodilului; păcate, defecte…

am şi ucis cu premeditare-
speranţele în mine, cinci pisoi negri
lângă un pârâiaş
la ţară

consumaţi-mă cum sunt,
termenul de valabilitate este incert

n-am lins încă unde am scuipat,
nu mi-am futut mama

no tinc de què vantar-me

no tinc de què lloar-me
i si ho proveu
és al vostre risc,
sobretot sóc
com l’estómac del cocodril; pecats, defectes…

he mort amb premeditació
les esperances en mi, cinc gats negres
a la vora d’un rierol
del país

consumiu-me com sóc,
el termini de garantia és incert

no he llepat encara on escopí,
no he fotut la mare

ploaia

şi ploaia e un alt chip de-al tău,
un cadou

ca atunci când îmbraci ultima
tanga cumpărată şi
aştepţi ce o să zic.

recunosc că asteptarea e un prizonierat plăcut
cum mă ţii, cum te ţin.

din orizontul meu şi norii-s în tine
femeie care mă îngădui
şi nu deschid umbrela

pluja

la pluja és una altra cara de tu,
un regal

com quan et poses l’última
tanga comprada i
esperes que diga la meua.

reconec que l’espera és una captivitat plaentera
com em tens, com et tinc.

del meu horitzó i els núvols en tu
dona que accepte
i no òbric el paraigües

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: