Archive for septembrie 7th, 2012

septembrie 7, 2012

trei poeme de-ale mele traduse în catalană

Traducere în catalană de Pere Bessó

llet

enamorada de la intimitat del somni sembla que
marxes amb els ulls tancats
com jo els he tancats quan
he begut la llet que he munyit de la cabra fins i tot en
la seua campana,
jo tenia una fam terrible llavors en la plana desplomada de calor,
ets tan bonica com jo ho era, de fadrí astut,
i fa el mateix calor,
i sospite que tens fam,
i crec
que tractes de deixar-me,
només que
mai no sentí
que un somni donara llet

lapte

îndrăgostită de intimitatea visului parcă
mergi cu ochii închişi
cum am închis ochii când
am băut laptele pe care i l-am muls caprei chiar în
clopotul ei,
mi-era teribil de foame atunci pe câmpia rostogolită de căldură,
eşti frumoasă cât eram atunci de puştan penibil,
şi e la fel de cald,
şi bănuiesc că ţi-e foame,
şi cred
că încerci să mă părăseşti,
numai că
n-am auzit
vis să dea lapte

ombra redona

ets l’aire de la bomba,
l’oli viscós dels engalzaments,
m’embrutes les mans,
amor,
l’ànima,
els hams de pesca i àncora barca pneumàtica trau
el meu riu de dona sincerament,
et visc amb una ombra
més redona

umbră rotundă

eşti aerul din pompă,
uleiul vâscos al îmbinărilor,
mă mânjeşti pe mâini
iubito,
pe suflet,
cârligele de pescuit şi ancora

barca pneumatică trage
râul meu de femeie

sincer, te trăiesc cu o umbră
mai rotundă

el que ha quedat

dóna’m el teu embenat,
pren el meu embenat,
fins i tot les tires de pell, el cel esquerdat, l’estómac i el cor,
t’estime fins a les dues cares de la fulla del bisturí,
me’l tornes fins a la fulla, molt més profund,
caminem en els pensaments amb peus i braços
de goma,
no hem cremat la roba vella,
ni la cremarem,
ens banyem en la nit,
pregona,
amb venciments vitaminitats.

ce a rămas

dă-mi pansamentul tău,
ia pansamentul meu,
petice chiar şi pe cerul crăpat, pe stomac şi inimă,
te iubesc până la prăselele bisturiului,
mi-o întorci până la prasele, cât mai adânc,
umblăm în gânduri cu picioarele şi braţele de gumă,
nu ne-am ars hainele vechi,
n-o să le ardem,
ne îmbăiem în noapte,
adânc,
cu scadenţe vitaminizate
Alexandru Petria