Ar putea să se numească Mircea Cărtărescu

O curvă talentată se regulează selectiv, inclusiv cu politicieni. Cu timpul, prinde drag de aceștia, nu-și imaginează răsăritul și apusul soarelui în absența lor. I se lipesc banii de cont asemeni purecilor de câine, e cunoscută, merge la petreceri, e cineva. Numai că, na, peste țară au dat niște alegeri, clientela truditoarei noastre nu mai e la putere, le-a pierit cheful de escapade în patul ei larg, ca umilința șefilor de la Patriarhie. Noii veniți strâmbă din nas când o zăresc. Doar știu ce oral performa cu adversarii, cât de vocal mima orgasmul, cât le lăuda potența. Văzându-se fără mușterii politicieni, banii intră la apă, femeia începe să se victimizeze în dreapta și-n stânga, își smulge părul din cap. Mai că plânge. Se oprește la concluzia ca țara n-o merită. Extraordinarele-i abilități n-au cum să fie deslușite de mocofani. Curva ar putea să se numească Mircea Cărtărescu.

3 comentarii to “Ar putea să se numească Mircea Cărtărescu”

  1. Mircea Cartarescu a impins demitizarile departe, netinând seama, când a inceput Orbitorul si gazetaria, de românii din jurul României, unde Eminescu si Stefan cel Mare erau simboluri care coagulau efortul civic si politic al luptei pentru supravietuirea identitatii. Si s-a pomenit el insusi „demitizat“. Dar CUM? Exploatându-se nivelul de vidanja al vietii noastre intelectuale. In primul rând, dezastrul ca au bani sa cumpere carti mai mult necititorii! Combatând ideea neferice de a-l ataca pe Stefan cel Mare prin formula „Nu-i de mirare ca toti moldovenii de azi ii seamana ca doua picaturi de apa: pitici, peltici si degraba varsatori de sânge nevinovat.“ din Orbitor 3, am avut surpriza ca multi fani n-au ajuns cu lectura la pagina 420! In al doilea rând, dealtfel legat tot de necitire, mitul cartarescian a fost lovit prin recursul la citatul decontextualizat: supramediatizatul enunt cu Regina Angliei nu apartine nici macar Autorului textului, ci unui tortionar securist de la Jilava (Orbitor 3, p241). In al treilea rând, si-a aratat rânjetul invidia/ura nechezolilor care au acceptat si savurat flagelarea. In realitate, Mircea Cartarescu nu s-a impus in Weltliteratur prin ICR, ci prin valoarea textului dincolo de regretabilele derapaje spre postromânism. Altminteri, ICR e doar o picatura intr-un ocean, candidatii Nobel sprijinindu-se oriunde in lume cu INTREAGA forta a statului.

  2. Te înşeli, clientela e la putere. Sau ţi se pare că e altă putere?:mrgreen:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: