Un extraterestru ajunge pe Terra.
Se stabilește o punte de comunicare, un sistem de traducere a cuvintelor, a ideilor.
Extraterestul ne livrează tehnologii pe care nici n-am îndrăznit să le visăm, noi îi furnizăm informații despre viața și societatea umană.
Vorbind despre resursele naturale, de pământuri, întâlnindu-se cu reprezentanții firmelor care le dețin, cu proprietarii, extraterestrul e din ce în ce mai nedumerit. Și întreabă, la un moment dat, intrigat, dacă cei cu care a discutat au creat artificial planeta, cu petrolul ei, cu gazele, cu uraniul, câmpurile semănate cu grâu. Dacă, în definitiv, Terra e construcția exclusivă a acestora, un produs al efortului brațelor și minții lor, un soi de imensă și neobișnuită navă spațială. A sosit momentul să fim noi nelămuriți, cu fețele alungite de perplexitate. Explicăm, dar el nu înțelege.
– Cum să fii stăpân pe o bucată din planetă, când nu ai făcut-o tu, iar semenii, oameni ca tine, să nu aibă drepturi pe locul respectiv?, insistă.
Nu s-a găsit nimeni să ofere un răspuns care să-l mulțumească.
Despre proprietate
2 comentarii to “Despre proprietate”
-
A republicat asta pe Vasile Dragomir.
-
Proprietatea este un furt, parcă spunea cineva. Și este ceva adevăr în această afirmație. Dar nici încercarea de a crea proprietatea colectivă nu a reușit și nu va reuși. Ba chiar a dus la ceva monstruos. Așa că va rămâne această proprietate individuală, cu toate imperfecțiunile ei. De ce ? Pentru că omul, ca și animalele, cu care se aseamănă foarte mult, au acest instinct al proprietății, pe care, din lăcomie, vor să o mărească tot mai mult, fără să le pese aproape deloc de semenii lor. Se asociază uneori cu alți indivizi, numai de nevoie. Homo homini lupus.
Alexandru Petria 