Archive for ‘ajutor umanitar’

noiembrie 17, 2008

Desene pentru viaţa unei fetiţe

Artiştii contemporani români şi-au unit forţele, pentru a salva viaţa unei fetiţe, de doi ani, bolnavă de leucemie. Lucrările lor, vor fi vândute într-o licitaţie cu scop caritabil, organizată de Asociaţia Art+Achitecture Today joi, 27 noiembrie 2008, ora 17:00, la Anaid Art Gallery, pe strada Slobozia nr. 4, langa Rondul Cosbuc.

Erika Elenz Josian a fost diagnosticată cu leucemie acută limfoblastică pe 31.10.2008 de Institul Clinic Fundeni. În august 2008, medulograma ei arata normal, cel puţin aşa susţin medicii care i-au facut analizele. La repetarea analizelor, două luni mai târziu, s-a descoperit că are peste 90% celule blastice cu aspect morfologic limfoblas. Singura şansă de supravieţuire este un tratament in străinătate, în valoare de 200 000 EU pe care părinţii nu şi-l permit.

Dan Perjovschi, Alexandru Rădvan, Sorin Tara, Sorin Ilfoveanu, Roman Tolici, Emil Moldovan, Andrian Iurco, Lea Razovschi şi mulţi alţii au donat lucrări asociaţiei Art+Achitecture Today în speranţa că suma adunată din vâzarea lucrărilor lor va acoperi o mare parte din tratamentul Erikăi. Artiştii contemporani români, precum şi unii colecţionari de artă s-au solidarizat campaniei iniţiată de asociaţia Art + Architecture Today – “Desenăm pentru Erika” şi încearcă să-i dea acestui copil şansa la viaţă.

Cumparand lucrarile de arta licitate, sau pur si simplu, facand cunoscut acest mesaj, putem salva un copil. Va asteptam joi, 27 noiembrie 2008, ora 17 la Anaid Art Gallery.

iunie 11, 2008

Urgenta: O inima pentru Alexa


Toata lumea imi spune ALI, nu ma intrebati de ce ! Pentru ca eu oricum am trei nume frumoase: Alexa Iulia Florentina Sunt plina de curiozitate si in fiecare zi vreau sa descopar lucruri noi de la „moda” la „politica”, eu am parere proprie si personala despre fiecare lucru in parte. Vreau o inima noua. De fapt imi trebuie o inima noua pentru ca a mea, probabil din prea multa iubire, are ceva probleme. Am fost la o clinica in Germania si medicii de acolo, dupa investigatii complexe, mi-au spus pentru prima oara ca pot face ceva pentru mine. Pot, printr-o operatie costisitoare sa ma faca bine. De aceea am nevoie de ajutorul vostru. Prin http://www.inimapentrualexa.ro va fac cunoscuta povestea mea pentru a sti prin ce trec. Eu sunt prea mica sa pot face ceva, chiar daca ma straduiesc: nu fac mofturi la mancare, sunt cuminte cand mi se cere, imi iau medicamentele fara sa ma plang. Toate pentru ca inima mea sa fie si si ea cuminte ca mine. Nu mi-e teama de operatia in sine, mi-e teama doar ca nu voi putea sa o fac la timp. Dar am incredere in cei inimosi ca se vor apleca asupra povestii mele si vor face posibila operatia de care am nevoie. Cei mari imi spun ca este o operatie complicata, dar eu stiu ca o sa-i fac fata si ca inima mea va fi ok dupa. Teledon pentru ALEXA Acum o puteti ajuta mai usor pe Alexa, sunand la liniile de teledon care au fost deschise: Pentru donatii de 10 euro / apel, sunati la 0900900180 Pentru donatii de 2 euro / apel, sunati la 0900900182 *.Numere apelabile doar din reteaua Romtelecom Cont in lei: RO73 RNCB 0094 0026 2605 0001 Cont in euro: RO81 RNCB 0644 0026 2605 0002 deschise la BCR, agentia Pantelimon, pe numele Sandu Madalina Liliana (Relatii in plus pe siteul familiei http://inimapentrualexa.ro/)

mai 25, 2008

O poveste tristă cu o sportivă talentată

Se spune că fericirea nu se cumpără, dar sunt şi momente în care banii valorează cât o nouă viaţă.
S-a născut pentru prima dată acum 18 ani, iar acum un an Dumnezeu i-a dăruit o a doua şansă pentru că a meritat-o. A trecut peste toate obstacolele, a luptat chiar şi atunci când totul părea pierdut, a sperat şi a reuşit. A renăscut din propriile suferinţe.
O zi normală, antrenamentul obişnuit… nimic nu anunţa tragedia ce urma să se petreacă. Mergea cu bicicleta alături de colegii săi, aproape că mai pusese o cărămidă la baza piramidei succesului. Se întorcea de la antrenament când toţi anii de muncă, toate visele sale s-au năruit într-o clipă. Piramida succesului s-a dărâmat într-o secundă fără nicio remuşcare, fără nicio urmă de tristeţe într-o groapă imensă, aceeaşi groapă pentru care timpul s-a oprit câteva săptămâni.
”Ştiu că mergeam cu bicicleta în timpul antrenamentului, alături de colegii mei Cristina şi Cristi, când, deodată, mi-a apărut în faţă o groapă imensă pe care am încercat să o evit, dar nu am putut. Cu toţii cunoşteam existenţa acelei gropi (…). Am uitat de ea, am încercat să frânez, însă am căzut, iar din acel moment nu mai ştiu nimic din ce s-a întâmplat. Am înţeles că imediat după accidentul meu au fost astupate toate gropile din acea zonă.” (fapt confirmat!!!)
De atunci timpul s-a oprit, parcă indiferent de consecinţele situaţiei. Drumul până la spital a fost un calvar (”mă vedeam în oglindă, plină de sânge pe faţă şi, speriată, credeam că voi muri”). Dar ceea ce a urmat întrece limitele umanului.
Sperau că odată ajunşi la instituţia pentru care viaţa e mai presus de orice, suferinţa şi durerea vor înceta să avanseze în corpul şi sufletul unei nevinovate. Dar parcă totul se împotrivea. Aştepta ca cineva să o salveze, să învârtă cheiţa norocoasă, pentru a elibera timpul. Dar nu a fost aşa. Singurul salvator a lăsat-o să lupte singură.
”Mi s-a spus că nu e medicul neurochirurg în spital. Nu e permis ca o unitate de talia celei de la Ploieşti să stea în baza unui singur medic-care e sau nu e în spital, vrea să vină sau nu de acasă-totuşi în joc e viaţa unui om.”
Până la urmă salvarea părea că va venii din partea altcuiva. Era o cursă contra cronometru, dar cine ar fi trebuit să-şi dea seama, nu a făcut-o. Minutele se scurgeau, dorinţa de a continua să lupte se pierdea printre vise. Şi nimeni nu o ajuta.
”Am fost duşi nu ştiu unde, la un medic, presupun de gardă. Nu şi-a dat silinţa cine ştie ce. Până nu i-am dat ceva… Abia atunci a trimis-o la tomografie. Dar doctorul era preocupat să ne facă educaţie pentru că fata avea un inel în buric. Ea îi tot spunea că numai aude, că începe să nu mai vadă şi plângea că, dacă închide ochii, moare.”
Se gândea dacă mai are pentru cine şi pentru ce să se zbată atâta. Indiferenţa celor din jur, celor care trebuiau să o ajute o descuraja din ce în ce mai mult. Ştia totuşi că nu e chiar singură şi că trebuie să lupte, asta dacă mai vroia să reconstruiască piramida succesului. Dar încetul cu încetul, speranţa că va reuşi se desprindea de sufletul ei provocându-i şi mai multă durere.
”Abia după ce a intrat în comă au adus o anestezistă de la Boldescu, au intubat-o şi am plecat cu salvarea la Bucureşti, unde am ajuns la 20.30. Medicii de-acolo s-au îngrozit când au văzut-o. Doctorii mi-au spus că era nevoie să se intervină chirurgical în patru ore de la comiterea accidentului. Or, la Ploieşti au ţinut-o până seara.” (între 11 şi 19 a fost ţinută pacienta la Spitalul Judeţean din Ploieşti)
Se părea că cedase. Nici măcar spiritul ei de învingătoare nu mai suporta durerea şi suferinţa. Însă, pe cei puternici, Dumnezeu nu-i uită niciodată. Miracolul aşteptat atâta vreme s-a îndurat să se producă. Cheiţa câştigătoare a fost întoarsă în clanţa timpului. Câte o rază de lumină apărea după uşa deschisă. Reuşise să pună prima cărămidă la piramida supravieţuirii. Acum trebuia să găsească puterea şi sprijinul pentru a continua.
”Mi s-a spus că am stat trei săptămâni în comă, dar eu nu-i amintesc nimic.”
Văzând că a trecut peste cel mai greu obstacol, credea că totul va fi din ce în ce mai uşor de acum. Dar nu a fost aşa. Vestea că nu va mai putea face sport cel puţin pentru o vreme sau chiar niciodată aproape că a sfărâmat orice piramidă.
Însă ştia că d-abia a renăscut şi va trebui să ia totul de la început, de la zero. A reînvăţat să meargă, a reînvăţat să vorbească, a reînvăţat să mănânce. Şi a reuşit. Pas cu pas, zi de zi, doar dorinţa şi siguranţa că va izbuti să învingă orice barieră au ajutat-o. Doar că acestea nu sunt mereu suficiente.

Personajul principal al poveştii este Oana Anesia Opincariu, din Ploieşti. S-a născut pe 14.09.1989 şi este legitimată la CS Petrolul Ploieşti. Practică patinaj viteză, un sport care la în ţara noastă nu este deloc dezvoltat, dar în ciuda acestui fapt ea a obţinut la juniori, dar şi la seniori, rezultate excepţionale, având 99 de medalii obţinute la concursuri. În 2007, la Campionatele Europene de patinaj viteză, juniori(Alkmaar, Olanda), a câştigat două medalii, aur la proba de 3000 m şi argint la 1500 m. După ce a făcut pasul decisiv, trecând la senioare, performanţele Oanei nu au încetat să apară, dovedindu-se marea speranţă a patinajului viteză. Campionatele Europene de seniori, desfăşurate în Italia, românca a reuşit cele mai bune rezultate ale delegaţiei noastre. La doar 17 ani, ea s-a clasat pe locul 19 la general, având cea mai bună evoluţie în proba de 3000m, unde s-a clasat pe poziţia a 16-a, devansând-o şi pe Daniela Dumitru, o patinatoare mult mai experimentată şi totodată a stabilit un nou record naţional. Tot în 2007, a primit şi o bursă de pregătire în străinătate de la forurile europene. Se pregătea intens pentru Campionatele Mondiale din China, însă în luna iunie a suferit un grav accident.
În timpul unui antrenament, Oana a căzut de pe bicicletă şi s-a lovit la cap. încercând să ocolească o groapă din asfalt. A fost diagnosticată cu hematom subdural fronto-temporal şi traumatism cranio-cerebral. Din cauza îngrijirilor de proastă calitate de la Ploieşti, starea de sănătate s-a agravat simţitor. A fost trimisă la Bucureşti, unde a stat internată 4 luni, dintre care 3 săptămâni în comă, timp în care a suferit o intervenţie chirurgicală. După ce a început să-şi revină, ea a fost nevoită să înveţe totul de la început, neputând vorbi, mânca sau merge. În prezent, Oana urmează programe de recuperare în ţară, însă pentru a-şi reveni complet, este nevoită să plece în Austria pentru a se trata şi pentru a-şi îndeplini visul de a merge din nou pe patine. Costurile deplasării şi internării într-o clinică din Viena sunt foarte mari, ajungând la 12000 euro/lună. Părinţii ei au făcut tot ce au putut până acum pentru a o ajuta şi a-şi vedea fata din nou fericită, însă acum nu mai au posibilităţile financiare pentru a o susţine aşa cum trebuie.
Toţi cei care cred în Oana şi doresc să o ajute să-şi îndeplinească visul sunt rugaţi să depună bani în conturile:
Titular: Opincariu Anesia Oana
Banca: BRD
RON: RO 68 BRDE 300 SV 41 31 079 3000
EURO: RO 64 BRDE 300 SV 41 31 087 3000
(Sursa:
http://mara1306.wordpress.com/ )