Archive for ‘Beclean’

septembrie 25, 2008

O doamna are nevoie de ajutor

Amănunte http://rodica.blogvis.com/.

iunie 24, 2008

Mică-i lumea

Mi-a fost cald, ca fiecăruia dintre voi, desigur. Şi cum Someşul este la cinci minute de mers pe jos de reşedinţa Petria, am întins-o la baie, năduşit. Şi am dat de cine în apa caldă, cam moloasă, însă nepoluată? La Beclean, desigur. Pe un dolar găurit că nu ghiciţi- de prietenul Radu Afrim, regizorul, pe care nu l-am văzut de nu ştiu când. A venit pentru o zi acasă şi urmează să plece pentru o lună la festivalul de teatru de la Avignon.

iunie 6, 2008

Intalnire la Beclean

ÎNTÂLNIREA EPARHIALĂ A COPIILOR – EDIŢIA A II-A

Peste 700 de copii cu vârste cuprinse între 6–12 ani din parohiile Eparhiei de Cluj-Gherla, vor participa, sâmbătă, 7 iunie a.c., la cea de-a II-a ediţie a Întâlnirii Eparhiale a Copiilor. Acţiunea este organizată de către Departamentul pentru Tineret al Episcopiei de Cluj-Gherla şi Asociaţia Tineretului Român Unit – ASTRU Cluj. Tema întâlnirii este „Isus ne iubeşte pe fiecare”, iar motto-ul: „Lăsaţi copiii să vină la mine…”(Lc 18,16).
Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică din oraşul Beclean găzduieşte Întâlnirea copiilor din acest an. Cei mici sunt invitaţi să aprofundeze trăirea creştină şi cunoaşterea lui Hristos prin diferite activităţi propuse: rugăciune, cântece, jocuri. Totodată ei vor avea ocazia să se împrietenească cu alţi copii implicaţi în viaţa Bisericii şi să petreacă o zi în prezenţa Episcopului Eparhial, fiind astfel încurajaţi să ia parte activ la viaţa Bisericii.
În dimineaţa zilei de sâmbătă, 7 iunie, după ora 9.00, este programată primirea grupurilor de copii împreună cu păstorii lor la centrul de primire al participanţilor, după care, va avea loc un program de animaţie şi pregătire pentru celebrarea liturgică.
Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla va fi primit de către pr. protopop Felician Neagoş, pr. Alin Cândea, responsabil cu pastoraţia tinerilor în Protopopiat şi de către comunitatea locală, la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. Vor fi prezenţi şi alţi preoţi din parohiile protopopiatului Beclean.
Sfânta Liturghie Arhierească va fi celebrată începând cu ora 11.00. Corul de copii „Allegria” dirijat de Cristina Patraşcu, va oferi răspunsurile liturgice şi va interpreta Imnul Întâlnirii copiilor – „Isus iubeşte pe fiecare”.
Programul va continua cu salutul parohiilor prezente, înmânarea Icoanei copiilor protopopiatului care va găzdui Întâlnirea Eparhială a Copiilor în anul 2009, şi un mini concert. După prânz, va avea loc aprofundarea temei Întâlnirii copiilor prin desene pe asfalt, iar în încheierea programului, copii se vor bucura de jocuri, strand, dansuri şi tombolă.
Prima ediţie a Întâlnirii Copiilor din Eparhia de Cluj-Gherla a fost organizată în data de 9 iunie 2007, la sediul Episcopiei greco-catolice din Cluj-Napoca şi a fost un succes. Au participat 456 de copii din 41 de parohii şi 3 şcoli clujene, 30 de preoti, 35 de responsabili laici, programul fiind însufleţit cu ajutorul a 40 animatori.
Copiii, prin inocenţa şi bucuria lor, menţin vie speranţa întregii Biserici şi a societăţii în care trăim. În Documentele Pontificale este subliniată importanţa rolului copiilor în viaţa Bisericii: „ Copiii au fost şi sunt mereu în atenţia Bisericii, aceştia sunt consideraţi ca o adevărată comoară. După cum citim în Evanghelii, copiii sunt ţinta iubirii lui Cristos. «Şi la vârsta copilăriei sunt deschise posibilităţi operative preţioase atât pentru edificarea Bisericii, cât şi pentru umanizarea societăţii»” (Christifideles Laici 47).
Codruţa Fernea,
Preşedinte ASTRU Cluj
Viorica Sabo, redactor
Episcopia greco-catolică de Cluj-Gherla

iunie 1, 2008

Primarul Nicolae Moldovan din Beclean a iesit cu peste 70%

Am spus ca o sa obtina intre 73-75%. Beclenarii i-au acordat al treilea mandat. Numaratoarea voturilor continua, asa ca sa am dreptate(sac!)…. Si Petria are intotdeauna dreptate, nu?
Echipa de la PD-L a lucrat mizerabil si a suferit o infrangere umilitoare.

septembrie 9, 2007

Şedinţa Consiliului Local Beclean – august 2007

Marţi, 7 august, sala mare a Primăriei din Beclean a găzduit şedinţa lunară a Consiliului Local Beclean. Pe ordinea de zi a întrunirii aleşilor beclenari au figurat patru puncte, din care trei au fost proiecte de hotarâre supuse dezbaterii consilierilor locali, iar cel de-al patrulea punct a fost obişnuitul capitol Diverse, la care sunt discutate solicitari şi petiţii venite din partea unor cetăţeni ai oraşului.
Primul proiect de hotărâre analizat de către aleşii locali a fost un proiect referitor la rectificarea bugetului local pe anul 2007, proiect adoptat cu unanimitatea voturilor celor prezenţi. În continuare, consilierii beclenari au dezbătut un proiect de hotărâre privind darea în folosinţă gratuită, pe o perioadă de 20 de ani, a imobilului Centrală Termică nr.1, dezafectată, situată în Beclean, strada Zorilor, în suprafaţă de 561 mp, aflată în patrimoniul public al oraşului Beclean, către Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă – Centrul de Formare Profesională Bistriţa, în vederea amenajării unor săli de cursuri şi a unor ateliere şcoală. Şi acest proiect de hotărâre a fost aprobat cu unanimitate de voturi. Cel de-al treilea proiect de hotărâre supus discuţiilor Consiliului Local a fost un proiect privind aprobarea cumpărării de către oraşul Beclean, prin negociere, a unei clădiri şi a terenului aferent acesteia, situate în Beclean, strada Someşului, nr.4, de la o societate comercială locală. Pe acest amplasament, administraţia locală intenţionează să amenajeze un muzeu al oraşului Beclean. Proiectul de hotărâre a fost adoptat cu unanimitatea voturilor consilierilor prezenţi la şedinţă.
La finalul întîlnirii de la începutul lunii august aleşii locali beclenari au mai discutat, ca de obicei, la capitolul Diverse, o serie de cereri, solicitări şi sesizări venite din partea unor localnici. Acestea au fost repartizate spre soluţionare serviciilor de specialitate din cadrul Primăriei, urmând să primească soluţionarea în condiţiile şi în termenele prevăzute de către legislaţia în vigoare.
Tot în luna trecută, miercuri 22 august, Consiliul Local al oraşului Beclean a mai avut şi o şedinţă extraordinară, dedicată unei noi rectificări a bugetului local pe anul 2007.

Beclean, Primăria oraşului Beclean,
29 august 2007,

Purtător de cuvânt,
Caius Diugan
august 29, 2007

Cine poate să-l ajute… Anunţ umanitar

Mă numesc FLORIN MOLDOVAN. Am domiciliul în oraşul Beclean, strada Obor, nr. 85. Sunt imobilizat într-un cărucior cu rotile cu diagnosticul leucovesită acută şi parapareză spastică. De cinci ani de zile mă rog de toată lumea pentru un cărucior electric nou sau mai puţin nou, dar în stare de folosinţă, cel vechi pe care-l deţin fiind uzat aproape total. Telefonul meu este 0727468078.
Când am fost sănătos am ajutat şi eu cum m-am priceput. Acum nu am nici bani, nici sănătate. Aştept la rândul meu ajutorul de la ceilalţi semeni ai mei. Sper că acesta va veni la un moment dat.
Vă mulţumesc tuturor.
Cu stimă,
Florin Moldovan

iulie 7, 2007

Colocviile de la Beclean, despre Mircea Eliade

Colocviile de la Beclean, despre Mircea Eliade

Ediţia din acest an a Colocviilor de la Beclean, manifestare de ţinută intelectuală care deja are tradiţie, a avut ca temă viaţa şi opera lui Mircea Eliade, cum este reflectată imaginea acestuia în conştiinţa noastră. Şi de această dată, scriitorul Aurel Podaru a reuşit să adune invitaţi de valoare, care n-au bătut apa în piuă, ci au analizat pertinent, din mai multe unghiuri, uneori polemic, autorul în discuţie.
Mulţi s-au aplecat îndelung asupra colaborării lui Eliade cu Mişcarea Legionară, a implicaţiilor acestui gest, a modului cum a fost receptat în timp. Radu Mareş, Ovidiu Pecican, Laszlo Alexandru, Cornel Cotuţiu, Alexandru Petria, Ioan Pintea, Virgil Raţiu, Zorin Diaconescu, Ion Filipciuc, Olimpiu Nuşfelean şi, bineînţeles, Aurel Podaru sunt câţiva dintre scriitorii care au susţinut intervenţii consistente.
Primarul oraşului, Nicolae Moldovan, prezent la colocviu, a declarat că se simte onorat să poată susţine într-un fel sau altul mişcarea culturală.
A.P.

iulie 7, 2007

Plagiator al prietenului care s-a sinucis?- 2

Republicăm acest articol la cererea unor cititori care nu au reuşit să citească numărul trecut al gazetei, care s-a epuizat rapid din chioşcurile de difuzare a presei şi din magazinele unde este distribuită Realitatea. Menţionăm că Nicolae Avram n-a dat nici un drept la replică pe subiect şi nici n-a publicat din poemele rămase la el de la Onişor, ceea ce spune multe. Încercati să vă puneţi în postura lui şi să vă gândiţi cum aţi fi acţionat. Fiecare are posibilitatea să judece. (REALITATEA)

Nicolae Avram din Beclean a crescut la Centrul de Plasament sau Casa de Copii, cum i se mai spunea, împreună cu un bun prieten de-al lui, Aurel Onişor, un băiat foarte talentat în ale poeziei care, după ce s-a căsătorit, s-a sinucis la o vârstă destul de tânără (douăzeci şi ceva de ani) lăsând manuscrisele sale amicului Nicolae Avram.
Prin 1997, când noi ne-am mutat la Beclean, soţul meu, Alexandru Petria, care auzise de acest poet, l-a rugat pe Avram să-i dea o parte din manuscrise pentru a le publica în revista “România Literară”. A vorbit cu redactorul şef al celei mai prestigioase publicaţii culturale din ţară, Alex. Ştefănescu, iar acesta a fost de acord, mai ales că era vorba de un poet mort. Dar Nicolae Avram întârzia să apară cu manuscrisele, împotriva înţelegerii, motivând că trebuie să le caute etc., deşi eram vecini şi venea des pe la noi. Am aflat că şi Avram luase mai multe premii la diferite concursuri naţionale după moartea lui Onişor, şi se lăuda că va publica o carte de poezie, dar mai are ceva de corectat la poeme. Nu după mult timp i-a ieşit, sub semnătura sa, volumul intitulat “Cântece de sinucigaş”, cu nişte poeme care te lăsau fără suflare la cât erau de bune (vreau să vă spun că sunt cititoare de poezie modernă şi am poeţi preferaţi: Ion Mureşan, soţul meu, Angela Marinescu, Viorel Moldovan, Adrian Mihai Bumb, Sorin Gârjan, Graţian Ilie Simion, Marta Petreu ş.a.m.d.). Între timp, Avram se angajase la cotidianul “Mesagerul” ca şi corespondent de Beclean. I-am citit articolele, în mare parte ştiri, tot în mare parte corectate de către cei de la redacţie (asta am aflat ulterior chiar de la directorul acestui ziar, Emil Dreptate). Uneori scria urechistic, nedocumentat, fapt pentru care a fost şi dat afară în final. Am avut de pe atunci o bănuială în ce priveşte manuscrisele şi un semn de întrebare, dar mi-am zis că nu se poate. Acesta ar fi un păcat strigător la cer. Mi-am impus că trebuie să uit asta şi să aştept să apară a doua carte, deşi, pe la colţuri, unii care l-au cunoscut pe Onişor mai şopteau câte ceva…
Dă Dumnezeu şi Nicolae Avram, ori în disperarea lui de a câştiga un ban sau vrând să ne copieze pe noi (i-a copiat soţului meu un articol din săptămânalul “Monitorul de Someş”, cu semne de punctuaţie cu tot, deşi el i-a zis să preia numai informaţia) a editat şi el un ziar. Şi apoi ţine-te să nu leşini. După ce că nu semnează un articol, în locul semnăturii lui apare semnătura bietei poete sud-americane moarte Gabriela Mistral, mai nou devenit Gabriel Mistral. Să nu pui tu semnătura pe articolele din ziarul tău… Să nu semnezi un editorial în propria gazetă, dacă eşti scriitor, este o violare a logicii…! Despre stilul materialelor din “Jurnalul de Someş” nici nu mai vorbesc. Cer şi pământ între metafore folosite în carte şi articolele din ziar. Greşeli de limbă la greu, contraziceri, lucruri rizibile. Mi-am zis că poate Avram ăsta s-a prostit şi mai tare… Era o justificare. În ultimul număr apare un titlu pe prima pagină: “Mafioţii, trimişi în judecată”. Este vorba de un grup de tineri infractori din Beclean arestaţi, pe care, acum un an, după ce au fost ridicaţi de DICOT, el, într-un articol al ziarului îi făcea oameni cinstiţi, dacă nu îngeraşi, şi că de vină era Procuratura, Presa şi Poliţia pentru că au fost deranjaţi. Şi altele, şi altele…
Dar stop! Am aflat de la un prieten că i-a ieşit şi cea de-a doua carte. Şi umblă-n stânga, umblă-n dreapta după carte, deoarece scriitorii din Beclean pe care i-am întrebat habar n-aveau. Mă întrebam ce a scris Avram în cartea asta de nu circulă.
Am găsit-o până la urmă. “Litanii pentru diavol” se numeşte, şi este postfaţată de un critic apreciat, Mircea A. Diaconu. Citind-o, am avut o dublă surpriză. În primul rând, poemele sunt bune, în mai toate se vorbeşte despre moarte, despre întâlnirea cu ea, cu metafore alese; în unele autorul vorbeşte despre o fetiţă. În al doilea rând, parcă unele dintre poeme sunt lucrate la două mâini. Este vorba de o actualizare ciudată, apar versuri unde nu-şi au locul: “ (O culesese poliţia politică din lanul de cânepă/ Pentru că-şi spălase amărăciunea în apele râului seara./ Fumase canabis, tăiase capetele/ Pruncilor săi/ Invocase cele treizeci şi trei de spirite astrale/ Din ordinul berbecului/ Negru”. (din volumul “Litanii pentru diavol”.
Vai, ce uitucă sunt: am uitat să precizez că în urma poetului care s-a sinucis a rămas o fetiţă, iar Nicolae Avram nu are copii, duce o viaţă tihnită alături de soţia lui şi, după felul cum arată, pare să să n-aibă drame majore. Iar criticul din Moldova, Mircea A. Diaconu, care nu cunoaşte povestea redată mai sus, spune: “Citesc poemele de acum ale lui Nicolae Avram ca pe nişte noi şi la fel de viguroase “cântece de sinucigaş””. Aurel Onişor s-a sinucis, Avram editează poeme.
Aurelia VLASIN

P.S. Cine deţine manuscrise de-ale lui Onişor este rugat să ne contacteze. Vrem să le publicăm, să realizăm ce n-a făcut prietenul său nedespărţit Avram în atâţia ani…

“… între sinucidere şi crimă!”

În urma apelului către cititori am intrat deja în posesia unor materiale interesante semnate de Aurel Onişor. Publicăm una dintre ultimele scrisori scrise de el, în anul morţii sale, adresată unui prieten, datată 18.08.1994, din care reiese că avea de gând să se sinucidă: “Anul acesta a fost o agonie lentă pentru un bolnav psihic, un an în care tortura psihică şi faptul că am înţeles de ce-s în stare unii pentru bani(…) m-au dus la o degradare psihică, şovăind între sinucidere şi crimă!
Totuşi recunoaşte că am îndurat destul de bine Agonia pe care tu nu o poţi înţelege încă, e drept drogîndu-mă cu 15-20 pastile de diazepam zilnic. Tu ştii doar, ai văzut.
Din poet sinucigaş!!!
Din sărac, cu casa dărîmată, muritor de foame!!!
Singur, cu o mamă bolnavă locuind temporar, fără casă într-un Spital de bolnavi psihici.
Tu m-ai încurajat, dar eu îţi spun serios, încurajările tale în astfel de situaţii sună exact aşa: “Curaj găină!! …că te tai!”
Încă nu înţelegi totul, eu am înţeles: “Cine moare azi, nu mai moare mâine!” Poate într-o zi vei înţelege şi tu: ”Curaj găină!!…că te tai!”
Oricum Dumnezeu hotărăşte ce e de înţeles, şi ce nu!
Nu e groaznic cînd alţii beneficiind de toate, îţi zmulg şi bucata ta de pîine (viaţă)?
Nu ştiu ce va fi! Tu ai o singură datorie uşoară toate aceste foi să le prezinţi în cazul unei nenorociri domnului doctor Neacşu, pe care-l respect.
18-08-1994”
Aurelia Vlasin
(texte publicate alăturat în numărul din iunie- iulie al lunarului Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)

iulie 7, 2007

Cine îşi pălmuieşte creditorii în prezenţa poliţiştilor şi a executorului judecătoresc

Un afacerist plin de datorii ca şi câinele de purici este Vasile Mureşan din Beclean, de la firma Fenali S.R.L, mai cunoscut şi sub numele de Lică Mureşan sau Vaşpor. Grandoman, lăsând să se înţeleagă că are relaţii politice şi în lumea justiţiei, implicat pe piaţa materialelor de construcţii, a tranzacţiilor cu terenuri în Bistriţa şi a construcţiilor propriu-zise, dar şi în alte treburi, acum trece printr-un moment dificil, fiind pe lângă buza prăpastiei falimentului.

Nişte muncitori au vrut să-l strângă de gât

După ce în iarnă a fost nevoit să-şi dea o maşină de lux pentru doar 200 de milioane de lei vechi ca să platească salariile unor muncitori contructori care îl ameninţau că-l strâng de gât, este asaltat iar de creditori, în zonă având renumele unui rău platnic, mincinos şi impertinent, care nu ezită să recurgă la ameninţări şi denunţuri calomnioase în încercarea disperată de-a îşi intimida foştii parteneri care-şi cer drepturile restante de luni bune, dacă nu de ani.
Pentru cititori, ca o întâmplare grăitoare pentru caracterul tipului, o să spunem că de zilele Becleanului, în timpul concertelor din piaţă, cu aburii alcoolui în cap, deşi de obicei nu bea, a fost în stare să ameninţe un jandarm deoarece nu l-a lăsat să intre pe lângă scenă, pe unde circulau oficialităţile, la toaletă. Pentru că el vroia să se ducă unde merge şi împăratul singur a crezut că este normal să ameninţe un jandarm în exerciţiul funcţiunii, c-o să dea el telefon superiorilor acestuia. Pe Mureşan l-a scos din penibla fază cu zâmbetul pe buze primarul Nicolae Moldovan, care-a spus jandarmului să-l lase să treacă totuşi. Însă mai târziu primarul sigur şi-a regretat gestul binevoitor, căci personajul a început să-l inoportuneze cu insistenţă pe fostul ministru Agaton, care era împreună cu primarul. Pe feţele celor doi politicieni se citea jena faţă de lipsa de jenă a lui Mureşan.

Sustragere de la executarea judecătorească

Firma Blatar Construct SRL are de recuperat circa 400 de milioane de lei vechi de la Lică. Prin biroul executorului judecătoresc Mircea-Vasile Mureşan, ca o parte a datoriei, după o licitaţie, au fost vândute două autoturisme ale Fenali SRL, o Dacia 1307, cu 12.000 RON şi un Mitsubischi cu 19.300 RON celor de la Blatar Construct, unde sunt patroni Ioan Blaga şi Alexandru Nagy. Ce doi n-au reuşit să intre în posesia maşinilor din 18 iunie, când s-a încercat efectuarea execuţiei silite deoarece Mureşan s-a împotrivit. Ba, după spusele lui Blaga şi a executorului judecătoresc, în prezenţa şi a doi poliţişti, Lică Mureşan i-a tras o palmă lui Blaga care, om calculat şi domn din fire, a rămas stupefiat. Stupefiat, fără cuvinte a rămas şi executorul judecătoresc Mircea Mureşan, care se gândeşte să depună o plângere penală împotriva celui de la Fenali SRL, pentru împotrivirea la execuţia judecătorească.

Ameninţări

După acest episod, Vasile Mureşan i-a trimis două mesaje de ameninţare pe telefonul mobil lui Alexandru Nagy, ne-a declarat acesta: “Îţi dau eu ţie, că de fapt tu erai ţinta ca să te muţi în Ungaria, ca să nu mai faci afirmaţii că “aşa este în România” şi “Gunoi şi avar ai fost o viaţă, acelaş ai rămas, dar vezi că Dumnezeu nu bate pe cine nu trebuie întotdeauna, în orice caz urmezi tu.” Trebuie să menţionez că Nagy, în 15.06. 2007, a întocmit către Poliţie o plângere împotriva lui Mureşan, la serviciul de investigare a fraudelor, pentru emiterea unor bilete la ordin fără acoperire. Fotocopiem lizibil documentul, pentru edificare.
O să revenim asupra subiectului.
REALITATEA
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)

iulie 3, 2007

În retrovizor


Desfăşurate recent, Zilele oraşului Beclean, trebuie s-o spun din capul locului, au reprezentat o reuşită, cea mai reuşită ediţie. Aprecierea nu este de complezenţă, este o constatare pe care a putut s-o facă fiecare locuitor rezonabil al oraşului.
În puzderia de acţiuni, cu o ofertă extrem de variată, de la sport şi muzică până la cultură, beclenarii au avut ocazia să aibă sentimentul că aparţin unei comunităţe efervescente, de un dinamism de invidiat şi de către oameni şi din alte oraşe. Nu stagnare lâncedă, resemnare, e bine şi aşa… oricum…
Inaugurarea Casei de Cununii, a unor apartamente sociale, a unui părculeţ de joacă pentru copii, a modernizatei biblioteci orăşeneşti s-au numărat printre punctele oficiale ale sărbătorii.
Pe primar l-am văzut în acele zile transfigurat de oboseală, de parcă ar fi fost beat, preocupat de amănuntele care, la sfârşit, puse în acelaşi creuzet, decid succesul sau prăbuşirea. Decomplexat, Moldovan s-a dat pe tobogan, a cântat cât la ajutat vocea alături de formaţiile de muzică uşoară…
Că firma Rom-Can din Dej nu s-a mai ocupat de organizarea spectacolelor din piaţă a constituit un aspect bun, care, într-o măsură decisivă, a înclinat balanţa spre reuşită. Primăria s-a descurcat şi singură. Ceea ce am scris anul trecut, când, împreună cu Radio SOS, am criticat prestaţia Rom-Can SRL, s-a dovedit adevărat. Acum, a primat respectul pentru participanţi şi nu dorinţa de maximizare a profiturilor prin rabaturi calitative.
Felicitări Nicolae Moldovan, felicitări Consiliului Local Beclean!
Alexandru PETRIA
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)

iulie 3, 2007

Năsăudeni, dejeni şi beclenari într-o acţiune comună


ASTRA-102, la Lipova

În urmă cu ceva timp Lipova, judeţul Arad, a găzduit forumul cărturăresc al ASTREI, cu participarea delegaţiilor Depărţămintelor din ţară şi diaspora, având ca scop principal receptarea realităţii culturale româneşti şi revigorarea activităţii Asociaţiunii, deci o acţiune de autoanaliză, având prilejul de a ne sfătui, de a programa şi manifesta în contextul intrării României în Uniunea Europeană.
Judeţul Bistriţa-Năsăud a fost reprezentat de o delegaţie numeroasă compusă din 14 astrişti din Departamentul Năsăud şi Beclean cum sunt: Ioan Seni, preşedinte, Ioan Mititean si Valer Petrehuş vicepreşedinţi, Valeria şi Romulus Berceni de la secţiunea ecologică şi literară, Sever Ursa- Astra Măiereană, Pavel Berengea şi Ieronim Ureche- Astra Ilveană şi Leon Catarrig- Astra Rebrişoreană, iar de la Beclean Ligia Dănilă, preşedinte, însoţită de Maria Covaci, Didina Rurac, Maria şi Liviu Mârza. De la Dej au participat: Radu Gavrilă, preşedinte, însoţit de Raveca Vlaşin, Elena Mereuţă şi Gavril Bogdan, oameni ce se implică benevol în ample acţiuni de valorificare a faptelor de cultură şi de a întări prestigiul Asociaţiunii, spre a duce mai departe făclia înţelepciunii, a cultului pentru carte si literatură.
Adunarea generală cu numărul 102 de la Lipova a avut loc prin bunăvoinţa Departamentului Atanasie Marinescu- preşedinte profesor Ana Costovici, omul ce s-a remarcat printr-un aer tineresc, cu un dinamism de torent învolburat, cu naturaleţea ce o caracterizează utilizând tehnica unui cărturar de a scoate din cutia surprizelor noi şi noi imagini culturale din viaţa spirituală a Lipovei şi Văii Mureşului, oraşul cu urme preistorice, întărit cu cetate de regele Bela al IV-lea după năvălirea tătarilor, ce apare în istorie la port la Mureş încă de la începutul mileniului I e.n..
De la gara Rodna am treversat Mureşul pe un pod de fier-beton, cu patru benzi, construit în perioada 1991- 1999, cu lungimea de 147 metri, ce are la capete două viaducte peste calea ferată spre Rodna şi Lipova.
Adunarea nu se putea desfăşura fără sprijinul concret al primăriei, prin Vidrel Popina, primarul urbei, şi a viceprimarului Petre Toma, a consilierilor şi salariaţilor primăriei ce au reuşit să creeze un climat solemn prin organizarea de acţiuni variate de ordin sufletesc, care au evitat plictiseala şi oboseala, ca de exemplu: vizitarea muzeului, a unor expoziţii de carte şi artă, Te Deum la Biserica Ortodoxă din Staţiunea Băile Lipova, o acţiune de împăcare creştinească cu participarea prelaţilor bisericii ortodoxe şi catolice, respectiv Timotei, arhiepiscopul Aradului şi episcopul greco-catolic Cariolan Mureşan. Din program nu au lipsit obiceiurile şi tradiţile moştenite din bătrâni, vizitarea Basilicii Mănăstirii Maria Radna şi audierea corului Vicariatului Greco-Catolic din Timişoara şi cel din localitate, urmând un recital de orgă concertat de studenta Andreea Iliuţă şi, în final, un spectacol folcloric în aer liber pe platoul din Băile Lipova, susţinut de ansambluri populare românesti, maghiare şi germane.
Deci adunarea astristă cu caracter naţional şi internaţional de la Lipova a fost presărată cu activităţi în completarea ordinii de zi a adunării având ca temă ASTRA în contextul intrării României în Uniunea Europenă, o mărturie în Arcul Timpului, prima adunare de acest fel din Lipova, ce a sporit şi a îmbogăţit tezaurul spiritual românesc însăşi prin participarea unor cărturari de renume din Sibiu, Blaj, Bacău, Iasi, Braşov, Bucureşt, Arad, Timişoara, Dej, Năsăud, Beclean, Tg. Mureş, din judeţele Harghita şi Covasna, Baia Mare, Orăştie, printre acestia am sesizat pe preşedinta Consiliului rectorilor universitari din România, prof.universitar Ecaterina Andronescu, ce a adus prin cuvântul său în prim plan ASTRA şi şcoala, spunând că i s-a făcut un mare privilegiu de a se adresa astriştilor, oamenilor ce se dăruiesc prin muncă de voluntariat să aşeze cultura într-o justă orânduire, oameni pe care avem dreptul şi mândria să-i declarăm promotori în viziunea modernă asupra intrucţiei.
Prof. univ. dr. Dunitru Acu, cu toată echipa sa din conducerea ASTREI centrale, printre care am remarcat-o pe vicepreşedinta Areta Moşu, cu o vastă activitate, o adevărată conştiinţă, în fruntea unei delegaţii numeroase din Iaşul celor şapte coline, cu un grup de tineri astrişti ce năzuiesc să facă din ASTRA un simbol viu al lumii de mâine. Întreaga echipă s-a angajat prin unanimitate de voturi să meargă în continuare pe acelaşi drum, cu crezul de a respecta adevărul şi de a fi contemporani cu oamenii pentru care luptăm, cu recomandarea de a radia intrigile ce mai dăinuie parcă din ce în ce mai vădit, înlocuindu-le cu cuvinte calde, în direcţia cultivării dragostei de neam.
Se cere (spunea Areta Moşu) un interes sporit pentru sprijinirea românilor, facilitându-le accesul la manifestări de profil din ţară, oferindu-le, în măsura posibilităţilor şi a interesului manifestat, o deschidere în colaborare cu toţi acei care ne împărtăşesc valorile şi viziunea, cu aceia care se simt legaţi de acest pământ şi de strămoşii din care ne tragem.
Podul de flori construit după 1990 peste Prut se pare că s-a transformat în scaieţi, iar vizele ce s-au impus spre a te deplasa de la o casă la alta a românilor de pe cele două maluri sunt o ruşine pentru vremurile în care trăim, ceea ce va duce la falsificarea istoriei neamului şi la o nouă companie de denigrare a reperelor istoriei naţionale.
Din discuţii s-au desprins necesitatea atragerii tinerimii, spre a primii învăţătura în limba maicii lor, prin crearea unui mediu de propagare a culturii naţionale, facând din ei oameni ce cred cu adevărat în cultură, să ne luptăm pentru dobândirea patrimoniului Asociaţiei, fiind derulate zeci de procese, să aducem modificări statului atât în ce priveşte alegerea organului suprem cât şi posibilităţii mai largi de stimulare a celor animaţi de spiritul astrist, benefic şi riguros, prin diplome de onoare, plachete, medalioane, cât timp oamenii activi mai sunt în viaţă. Despărţămintele să fie eficiente şi să întreprindă acţiuni utile, bine pregătite, acţiuni de amploare şi în cercuri restrânse, care să devină adevărate oaze de spiritualitate, deoarece frumuseţea vieţii astriste stă în diversitatea acţiunilor, motiv de admiraţie pentru mulţi.
Adunarea de la Lipova a fost ceva festiv care m-a emoţionat, atât prin programul său diversificat, cărţile lansate şi documentarea lucrărilor ştiinţifice, primirea caldă şi sprijinul material acordat de patronii Băilor Lipova- familia Dorina şi Constantin Miloş, asociaţia Caritas Banat, “Sanctus Gerhardus” din Lipova, Popasul turistic “Mara”, Popasul turistic “La Faleză”, Grupul şcolar “Sever Bocu”, cu supravegherea de rigoare a Consiliului judeţului Arad şi Consiliul local Lipova, oameni care prin faptele lor se înscriu într-un circuit de cultură umană.
Forumul cultural de la Lipova constituie un preambul în manifestările academice de viitor, în care să domine competenţa, spiritul civic, calmul, echilibrul, înaltul profesionalism.
Ioan MITITEAN
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)

mai 14, 2007

Plagiator al prietenului care s-a sinucis?


Acest articol ar fi trebuit să-l scriu în Postul Mare al Paştilor când unii pobabil au mustrări de conştiinţă şi mai dau pe la biserică ca prin spovedanie să se debaraseze de ele. Dar m-am gândit că nici acum nu este târziu, având în vedere că până la Rusalii se spune că poarta Raiului este deschisă pentru cei ce-şi mărturisesc păcatele.

Nicolae Avram din Beclean a crescut la Centrul de Plasament sau Casa de Copii, cum i se mai spunea, împreună cu un bun prieten de-al lui, Aurel Onişor, un băiat foarte talentat în ale poeziei care, după ce s-a căsătorit, s-a sinucis la o vârstă destul de tânără (douăzeci şi ceva de ani) lăsând manuscrisele sale amicului Nicolae Avram.
Prin 1997, când noi ne-am mutat la Beclean, soţul meu, Alexandru Petria, care auzise de acest poet, l-a rugat pe Avram să-i dea o parte din manuscrise pentru a le publica în revista “România Literară”. A vorbit cu redactorul şef al celei mai prestigioase publicaţii culturale din ţară, Alex. Ştefănescu, iar acesta a fost de acord, mai ales că era vorba de un poet mort. Dar Nicolae Avram întârzia să apară cu manuscrisele, împotriva înţelegerii, motivând că trebuie să le caute etc., deşi eram vecini şi venea des pe la noi. Am aflat că şi Avram luase mai multe premii la diferite concursuri naţionale după moartea lui Onişor, şi se lăuda că va publica o carte de poezie, dar mai are ceva de corectat la poeme. Nu după mult timp i-a ieşit, sub semnătura sa, volumul intitulat “Cântece de sinucigaş”, cu nişte poeme care te lăsau fără suflare la cât erau de bune (vreau să vă spun că sunt cititoare de poezie modernă şi am poeţi preferaţi: Ion Mureşan, soţul meu, Angela Marinescu, Viorel Moldovan, Adrian Mihai Bumb, Sorin Gârjan, Graţian Ilie Simion, Marta Petreu ş.a.m.d.). Între timp, Avram se angajase la cotidianul “Mesagerul” ca şi corespondent de Beclean. I-am citit articolele, în mare parte ştiri, tot în mare parte corectate de către cei de la redacţie (asta am aflat ulterior chiar de la directorul acestui ziar, Emil Dreptate). Uneori scria urechistic, nedocumentat, fapt pentru care a fost şi dat afară în final. Am avut de pe atunci o bănuială în ce priveşte manuscrisele şi un semn de întrebare, dar mi-am zis că nu se poate. Acesta ar fi un păcat strigător la cer. Mi-am impus că trebuie să uit asta şi să aştept să apară a doua carte, deşi, pe la colţuri, unii care l-au cunoscut pe Onişor mai şopteau câte ceva…
Dă Dumnezeu şi Nicolae Avram, ori în disperarea lui de a câştiga un ban sau vrând să ne copieze pe noi (i-a copiat soţului meu un articol din săptămânalul “Monitorul de Someş”, cu semne de punctuaţie cu tot, deşi el i-a zis să preia numai informaţia) a editat şi el un ziar. Şi apoi ţine-te să nu leşini. După ce că nu semnează un articol, în locul semnăturii lui apare semnătura bietei poete sud-americane moarte Gabriela Mistral, mai nou devenit Gabriel Mistral. Să nu pui tu semnătura pe articolele din ziarul tău… Să nu semnezi un editorial în propria gazetă, dacă eşti scriitor, este o violare a logicii…! Despre stilul materialelor din “Jurnalul de Someş” nici nu mai vorbesc. Cer şi pământ între metafore folosite în carte şi articolele din ziar. Greşeli de limbă la greu, contraziceri, lucruri rizibile. Mi-am zis că poate Avram ăsta s-a prostit şi mai tare… Era o justificare. În ultimul număr apare un titlu pe prima pagină: “Mafioţii, trimişi în judecată”. Este vorba de un grup de tineri infractori din Beclean arestaţi, pe care, acum un an, după ce au fost ridicaţi de DICOT, el, într-un articol al ziarului îi făcea oameni cinstiţi, dacă nu îngeraşi, şi că de vină era Procuratura, Presa şi Poliţia pentru că au fost deranjaţi. Şi altele, şi altele…
Dar stop! Am aflat de la un prieten că i-a ieşit şi cea de-a doua carte. Şi umblă-n stânga, umblă-n dreapta după carte, deoarece scriitorii din Beclean pe care i-am întrebat habar n-aveau. Mă întrebam ce a scris Avram în cartea asta de nu circulă.
Am găsit-o până la urmă. “Litanii pentru diavol” se numeşte, şi este postfaţată de un critic apreciat, Mircea A. Diaconu. Citind-o, am avut o dublă surpriză. În primul rând, poemele sunt bune, în mai toate se vorbeşte despre moarte, despre întâlnirea cu ea, cu metafore alese; în unele autorul vorbeşte despre o fetiţă. În al doilea rând, parcă unele dintre poeme sunt lucrate la două mâini. Este vorba de o actualizare ciudată, apar versuri unde nu-şi au locul: “ (O culesese poliţia politică din lanul de cânepă/ Pentru că-şi spălase amărăciunea în apele râului seara./ Fumase canabis, tăiase capetele/ Pruncilor săi/ Invocase cele treizeci şi trei de spirite astrale/ Din ordinul berbecului/ Negru”. (din volumul “Litanii pentru diavol”.
Vai, ce uitucă sunt: am uitat să precizez că în urma poetului care s-a sinucis a rămas o fetiţă, iar Nicolae Avram nu are copii, duce o viaţă tihnită alături de soţia lui şi, după felul cum arată, pare să să n-aibă drame majore. Iar criticul din Moldova, Mircea A. Diaconu, care nu cunoaşte povestea redată mai sus, spune: “Citesc poemele de acum ale lui Nicolae Avram ca pe nişte noi şi la fel de viguroase “cântece de sinucigaş””. Aurel Onişor s-a sinucis, Avram editează poeme.
Aurelia VLASIN

P.S. Cine deţine manuscrise de-ale lui Onişor este rugat să ne contacteze. Vrem să le publicăm, să realizăm ce n-a făcut prietenul său nedespărţit Avram în atâţia ani…

A

b