Archive for ‘BOR’

iulie 7, 2008

Scrisoare deschisa adresata Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Subscriu si va invit sa subscrieti

In dezbaterile din urmatoarele zile, Sfantul Sinod va hotari asupra liniei pe care va pasi in continuare Biserica Ortodoxa Romana si, implicit, asupra invataturii pe care o vor primi enoriasii sai de la pastorii lor de acum inainte.
Cuvantul lui Isus Hristos a adus in lume iubirea de aproape, iubirea universala, singura realitate de sorginte divina de care suntem datori sa ascultam cu totii.
Orice om care promoveaza iubirea de aproape este un crestin adevarat.
Universalitatea iubirii este adevaratul mesaj crestin, iar diferitele moduri de manifestare a preamaririi divinitatii nu sunt mai mult decat rodul actiunii omenesti.
Iubirea universala subordoneaza orice diferenta omeneasca.

Orice gest care pune inainte fratietatea si apropierea este un gest crestinesc, care, departe de a trebui condamnat, trebuie onorat si urmat.
Privim aceste momente cu increderea in intelepciunea celor ce compun Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, care nu vor permite fortelor intunecate ale urii, vrajmasiei si dezbinarii sa intervina in spiritul de iubire cresina si de fratietate care a domnit de sute de ani in Banat, spirit care, cu ajutorul lui Dumnezeu, va dainui si de acum inainte si va cuprinde intreaga Romanie.
Ceea ce are de decis inaltul for eclesiastic va fi hotarator pentru viitorul crestin al tarii noastre, pe care il dorim cu totii a se desfasura in pace si buna intelegere.
In acest an al primului secol al mileniului al treilea, ceea ce are cu adevarat insemnatate este echilibrul si intelegerea. Credinta si religia trebuie deopotriva sa uneasca oamenii, nu sa ii dezbine.
Rugam pe Dumnezeu sa lumineze adunarea ierarhilor Bisericii Ortodoxe Romane, inspre o linistire a acelor spirite vremelnic tulburate si inspre recunoasterea si cinstirea adevaratilor purtatori ai mesajului crestin.
Societatea Timisoara

august 8, 2007

Patriarhul Teoctist, între acuze si laude desantate

Un editorial pe care nu trebuie sa-l omiteti. Scris nepatimas, care pune o oglinda in fata celor care vreau si pot sa gandeasca. Nu sunt de acord cu el 100%, însă asta ma priveste. Lecturati:

Bilant de patriarhi (de Gelu Trandafir)

Moartea Patriarhului a adus in discursul public problema mostenirii sale. Ce lasa in urma, ce merite a avut si ce neimpliniri…
In astfel de momente, reusim sa cantarim mai just omul si vremurile care i-au stat impotriva.
Reevaluam cu o mai dreapta masura si gestul de cainta din 1990 al Patriarhului Teoctist (l-a facut totusi, spre deosebire de alti ierarhi care se mandreau cu curajul de a nu fi fost martiri), dar si meritele care au urmat: a fost bun chivernisitor, dupa cum spunea Constantin Balaceanu-Stolnici, a pastrat unitatea Bisericii, a reinfiintat Mitropolia Basarabiei, l-a invitat pe Papa in Romania.
Dar terenul eliberat in aceste zile de patimile judecatilor extrem de severe a fost cotropit de avocati neaveniti ai decedatului Patriarh. Ideologi si culturnici ai regimului comunist si ai Securitatii incearca sa rescrie istoria recenta abia luminata de Raportul Tismaneanu.
In lectura lor, tacerile vinovate ale Patriarhului de dinainte de 1989 devin acte de eroism, iar participarea sa in anii ‘40 si ‘50 alaturi de statul comunist la reprimarea Bisericii Romane Unite cu Roma ar trebui trecuta sub tacere. Ei trag linie si, la bilant, gasesc lipsa doar o Catedrala.
Politicienii procedeaza asemanator. Diferentele de abordare tin de legaturile lor cu regimul comunist. Fostii slujbasi ai Partidului si Securitatii anatemizeaza Raportul Tismaneanu; ceilalti isi toarna cenusa in cap doar pentru ca nu ar fi fost vrednici sa ridice Catedrala si se angajeaza hei-rupist sa indeplineasca testamentul Patriarhului.
Astfel, pana acum, am evaluat mostenirea Patriarhului ca si cand Biserica ar fi doar una dintre multele institutii aflate in echilibru si confruntare (cu Presedintia, cu Partidul Comunist, cu Primaria Capitalei, cu Biserica Romei sau cea Rusa).
Nu am acordat deloc atentie tocmai misiunii primordiale a Bisericii, aceea de a ne conduce catre mantuire, nu am evaluat masura in care Biserica mai reuseste acum sa se impuna si sa ne faca sa traim in comuniune cu Hristos.
Am fi descoperit ca avem cea mai mare incredere intr-o institutie ce ne influenteaza in foarte mica masura conduita personala. Cateva exemple. Gospodinele reduc adesea credinta la a nu coase in zilele marcate cu rosu in calendar, dar nu uita sa consulte horoscopul.
Ginecologii recomanda chiuretajul cu usurinta cu care confratii lor dentisti prescriu scoaterea unei masele, dar se abtin de la avorturi de Pasti si de Craciun. Televiziunile ne ofera si show-uri erotice, dar si piosul spectacol al Patriarhului pe care l-au ridicat deja la ceruri.
Nu este simpla noastra ipocrizie (ar fi un pacat de marturisit si iertat la spovada). E mai degraba o atitudine schizoida, caci consideram perfect justificate atitudini contrare credintei pe care o marturisim.
Chiar am sentimentul de a fi asistat in aceste zile la un spectacol, acela al inmormantarii unui Patriarh, ca la un show care ne emotiona, dar nu ne privea personal si nu era de natura sa ne schimbe vietile. Ca si cum Patriarhul Teoctist nu ar fi fost liderul spiritual a unei majoritati covarsitoare a romanilor ortodocsi.
L-au petrecut frumos la groapa, cu bocete si salve, dar cati l-au ascultat pe cand traia?
Aceasta prapastie care se casca tot mai adanc intre credinta si viata este o mostenire pe care credinciosii si clerul trebuie sa o constientizeze.
Caci un neam campion la avorturi e greu sa se mantuiasca prin construirea unei Catedrale. E grea mostenirea comuna a nevredniciei unor ierarhi si a indaratniciei noastre de a nu ne lua in serios marturisita conditie de crestin.
Acum, la capatul a trei „mandate” – Iustinian, Iustin si Teoctist -, marcate de constrangerile si gravele compromisuri ale coabitarii cu regimul comunist ateu, Biserica are sansa de a deveni relevanta in primul rand pentru credinciosi, nu pentru politicieni sau oameni de stat.
Este o oportunitate pentru un raport despre starea credintei romanilor (dincolo de raportari triumfaliste privind increderea in Biserica) si pentru micsorarea distantei dintre Biserica si credincios si dintre credinta si fapte.
Romania Libera, Gelu Trandafir, 06 aug 2007

august 7, 2007

CNSAS ascunde dosarele Inaltilor Ierarhi!

Marţi 7.08.2007, a avut loc la sediul Forumului Civic Românesc din Bd. Mărăşti nr. 61, Conferinţa de Presă cu următoarele subiecte:
1. Forumul Civic Românesc a solicitat în iulie 2006 verificarea dosarelor conducerii Bisericii Ortodoxe Române!
2. Reforma proprietăţii, la doi ani de la apariţia Legii 247/2005.
– Fondul Proprietatea.
3. Parlamentarii, în excursie pe bani publici !!!
1.Verificarea dosarelor conducerii B.O.R. de C.N.S.A.S.
Forumul Civic Românesc a solicitat în luna iulie 2006 verificarea dosarelor conducerii Bisericii Ortodoxe Române.
Până în prezent, CNSAS ne-a comunicat printr-o adresă oficială că s-a încheiat verificarea doar în cazul Preasfinţitului Părinte Episcop-Vicar Vasile Fluieraş care nu a făcut poliţie politică.
În acest ritm, finalizarea cercetării dosarelor pentru cei 26 de înalţi prelaţi va fi încheiată peste 25 ani !!!
Considerăm că în situaţia actuală, urmare trecerii în nefiinţă a Preafericitului Părinte Teoctist, cunoaşterea trecutului candidaţilor pentru funcţia de Patriarh este imperios necesară.
2. Reforma proprietăţii la doi ani de la apariţia Legii 247/2005
GUVERNUL TĂRICEANU TREBUIE SĂ RĂSPUNDĂ PENTRU EŞECUL REFORMEI PROPRIETĂŢII!!!
Forumul Civic Românesc îşi exprimă nemulţumirea vis–a-vis de modul cum autorităţile locale, judeţene şi naţionale au înţeles să aplice Legea 247/2005.
Haosul, interpretarea după bunul plac şi interese de către primari, comisii judeţene a unei legi stufoase, prost făcute, au dus la apariţia unor adevărate mafii locale, care trafichează în dispreţul legii şi sub ochii îngăduitori ai autorităţilor, proprietăţile făcute în zeci de ani de bunicii şi străbunicii noştri.
Tribunalele sunt din nou asaltate de proprietarii înşelaţi de noile autorităţi. Semnalele directe transmise de reprezentanţii noştri Premierului, Cancelariei sale, Ministrului Finanţelor, conducerii Autorităţii pentru Restituirea Proprietăţilor, conducerii vechi şi noi a Fondului Proprietatea, au fost tratate cu aroganţa şi suficienţa cu care ne obişnuise vechiul regim.
În cursul celor aproape trei ani de la preluarea puterii, a fost mimat dialogul, consultarea cu societatea civilă,cu proprietarii nemulţumiţi de modul în care decurge reforma proprietăţii.
Din cele 825.000 de notificări făcute de proprietari au fost rezolvate prin restituire mai puţin de 20 %.
O bună parte din notificări au fost invalidate de comisiile alcătuite în proporţie de 90% din persoane care au făcut parte din comisiile funciare de pe vremea psd-ului. Comisiile abilitate să rezolve notificările depuse încă din anul 2001 pe Legea 10, au soluţionat, în intervalul 2005-2007, mai puţin de 20% din acestea.
Retrocedarea terenurilor forestiere a fost făcută doar pentru “băieţii deştepţi”, proprietarii care au revendicat suprafeţe mici neavând niciun fel de şansă în faţa membrilor “noilor” comisii.
O situaţie similară există şi în cazul obştilor şi pădurilor grănicereşti, unde, deşi există documente inatacabile, membrii comisiilor, în frunte cu delegaţii ROMSILVA, refuză restituirea către adevăraţii proprietari.
Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor condusă de tineri liberali, este o instituţie fantomă. După doi ani de la înfiinţare, nimeni nu observă lipsa de autoritate, implicare, eficienţă…
Fondul PROPRIETATEA, o mare cacealma liberală!!!
Fondul Proprietatea se află în aceeaşi situaţie ca în urmă cu aproape doi ani când a fost înfiinţat juridic.
Instituţia s-a “remarcat” de atunci şi până în prezent, printr-un şir de bâlbâieli, inconsecvenţe, răzgândiri, lipsă de transparenţă şi prin cheltuirea a peste 2 milioane de euro din bani publici pe salarii, sedii, aşa-zisă consultanţă, spoturi publicitare, etc, rezultatele fiind practic nule.
Solicităm Premierului şi Ministrului Economiei şi Finanţelor blocarea tuturor plăţilor către membrii Consiliului de Supraveghere până când Fondul Proprietatea îşi va începe efectiv, în fapt, activitatea.
După mai bine de 14 luni de aşteptare a apărut mult promisa ordonanţă de urgenţă care trebuia să pună pe roate funcţionarea fondului.
Textul ordonanţei ne arătă în mod clar că pesedeul este la guvernare, cooptarea d-lui Mircea Ursache în Consiliul de Supraveghere fiind o dovadă elocventă în acest sens. Astfel, FP nu mai este al proprietarilor aşa cum am fost minţiţi prin spoturi publicitare, statul va fi acţionarul majoritar pâna la desfiinţare, va putea vinde acţiuni oricui şi culmea va putea face pomeni electorale din banii Fondului.
Acum conducerea FP ne anunţă nevinovat că fondul ar putea fi listat la bursă, dacă lucrurile vor decurge normal, în luna mai 2008 !!!
3. Parlamentari în excursie pe bani publici
Sub conducerea Preşedintelui Camerei Deputaţilor Bogdan Olteanu, o întreagă suită alcătuită din parlamentari, consilieri, etc, s-au plimbat în mai multe ţări din America Centrală şi de Sud. Ca deobicei nu se comunică lista “excursioniştilor” şi costul deplasării.
Comunicat de presa