Nu pot sa nu fiu de acord cu Tariceanu

E calda, de pe blogul lui Tariceanu:

“Conferinţa de presă de acum câteva ore a premierului Emil Boc este o nouă confirmare a faptului că România nu este guvernată.
Ceea ce s-a întâmplat astăzi, este actul 3 din piesa de teatru: „Bomba fumigenă”. Actul 1 a fost demisia lui Gabriel Oprea, actul 2 – dezbaterea privind modificarea Constituţiei, actul 3 – războiul declarat pensionarilor. Emil Boc ne-a spus astăzi că va lupta împotriva „nesimţiţilor” cu pensii mari. Pentru politicienii din PD-L şi PSD, nu contează că actorilor, medicilor sau profesorilor cu experienţă le este interzis un drept fundamental: dreptul la muncă. Românii trebuie să vadă că politicienii de la putere luptă pentru binele naţiunii şi împotriva duşmanului de clasă. Sună cunoscut? Pentru Emil Boc, duşmanul de clasă este pensionarul „nesimţit” (termen folosit de premier). Din cauza lui economia merge prost şi din cauza lui nu sunt bani.
De ce această piesă de teatru? De ce politicienii de la putere vin cu astfel de diversiuni, în loc să guverneze?.
Răspunsul este unul simplu: guvernul PSD- PD-L nu poate, nu ştie cum şi nu are soluţii.
Politicienii de la PSD şi PD-L văd că promisiunile pe care le-au făcut în campanie nu au nici o acoperire economică. Îşi dau seama că România are nevoie de un plan economic cu măsuri pentru a păstra locurile de muncă ale românilor. Un plan pe care nu îl au şi pe care nu ştiu să îl alcătuiască. De aceea, tot amână să anunţe bugetul. De aceea, când muncitorii de la uzinele Dacia cer soluţii guvernului şi preşedintelui, Traian Băsescu organizează o dezbatere privind modificarea Constituţiei. Şi de aceea, în loc să recunoască că a greşit, Emil Boc continuă să susţină că pensionarii nu au dreptul de a munci.
Este folosit orice subiect care poate să întreţină iluzia că ceva se întâmplă în rândul politicienilor de la putere şi care poate distrage atenţia de la problemele economice presante.”

De ce nu-i impuscati pe pensionari?

Calin Popescu Tariceanu critica ordonanta lui Boc care interzice cumularea pensiei cu salariul la stat:

“Pensionarul nu este un asistat. Pensia nu este o favoare, ci este o datorie pe care statul o are faţă de un profesor, medic, artist – care au muncit timp de zeci de ani şi au plătit contribuţiile de asistenţă socială care sunt plătile la fondul de pensii. Prin urmare pensia nu o plăteşte statul, ci este rezultatul contribuţiei fiecărui angajat. Plata respectivei pensii se face deci în contul unei munci deja desfăşurate. Şi trebuie onorată de stat, indiferent dacă, în viitor, respectiva persoană decide sau nu să continue să muncească.
Guvernul Boc vine în cea mai bună tradiţie proletară şi spune că pensionarii care muncesc nu mai au dreptul la pensie. Trebuie să aleagă între pensie şi salariu. Tipic pentru un guvern de stânga. Pensionarul este considerat a fi un asistat, care trebuie să depindă de ce îi oferă statul.
Statul îşi arată muşchii şi nu vrea să îşi plătească datoria faţă de profesorii, artiştii sau medicii care au finanţat statul din munca lor timp de zeci de ani.”

Are dreptate ex-premierul pe blogul sau. De ce nu-i impusca guvernul pe pensionari, ca-i mai ieftin?

Dorel Boc

Călin Popescu Tăriceanu, pe blogul său: “România se mişcă din inerţie, dar suntem în situaţia în care este de preferat inerţia în locul unor măsuri de stânga fără cap şi coadă. E ca în bancul cu Dorel – când acesta taie curentul la tot cartierul – cu cât guvernul Dorel se apucă mai târziu de treabă, cu atât pagubele sunt mai mici.”

Bilantul guvernarii Tariceanu

Doamnelor şi domnilor, stimaţi cetăţeni

În ultimii 4 ani, am avut onoarea de a fi Primul Ministru României şi de a lucra pentru români. Sunt astăzi aici pentru a face un bilanţ al guvernării liberale şi, mai important, pentru a reaminti care sunt priorităţile României, astăzi, în contextul crizei economice mondiale. Vreau să fiu cât se poate de clar: aceste priorităţi nu sunt doar ale unui anumit partid politic, ale Puterii sau ale Opoziţiei. Ele sunt ale României.

În ultimii 4 ani, împreună cu românii, am reuşit să aducem România în Uniunea Europeană, am reuşit să avem o creştere economică fără precedent, care a dus la dublarea salariilor şi pensiilor. Toate acestea au fost posibile pentru că am guvernat responsabil şi pentru că am pus în aplicare politici liberale, de dreapta.

Astăzi, românii sunt cetăţeni ai Uniunii Europene, produsele româneşti se găsesc în toate capitalele din lume, iar valorile româneşti sunt recunoscute şi respectate în lume. Astăzi, clasa de mijloc din România este mai puternică şi este pregătită să contribuie pentru ca ţara să nu fie afectată semnificativ de criza economică.

Ştiu că sunt încă români care nu au simţit pe deplin beneficiile creşterii economice. Sunt primul care spune că se poate mai bine şi de aceea trebuie să continuăm să încurajăm economia de piaţă şi libertăţile individuale.

Nu trebuie să ne întoarcem în trecut, la politici de stânga, care şi-au dovedit deja ineficienţa.

Constat cu îngrijorare că primele măsuri anunţate de noua coaliţie de guvernare PD–PSD sunt de stânga, începând cu renunţarea la cota unică de impozitare şi continuând cu promisiuni sociale iresponsabile. Aceste promisiuni nu pot fi respectate şi vor duce la creşterea taxelor şi impozitelor pentru firme şi românii care muncesc mai mult, cei care pot asigura continuarea creşterii economice.

Astăzi, românii au aşteptări şi speranţe foarte mari. În acelaşi timp, în contextul crizei economice, românii sunt îngrijoraţi de viitorul lor. Românii sunt îngrijoraţi pentru siguranţa slujbei lor, părinţii sunt îngrijoraţi pentru viitorul copiilor lor.

Prioritatea României este de a trece cu bine peste criza economică mondială, adică să asigurăm slujbele românilor şi să creăm noi locuri de muncă, să scădem taxele şi impozitele pentru a încuraja munca şi dezvoltarea economiei.

În faţa acestei crize economice mondiale, care afectează şi pe cele mai puternice state, trebuie să continuăm să punem în aplicare acele politici care au dat rezultate. Acestea sunt politicile de dreapta.

Prin bilanţul de astăzi, voi arăta că Guvernul liberal pe care l-am condus a lăsat o economie pregătită să facă faţă crizei mondiale. Dacă vom continua să punem în aplicare politicile de dreapta, atunci economia României va depăşi această criză şi va ieşi mai întărită.

Din 28 decembrie 2004, de când am condus prima şedinţă de guvern şi până astăzi, acţiunile pe care le-am întreprins au fost orientate către stimularea creşterii economiei şi către crearea de noi locuri de muncă. Guvernul pe care l-am condus şi-a asumat ca obiective consolidarea democratică, întărirea statului de drept, creşterea economică, creşterea nivelul de trai şi integrarea în Uniunea Europeană.

În ceea ce priveşte creşterea economică unde ne aflăm azi din punct de vedere al stării economico-financiare?

Am introdus cota unică şi alte măsuri liberale pentru ca românii care muncesc mai mult să câştige mai bine.

Am încurajat investiţiile în economia românească. Am îmbunătăţit gradul de colectare la buget şi am investit zeci de miliarde de euro în educaţie, sănătate, agricultură sau infrastructura. Toate aceste măsuri au permis dezvoltarea fără precedent a economiei.

2008 va fi anul cu cel mai mare PIB din istoria României. El se va situa cu 40 % peste nivelul din 1990, în condiţiile în care societatea noastră a parcurs o perioadă dificilă de restructurare, în urma căreia am ajuns să avem azi o economie funcţională de piaţă, stabilă şi competitivă, independentă de factorul politic.

În evaluarea stării actuale nu trebuie uitat că trei ani la rând ne-am confruntat cu inundaţii şi secetă, care au diminuat foarte mult rezultatele economice. Ele au putut fi însă compensate – ca urmare a politicilor orientate către sectoarele moderne (industrie şi construcţii).
Produsul Intern Brut pentru primele 3 trimestre din anul 2008 a fost mai mare cu 8,9% faţă de cel din semestrul I 2007, record absolut de creştere după 1990.

Suntem acum – in termeni reali, cu 64% peste nivelul PIB-ului din anul 2000, când economia României şi-a început creşterea, şi cu 30% peste nivelul din 2004, când am preluat guvernarea.

Acest indicator a ajuns în anul 2008 la echivalentul a 138 miliarde euro, ceea ce înseamnă că economia valorează în prezent mai mult decât dublu decât în 2004, când PIB a echivalat cu doar 61 mld. euro. Produsul intern brut din acest an este de 3,6 ori mai mare decât cel din anul 2000.

PIB-ul pe locuitor este astăzi de 2 ori mai mare decât în 2004, 6500 euro faţă de 2800 euro în urmă cu 4 ani.

Pentru români, această creştere a economiei româneşti a însemnat mai multe şanse de a îşi găsi slujbe mai bine plătite, în domenii de vârf şi cu salarii mari.

Creşterea economică a făcut posibil ca sute de mii de români să îşi ia o casă şi milioane de români să îşi achiziţioneze o maşină.

Ca urmare a progresului economic accelerat, România se apropie – cu cei 138 miliarde euro – de ţările cu potenţial mediu din punct de vedere al valorii PIB-ului în Europa. În prezent România a depăşit Ungaria şi se află aproximativ la acelaşi nivel cu Cehia.

Dacă ne raportăm la media UE a PIB pe locuitor, România se situează azi la 43% din această medie, faţă de 34% în 2004, dovadă a accelerării procesului de convergenţă reală cu ţările dezvoltate ale Uniunii Europene.

Perioada 2005-2008 poate fi considerată ca perioada cu cele mai mari investiţii din istoria modernă a României.

România are deja doi ani de participare la piaţa unică europeană şi a obţinut în această perioadă cele mai bune rezultate, situându-se pe primul loc nu numai din punct de vedere al creşterii economice ci – cu atât mai important pentru viitor – şi din punct de vedere al dinamicii investiţionale.

Practic toate tipurile de investiţii s-au multiplicat, dar cel mai mare progres se înregistrează în cazul investiţiilor străine. Iar acestea nu au venit în România de dragul cuiva, ci pentru că economia românească le oferă posibilitatea să fie profitabile şi să se multiplice.

Atunci când am introdus cota unică de 16% in anul 2004, am spus că investiţiile străine vor fi atrase prin această măsură si că astfel se vor crea locuri de muncă si prosperitate. Mulţi din cei care astăzi laudă cota unică au făcut atunci, după cum ştiţi comentarii acide.

Dacă după revoluţie, până în anul 2004, investitorii străini au investit cumulat în România 15 miliarde euro, azi vă pot spune că numai în ultimii 4 ani valoarea investiţiilor străine cumulate a atins 37 miliarde euro.

În prezent există în economia românească un stoc de investiţii străine de peste 50 miliarde euro, care produc şi exportă bunuri şi servicii de aceiaşi calitate cu cele din Uniunea Europeană. Mai mult de 60% dintre acestea se regăsesc în industrie, construcţii, comunicaţii şi servicii pentru întreprinderi, producând efecte orizontale de accelerare a dezvoltării.

Şi investiţiile interne cele din domeniul public şi privat s-au majorat substanţial. Am ajuns în România la o rată de investire de peste 34% în anul 2008, care ne situează de asemenea pe primul loc în Uniunea Europeană, pentru care ponderea medie a investiţiilor în PIB este de 21,3%.

În cei 4 ani, investiţiile interne totale s-au majorat de la 8,1 mld. Euro în 2004 la 37 mld. euro în 2008, din care cele ale sectorului public de la 1,8 la 10 mld. euro.

Sugestiv pentru starea economico-financiară actuală este faptul că dat fiind actualul potenţial, Comisia Europeană considera în Prognoza sa de toamnă 2008 că România se va menţine şi în 2009 pe o poziţie fruntaşă, şi anume locul 2 în ceea ce priveşte creşterea economică şi locul 1 în privinţa dinamicii investiţiilor totale.

Amplul proces investiţional şi creşterea economică ridicată au asigurat o îmbunătăţire semnificativă a ofertei naţionale cu impact direct asupra exporturilor.

Exportul de bunuri al României s-a majorat cu 80%, de la 19 la 35 miliarde euro, deşi chiar în acest an principalele noastre ţări partenere se află în dificultate, iar cererea mondială se diminuează.

Este adevărat că modernizarea rapidă a economiei a condus la majorarea în mai mare măsură a importurilor, dar tendinţa a început să se estompeze începând cu anul 2007, semestrul II, astfel încât din decembrie 2007 să fie chiar sub dinamica exporturilor.

Importul de bunuri de capital a fost categoria care şi-a majorat ponderea în total importuri, de la 16,7% în 2004 la aproape 19% în acest an, un semn al cererii de re-tehnologizare si modernizare a economiei noastre.

Singura zonă in care economia romanească este vulnerabilă in prezent este deficitul de cont curent. Cu alte cuvinte, pentru că importăm mai mult decât exportăm.

Deficitul comercial s-a adâncit ca o consecinţă a accelerării cererii interne, ajungând la 17,8 miliarde euro în 2007 şi la 19,3 miliarde euro în 2008.

Adâncirea continuă a deficitului comercial a antrenat o evoluţie similară a soldului contului curent, ponderea acestuia în PIB majorându-se de la 8,4% în 2004 la 13,8% în anul 2007.

Vreau să subliniez totuşi că în anul 2008 s-a stopat tendinţa ascendentă a ponderii deficitului contului curent în PIB, existând condiţii chiar pentru o reducere semnificativă în raport cu nivelul din 2007.

Pe viitor, va trebui să promovăm o politică mult mai agresivă în a ajuta companiile româneşti în expansiunea lor regională.

Investiţiile străine directe au contribuit semnificativ la finanţarea deficitului de cont curent, în special în anii 2005 şi 2006 (în proporţie de 76%, respectiv 86%), în contextul privatizării unor companii importante din sectorul energetic şi bancar.

Acoperirea deficitului de cont curent prin investiţii străine directe a coborât la 42% în anul 2007, dar primele nouă luni ale acestui an semnalează o îmbunătăţire a participării investiţiilor străine directe la finanţarea deficitului de cont curent şi anume la 57%.

Prioritatea de acum trebuie să fie păstrarea acestor investiţii şi atragerea de altele noi. Numai aşa vom reuşi să ne asigurăm că locurile de muncă sunt sigure că se vor crea noi locuri de muncă pentru români.

Pentru a reuşi acest lucru, următorul Guvern trebuie să continue să pună în aplicare politicile economice de dreapta, cuprinse în Planul de creştere economică şi locuri de muncă.

Am să trec la al doilea capitol al bilanţului şi anume situaţia financiară a economiei.

România are astăzi cel mai mare buget din istorie. Datorită creşterii economice, veniturile bugetului general consolidat pentru 2008 sunt apropiate de nivelul întregului PIB al României din anul 2003.

Reducerea cotei impozitului pe profit de la 25% la 16% şi introducerea cotei unice de 16% pe venituri a condus la mai mult decât dublarea veniturilor bugetare pentru mai multă exactitate: 177mld. lei în 2008 faţă de 74 în 2004.

Aceste realizări au permis să se aloce sume mult mai mari pentru toate domeniile, de la educaţie, la sănătate, la agricultură sau infrastructură.
Astfel am reuşit să construim sau să modernizăm peste 8000 de şcoli, să reabilităm peste 1000 de kilometri de drumuri rurale în peste 1700 de localităţi sau să achiziţionăm peste 1500 de noi ambulanţe pentru spitale.

Veniturile bugetare din impozitul pe profit au fost în anul 2007 cu 63% mai mari decât cele din 2004; în primul semestru 2008 acestea s-au majorat cu încă 27,5%.

Dacă în perioada 2001 – 2004, în condiţiile unui impozit pe profit de 25% s-au colectat din această sursă venituri în valoare de 16 miliarde lei, în perioada 2005 – 2008, în condiţiile unui impozit de numai 16% s-au colectat venituri din impozitul pe profit în valoare 41 miliarde lei.
Numai încasările din 2008 ating nivelul colectat în toată perioada 2001 – 2004.

Veniturile bugetare din impozitul pe venit au fost în anul 2007 mai mari decât dublul veniturilor din această sursă încasate în anul 2004; în semestrul I 2008 ele crescuseră suplimentar cu 35% faţă de aceeaşi perioadă din anul trecut.

Aceste realizări au permis să se aloce sume mult mai mari pentru toate domeniile, fără a fi afectat deficitul bugetar.

În medie, deficitul bugetar în perioada 2005 – 2008 a fost chiar mai mic, ca pondere în PIB, decât cel realizat în perioada 2001 – 2004, respectiv de 1,8% faţă de 2,4%.

Situaţia financiară incomparabil mai bună pe care România o are în acest moment, este ilustrată şi de reducerea pronunţată a arieratelor din economie, a căror pondere în PIB scade de la 25% în 2004 la 14% în 2007 şi la aproape 10% în 2008.

Prin dezvoltare şi creşterea exporturilor România şi-a mărit sensibil rezervele internaţionale. Practic, România are acum de 2,5 ori mai multă valută în visterie decât în anul 2004. Rezerva internaţională a crescut de la 12 miliarde euro în 2004 la aproape 30 miliarde în prezent. Această rezervă asigură sustenabilitate pentru importuri.

Gradul de acoperire a importurilor de bunuri şi servicii prin rezervele valutare ale BNR s-a îmbunătăţit de la mai puţin de 5 luni în 2004 la aproape 6 luni estimat pentru sfârşitul acestui an.

În ceea ce priveşte datoria externă, corespunzător necesarului pentru investiţii al sectorului privat datoria externă privată s-a majorat de la 19% din PIB în 2004 la 43% în PIB în septembrie 2008. Datorită acestei componente stocul total al datoriei externe şi-a majorat ponderea în PIB de la 35% în 2004 la 51% din PIB în septembrie 2008.

Expansiunea datoriei externe private pe termen mediu şi lung a fost susţinută în principal de finanţarea oferită de băncile private, ponderea acestui tip de creditori majorându-se de la 41% în 2004 la 74% în septembrie 2008.

Ceea ce doresc să vă spun este că prin politicile guvernamentale, noi am reuşit , pe cealaltă parte, să menţinem datoria publică externă la acelaşi nivel (circa 10 miliarde euro), deşi investiţiile publice s-au majorat de 5 ori.

Important pentru sustenabilitatea resurselor valutare este şi faptul că raportul dintre datoria externă pe termen mediu şi lung (care se află în relaţie cu deficitul de cont curent) şi rezervele internaţionale ale BNR se menţine constant şi anume aproximativ 1,5.

Ponderea creditelor acordate sectorului privat în PIB a crescut de la 17% în decembrie 2004 la 39% în septembrie 2008.

Ponderea creditului acordat populaţiei în total credit, situată în decembrie 2004 la 29%, a depăşit la mijlocul anului 2006 pragul de 40%, crescând ulterior într-un ritm lent până la nivelul de 50% în septembrie 2008.

In acelaşi timp, ponderea creditului în valută în totalul creditului acordat sectorului privat a coborât continuu în 2005 şi 2006, atingând un minim de 47,3%, după ce în decembrie 2004 se situase la nivelul de 62%, dovedind creşterea încrederii in stabilitatea monedei naţionale.

În privinţa inflaţiei, anii 2005 – 2008 au reprezentat perioada în care inflaţia a coborât la un nivel cu o singură cifră şi, ceea ce este mai important, este că România nu mai este ţara din UE cu cea mai ridicată inflaţie.

Dacă ne referim la inflaţia medie anuală – care reprezintă, conform Tratatului de la Maastricht, unul din criteriile decisive pentru trecerea la moneda euro – aceasta a coborât de la 11,9% în 2004 la 9% în anul 2005.

Chiar dacă s-a trecut la o inflaţie cu o singură cifră, în anul 2005 încă ne situam pe ultimul loc în UE 27. În anul 2006 inflaţia medie anuală a scăzut la 6,6%, depăşind ca performanţă în ceea ce priveşte dezinflaţia, ţări ca Letonia şi Bulgaria. În prima parte a anului 2007, când şi contextul internaţional a fost favorabil, România a înregistrat o inflaţie de sub 4%.

În partea a doua a anului 2007 pe plan internaţional s-a manifestat o adevărată „explozie” a preţurilor. Inflaţia a crescut vertiginos în toate ţările europene; în unele ţări aceasta chiar s-a dublat, efectul fiind mai vizibil chiar în anul 2008.

România a avut o performanţă mai bună, inflaţia medie anuală ajungând la 7,7% faţă de 4,9% în 2007, în timp ce ţări ca Bulgaria, Estonia, Letonia şi Lituania au revenit la o inflaţie cu două cifre.

De asemenea este de remarcat că în prezent România se află mai aproape de a îndeplini condiţiile Tratatului de la Maastricht în ceea ce priveşte inflaţia decât în 2004 sau 2005.

Aş dori acum sa trec la al treilea capitol referitor la mai multe locuri de muncă în economie şi mai bine plătite.

Fundamentul creşterii economice a fost crearea de noi locuri de muncă, mai bine plătite.

Dacă în perioada 2000-2004, guvernul de stânga a pierdut 1540.000 de locuri de muncă, în perioada 2005 – 2008, am creat 600.000 de noi locuri de muncă.

În aceste zile, când criza economică mondială pune în pericol slujbele românilor, este important să continuăm să punem în aplicare politici de dreapta, prin care am creat sute de mii de noi locuri de muncă şi nu politici de stânga, care au dus la pierderea de slujbe.

Dacă într-un context economic favorabil, guvernarea de stânga 2000-2004 a dus la pierderea a 150.000 de locuri de muncă, vă daţi seama la ce ne putem aştepta dacă se pun în aplicare aceleaşi politici de stânga, dar într-un context de criză economică mondială?

Este un nou avertisment că măsurile de stânga anunţate de coaliţia de stânga PD-L-PSD vor duce la pierderea de sute de mii de locuri de muncă în perioada următoare.

Între 2005-2008, am reuşit să creăm 600.000 de noi locuri de muncă pentru că am pus în practică politici de dreapta. Aceleaşi politici au asigurat şi creşterea salariilor, atât în sectorul public, cât şi în cel privat.

Există la această oră un număr mai mic de şomeri decât la începutul perioadei de tranziţie, in 1991, când şomajul a început să fie înregistrat statistic în România, anume 355 mii faţă de 386 mii şomeri în ianuarie 1992. Suntem printre statele membre ale Uniunii Europene caracterizate de o rată a şomajului relativ scăzută.

O bună parte din aceste rezultate se datorează politicilor fiscale si bugetare pe care le-am promovat cu curaj, de cele mai multe ori în fata unei opoziţii îndârjite atât ale forţelor politice interne, cât şi din partea Fondului Monetar Internaţional sau ale unei bune părţi a analiştilor economici.

585.000 de locuri de muncă in plus înseamnă 585.000 de noi plătitori de taxe si impozite, tot atâţia contribuabili la fondul asigurărilor sociale de stat, de sănătate si la fondul de şomaj.

Să ne uităm mai atent la cifrele privind câştigurile salariale. Pe primele 9 luni pentru care avem date in acest an, castigul salarial mediu net a crescut cu 25% fata de perioada a anului trecut.

Nu am putut da majorari de salarii de 50% dintr-o data, datorita pericolelor pe care le-am explicat la acea vreme, însă am făcut majorari pe diverse nivele pana la 28% pentru dascali.

Prin măsurile active luate, câştigul salarial mediu net a crescut cu 118%, de la 599 lei în 2004 la 1308 lei în iulie 2008. În aceeaşi perioadă, câştigul salarial mediu brut a crescut cu 116%, de la 818 lei la 1769 lei.

Creşterea de 60% a câştigului salarial mediu brut prevăzută în Programul de guvernare, pe baza căruia am obţinut votul de investitură în 2004, fusese atinsă deja după primii 2 ani. In 18 ani, România nu a reuşit niciodată mai mult decât dublarea standardului de viata al romanilor intr-un mandat cum am reuşit noi acum.

De aceea, clasa mijlocie este consolidata, iar pentru prima data după 1989 reprezintă o pătură semnificativa a contribuabililor, nu şi nu doar un simplu concept teoretic.

PNL va continua să se lupte pentru ca următorul guvern să pună în aplicare acele politici economice de dreapta, care asigură dezvoltarea în continuare a clasei de mijloc.

Urmarea acestor politici promovate de Guvern a fost o creştere importantă, chiar spectaculoasă a puterii de cumpărare a populaţiei şi o capacitate de finanţare mai mare a întreprinzătorilor mici şi mijlocii.

Una dintre consecinţe a fost creşterea continuă a economiilor din sistemul economico-financiar-bancar care a condus la multiplicarea creditelor şi finanţărilor de investiţii. O altă consecinţă constă în faptul că din ce în ce mai mulţi români îşi cumpără o maşină, dobândesc o proprietate, pot să îşi găsească mult mai uşor un loc de muncă bine plătit în firme puternice.

Fondul de locuinţe şi-a păstrat tendinţa ascendentă din ultimii ani, înregistrând 8271 mii locuinţe la sfârşitul anului 2007. În anul 2007 au fost date în folosinţă 47 mii locuinţe, cu 7,7 mii mai multe decât în anul precedent.

În perioada 2005-2008 numărul de noi înmatriculări de autoturisme a fost de aproape 1,6 milioane de unităţi. În 2007 a fost înmatriculat pentru prima dată acelaşi număr de autoturisme ca în întreaga perioadă 2001-2004.

Bugetele sociale gestionate de guvernul actual depăşesc cu mult alocările realizate în timpul guvernării 2000-2004.

Pentru prima dată cheltuielile sociale au depăşit 10% din PIB, în timp ce cotele de contribuţii sociale s-au redus, după cum ştiţi, cu 10 puncte procentuale, demonstrând viabilitatea doctrinei liberale, aceea ca un grad de impozitare redus impulsionează activitatea economica si măreşte baza de impozitare.

Urmare a politicilor susţinute ale Guvernului, rata sărăciei severe a înregistrat o scădere constantă, creşterea economică ridicată favorizând această evoluţie. Rata sărăciei severe înregistrată în anul 2006 a fost de 4,1% comparativ cu 5,9% în anul 2004.

Cheltuielile pentru sănătate au crescut semnificativ, de la 8,5 mld. lei în 2004 la 20 mld. lei în 2008. Au fost realizate – urmare a alocărilor pentru investiţii – studiile necesare pentru proiectarea şi construcţia unui număr de 8 spitale regionale de urgenţă şi a 20 de spitale judeţene de urgenţă. Pentru prima dată s-au alocat 6% din PIB pentru educaţie.

O societate modernă tratează cu demnitate şi respect pensionarii şi răsplăteşte meritele şi munca de-o viaţă. După 4 ani, pot spune ca acest Guvern a fost capabil să asigure pensionarilor un trai decent.

Creşterea pensiilor nu este o măsură socială, vreau să subliniez, ci este pe de o parte rezultatul creşterii economice, iar pe de altă parte este răspunsul firesc faţă de contribuţia acestor oamenii la evoluţia întregii societăţi.

Guvernul s-a angajat să mărească pensiile cu 30%, valoare care a fost cu mult depăşită. În 4 ani valoarea punctului de pensie a crescut de 2,4 ori, de la 286,9 lei în decembrie 2004, la 697,5 lei începând cu luna octombrie a anului 2008, urmând ca la sfârşitul anului să ajungă la 699 lei.

Puterea de cumpărare a pensiilor de asigurări sociale de stat va creşte în decembrie 2008 faţă de decembrie 2004 cu 110%. Si totodată, vreau să vă spun că am crescut pensia pentru agricultori de trei ori, de la 79 in decembrie 2004 la 240 in decembrie 2008.

Trebuie de asemenea sa ne reamintim de recalcularea, iar apoi de majorarea pensiilor. După cum ştiţi, într-o prima etapa, peste 1,6 milioane de pensionari au avut recalculata pensia, in cel mai mare efort de îndreptare a sistemului făcut după 1989.

Am reuşit astfel sa reparam erorile unor legi succesive, care diferenţiau intre oameni cu un grad de cotizare similar, in funcţie de anul in care au ieşit la pensie. Toţi cei care au avut pensiile recalculate au primit bani in plus, de la câteva sute de mii de lei pana la câteva milioane de lei vechi.

Sigur că eu consider ca era necesar să facem ceva pentru pensionari, pentru că au avut puterea de cumpărare cel mai mult alterată.

Solicit ca următorul Guvern să continue să crească pensiile, prin stimularea creşterii economiei. Creşterea pensiilor nu este o măsură socială, aşa cum am spus, ci o datorie pe care o avem faţă de cei care au contribuit la dezvoltarea României şi se poate realiza doar prin asigurarea creşterii economice.

Mesajul meu către români este că trebuie şi putem să privim cu încredere în viitor. Tot ce am reuşit împreună în ultimii 4 ani ne dă acest drept.

Desigur, în contextul crizei economice mondiale, României nu îi va fi uşor. Dar suntem pregătiţi. Astăzi, avem o economie puternică, pregătită să facă faţă crizei economice.

Mai mult, Guvernul pe care îl conduc a început să pună în aplicare un Plan de creştere economică şi locuri de muncă, care conţine măsuri realiste şi responsabile, de dreapta şi soluţii concrete, pentru a continua dezvoltarea economică, pentru ca slujbele românilor să fie sigure şi pentru a crea alte sute de mii de noi slujbe.

Este un Plan care presupune investirea de peste 10 miliarde de euro în oameni şi firmele româneşti; un plan realizat împreună cu cei mai buni experţi economici şi care s-a realizat şi pe baza consultărilor pe care le am avut cu sprijinul economiştilor de la BNR.

Solicit următorului Guvern să continue să pună în aplicare Planul de creştere economică şi locuri de muncă.

Revin la ceea ce spunem la început, legat de priorităţile României. Fac un apel la coaliţia de guvernare PD-L-PSD să renunţe la programul pe care l-a anunţat.

Este un program de stânga, nerealist, care va arunca România în trecut şi care va duce la instabilitatea economică, şomaj şi sărăcie. Este un program criticat la unison de jurnaliştii economici şi de experţii economici.

Fac apel la coaliţia de guvernare PD-L-PSD să înţeleagă care sunt priorităţile României şi să continue să pună în aplicare Planul de creştere economică şi creare de locuri de muncă.

Vreau să îi asigur pe români că, indiferent de răspunsul la această solicitare, eu, împreună cu Partidul Naţional Liberal vom continua să promovăm măsurile cuprinse în Planul de creştere economică şi locuri de muncă.

Vom face o Opoziţie de forţă, dar constructivă, prin promovarea priorităţilor României, o soluţiile pentru ca economia românească se continue să se dezvolte.

Îi chem aşadar, pe toţi românii – de la jurnalişti, la economişti, la reprezentanţi ai societăţii civile – să îşi facă auzită vocea, pentru a se asigura astfel că următorul Guvern nu va pune în practică politici care vor duce România în trecut. Vreau să vă asigur că PNL va fi vocea românilor în Opoziţie. Vom critica fiecare eroare a următorului Guvern, fiecare derapaj spre stânga.

Vom folosi toate armele pe care le avem în opoziţie pentru a ne asigura că România va continua pe drumul cel bun, că economia va continua să se dezvolte, iar românii vor avea o viaţă mai bună.

În încheiere doresc să urez tuturor românilor Sărbători de iarnă cu bucurii şi un An Nou cât mai bun şi un Crăciun fericit.
Vă mulţumesc.
Călin Popescu Tăriceanu

Tariceanu: “Condamnarea la saracie a Romaniei”

Am citit programul de guvernare dat publicităţii ieri de coaliţia de stânga PD-L-PSD.
Este mai rău decât mă temeam.
În primul rând: adio cota unică! Nu poţi avea cotă unică dacă pe românii care muncesc şi câştigă mai mult îi impozitezi mai mult, iar pe cei care câştigă mai puţin îi impozitezi mai puţin.
Programul PD-L-PSD consfinţeşte reîntoarcerea la cota de impozitare progresivă. Consecinţele: încurajarea evaziunii fiscale, descurajarea muncii, descurajarea firmelor care vor să investească în România.
Prin acest program ne întoarcem în trecut, la instabilitate economică şi sărăcie. Îmi este greu să înţeleg de ce politicienii din PD-L şi PSD insistă să repete aceleaşi erori, aceleaşi măsuri de stânga care şi-au dovedit eşecul în trecut.
Programul PD-L PSD conţine multe promisiuni de natură socială, dar nu are măsuri pentru stimularea economiei. Programul nu are măsuri economice realiste, nu are măsuri pentru IMM-uri, nu are măsuri pentru ca România să continue să atragă investiţii străine.
Mai mult, în faţa crizei economice mondiale, programul este plin de promisiuni salariale şi nunumai, care nu ar putea fi realizate nici într-un context economic mult mai favorabil.
Românii trebuie să îi întrebe pe cei de la PD-L şi PSD: “De unde bani?”.
Vă spun eu: din creşterea impozitelor şi taxelor pentru firme şi pentru românii care muncesc mai mult. Problema este că, în contextul crizei economice mondiale, prosperitatea României şi bunăstarea românilor depinde de capacitatea economiei de a continua să crească. Or, sufocate de taxe şi impozite, multe firme care au deja probleme vor da faliment. Acest program îndreaptă România spre şomaj, instabilitate şi sărăcie. Spre asta ne îndreptăm cu acest program de stânga, iresponsabil.
Fac un apel la PD-L-PSD să refacă acest program care este o condamnare la sărăcie a României. România are nevoie de un program anti-criză, de un program cu măsuri care să asigure continuarea creşterii economice, nu un program care va duce la înmormântarea economiei.
Călin Popescu Tăriceanu, pe blogul său

Stai sa te bat, ca sa nu ma cuplez cu vecina!

Ai una bucată nevastă. Ajungi des beat acasă, o căpăceşti până vânătăile o acoperă de la faţă până la glezne. Ea, disperată cheamă poliţia, într-o zi. Nu mai are cum să rabde. Te părăseşte. Tu te dai cu vecina. Despre care ştiai că este curvă şi hoaţă. Prietenilor le spui că soţia este de vină. N-a vrut să te mai iubească şi pace.
Nevasta-i PNL şi insul PD-L. Şi Mircea Mihăieş descoperă păcatele la femeie http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/832394/SENATUL-EVZ-Liberalii-se-cazeaza-la-Hotel-Abis/ . Greţos.

Numele premierului

Cum am scris de mai multe ori, doresc sa fie Tariceanu si cred ca are sanse. Proportia- habar n-am, fiindca depinde de imprevizibilul Basescu. Care ia decizii după cum se scoala dimineata. Altfel, pentru PNL singura optiune rezonabila este opozitia.

UPDATE- ora 16, 30- PSD vrea la guvernare cu PD-L. Fara UDMR.

Barbatul de stat Tăriceanu

1. În 16 octombrie scriam:
Prin votarea majorării salariilor profesorilor cu 50%, deputaţii s-au dovedit de-un populism împuţit, iresponsabil. Toţi, de-a valma.
Diferenţa dintre un politician oarecare şi un bărbat de stat o percepem în momentele de cumpănă, ultimul acordând întâietate intereselor ţării, chiar dacă ele nu coincid cu interesele imediate ale unui segment consistent din electorat şi sunt nepopulare. Şi ne este dat să trecem prin unul, la un pas de dezastrul inflaţionist.
Prin respingerea promulgării majorării salariilor dascălilor, Băsescu are ocazia să-şi demonstreze valoarea sau mediocritatea. Este bărbat de stat?

2. Mersul evenimentelor este cunoscut. Cum a procedat Băsescu sau Tăriceanu, Ionescu, Popescu şi popa Pripici. Culmea e că Tăriceanu începe să aducă a bărbat de stat. Tot pe temă aici http://lilick-auftakt.blogspot.com/2008/10/va-reusi-tariceanu-sa-se-impuna-ca-om.html

Basescu-Tariceanu: dragoste curveasca?

Omul de la Cotroceni este de nerecunoscut in ultimele zile. Prin toate actiunile lui parca apara guvernul, ceea ce este iesit din comun. Are de gand Basescu sa reinnoade alianta cu liberalii, gasindu-si fraierii? O sa inghita galusca Tariceanu?

De ce rade Tariceanu? For man and women

Am văzut fotografia la Lilick, care a văzut-o în “Curentul”, iar ei au văzut-o în “Cotidianul”…

Poate face pipi Tariceanu fara aprobarea lui Basescu?

Basescu nu vrea sa-l lase http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2338463-basescu_nu_accepta_revocarea_lui_melescanu_aparare.htm
Daca premierul nu are dreptul sa revoce un ministru, atunci de ce are tara premier? Basescu este bou pana in panzele albe.

Telenovele versus Confuzie

În zilele din urmă, am ajuns la o concluzie cel puţin bulversantă, dacă nu chiar dureroasă: trăim într-o societate paradoxală. De ce paradoxală? Pentru că nouă, românilor, ne place să ne uităm pe gaura cheii, adorăm să-l transformăm pe prietenul X în subiect atunci când (îl) vorbim cu Y etc., dar cu toate astea, nu ştim nimic despre noi înşine, darămite despre X…
Îmi fac, evident, autocritica, însă mă văd nevoită a recunoaşte că nu sunt un caz izolat, o excepţie, ci un prototip, cel al românului veşnic curios, dar nemulţumit de sine şi lumea în care trăieşte.
Ne aflăm în preajma alegerilor pentru Parlamentul European şi a referendumului privind votul uninominal. Mă aşteptam ca, la TV şi la radio, în săptămânile acestea, să fim efectiv bombardaţi cu clipuri electorale prezentând candidaţii la înaltul for european. Mă aşteptam ca, deschizând revistele şi ziarele, să zâmbească din pagini, amabil şi demagogic, politicieni mai mult sau mai puţin cunoscuţi publicului larg, ori ca, în cutia poştală, să găsesc broşuri, pliante, fluturaşi în care preşedintele ori primul-ministru îşi explică poziţia privitoare la votul uninominal…
Nu s-a întâmplat aşa. Simţind acut că lucrurile nu se mişcă pe făgaşul firesc, am început să mut febril canalele televizorului, căutând să sorb informaţiile menite a-mi alunga deruta. Surprinsă, am descoperit că domnul Băsescu doreşte vot uninominal, dar nu până-n pânzele albe, domnul Popescu-Tăriceanu tot cam aşa… În privinţa candidaţilor la Parlamentul European… hm, senzaţia de călduţ din toate părţile, nici urmă de vitrilol în vorbe sau de vehemenţă în susţinerea marilor idealuri naţionale…
N-am putut, prin urmare, concluziona dacă votul uninominal este sau nu soluţia cea mai potrivită pentru România anului 2007. Şi nici n-am fost convinsă să-mi dau votul pentru cineva care să mă reprezinte înaintea mai-marilor (mai bogatelor apusene) Europei.
Eh, în schimb, aceleaşi canale TV au fost generoase atunci când a fost vorba de scandalul Prigoană versus (ex) soţia Bahmuţean, de cel dintre „zâna“ Andreea şi „diva“ Mihaela, ori despre când, cum, cât şi unde face sex cuplul Iri–Monica. Şi, bineînţeles, am ajuns să mă satur de vâlva din jurul nefericitei Elodia care, asemeni lui Nechifor Lipan din „Baltagul”, a căpătat notorietate şi a devenit personaj numai după moarte (sau nu?).
Iată, aşadar, am rămas o româncă derutată, într-o Românie derutată, care, paradoxal, află nesolicitate taine din dormitorul celebrităţilor de carton ale zilei, dar nu găseşte răspunsul la nenumăratele întrebări referitoare la viitorul nostru al tuturor. Da, ăsta este paradoxul societăţii în care trăim: ştim, totuşi nu ştim. Căci între două episoade captivante din „telenovela Elodia Ghinescu – Cioacă” şi piciorul de lemn al lui Prigoană proptit pe biroul lui Dan Diaconescu, ne marchează un singur lucru: confuzia.
Voichiţa Pălăcean-Vereş
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)

Dezvaluirile unui spion roman in Moldova. Senzational

Scrisoare deschisa domnilor Traian Basescu, presedintele Romaniei, si prim-ministrului Calin Popescu Tariceanu

Cind cineva isi tradeaza tara se numeste tradator, dar, excelentele voastre, ce sintagma, apelativ sau definitie putem formula atunci cind tara isi tradeaza un cetatean loial? In cazul meu, Mihai Contiu, cetatean roman, rezident in R. Moldova, fost agent de informatii (asociat) al Serviciului de Informatii Externe al Romaniei pentru R. Moldova, incepind cu anul 1988, lucrurile au capatat o turnura specifica cinismului caracteristic fostei securitati ceausiste. Despre ce este vorba? Am actionat pe teritoriul R. Moldova ca agent de informatii cu privire la evaluarea unor stari de lucruri de aici – psiho-sociale, optional-identitare, de evaluare a propagandismului pro-romanesc si, in mod special, in zona criminalistica, cea care a fost si este de natura sa pericliteze siguranta sociala si politica a Moldovei, Romaniei si Europei. In urma cu doi ani, gratie unor performante, diagnostice si previziuni reale care mi-au performat cariera de agent de informatii roman, am fost disputat/revendicat de catre biroul de informatii externe de la linie (asa se numeste in termeni de specialitate), este vorba de cei care se ocupa de informatiile si contrainformatiile externe sub acoperirea ambasadelor Romaniei din exterior. Fiind sigur ca se doreste desconspirarea mea de catre ofiterii romani de la Ambasada romana de la Chisinau, mi-am inregistrat pe banda audio banuielile mele in prezenta unui colonel al Serviciilor de Informatii Externe (SIE) ale Romaniei. Motivatia banuielilor: prin informatiile pe care le-am furnizat, am decriptat o serie de rapoarte false ale serviciilor secrete de la linie privind realitatile de aici sub toate aspectele – spalari de bani romanesti in R. Moldova, mafia pasapoartelor romanesti pentru moldoveni in care au fost implicati inalti functionari romani, finantarile inutile ale unor publicatii, sprijinul politic si propagandistic acordat unor subiecti ca Iurie Rosca, Valeriu Matei, Mircea Snegur, Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Valeriu Saharneanu, Constantin Tanase, Val Butnaru, Alexandru Bantos si multi altii, dar, mai ales, mafia transfrontaliera. Am fost transferat, in urma unor presiuni mai mult decit suspecte, la linie, asta in pofida nemultumirilor unor mari specialisti romani ai Serviciului de Informatii Externe, profesionisti care au fost nevoiti sa se supuna unor directive de la cel mai inalt nivel al statului. Misiunea mea, cea anuntata de catre noul sef de la linie, era sa ma ocup exclusiv de elementul criminal transnational, in nici un caz cel politic. Spre mirarea mea, prea rapida in raport cu ce intuisem deja, mi s-a cerut sa ma infiltrez in anturajul presedintelui Vladimir Voronin, fapt inacceptabil pentru mine intrucit eram si sunt specialist (amator) in prognoze si identificari de potentiale riscuri. N-am dorit sa fac spionaj politic si pentru ca, sfatuit fiind de un as al spionajului romanesc, am stiut ca sunt pasibil de a fi anchetat penal si condamnat de statul pe teritoriul caruia actionez pentru ca, spre deosebire de ofiterii de la linie, nu aveam acoperire diplomatica. Trecerea mea pe linie moarta, in urma cu vreo doi ani, a fost fireasca si in termenii cinici care caracterizeaza acest serviciu la nivelul ofiterilor romani care sunt creditari mentalitatilor ceausiste.
Domnule presedinte si domnule prim-ministru (relativa noastra cunostinta dateaza din perioada „Viitorul romanesc”, „ORA” si „Catarama”), chiar daca gresesc, desi am serioase indoieli, daca vreti sa aflati ce se intimpla cu Cooperativa informativa din R. Moldova, va „servesc” un nume care va va minti profesionist: Ion Negescu, fost consul al Romaniei in R. Moldova, ofiter de linie al Serviciului de Informatii Externe al Romaniei, colaborator temporar al meu si, banuiesc, tradatorul meu (unul dintre ei). Am fost unul dintre cei mai neconventionali agenti informatori din cauza ca, in primul rind, nu mi-am construit o fizionomie stearsa, ci pregnant identificabila si confortabila in raport cu optiunile mele estetice, dar si pentru ca, nu fac nici un secret din asta, imi place berea si spritul, fapt pe care nu l-a impiedicat pe un mare specialist in arta spionajului din Romania sa-mi spuna ca merit o statuie.
Va scriu toate aceste lucruri, stimate domnule presedinte si domnule prim-ministru, pentru a va atrage atentia asupra faptului ca serviciile secrete romanesti care actioneaza in Moldova, cele de la linie, dezinformeaza conducerea Romaniei cu privire la adevarata stare de spirit din Moldova, spala uriase sume de bani prin intermediul publicatiilor, sponsorizarilor de carte, bonuri de consum curent la restaurant sau receptii, chitante de mina pentru recompensarea unor informatii furnizate de catre subiectii moldoveni, cumparari de cadouri pentru aceiasi subiecti, prime etc. Ambasada romana din Moldova este intruchiparea perfecta a securitatii ceausiste de peste granite, acolo unde trebuiau cautati dizidentii anticeausisti care trebuiau impuscati. Am facut si continui sa fac multe servicii Romaniei, iar demascarile pe care le demarez vor demonstra dragostea mea pentru propria-mi tara, nicidecum antiromanismul de care ma acuza slugile moldovenesti platite cu bani gheata de catre ofiterii de la linie, cei de la Ambasada.
Romania, domnule presedinte si domnule prim-ministru, m-a tradat prin serviciile care ar trebui sa fie cele mai de incredere, cele de informatii, iar o vina majora va revine dv., d-le Tariceanu, pentru ca n-ati fost capabil sa reformati Ambasada de la Chisinau, s-o curatati de slugoii ceausisti, asta pentru ca, dintr-o diplomatie stupida, pentru a arata Europei si NATO ca sunteti curati, va incapatinati sa nu maturati Ambasada de la Chisinau de ambasadori ca Filip Teodorescu (despre care Ion Negescu imi spunea ceva foarte incomod pe planul unor optuni sexuale) sau de „culturnici” de genul lui Vasile Nanea.
Eu, Mihai Contiu, domnule presedinte si domnule prim-ministru, sunt incoruptibil si extrem de greu de santajat pentru ca sunt de o sinceritate debordanta in raport cu propria-mi constiinta, exceptie facind calitatea mea de fost agent de informatii externe care m-am implicat in contracararea raului social, dar serviciile secrete romanesti au incercat sa ma santajeze cu biografia-mi post-decembrista, cea de slujitor al Serviciilor de Informatii Externe. Singurii care-mi stiau adresa nominala exacta din Chisinau au fost un scriitoras mediocru si avocat de-al lui Nicolae Dabija, Boris Druta, si cei putini prezenti la o sedinta de judecata intr-unul din procesele pe care mi le-au intentat Nicolae Dabija si Grigore Vieru. Acest ins, Boris Druta, in mod absolut uluitor, dar intuibil pentru unul cu experienta mea, mi-a pus la indoiala identitatea, cea pe care oricum o am, dar si-a notat cu constiinciozitate adresa mea din Chisinau. Fireste ca nu-l acuz de nimic, saracu’ de el, dar mi-a retinut atentia prin acest amanunt aparent nesemnificativ. Ras-alaltaieri, marti, am fost anuntat de catre doamna mea ca am primit un plic important in care se desconspira legatura mea cu serviciile secrete romanesti. N-a avut efectul scontat de catre cei pe care-i cunosc prea bine – au speriat-o un pic pe doamna mea, dar n-au reusit sa ma intimideze, pentru ca textul (scrisul meu oarecum suta la suta), rupt din con-texte bizare, ar fi trebuit sa ma intimideze (pentru ca, potrivit facsimilului, urmau altele) si sa nu mai scriu la „Moldova Suverana”, sa-mi produca spaima ca astfel de „dovezi” pot ajunge si la Ion Berlinski, care va fi obligat s-o rupa cu mine, dar si ca_ restu-i tacere definitiva!
Facsimilul pe care l-am primit dupa inscrisuri de-ale mele facute serviciilor secrete romanesti, pe linga trunchierea grosolana, mincinoasa si manipulatorie, contine si litere pe care n-as putea sa le grafiez niciodata. Biletul aditional, credeti, va rog, in flerul si priceperea mea, este scris de un ofiter de la linie de la Ambasada romana din Chisinau. Avem multe probleme, domnule presedinte si domnule prim-ministru, noi, romanii si Romania, pentru ca serviciile secrete romanesti vind informatii si-si tradeaza fostii agenti de pe frontul de Est. Eu nu mai sunt activ de doi ani si-mi vad de gazetarie, dar ce faceti cu cei aflati in exercitiul functiunii? La linie, aici, in R. Moldova, sunt derulate sume impresionante de bani care trebuie, peste stiinta domniilor voastre, sa ilustreze un fals romanism basarabean, dar aceste sume de bani sunt impartite fraudulos intre functionarii si ofiterii romani si beneficiarii moldoveni.
Considerati, va rog, domnule presedinte si domnule prim-ministru, ca din aceasta clipa va solicit protectia mea fata de serviciile secrete romanesti pe care le-am slujit din dragoste de tara, dar, in acelasi timp, solicit aceeasi protectie si de la autoritatile moldovenesti. Cunosc, din pacate, prea multe lucruri! Dar, in final, as vrea sa decideti cine-i tradator – eu sau SIE care vinde informatii si inscrisuri unor moldoveni platiti ca sa se declare pro-romani?
Cu aleasa consideratiune, devotament si dragoste,
Mihai Contiu, fost agent de informatii al Serviciului de Informatii Externe al Romaniei
P.s. Eu, ca fost agent de spionaj extern pentru Romania, am fost constient ca mi-a fost verificata loialitatea si confirmata anual de minimum cinci agenti de legatura din Moldova (localnici), de un rus care actioneaza in Moldova pentru spionajul romanesc si de alti doi agenti romani care sunt naturalizati in Moldova. La rindu-mi, am avut obligatia profesionala sa verific loialitatea fata de Romania a subiectilor Lorena Bogza, Victor Nichitus, Cristian Pohrib, Dan Dungaciu, Iurie Rosca, Val Butnaru, Vasile Butnaru, Nicolae Negru, Constantin Tanase, Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Alexandru si Ana Bantos, Aurel Scobioala si inca 35 de subiecti asupra carora voi reveni. Are cineva dintre acestia curajul sa-mi urmeze exemplul? Ii avertizez ca pot fi tradati la fel cum am patit-o si eu! Ne vedem marti!
(Sursa: ziarul „Moldova Suverana”, via prietenul Andrei Bădin)

Felicitări, Tăriceanu!

… pentru decizia asumării răspunderii guvernamentale în legătură cu votul uninominal. Era salutar mai demult, fără lălăială, dar nu este târziu.
Alexandru PETRIA

Adagio 1 Am susţinut ideea cu asumarea răspunderii de câteva luni. Cititorii ştiu.
Adagio 2 Băsescu o ţine oblu înainte cu referendumul, ros de ciudă că Tăriceanu i-a luat caimacul. Pentru ce referendum? Să nu se mai bea la Cotroceni?
Adagio 3 Tot Băsescu… S-a afişat cu neruşinare la o adunare a candidaţilor PD la europarlamentare. Să fi făcut Iliescu aşa, era mâncat de viu de presă. Pe drept.

Dacă Tăriceanu chiar are sânge în instalaţie…

După ce a ieşit cu fruntea sus din încleştarea moţiunii de cenzură puite de PSD, premierul are ocazia să marcheze puncte electorale dacă se va încumeta să treacă prin Parlament legea votului uninominal. Prin asumarea răspunderii guvernamentale. Şi dacă va lipi de ea şi o lege care să condamne punctual comunismul (subţierea pensiilor securiştilor, de exemplu) , succesul este garantat. Are ori ba sânge…?

Altceva… Ultima tâmpenie a lui Băsescu. Azi, către o ziaristă de la Antena 1: “Sigur, vin direct în birou la tine să o facem”. Mârlanul este incorigibil.

Concubinajul dintre stat şi Biserica Ortodoxă Română. Tăriceanu şi Patriarhul Daniel au sărit calul

Ca să vă informaţi, clikuiţi ici http://www.gardianul.ro/2007/10/03/politica-c7/prea_fericitul_calin-s102192.html .
Subiectul este sensibil. O să postez pe temă când o să am puţin timp liber. Spuneţi-vă părerea.

UPDATE. De câteva zile mă tot gândesc la decorarea patriarhului cu “Steaua României” de către Băse. Pen’ ce? Ca „un semn al speranţei că Biserica Ortodoxă Româna va continua să fie un partener al statului român”, argumentează Cotroceniul. N-am mai auzit de dat decoraţii în numele speranţei. Da’ voi?

Doi băieţi deştepţi şi aceeaşi întrebare pentru Tăriceanu- De ce nu-şi asumă guvernul răspunderea pe legea votului uninominal?

Opinia mea este că PNL ar câştiga enorm prin asumarea răspunderii şi nu ştiu cine şi-ar permite s-o trântească în Parlament.
Cum tratează tema tipii cu IQ vârtos:
http://moromete.wordpress.com/2007/09/26/intrebare-de-ce-nu-isi-asuma-guvernul-raspunderea/
http://doc.hotnews.ro/legea-electorala-care-scoate-udmr-din-parlament-si-un-frate-maghiar-pentru-ghita-funar.html

Tăriceanu &Constantinescu &Miluţ şi MANIFESTUL POLULUI DE CENTRU- DREAPTA

PREMISE
La 1 ianuarie 2007, România a intrat într-o nouă etapă a istoriei sale. Aderarea oficială la UE este încheierea unui proces secular, care a transformat în realitate proiectul elitei intelectuale şi politice din ţările române de la jumătatea sec. XIX. Acest proiect a revendicat pentru prima oară în istorie dreptul şi îndatorirea naţiunii române de a fi parte din civilizaţia Europei Occidentale. De la 1 ianuarie 2007, acest deziderat s-a împlinit; România este acum în Europa unită, ca membru legitim al comunităţii europene, un partener egal care respectă fără echivoc valorile, principiile şi practicile democratice ale acestor organizaţii.
Odată cu integrarea în NATO şi în Uniunea Europeană, România a încheiat în linii generale şi perioada de tranziţie de la sistemul totalitar comunist la democraţia liberală, de la economia centralizată şi ineficientă la economia de piaţă, singura care poate genera bunăstare pentru toţi cetăţenii.
Încheierea acestui proces istoric este un moment de o excepţională importanţă pentru toţi românii şi pentru destinul României, dar este în acelaşi timp şi începutul unui drum care să ne ducă de la aderare la integrarea deplină în spaţiul de progres accelerat, de democraţie şi de libertate al Europei noului mileniu.
România este chemată acum să consolideze reformele care i-au permis aderarea şi să se asigure că acestea sunt ireversibile, să depăşească decalajele care încă o mai despart, uneori dramatic, de societăţile avansate. Dar România are nevoie de un nou proiect naţional, care să mobilizeze energiile adesea irosite în confruntări minore, pentru a asigura înscrierea societăţii româneşti în noul val de modernizare.
Noi, reprezentanţii forţelor de centru-dreapta, am fost primii care am asumat imediat după prăbuşirea comunismului spiritul şi proiectul european al generaţiilor trecute. În zorii democraţiei postdecembriste, noi am deschis lupta cu elementele reziduale ale comunismului, care blocau drumul României către democraţie şi prosperitate. Unitatea partidelor de centru-dreapta, activ susţinută de societatea civilă, a reprezentat forţa politică determinantă în aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi la Uniunea Europeană.
Deşi privite cu reticenţă şi respinse de forţele conservatoare, neocomuniste, populiste şi antireformiste, valorile şi principiile democraţiei şi libertăţii, au devenit astăzi reperele fundamentale ale societăţii româneşti. Continuarea demersului nostru politic pornind de la aceste valori şi principii nu este doar o asumare ideologică, ci un imperativ pragmatic pentru a răspunde provocărilor viitorului.
România viitorului, România europeană va fi rezultatul unui efort comun.
Proiectul nostru, proiectul României Europene, va trebui să dea un răspuns argumentat multor probleme în acele domenii unde decalajele faţă de statele UE sunt vizibile (agricultură, administraţie publică, sănătate), cât şi unor întrebări esenţiale cu privire la căile de progres ale viitorului (direcţii ale dezvoltării industriale a României, gestionarea problemelor energetice, optimizarea relaţiei între piaţa naţională şi piaţa internă comună, infrastructură şi comunicaţii). Acest proiect va trebui să răspundă şi altui tip de întrebări: cum definim identitatea noastră în cadrul Europei, cum construim şi cum promovăm această identitate în spaţiul cultural european.
Avem această datorie de a gândi şi de a defini interesul naţional al României ca parte a Uniunii Europene.
Pentru a ne putea consacra energia acestui mare proiect avem nevoie de clarificări. Din păcate viaţa politică actuală din România pare să fi rămas cu mult în urma progresului economic. Persistă o confuzie bine întreţinută de adversarii modernizării: partide politice neocomuniste care se transformă peste noapte în partide de dreapta, partide care se declară de stânga, dar care nu au nimic în comun cu principiile social-democraţiei, politicieni tot mai rupţi de realitate, cetăţeni tot mai puţin interesaţi de politică – iată peisajul vieţii noastre politice. Deşi aflate în impas, partidele neocomuniste continuă să propună soluţii şi programe care ascund de fapt interesele unei clase prădalnice, alunecând inevitabil către demagogie şi populism. Din acest impas s-au născut travestiţi politic, aşa-zişi social-democraţi care peste noapte, s-au declarat a fi de dreapta.
În spatele acestor confuzii, constatăm cu îngrijorare crearea unei „pieţe comune” a populismului antidemocratic, bazată pe confuzia de mesaj, pe migraţia parlamentară între partidele neocomuniste şi prin cooperarea acestor partide într-o recoagulare a fostului Front al Salvării Naţionale.
Adversarii noştri – partidele neocomuniste, dar şi forţele politice populiste – au dovedit incapacitatea lor constitutivă de a defini obiectivele României. Fără program, fără identitate şi fără soluţii, ei nu au înţeles că politica adevărată nu se face pentru satisfacerea intereselor personale sau de grup.
De aceea propunem un proiect politic coerent şi de perspectivă, prin care societatea românească să se regăsească într-un efort comun. Alianţa politică pe care o construim este compatibilă cu construcţia politică europeană, clarifică opţiunile şi evită asocierile conjucturale şi impostura. Afirmăm, tocmai din aceste motive, că acum este momentul reîntregirii dreptei româneşti autentice.
De aceea,
noi,
reprezentanţii
Partidului Naţional Liberal,
Partidului Naţional Ţărănesc – Creştin Democrat
Acţiunii Populare,
punem astăzi bazele unei coaliţii a forţelor democratice de dreapta, orientată către problemele cetăţeanului şi către crearea unui program economic şi social dedicat oamenilor viitorului, oamenilor care vor duce pe umerii lor noua Românie europeană.
La baza construcţiei noastre stau
10 principii fondatoare
ale Alianţei forţelor de centru-dreapta:

1. Valorile fundamentale în numele cărora ne-am unit sunt valorile general umane ale democraţiei liberale, afirmarea individului şi respectarea egalităţii de şanse şi libertăţii şi se bazează pe respectul reciproc şi solidaritatea umană. Sunt valori creştine, valori universale, cu profunde rădăcini în tradiţia poporului român pe care Revoluţia din decembrie 1989 le-a reconsacrat ca aspiraţii fundamentale ale cetăţenilor României.
2. Participarea activă a cetăţeanului la decizia politică este singura cale pentru ca energia sa să fie utilă celorlalţi. Altfel, refuzul de a participa la exprimarea opţiunii politice deschide calea unor aventuri politice riscante şi al unui viitor incert. Ne propunem înainte de toate să ascultăm cu respect şi atenţie opiniile şi aspiraţiile fiecărui cetăţean, să oferim soluţii politice realiste, nu iluzii. Propunem societăţii româneşti un nou pact politic, în care cetăţeanul, cu nevoile, dorinţele şi aspiraţiile sale să fie în centrul acţiunii politice şi judecătorul permanent al eficienţei şi corectitudinii acesteia.
3. Economia de piaţă liberă este singura noastră opţiune. Afirmăm că piaţa şi concurenţa sunt elementele centrale ale ordinii economice; ele permit afirmarea libertăţii şi identităţii umane. Propunem societăţii româneşti proiectul unui capitalism democratic, guvernat de ordinea economică a proprietăţii şi a economiei de piaţă.
4. Parte a acestui proiect este, în mod necesar, asigurarea unei prezenţe semnificative a tinerilor în societatea românească, şi înainte de toate în viaţa politică, acolo unde se iau deciziile care vor determina modul în care această generaţie şi cele care îi vor urma vor trăi în lumea de azi. Noi le deschidem porţile căci viaţa politică are nevoie de participarea tinerilor, nu de prezenţa lor ca simpli martori. Tinerii pot reabilita politica şi politicienii în ochii cetăţeanului; ei pot avea un dialog constant, deschis, eficient şi constructiv cu societatea.
5. Afirmăm identitatea şi demnitatea românilor, tradiţia culturală a poporului român şi naţiunea ca subiect istoric esenţial. Considerăm că dreptul la diferenţă, exprimarea liberă în dialogul dintre culturi, credinţe şi etnii, este o bogăţie a trecutului, dar şi a viitorului României. Considerăm de datoria noastră să întreprindem toate măsurile necesare pentru prezervarea patrimoniului cultural naţional şi pentru promovarea acestui patrimoniu şi a creatorilor lui la nivel european şi mondial.
6. Educaţia reprezintă motorul esenţial în reconstrucţia armonioasă a societăţii şi în modernizarea ţării. România trebuie să beneficieze de şansa de a construi o economie modernă bazată pe cunoaştere. Societatea trebuie să asigure tuturor cetăţenilor ei şanse egale printr-o educaţie de calitate, deschisă tuturor, oferind fiecăruia posibilitatea afirmării şi participării la viaţa activă a societăţii.
7. Susţinem respectarea şi protejarea intereselor legitime ale tuturor categoriilor de cetăţeni, dar ne propunem să reprezentăm şi să apărăm în primul rând interesele clasei de mijloc în curs de constituire, care trebuie să fie încurajată, susţinută şi răsplătită pentru contribuţia ei esenţială la bunăstarea României. România pe care o proiectăm va fi o ţară a echilibrelor, cu o clasă de mijloc consolidată, responsabilă pentru propria bunăstare şi pentru binele general.
8. Susţinem un stat puternic nu prin extinderea atribuţiilor sale, ci prin forţa autorităţii şi eficienţei sale. Democraţia se bazează pe lege şi ordine, iar acestea nu se pot impune fără instituţii puternice, eficiente şi coerente, în deplină independenţă faţă de influenţa politică, în deplină fidelitate faţă de autoritatea statului şi faţă de cetăţean, şi slujind cetăţenilor ale căror drepturi le apără.
9. Alianţa politică pe care o construim este cea a valorilor şi construcţiei politice europene; ea clarifică opţiunile cetăţenilor şi recuză asocierile conjucturale şi impostura.
10. Partidele noastre vor colabora la nivel parlamentar, guvernamental şi în administraţie pentru respectarea acestor principii fondatoare.
Pentru a elabora un proiect politic bazat pe aceste principii, este imperativă construirea unei majorităţi puternice, capabilă să asigure:
· reprezentarea substanţială a forţelor autentice de centru-dreapta în Parlamentul european,
· victoria în alegeri a polului de centru–dreapta
· o guvernare stabilă de centru-dreapta, care să împlinească vocaţia europeană a României şi să proiecteze – cu luciditate, cu imaginaţie şi cu inteligenţă politica României viitorului.
Proiectul nostru politic presupune
10 obiective imediate ale Dreptei unite

1. Creşterea nivelului de trai al cetăţenilor României. Susţinerea politică a cotei unice, măsură ce a fost de natură să aducă României o reală creştere economică şi să contribuie decisiv la prosperitatea cetăţenilor şi la dezvoltarea sectorului de afaceri românesc. De asemenea a fost posibilă creşterea substanţială a pensiilor, sporirea veniturilor fiecărei familii, fiecărui cetăţean. Acest obiectiv este destinat atât salariaţilor cât şi pensionarilor. Deşi în aceşti ani impozitele au fost reduse permanent, creşterea economică şi reducerea evaziunii fiscale au permis încasări mai mari la bugetul de stat. Acesta este premisa pentru continuarea politicii de relaxare fiscală, prin reducerea impozitelor pe muncă şi a CAS-ului. Pentru prima dată după 1989 problema pensionarilor este privită pe termen lung adoptându-se, alături de măsuri de mărire substanţială a pensiilor existente, şi soluţia pensiilor private, ceea ce va da un plus de siguranţă actualilor angajaţi şi viitorilor pensionari.
2. Continuarea reformării democratice a instituţiilor statului, urmărind principiile subsidiarităţii şi responsabilităţii faţă de comunităţi şi cetăţeni şi structurarea unor instituţii eficiente, flexibile şi aplecate către cetăţean, care să răspundă solicitărilor şi nevoilor acestora cu maximă rapiditate şi eficienţă.
3. Aplicarea eficientă a unor politici moderne de sănătate şi educaţie în vederea corectării deficienţelor existente, protejării şi dezvoltării resurselor umane ale României.
4. Consolidarea unei bune guvernări la nivel central – o guvernare ce pune în centrul acţiunilor sale cetăţeanul, prosperitatea şi bunăstarea acestuia şi reprezentarea cu demnitate a României alături de partenerii noştri europeni şi internaţionali – precum şi gestionarea corectă a administraţiei locale. În spiritul unei construcţii instituţionale eficiente şi al subsidiarităţii, susţinem ferm debirocratizarea şi descentralizarea instituţională. Prin cooperarea aleşilor locali ai tuturor partidelor politice ale dreptei democratice se va accelera ritmul de modernizare a administraţiei, de atragere a investiţiilor şi de creare a noi locuri de muncă.
5. Pregătirea economiei şi societăţii româneşti pentru a face faţă competiţiei europene şi pregătirea pentru adoptarea monedei unice europene.
6. Încheierea în cel mai scurt timp a procesului de retrocedare a proprietăţilor abuziv confiscate şi repararea unor nedreptăţi făcute în timpul regimului comunist. Cei care au suferit atunci văd acum că ceea ce au promis partidele dreptei democratice devine realitate. Mai mult, procesul restituirilor rezolvă probleme economice, clarificând regimul proprietăţilor şi aducând un plus de siguranţă pentru investiţiile viitoare.
7. Susţinerea şi promovarea Legii Lustraţiei, proiect de natură profund morală, iniţiat şi asumat de reprezentanţii autentici ai dreptei româneşti încă de la începutul anilor 1990, proiect capabil să ducă la asanarea mediului politic şi social românesc. Prin aplicarea acestei legi construcţia viitoarei Românii va putea fi fundamentată pe baze solide şi neviciate de trecutul comunist.
8. Introducerea votului uninominal pentru crearea unei relaţii corecte între alegător şi ales. Actualul sistem electoral, folosit începând cu alegerile din 20 mai 1990, nu mai corespunde aşteptărilor actuale ale cetăţenilor României şi este de natură să ofere paravane pentru cei care tratează cu dispreţ România şi pe cetăţenii săi.
9. Izolarea politică a partidelor neocomuniste, populiste şi antidemocratice, a tuturor formaţiunilor politice care, sub masca unor ideologii politice de faţadă, promovează conflictele interne, ura, xenofobia şi discriminarea în toate formele sale. Totodată, denunţarea soluţiilor colectiviste şi anti-economie de piaţă propuse de partidele politice de stânga, aflate în criză în toată Europa şi care sunt incapabile să propună un program credibil pentru oamenii secolului al XXI-lea.
10. Intensificarea dialogului şi colaborării cu reprezentanţii tuturor componentelor societăţii civile, în vederea constituirii unui parteneriat pe termen lung, unei reţele deschise de colaborare constante.
Partidele noastre vor dezvolta împreună dezbateri la nivel local şi naţional în jurul marilor probleme ale României europene. Vor consolida colaborarea politică şi schimbul de idei dintre ele, vor realiza un parteneriat de durată cu instituţiile academice şi universitare, grupuri de reflexie şi alte organizaţii ale societăţii civile pentru elaborarea proiectului strategic al celei de-a doua modernizări a României.
Enunţăm încă de pe acum
10 obiective de perspectivă pentru România europeană

1. Definirea identităţii româneşti actuale şi de viitor, a patrimoniului cultural şi a trăsăturilor specifice pe care România, ca parte a civilizaţiei europene, doreşte să le prezerve şi să le dezvolte. Conştiinţa naţională nu poate şi nu trebuie să rămână marele absent al integrării europene. Ea nu trebuie să fie o conştiinţă a împotrivirii, a excluderii şi a vrajbei, ci o conştiinţă luminoasă a afirmării de sine, a slujirii patriei, a solidarităţii naţionale, inclusiv a acţiunii concrete în numele naţiunii civice.
2. Elaborarea unui set de politici cuprinzătoare pentru protejarea şi dezvoltarea resurselor umane de care dispune România: politici de creştere demografică, acţiuni preventive în folosul comunităţilor, de ocrotire a familiei şi copiilor, de susţinere a persoanelor cu dizabilităţi şi de eliminare totală a oricăror discriminări.
3. Modernizarea educaţiei ca premisă a dezvoltării economiei şi societăţii bazate pe cunoaştere.
4. Dezvoltarea sistematică a instituţiilor şi iniţiativelor publice şi private care să asigure formarea şi promovarea elitelor, cu deosebire a celor tinere, în viaţa ştiinţifică, culturală şi politică a României.
5. Formularea unor răspunsuri adecvate la provocările unei societăţi post-industriale şi post-consumiste, prin identificarea şi susţinerea direcţiilor dezvoltării durabile a economiei româneşti, pentru a răspunde nevoilor prezentului fără a compromite şansele de dezvoltare ale generaţiilor următoare.
6. Un proiect constituţional care să asigure dezvoltarea democratică armonioasă şi stabilă a României în următoarele decenii.
7. Reconstrucţia instituţională în toate sectoarele vieţii publice.
8. Elaborarea şi promovarea unor strategii de securitate şi siguranţă naţională, pe termen mediu, având în centrul lor asigurarea drepturilor şi libertăţilor fiecărui cetăţean.
9. Clarificarea intereselor şi priorităţilor subregionale, regionale şi internaţionale ale României şi elaborarea direcţiilor strategiei de politică internaţională a României pe termen mediu şi lung.
10. România reprezintă a şaptea potenţială forţă în Uniunea Europeană. Ea trebuie să participe pe măsura acestei forţe şi cu toate capacităţile ei la construcţia europeană, să fie o voce ascultată şi respectată în concertul politic şi cultural european. Avem datoria ca, în acest proces, tradiţia, îngemănată cu capacitatea de inovaţie ştiinţifică şi culturală a societăţii noastre în toate componentele, culturale şi de civilizaţie, să se dezvolte şi să transmită Europei experienţa creaţiei proprii, ca şi pe cea a dialogului cu alte culturi şi popoare, astfel încât acest potenţial să devină o forţă efectivă a Europei contemporane.

Călin Popescu Tăriceanu
Preşedinte PNL
Marian Miluţ
Preşedinte PNŢCD
Emil Constantinescu
Preşedinte AP

Cu fundul într-o tabără, cu limba în alta

Osanale lui Adrian Năstase

Dan Andronic, consilier de imagine al lui Tăriceanu îi ridică osanale lui Adrian Năstase, în ultimul număr din Dilema Veche: „În privinţa lui Adrian Năstase, vreau să precizez un lucru: îl consider cel mai bun om politic pe care l-a dat clasa politică românească în ultimii 17 ani. Mi-aş dori să fiu bine înţeles: nu vreau să spun că e cel mai bun om sau cel mai bun politician! Este un om extrem de inteligent, care pînă la 40 de ani a citit enorm, căruia îi place arta, în aceeaşi măsură ca puterea, dar are cea mai importantă calitate a unui lider: ştie să conducă. O face într-un mod autoritar, aproape ca un tăvălug, ceea ce duce la impresia de aroganţă. Altfel, în intimitatea sa, e un om plăcut. Partea asta a considerat-o adesea o slăbiciune, o piedică în calea autorităţii, şi aici cred că a greşit.”

Cărtărescu, văzduhist

Mircea Cărtărescu, într-un articol în “Evenimentul zilei” de azi, îl scoate vinovat pe C. P. Tăriceanu pentru evoluţia catastrofală a scenei noastre politice din acest an deoarece a întors armele împotriva Cotrocenilor. Consideră că preşedintele este singurul exponent al schimbării necesare, al luptei impotriva reziduurilor comunismului. Scriitorul este naiv, fiind orbit, ca alţi intelectuali, nu puţini, de derbedeul ex- marinar a cărui ultimă ispravă anticomunistă este… decorarea post-mortem a patriarhului Teoctist, colaborator al regimului dictatorial, amănunt evidenţiat şi în Raportul Tismăneanu, însuşit de Băsescu şi devenit act oficial al statului român.
Tăriceanu n-a avut alternativă. A fost împins, ca PNL să supravieţuiască, tocmai de către Băsescu, să se alieze temporar cu celelalte partide în beligeranţă cu PD.
Privirea maniheistă în alb-negru este o jignire a inteligenţei sau un simptom al amatorismului prin labirintul politicii.
Alexandru PETRIA

Paranoia lui Băsescu

În „România liberă” Tom Gallager a publicat un articol interesant. Merită să-l citiţi:

Acces de grandomanie la Cotroceni?

Vestea ca Traian Basescu se proclamariseste „presedinte de nota 10+” m-a siderat. Ma intrebam ce anume l-a putut determina pe acest om sa uite, fie si pentru o clipa, ca este la fel de failibil ca noi toti.

Apoi mi-am amintit de o intrevedere avuta cu Emil Constantinescu in 2001, cu ocazia unei conferinte desfasurate la Castelul Windsor, intr-o aripa a palatului rezervata unor astfel de evenimente.

Reuniunea aborda tema moralitatii in politica, organizatorul ei fiind defunctul conservator Michael Alison, politician eminent care a militat, ani buni, pentru mentinerea influentei Bisericii Anglicane intr-o Mare Britanie moderna.

Doamna Zoe Petre a admis la un moment dat ca evenimentul le parea cam anost oaspetilor romani, drept care s-au furisat, pret de cateva ore, in afara palatului pentru a mai scapa de obositoarele indemnuri la o politica pusa eminamente in slujba binelui.

Emil Constantinescu era nerabdator sa se intoarca la Bucuresti, astfel ca nu prea avea timp de discutii cu mine. M-am conformat, fara ofuscari, solicitarii de a ma limita la un miniinterviu, mai ales ca doamna Petre avusese amabilitatea de a-mi raspunde deja la o serie intreaga de intrebari.

Mi-am ratat insa interviul din start, adresandu-i fostului presedinte naiva intrebare despre eventuale regrete avute in legatura cu vreuna din deciziile luate pe parcursul mandatului, pentru care nu ar mai opta ca atare. Vizibil enervat, Constantinescu a sarit ca ars de pe sofa si a raspuns repetativ si animat: „Je ne regrette rien!”. Era, categoric, momentul sa ma retrag.

Cand vad acum ca Traian Basescu face o afirmatie de similara negare a realitatii, tind sa cred ca domnia sa este pe cale de a cadea in aceeasi „capcana Constantinescu”.

Sa-si pregateasca cumva in avans schite de bilant al primului sau mandat prezidential? Daca da, atunci continutul intregii sinteze este lesne de anticipat: Calin Popescu Tariceanu, unicul vinovat pentru faptul ca nota ce-i revine merituosului presedinte este de doar 10±, nu de 500! Am fost cel putin la fel de socat constatand ca declaratia fusese facuta in fata unei audiente compuse din

tineri politicieni – carora seful statului le comunica, de fapt, ca se considera „cel mai tare din parcare”.

Tinerii cu ambitii politice trebuie mai intai sa invete lectia smereniei, a atitudinii respectuoase si a comportamentului modest, precum si cea a cultivarii spiritului constant autocritic, altfel se vor comporta curand ca niste bulibasi desemnati, asteptand ca anturajul sa proclame nonstop si la unison: „Da, sefu’, sa traiti, sefu’, mata nu poti gresi!”.

Mi-am mai reamintit de o reuniune desfasurata anul trecut la Ministerul de Interne, in cadrul careia functionari publici din Letonia urmau sa explice omologilor si publicului din Bucuresti modalitatile prin care letonii au reusit sa reformeze sistemul administratiei publice din tara lor.

Oaspetii s-au dovedit locutori sinceri, punctand deschis toate greselile comise pe parcursul anilor, efectele lor inerente, cat si solutiile gasite spre rectificare. Cativa oficiali romani nu si-au putut ascunde zambetele zeflemitoare – cu o asemenea atitudine autocritica, era clar ca natafletii de baltici nu urmau sa fie luati in serios.

Functionarul public roman, fie el tanar sau batran, nu admite nicicand ca este departe de perfectiune, preferand refrenul performantelor constante – sirul realizarilor sale fiind cel mult intrerupt de incompetenta altora sau de circumstante dincolo de controlul sau.

Judecand dupa reactia auditoriului, marturisirea sobra despre erorile comise parea sa echivaleze cu o internare benevola intr-un ospiciu.

Ca atare, balticii nu au reusit defel a-i impresiona pe colegii damboviteni prezenti – „mari fraieri, dom’le” -, in pofida faptului ca, cel putin in materie de accesare a fondurilor structurale europene, letonii s-au descurcat infinit mai bine – aspect datorat, fireste, reformelor desfasurate.

Unul din motivele pentru care l-am stimat, alaturi de nenumarati romani, pe actualul presedinte al tarii a fost tocmai capacitatea lui Traian Basescu de a-si admite greselile cu o admirabila franchete, nepretinzand – cel putin pana acum – ca ar fi perfectiunea intruchipata.

Dar daca va fi decis, mai nou, ca este cazul sa schimbe placa si stilul, oferind spectacole demne cel mult de Versailles-ul premergator Revolutiei Franceze, nicidecum insa de Cotrocenii secolului XXI, atunci credibilitatea i se va duce pe apa sambetei mai rapid decat i-ar putea calcula acesteia imaginarul debit, urmand ca domnia sa sa-si ia in primire locul situat pe aceeasi treapta cu Emil Constantinescu – cu sau fara un al doilea mandat.

Doina Cornea în România Liberă de azi- de citit

„Acum, consider ca intelectualii ar trebui sa se straduiasca cumva sa impace Presedintia si Guvernul. Atat premierul, cat si presedintele suspendat sunt oameni care si-au indeplinit, in mare, obligatiile fata de exigentele momentului, mai mult nu se putea face, nici la Guvern, nici la Presedintie. Rolul intelectualilor ar fi astazi sa-i avertizeze, sa-i monitorizeze pe presedinte in primul rand, cat si pe domnul Calin Popescu Tariceanu, care acum a schimbat tactica, si nu este cea mai buna. Din pacate, domnul Traian Basescu a pornit acest conflict, orice am zice, de doi ani nu cauta decat o stare conflictuala, si rolul intelectualilor ar fi sa-l faca sa inteleaga ca tara are nevoie de el (altul mai bun deocamdata nu este). In ceea ce-l priveste pe domnul Tariceanu, el s-a ferit sa raspunda la atacuri timp de doi ani, concentrandu-se in primul rand asupra problemelor integrarii, pana acum vreo doua luni, cand si-a schimbat tactica. Totusi, domnul Vasile Blaga a declarat, in emisiunea domnului Robert Turcescu, ca premierul a fost bun si ca Guvernul a fost eficient sub conducerea sa, desi declaratia a fost facuta dupa ce PD-ul a fost inlaturat de la guvernare. Şi domnul Traian Basescu ar fi putut fi un presedinte bun, chiar foarte bun, daca ar fi trecut peste scaderile dansului de ambitie, peste setea de putere si dorinta de a se amesteca in domenii care ii depaseau atributiile. Sunt niste defecte pe care va trebui sa si le invinga in speranta ca va reveni la Cotroceni. Balaurul despre care vorbea multimilor in Piata Constitutiei, caruia trebuie sa i se reteze capul, nu trebuie gasit numai in ceilalti – parlamentari, petrolisti, moguli –, ci si in noi insine. Il asigur pe domnul Traian Basescu ca si domnia sa isi are balaurul lui interior, care nu-i da pace…”