Archive for ‘Ioan MITITEAN’

mai 2, 2008

Activităţi permanente în Casa Şotropa din Năsăud

Centrul de greutate a culturii în oraşul academicienilor este Casa Şotropa, unde se desfăşoară activităţi pe bază de voluntariat ce ridică faima oraşului şi ne menţin frumuseţea spiritului ce încă mai dăinuie.
Sub cupola academicianului Şotropa, cărturarii năsăudeni se adună aici ca la Capşa de odinioară, ca dovadă că Năsăudul e un oraş românesc dintre cele mai româneşti, este o instituţie românească dintre cele mai plenare, deci valoarea inestimabilă istorică şi culturală a Năsăudului nu va apune niciodată, pentru că Năsăudul înseamnă credinţă, iubire, puritate, prietenie, înseamnă şcoală, religie şi cultură.
Toate aceste elemente se menţin, deocamdată, la Năsăud, doar în Casa Şotropa, respectiv la Poşta năsăudeană, unde s-a creat un mediu ambiant, un rol fertil de cultivare a limbii şi culturii naţionale, de formare şi afirmare răspicată a crezului- “Năsăudul, oraş al culturii”.
Poştaşii năsăudeni se dovedesc a fi oameni de cultură, colaborează cu cei pe care-i deservesc, urmărind prin acţiuni culturale promovarea frumuseţii.
La ultima întânire din Casa Şotropa a avut loc o expoziţie de carte organizată de Valer Petrehuş, expoziţia de pictură având ca tematică “Peisaje şi lăcaşuri de închinăciune” a ceferistului talentat Bumbu Nechita din Nepos, cât şi a lucrărilor renumitului pictor naiv Valer Gălan din Leşu – “Aspecte din viaţa satului someşan” şi o părticică din Casa-Muzeu Nechiti din Feldru, “Obiecte casnice din gospodăriile satului ilvean”, urmând o masă rotundă cu tema: “Un zâmbet şi o floare pentru fiecare” cu intervenţiile domnilor: Grigore Marţian, Ioan Mititean, Radu Băieş, Valer Petrehuş, Romulus Berceni şi Floarea Pleş ce au ridicat liniile de forţă ale discuţiilor presărate şi cu vorbe de haz ce intră în ecuaţia sănătăţii.
Ioan MITITEAN

mai 2, 2008

Năsăudenii şi Marea Unire

Cu sprijinul material şi moral al Primăriei năsăudene, profesorul Ioan Seni a scos recent la editura “Napoca-Star” cartea cu tematică istorică “Năsăudenii şi Marea Unire”- volum care se citeşte cu plăcere, nu din obligaţie profesională.
Fondatorul Astrei năsăudene, Ioan Seni este unul dintre adepţii vieţii culturale şi a scrisului frumos, dovedindu-se un cărturar talentat care aduce evenimentele istorice în inimile contemporanilor prin imagini artistice, servindu-se cu competenţă de limba română.
Autorul este un deplin familiarizat cu grănicerii năsăudeni, cu ASTRA, cu istoria locală, remarcându-se printr-un aer tineresc, primăvăratic, păstrându-şi individualitatea.
Caracteristica principală a cărţii este fineţea cu care autorul captează atenţia cititorilor, reuşind să învingă prin stilul său realist, printr-un climat literar grav şi solemn, afişând o mare bucurie a scrie, ceea ce l-a adus azi în prim-planul atenţiei noastre.
Ioan Seni demonstrează că realitatea istorică nu se epuizează niciodată ca sursă de inspiraţie.
Universitarul clujean Ieronim Marţian, originar de peste Muncelul Năsăudului, coleg de şcoală cu Seni, a semnat prefaţa cărţii.

Ioan MITITEAN

decembrie 3, 2007

Comemorare la Năsăud a ademicianului Iulian Marţian

Primăria oraşului Năsăud în colaborare cu Despărţământul Năsăud al Astrei, Societatea Culturală “Virtus Romana Rediviva” din Cluj-Napoca, Muzeul Năsăudean şi Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale a organizat recent un simpozion dedicat academicianului Iulian Marţian, cu prilejul comemorării a 140 de ani de la naştere şi 70 de ani de la moarte. S-au comemorat şi 70 de ani de la înfiinţarea subdirecţiei Arhivelor Statului Năsăud.
Moderatorul acţiunii a fost academicianul Dumitru Protase care a rostit textul de deschidere şi a dat cuvântul cărturarilor din Cluj- Ieronim Marţian, Teodor Tanco, Vasile Tutula, celor din Bistriţa- Adrian Onofrei, Cornelia Vlaşin, precum şi celor locali- Grigore Marţian, Gheorghe Pleş, Ioan Seni, Ioan Lăpuşneanu, Traian Pavelea şi Lucian Vaida.
Prin acest simpozion s-a reuşit încadrarea academicianul năsăudean în epocă, stabilind rolul lui în ascensiunea evenimentelor istoriei locale.
În continuare, descendenţii familiei academicianului şi-au lansat cărţile apărute.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)

decembrie 3, 2007

La Năsăud, cu cutia milei pentru deputatul Ioan Oltean

Recent la sediul partidului din oraşul Năsăud, şi-au dat întâlnire în faţa reprezentanţilor presei locale staful judeţean şi local al partidului compus din Ioan Aurel Rus, lider judeţean, Constantin Pamfiloiu, Maria Ulecan, Mihai Belei şi Viorel Cotuţiu, ce au fost intâmpinaţi de biroul local în frunte cu preşedintele ing. Ştefan Rebreanu.
Discuţiile purtate şi răspunsurile la întrebările puse de reprezentanţii presei locale, Olga Lucuţa, Radu Sârb şi Ioan Mititean au fost o dovadă că partidul România Mare se manifestă ca un partid cu o personalitate sporită.
Din expozeul parlamentarului bistriţean Ioan Rus s-au desprins câteva iniţiative evidente, care vor contura construcţia politică a partidului exprimată prin dorinţa de unitate şi înţelegere a ţării.
Dă exemple de cetăţeni care au fost primiţi în audienţă din zona Năsăudului, printre care Sorin Cârcu, nemulţumit de Colegiul Medicilor, care nu a dat până în prezent nici un verdict în cazul fetiţei sale Cristina, ce în data de 17 noiembrie a împlinit un an de comă profundă din cauza unei injecţii primite în cadrul spitalului năsăudean. Cristina încearcă din nou să întrebe cadrele medicale:”Ce injecţie mi-aţi dat, de viaţa mi-aţi luat?”
Rus a formulat critici preşedintelui ţării, care încalcă în mod vădit legea, neglijând parlamentul ca legiuitor de drept şi propune un nou slogan ca şi clic publicitar:” Se-ntorc vapoarele”
A circulat din mână-n mână o cutie, cutia milei, din dorinţa de a ajuta pe parlamentarul Ioan Oltean spre a-şi achita chiria la Bucureşti, fiind cotat în derâdere ca un om nevoiaş, cu posibilităţi materiale reduse.
Am depus şi eu un leu pentru parlamentarul meu.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, dej şi Gherla)

decembrie 3, 2007

Casa-muzeu “Nechiti” din Feldru

Încerc un exerciţiu de compasiune, înţelegere şi deosebită admiraţie pentru familia George Nechiti de la nr. 1369 din comuna Feldru, care şi-a transformat casa într-un muzeu etnografic ca o acoladă deasupra unei axe a verticalităţii satului românesc someşan.
Domnul George Nechiti cu soţia Leontina şi fiul Georgică, oameni cu o mare onestitate intelectuală exaltă în istorie prin obiecte lucrate de mâna ţăranului. Experienţa le-a întărit convingerea că drumul cel mai sigur pentru a cerceta satul este studiul permanent al istoriei şi vizitarea familiilor ţărăneşti, selectarea obiectelor pe tematici, ceea ce le dă tăria de a se afirma ca un izvor nesecat de cultură.
Optimismul lor debordant îi leagă tot mai strâns de sat, de preocupările şi îndemânarea omului din mediul rural, dând satului o tinereţe spirituală care prin cele peste o mie de obiecte colecţionate şi selectate pe tematici rămân în istoria locală ca amintiri de neuitat din memoria străbunilor.
În casa lor obiectele sunt expuse cu migală, aşa că în fiecare colţ, începând cu dependinţele din curte, până la nivelul de sus se simt propriile trăiri, cu urcuşuri şi coborâşuri, aşa cum ele au fost oferite de viaţa satului.
Aceşti oameni purtători de valori, vizitează gospodăriile ţărăneşti, stau de vorbă cu oamenii, orientându-se asupra obiectelor nefolosite în gospodărie, dar cu valoare istorică. Unele obiecte sunt donate, altele sunt plătite de aceşti cercetători sau execută servicii în schimbul lor, execută alte obiecte solicitate de donatori, lucrate din lemn şi sculptate, mai ales că toţi membrii familiei Nechiti sunt meşteri în toate, urmărind executarea unor obiecte de artă pentru interiorizarea cât mai plăcută a mediului ambiant.
Atracţia vizitatorilor măreşte interesul, simţindu-se mai mult implicaţi.
În casa “Nechiti” nu este doar un depozit de obiecte şi creaţii ieşite de sub mâna ţăranului, ci este o mişcare spre locul lăuntric al fiecărei conştiinţe umane, spre înţelegere şi participare la o viaţă istorică creatoare, pentru a cunoaşte viaţa şi schimbările ei.
Ar fi bine să facă aici câte un popas şi specialiştii în etnografie, muzeografii şi etnologii, deoarece prezenţa dânşilor le-ar da noi puteri şi imbold în munca de cercetători voluntari sau poate Primăria Feldru să ia sub tutela sa Casa Nechiti, ca muzeu al satului, ca un punct turistic, având şi posibilităţi de masă şi cazare.
Poate în curând vom întâni indicatoare cu inscripţia: “Spre Casa- muzeu Nechiti”. Menţionăm că au venit persoane dinafara ţării, solicitând cumpărarea întregii colecţii.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)

decembrie 3, 2007

Plachetă aniversară

De devenit
de Dinu Virgil


Poetul de pe Valea Ilvelor cu inima îmbălsămată în iubire, s-a aşezat între oamenii de preţ ai Ţării Năsăudului, acel izvor nesecat, unde se adapă cei însetaţi spre a scrie poeme de dragoste prin lume.
Placheta „De devenit” a ţâşnit din lumina tiparului chiar de ziua sa onomastică, când Dinu Virgil a sorbit 33 de primăveri într-o zi când Soarele s-a înălţat pe cer mai rotund ca retina, care parcă era înmuiat în sângele ce a vin mirosea, ce ştie secretul zâmbetului pierdut în jurul minţii ca o cetate de cer, spunând povestea anilor ce s-au scurs spre a se reţine în scoarţa neînsufleţită vise tremurânde sau zile netrăite.
Cele 50 de poezii din placheta aniversară “De devenit” sunt o expresie firească a naturaleţii scrise cu o limbă bogată şi curată în care dăinuie originalitatea într-o lume în care unii-şi fac vile, iar alţii un renume, omagiind munca omului la rang de virtute, sperând în bunul Dumnezeu ce le pregăteşte o nouă viaţă, cu Omul ce mi-a mai rămas, Iisus, care-mi răspunde la rugăciune şi chiar dacă-i dau o palmă care-l doare, omul zâmbeşte şi se răzbună c-o mângâiere şi c-o floare.
Dinu Virgil, acest spirit constructiv, ne învaţă să trăim, să iubim frumosul, să mirosim teii în luna mai, să ne încântăm cu trilul păsărilor în dimineţile de vară, să ne îmbătăm cu vise şi cu clipele proaspete rămase în frigiderul veşniciei noastre.
Coloana vertebrală a poeziilor lui Dinu Virgil este credinţa în bunul Dumnezeu şi respectul pentru mama ce ne-a dat viaţa şi este în stare să mute pământul pentru fiii săi, cărora le doreşte ca-n pace să-şi finiseze cântul şi pentru ei viaţa să fie o rugăciune prin care cerem să învăţăm să iubim cu mâinile, cu sufletul, cu firea, să schiţăm în viaţă o punte spre ideal, îmbrăcând în haine de gală speranţa.
Dinu reprezintă viziunea modernă a poeziei străfulgerată de gând, speranţă şi culoare, îngropate în mica şi marea floare care plânge pentru că mâna care a rupt-o, dacă nu sădeşte , nu-i va fi de treabă celui ce zideşte, pentru că floarea e trup din sufletul tău, inimă din cântec, freamăt din cuvânt ce luminează drum spre viitor.
Mesajul poeziilor lui Dinu Virgil pătrunde şi se instalează durabil în inimile cititorilor zidind nevăzute statui, crescând fiorul din noi, iar viaţa parcă-şi răstigneşte zilele-n carte imprăştiind izul de mamă ce ne povesteşte despre libertate spre a înţelege mai uşor veşnicia, pregătindu-te pentru viaţă, cu toate păcatele uitate.
Poetul scrie versuri pentru viaţă, versuri pline de mister, spre a fi hrană inimii, acoperind cititorii cu pace divină, cu îndemnuri spre o cale dreaptă, cale pe care să faci bine nu-n vorbe ci-n fapte, dând culoare vieţii cu picături de tihnă:
“Acum mă duc, să-mi caut rostuirea,/ În ape chipul vechi să mi-l găsesc,/ Să-nvăţ pe îndelete să iubesc,/ Cu mâinile, cu sufletul, cu firea”.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)

octombrie 8, 2007

Un năsăudean demn de Cartea Recordurilor

Năsăudeanul Gheorghe Traian Dascăl este demn de toată admiraţia pentru faptele sale, însumând atâtea şi atâtea împliniri pe parcursul ultimului deceniu, cu preocupări febrile de-aşi finaliza multe alte proiecte.
Cele 26 de monumente amplasate pe soclu din veniturile proprii în localităţile: Năsăud, Beclean, Dej, Chiuieşti, Cristeştii Ciceului, Leşu, Maieru, Anieş, Zagra, Poiana Ilvei, Nuşeni, constituie o garanţie a încununării de noi pagini în istoria locală pe care o completează cu migala şi tenacitatea unui ardelean autentic.
Intelectualul năsăudean a făcut multe vizite la monumente şi locuri istorice din ţară şi din afara graniţelor, definitivându-şi investigaţiile cercetărilor sale privind istoria neamului românesc. Între timp a participat la diferite congrese, simpozioane internaţionale, atât în specialitatea sa, medicina dentară, cât şi pe teme de istorie, literatură, cultură şi civilizaţie românească.
Face dese popasuri în biblioteci şi arhive, s-a împrietenit cu specialişti, istorici, sculptori, oameni de artă, de unde adună informaţii ce îi întregesc documentarea.
Din această perspectivă, putem spune că Gheorghe Traian Dascăl se înscrie pe linia unor direcţii ştiinţifice trasate de înaintaşi ilustrii, ducând mai departe preocupările acestora pentru temele majore ale istoriei şi culturii, privite în context european şi universal.
Calităţile sale de bun organizator a atâtor manifestări culturale de mare amploare, ce l-au perfecţionat ca bun orator, sunt unanim recunoscute şi-l investesc cu titlul de cetăţean de onoare a localităţilor în care este vădită contribuţia sa.
Comuna Maieru, prin primarul Vasile Borş, un om al faptelor cu reale calităţi manageriale, i-a înmânat nu demult această diplomă, odată cu dezvelirea şi sfiinţirea Lupei Capitolina, amplasată în parcul din centrul comunei alături de bustul distinsului poet Iustin Ilieşiu, ridicat de acelaşi donator în luna noiembrie 2006.
Grlui Dascălu, Lupa Capitolina şi-a făcut loc în cinci localităţi, şi anume: Cristeştii Ciceului, Dej, Năsăud, Leşu şi Maieru.
Au stat de strajă la monumentul ridicat la Maieru academicienii Protase şi Colan, universitarii Ioan Radu Bălan, scriitorii Cornel Cotuţiu şi Ştefan Mihuţ, o delegaţie de astrişti din Dej în frunte cu ec. Radu Gavrilă, de pe valea Ilvelor-prof. Pavel Berengea, de la Rebrişoara-Leon Catarig şi un grup numeros de năsăudeni, buni colaboratori şi prieteni ai lui Dascălu- Ioan Seni, preşedintele Astrei Năsăud, vicepreşedinţii Ioan Mititean şi Valer Petrehuş, reprezentanţi ai cercurilor astriste- Lucreţia Mititean, Livia Găvrilaş, Vasile Moţ, Ilie Filip, Emil Nistor, consilierul judeţean Ioan Magdea, consilierii locali Claudia Talpoş şi Vasile Berci, parlamentarul Ioan Oltean, reprezentanţii cotidienelor judeţene Olga Lucuţa, Radu Sârb, cât şi mulţi măiereni, în frunte cu păstorii spirituali Coman şi Lăpuşte şi un preot invitat din judeţul Călăraşi, Gheorghe Marcel, un prieten al măierenilor. ce slujeşte în comuna Independenţa.
Ioan MITITEAN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)

octombrie 8, 2007

Cartea şi leşenii

Un vers arghezian ne reaminteşte de carte ca proiect al unui vis şi monument al memoriei.
Lumea Leşului cufundată prin mălai şi ierburi aproape de coasă este întruchipată în imagini ce închid în ele veştile unui destin visat încă din anii de început ai copilăriei şi face obiectul paginilor de carte, ce devine la leşeni cuvânt împlinit.
Începutul de septembrie şi totodată a începutului de toamnă 2007 a înşirat aici ca pietrele din ziduri pagini de cărţi, îmbrăcate în ornamente somtuoase ca nişte măreţe vitralii luminoase realizate de trei dintre fiii satului: VERONICA OŞORHEIAN, ELISABETA LUŞCAN şi MIHAI MĂLAI, care cu lumina lor ocrotitoare au fascinat ochii iubitorilor de frumos îndreptaţi spre o fereastră deschisă în zidurile cărţii, ca cititorii să simtă aceeaşi înălţare ca şi în spaţiile reale ale timpului.
Veronica, venită din oraşul Marii Uniri, a zidit mai multe pietre frumos şlefuite în zidul literaturii, s-a străduit să coboare în burgul şi pe pământul seniorial, spre a descrie scene din viaţa satului ca şi în tratatele despre luptele cavalereşti sau în cărţile de vânătoare. Pentru Veronica scrisul reprezintă ceva din tezaurul folclorului năsăudean, din caracterul şi verticalitatea ei.
Doamna Elisabeta Luşcan şi-a creat la Leşu un magistral edificiu al lecturii şi contemplării prin debutul său editorial cu cartea”1001 de proverbe şi zicători educative”, cuprinzând scene ale lumii reale, unde viaţa cotidiană îşi derulează obişnuitele secvenţe.
Inginerul Mihai Mălai, venit la Leşu cu o suită intelectuală din capitala Ardealului, redă în cartea sa istoria neamului “Mălai”, cu trei sute de ani în urmă, un neam cu rădăcini adânci în solul fertil al Leşului şi cu ramificaţii în ţară şi nu numai. Din neamul mălăienilor s-au ridicat oameni ce au pătruns pe marile ecrane ale ştiinţei şi culturii cât şi cu bune rezultate în acţiunile gospodăreşti ca plugari, semănători sau cosaşi în fâneţele verii, păstori sau culegători ai roadelor pământului, ţărani cinstiţi cu dragoste de Dumnezeu ce-şi desfăşoară activitatea zilnică într-un decor peisagistic după un model văzut sau trăit.
Iubitorii cărţii ce şi-au dat întâlnire în satul de la poalele Heniului, ca un preambul la cea de-a 38-a ediţie a Festivalului trişcaşilor şi prima ediţie a Concursului instrumentelor de suflet, parcă toate spre a readuce în memoria sătenilor primul Congres al Căminelor Culturale ce s-a desfăşurat aici acum 71 de ani, exprimându-se încă de pe atunci chintesenţa vorbirii româneşti în acest sat al culturii cu un orizont de lumină a libertăţii şi dreptăţii.
Cărţile prezentate s-au îmbogăţit cu noi mijloace de comunicare prin aprecierile participanţilor, ce au curs ca apele ce şlefuiesc pietrele, exprimând în forme nuanţate sentimente de mare delicateţe în persoana domnilor Nicolae Lupşan, Vasile Tutula, Ioan Mititean, preot Mircea Suciu, Elena Lupşan, Valer Petrehuş, toţi folosind un vocabular de o rară bogăţie şi o sinteză suplă cu virtuţi de claritate şi precizie.
Ioan MITITEAN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)

iulie 3, 2007

Năsăudeni, dejeni şi beclenari într-o acţiune comună


ASTRA-102, la Lipova

În urmă cu ceva timp Lipova, judeţul Arad, a găzduit forumul cărturăresc al ASTREI, cu participarea delegaţiilor Depărţămintelor din ţară şi diaspora, având ca scop principal receptarea realităţii culturale româneşti şi revigorarea activităţii Asociaţiunii, deci o acţiune de autoanaliză, având prilejul de a ne sfătui, de a programa şi manifesta în contextul intrării României în Uniunea Europeană.
Judeţul Bistriţa-Năsăud a fost reprezentat de o delegaţie numeroasă compusă din 14 astrişti din Departamentul Năsăud şi Beclean cum sunt: Ioan Seni, preşedinte, Ioan Mititean si Valer Petrehuş vicepreşedinţi, Valeria şi Romulus Berceni de la secţiunea ecologică şi literară, Sever Ursa- Astra Măiereană, Pavel Berengea şi Ieronim Ureche- Astra Ilveană şi Leon Catarrig- Astra Rebrişoreană, iar de la Beclean Ligia Dănilă, preşedinte, însoţită de Maria Covaci, Didina Rurac, Maria şi Liviu Mârza. De la Dej au participat: Radu Gavrilă, preşedinte, însoţit de Raveca Vlaşin, Elena Mereuţă şi Gavril Bogdan, oameni ce se implică benevol în ample acţiuni de valorificare a faptelor de cultură şi de a întări prestigiul Asociaţiunii, spre a duce mai departe făclia înţelepciunii, a cultului pentru carte si literatură.
Adunarea generală cu numărul 102 de la Lipova a avut loc prin bunăvoinţa Departamentului Atanasie Marinescu- preşedinte profesor Ana Costovici, omul ce s-a remarcat printr-un aer tineresc, cu un dinamism de torent învolburat, cu naturaleţea ce o caracterizează utilizând tehnica unui cărturar de a scoate din cutia surprizelor noi şi noi imagini culturale din viaţa spirituală a Lipovei şi Văii Mureşului, oraşul cu urme preistorice, întărit cu cetate de regele Bela al IV-lea după năvălirea tătarilor, ce apare în istorie la port la Mureş încă de la începutul mileniului I e.n..
De la gara Rodna am treversat Mureşul pe un pod de fier-beton, cu patru benzi, construit în perioada 1991- 1999, cu lungimea de 147 metri, ce are la capete două viaducte peste calea ferată spre Rodna şi Lipova.
Adunarea nu se putea desfăşura fără sprijinul concret al primăriei, prin Vidrel Popina, primarul urbei, şi a viceprimarului Petre Toma, a consilierilor şi salariaţilor primăriei ce au reuşit să creeze un climat solemn prin organizarea de acţiuni variate de ordin sufletesc, care au evitat plictiseala şi oboseala, ca de exemplu: vizitarea muzeului, a unor expoziţii de carte şi artă, Te Deum la Biserica Ortodoxă din Staţiunea Băile Lipova, o acţiune de împăcare creştinească cu participarea prelaţilor bisericii ortodoxe şi catolice, respectiv Timotei, arhiepiscopul Aradului şi episcopul greco-catolic Cariolan Mureşan. Din program nu au lipsit obiceiurile şi tradiţile moştenite din bătrâni, vizitarea Basilicii Mănăstirii Maria Radna şi audierea corului Vicariatului Greco-Catolic din Timişoara şi cel din localitate, urmând un recital de orgă concertat de studenta Andreea Iliuţă şi, în final, un spectacol folcloric în aer liber pe platoul din Băile Lipova, susţinut de ansambluri populare românesti, maghiare şi germane.
Deci adunarea astristă cu caracter naţional şi internaţional de la Lipova a fost presărată cu activităţi în completarea ordinii de zi a adunării având ca temă ASTRA în contextul intrării României în Uniunea Europenă, o mărturie în Arcul Timpului, prima adunare de acest fel din Lipova, ce a sporit şi a îmbogăţit tezaurul spiritual românesc însăşi prin participarea unor cărturari de renume din Sibiu, Blaj, Bacău, Iasi, Braşov, Bucureşt, Arad, Timişoara, Dej, Năsăud, Beclean, Tg. Mureş, din judeţele Harghita şi Covasna, Baia Mare, Orăştie, printre acestia am sesizat pe preşedinta Consiliului rectorilor universitari din România, prof.universitar Ecaterina Andronescu, ce a adus prin cuvântul său în prim plan ASTRA şi şcoala, spunând că i s-a făcut un mare privilegiu de a se adresa astriştilor, oamenilor ce se dăruiesc prin muncă de voluntariat să aşeze cultura într-o justă orânduire, oameni pe care avem dreptul şi mândria să-i declarăm promotori în viziunea modernă asupra intrucţiei.
Prof. univ. dr. Dunitru Acu, cu toată echipa sa din conducerea ASTREI centrale, printre care am remarcat-o pe vicepreşedinta Areta Moşu, cu o vastă activitate, o adevărată conştiinţă, în fruntea unei delegaţii numeroase din Iaşul celor şapte coline, cu un grup de tineri astrişti ce năzuiesc să facă din ASTRA un simbol viu al lumii de mâine. Întreaga echipă s-a angajat prin unanimitate de voturi să meargă în continuare pe acelaşi drum, cu crezul de a respecta adevărul şi de a fi contemporani cu oamenii pentru care luptăm, cu recomandarea de a radia intrigile ce mai dăinuie parcă din ce în ce mai vădit, înlocuindu-le cu cuvinte calde, în direcţia cultivării dragostei de neam.
Se cere (spunea Areta Moşu) un interes sporit pentru sprijinirea românilor, facilitându-le accesul la manifestări de profil din ţară, oferindu-le, în măsura posibilităţilor şi a interesului manifestat, o deschidere în colaborare cu toţi acei care ne împărtăşesc valorile şi viziunea, cu aceia care se simt legaţi de acest pământ şi de strămoşii din care ne tragem.
Podul de flori construit după 1990 peste Prut se pare că s-a transformat în scaieţi, iar vizele ce s-au impus spre a te deplasa de la o casă la alta a românilor de pe cele două maluri sunt o ruşine pentru vremurile în care trăim, ceea ce va duce la falsificarea istoriei neamului şi la o nouă companie de denigrare a reperelor istoriei naţionale.
Din discuţii s-au desprins necesitatea atragerii tinerimii, spre a primii învăţătura în limba maicii lor, prin crearea unui mediu de propagare a culturii naţionale, facând din ei oameni ce cred cu adevărat în cultură, să ne luptăm pentru dobândirea patrimoniului Asociaţiei, fiind derulate zeci de procese, să aducem modificări statului atât în ce priveşte alegerea organului suprem cât şi posibilităţii mai largi de stimulare a celor animaţi de spiritul astrist, benefic şi riguros, prin diplome de onoare, plachete, medalioane, cât timp oamenii activi mai sunt în viaţă. Despărţămintele să fie eficiente şi să întreprindă acţiuni utile, bine pregătite, acţiuni de amploare şi în cercuri restrânse, care să devină adevărate oaze de spiritualitate, deoarece frumuseţea vieţii astriste stă în diversitatea acţiunilor, motiv de admiraţie pentru mulţi.
Adunarea de la Lipova a fost ceva festiv care m-a emoţionat, atât prin programul său diversificat, cărţile lansate şi documentarea lucrărilor ştiinţifice, primirea caldă şi sprijinul material acordat de patronii Băilor Lipova- familia Dorina şi Constantin Miloş, asociaţia Caritas Banat, “Sanctus Gerhardus” din Lipova, Popasul turistic “Mara”, Popasul turistic “La Faleză”, Grupul şcolar “Sever Bocu”, cu supravegherea de rigoare a Consiliului judeţului Arad şi Consiliul local Lipova, oameni care prin faptele lor se înscriu într-un circuit de cultură umană.
Forumul cultural de la Lipova constituie un preambul în manifestările academice de viitor, în care să domine competenţa, spiritul civic, calmul, echilibrul, înaltul profesionalism.
Ioan MITITEAN
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)

iulie 3, 2007

O bilă neagră pentru Poşta Română


În data de 21 martie 2007, am expediat un plic la Cluj-Napoca cu adresa clară- Piaţa Mihai Viteazul nr. 35-36, pentru Editura “Napoca- Star”.
Plicul a fost depus la poşta năsăudeană, timbrat conform preţurilor actuale, după cum a indicat cântarul, şi a fost preluat de salariata Frăguţa Sângeorzan. Dar de atunci nu a ajuns la destinaţie.
Ce să credem despre Poşta Română? Cu ce mijloace de transport se duce corespondenţa la Cluj?
Dacă transportul se face cu căruţa, plicul ar fi putut să cadă pe traseu, din pricina unor hopuri pe un drum în lucru, sau poate calul s-a speriat şi a luat-o pe arătură. Dacă transportul se face cu camionul, plicul ar fi putut să fie luat de vânt. Dacă se transportă cu trenul, poate s-a strecurat plicul printre roţi şi zace acum undeva între şine. Sau poate poştaşul ce deserveşte piaţa Mihai Viteazul din Cluj a fost în concediu, sau a avut zi liberă, iar înlocuitorul său a dus plicul în altă piaţă în necunoştinţă de cauză, sau tolba poştaşului a depăşit cu câteva grame norma prevazută şi a echilibrat-o înlăturând chiar plicul meu. Plicul, format mare, de mărimea unui dosar, poate nu a încăput în cutia poştală şi a fost lăsat pe undeva pe trotuar, lângă poarta destinatarului.
De fapt, nu e de mirare, că lângă poartă, în stradă a fost lăsat şi un om bolnav chiar de către ambulanţa ce trebui să-i acorde primul ajutor. Aşa că plicul nu e om, deci avem o oarecare toleranţă, chiar dacă conţinea munca unui om pe timp de o săptămână, materialele pentru tipografie privitoare la etică, comportamente morale şi un nou stil de muncă.
Ioan MITITEAN
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)

iulie 3, 2007

Viaţă pentru mediu, viaţă pentru om


În zilele de 15-16 iunie 2007, am avut fericita ocazie să particip la Tâşnad la un spectacol al naturii ce ne-a fost oferit de opt echipaje reprezentând şcolile generale şi liceele din patru judeţe clasificate la faza finală şi anume: Satu Mare, Bihor, Bistriţa- Năsăud şi Maramureş.
Prin trăiri estetice asociate cu mediul şi natura, concurenţii au dovedit deprinderi, aptitudini şi atitudini dobândite prin educaţia pentru viaţă printr-un mediu curat.
Sub influenţa factorilor educativi, şcoală, agenţie de mediu, familie, s-a creat la Tâşnad interesul şcolarilor de a răspunde prin trăiri estetice la spectacolul oferit de natură, spectacol în care rolul principal revine omului de la mic la mare, care are menirea de a privi şi proteja natura, de a răspunde prin emoţii şi sentimente frumosului din mediul înconjurător, pe care să-l purtăm permanent în suflet, spre a-l admira şi contempla.
Stările de admiraţie şi bucurie ce le-am trăit aici în raport cu expresiile naturii au răsplătit concurenţii, ce au creat prin expunerile lor un mediu de energizare fizică şi morală. Natura fiind sursa gratuită a bucuriei estetice, cu condiţia ca omul să fie în măsură săi descifreze mesajul.
Atitudinile concurenţilor de la Şc. Gen. “Mihai Eminescu” din Năsăud, sub comanda profesoarei Ştefan Buia, grup compus din elevii din clasa a VIII-a Andrei Rai, Viorel Urdă şi Oana Luca au prezentat un amplu studiu asupra răspândirii genţianei în arealul Munţilor Rodnei, condiţionând raportarea orientativ-reglatorie la frumuseţile naturii.
Liceenii din Sângeorz-Băi prin proiectul lor au tratat într-un mod original şi eficient managementul ariilor protejate şi monitorizarea participativă a biodiversităţii precum şi potenţialul hidromineral din această zonă prin contribuţia concurenţilor Ciprian Vasilescu, Marius Hoza şi Flavia Ivanciuc, conduşi de prof. Dorina Buia şi Adela Ureche, având alături pe reprezentaţiei Agenţiei de Mediu Bistriţa prin doamnele Robb Mihaela şi Domnica Todoran.
Iniţiativa acestei confruntări revine judeţului Satu Mare, prin doamna profesoară Adriana Fulda şi inspectorul şcolar de specialitate Otvaş Ana.
Concurenţii prin materialele susţinute în faţa unui juriu compus din expertul austriac Hartmut Behrend, preşedinte, Corina Roman, şef serviciu ARPM- Cluj-Napoca şi Ana Maria Hereş, consilier ARPM Cluj-Napoca, au oferit splendorile naturale în toate anotimpurile şi în toate formele de relief, modalităţi eficiente de a face faţă stresului, deoarece natura este vindecătoare de necazuri şi o sursă de trăiri spirituale dintre cele mai elevate, cum o numeşte metaforic poetul Alexandru Macedonski.
La Tâşnad au ajuns prin bunăvoinţa familiei Sabina şi Ioan Istrate, parteneri de drum la care s-au alăturat şi Rafila şi George Felcean, oameni ce apără şi protejează mediul ambiant cu convingeri şi dragoste faţă de natură avertizând prin modelele lor pe toţi acei ce conştient şi incoştient poluează apa, pământul şi aerul.
Concursul cu faza finală de la Tâşnad este o modalitate de ocrotire a naturii faţă de agresivitatea umană, un punct de atracţie pentru masa mare de copii şi tineri, spre a se retrage la sfârşit de săptămână spre locuri pitoreşti, menite să satisfacă nevoia de frumos, de odihnă, recreere şi reflexie.
S-au acordat diplome şi premii, iar echipajul judeţului gazdă, Satu Mare, va beneficia de o excursie pe durată de 10 zile în unele ţări din Uniunea Europeană- respectiv Ungaria şi Austria.
Ioan MITITEAN
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)