Archive for ‘opinii’

ianuarie 10, 2009

De ce comentati pe bloguri?

!!!!!!??????????

decembrie 30, 2008

Despre Dan Puric. Cu luciditate, polemic

Azi am descoperit un blog interesant, al lui Horia Pătraşcu. Care a „comis” o postare la care subscriu 100%.

Aperitiv:

„Dan Puric este o mixtură de lecturi din Nae Ionescu, receptat prin Petre Ţuţea, pe care nu se dă în lături să-l şi interpreteze, având talentul actoricesc de partea lui, vorbe duhovniceşti culese de prin cărţile publicate de edituri pioase, vorbe prinse din zbor de la analişti şi jurnalişti, rezultând un ghiveci călugăresc care se pare că e înfulecat cu maximă plăcere de 70.000 de români. Ce conţine acest ghiveci nu e greu de aflat, după cum nu e greu de înţeles de ce provoacă atâta satisfacţie în stomacurile cerebrale ale ascultătorilor şi cititorilor lui. Ei bine, iată reţeta: un naţionalism care ţi-ar aminti de Vadim Tudor dacă nu ar fi înecat într-un ortodoxism deşănţat, un antidemocratism din care s-a născut şi mişcarea legionară, o xenofobie demnă de începutul secolului trecut şi incalificabilă pentru o ţară europeană, un segregaţionism revoluţionar: clasa politică şi noi, poporul, o românolatrie greţoasă care merge de la „poporul român e genial”, nemuritor, singurul depozitar al credinţei, al adevărului şi al lui Dumnezeu (spre deosebire de ei, păgânii, străinii, FMI-ul, Occidentul, americanii) până la România va renaşte, „e aproape momentul”, baba româncă cu fractură de şold e mai deşteaptă decât toţi nobelizaţii pentru ca merge la biserica românească creştin-ortodoxă.”
Restul aici
http://horiapatrascu.wordpress.com/2008/12/28/cine-suntem-de-dan-puric-culme-a-kitschului-nationalist/

# UPDATE: Din ciclul „Cutia cu râme”:

Incultul Patrasconiu facut de ras pe blogul sau

Pupincuristul Patrasconiu si-a fortat inteligenta sa astearna pe blogul sau:
“O fraza din editorialul lui Traian Ungureanu publicat luni: “Singura minte conştientă de iminenţa crizei naţional-culturale e preşedintele Băsescu”.
Cum comentati?”

Si a primit un comentariu(o sa-l tina minte!):
“Liviu:
30 Decembrie 2008 (16:17)
Rau ati ajuns, domnule, sa puneti lumea sa comenteze “frazele” lingusitoare ale lui TRU.
Ca sa nu mai spun ca nu e fraza – ati avut curiozitatea sa numarati predicatele?”

UPDATE 31 decembrie- Tot despre Dan Puric:
http://www.selfhelp.ro/2008/12/30/sfantul-aberant-dan-puric/
http://confruntadurerea.wordpress.com/2008/12/28/in-rastimp/
http://the-lucifer-principle.blogspot.com/2008/08/dan-puric-reloaded.html
http://the-lucifer-principle.blogspot.com/2008/10/dan-puric-tonomatul-fanaticilor.html
Fotografia adaugata este de la TLP.

decembrie 29, 2008

Piticii lui Oprescu

Sorin Oprescu a avut o iesire in peisaj declarand ca un cutremur devastator va lovi Bucurestiul in 2009. Gheorghe Marmureanu, de la Institutul National de Fizica a Pamantului spus-a:
„N-am nici o legatura cu ce a a afirmat domnul Sorin Oprescu. Nu stiu de unde are astfel de informatii, dar nu le-am furnizat eu. Habar n-am cu cine ar fi putut sa vorbeasca si sa-i trimita astfel de avertizari. Eu mentin ce am spus ca pe baza semnelor specifice, pot sa va asigur ca pana in 2012 nu avem motive sa ne asteptam la un cutremur catastrofal”.
Cam are pitici iresponsabili pe creier Oprescu.

# Romania ca o prada- Amigos Iosif Buble da pe blogul sau cum si-au repartizat PSD si PD-L „halcile”:

PSD

Compania Nationala „Apele Romane”

Regia Nationala a Padurilor – ROMSILVA

Regia Autonoma – Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat… stie Mircea de ce 🙂

Inspectoratul de Stat in Constructii

Agentia pentru Monitorizarea Achizitiilor Publice

Comisia pentru Controlul Activitatilor Nucleare

Hidroelectrica

Transgaz

CFR Calatori

Compania Nationala a Huilei

Compania Nationala a Lignitului

Garda Financiara (parte din ANAF)

Autoritatea de Reglementare in Domeniul Energiei

Autoritatea Nationala pentru Comunicatii

Autoritatea pentru Servicii Comunitare de Utilitati Publice

Departamentul de Afaceri Europene
Departamentul pentru Lupta Antifrauda

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – AVAS

Agentia pentru Investitii Straine

Agentia pentru Resurse Minerale

Agentia pentru Strategii Guvernamentale

Agentia pentru Protectia Consumatorilor

Agentia Nationala pentru Romi

PD-L

Compania Nationala „Loteria Romana”

Compania Natională de Drumuri si Autostrazi

Compania Nationala „Posta Romana”

Garda de Mediu

TAROM

ROMGAZ

CFR Marfa

Compania Nationala „Imprimeria Naţionala”

Regia Autonoma „Monitorul Oficial”

Agentia Antidoping

Agentia Nationala Sanitar-Veterinara

Comisia Nationala de Prognoza

Autoritatea Nationala a Vamilor (in subordinea ANAF)

Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat – ORNISS

Consiliul pentru Combaterea Discriminarii

Oficiul de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor

Institutul National de Statistica

Oficiul Roman pentru Adoptii

decembrie 28, 2008

Ma pregatesc de tiganie

De parada prostului gust agresiv. De lalaieli cu pretentii de momente umoristice. De vedete internationale in vogă candva, venite la un ciubuc. Ma pregatesc de stat in fata televizorului, schimband canale.
Nu ma pot distra la comanda, in turma, ca asa-i datina si alte cele.
Nu-mi place revelionul.

decembrie 27, 2008

Scandal intre adventistii romani din Madrid

Comunicat Biserica Torrejon Sion

Având cunoştinţă că pe Forumul Intercer, sub masca falsului nume, au fost postate ştiri în care a fost folosit numele Bisericii Torrejon si în care a fost denigrat pastorul comunităţii, Remus Soare, desi nu ne face plăcere, ne simţim obligaţi să oferim câteva explicaţii pentru a clarifica, pentru cititorii bine-intentionaţi, sursa acelor calomnii scabroase care nu au nici un fel de legatură cu realitatea, sursa nefiind pentru noi atât de anonimă cum este pentru dumneavoastră. Vă avertizăm că urmează să citiţi lucuri extrem de neplăcute dar totodata vă înştiinţăm că ele reprezintă un mic procent din gravitatea faptelor anumitor persoane, cele mai oribile dintre ele păstrându-le în memoria dureroasă a ceea ce au însemnat şedinţele nesfărşite de comitet. Nu vom folosi nume pentru că un dorin a ne transforma noi în “răzbunători ai sângelui” cuiva, dar un putem pastra tăcere în faţa unor fapte mârşave care sunt poate fără precedent în historia bisericii.

În urmă cu jumătate de an au fost pusi sub disciplina bisericii membrii unei familii care s-au facut vinovati de: multiplicarea banilor la Xerox si punerea lor in plicuri la nunti, abuz domestic, calomnie, nesupunere faţă de autoritatea bisericii si minciună cu bună ştiinţă. Unul din copii (o fata de 21 ani), reusind sa se smulgă de sub teroarea acestei familii si să fugă intr-o altă ţară, a depus la politie denunţie împotriva părinţilor, susţinând ca a fost abuzată si recunoscând falsificarea banilor de către mama si fratele mai mare, fapt adeverit public de consilierul juridic al fetei. A fost ameninţată cu moartea de catre fratele ei dacă va spune ceva din cele întâmplate, ne-a marturisit persoana care i-a acordat consiliere spirituală. Acest tânăr a abuzat de sotie ( pe care o prezinta pe forum ca pe o victimă a unui abuz imaginar), după cum rezultă din certificatul de “maltrato” emis de asistentul social al primăriei. Realităţile sunt de o cruzime greu de imaginat.

Necerând consimţământul fostei lui sotii de a oferi detalii, nu dorim să relatăm aspecte legate de calitaţile de soţ ale acestui individ. Nemaiputând îndura situaţia în cadrul familiei, tânăra s-a intors la părinţi. Deşi ea a fost dispusă să primească sprijinul comitetului bisericii si al Uniunii pentru refacerea căsniciei, el nu a acceptat si a intentat divort in Romania, fara a face nimănui cunoscut lucrul acesta. Motivele divorţului, conform citaţiei in instanţă a “pârâtei”, deşi neadevărate si neserioase, nu au legatură cu acuzaţiile aduse pastorului pe acest forum. Chiar dacă a recunoscut că nu are nici o îndoială asupra loialităţii sotiei ( nu la fel stând lucrurile şi în ceea ce o priveşte pe ea) afirmând doar ca nu o mai iubeste, a folosit acuzaţia de nebunie în dreptul ei pentru a încerca să obţină permisiunea divorţului. Această acuzaţie neavând nici un fel de relevanţă, imediat dupa divorţ, dorind să se recăsătoreasca, a inventat un nou scenariu pentru a se răzbuna si pentru a pretinde dreptul de recăsătorire. Astfel a apărut povestea adulterului, care nu s-a produs decât în imaginaţia acelui om. Acuzatiile sale s-au dovedit simple fantezii menite să denigreze pe cel a carui singură vină in toată această telenovela este de a fi avut curajul să ia masuri intr-un astfel de caz.

Comunitatea (una din cele mai mari biserici de romani din lume, care a crescut cu 250 de membri în ultimii doi ani de când este păstorită de Remus Soare) a votat în unanimitate excluderea acelui tânăr, în adunarea administrativă condusă de preşedintele Uniunii Spaniole. Propunerea comitetului de cenzură in dreptul mamei sale a fost respinsă de adunarea administrativă si inlocuită cu excluderea, propunere care a fost votată in majoritate covârşitoare.

Membrii familiei au ameninţat verbal şi in scris că vor face orice să il distrugă pe pastor. Există o scrisoare in care se menţionează ca se vor exprima prin televiziune, Internet, ca vor acuza în instanţă si la forurile de conducere ale bisericii. In afară de internet, toate celelalte căi fuseseră săvârşite. De aceea credem că ştim cine se ascunde in spatele numelui fals postat pe Forum.

Integritatea, profesionalismul, si viaţa de familie a pastorului nostru sunt fără reproş si constituie un model pentru membrii comunităţii noastre, calomniile emise pe forum fiind acţiunile răzbunătoare ale unui spirit străin de spiritul lui Hristos.
Regretăm relatarea acestei situatii si ne pare rău că fapte de o asemenea factură s-au produs in mijlocul comunităţii noastre. Am fost nevoiti să vă facem cunoascut faptele acestea pentru a şti şi dumneavoastră ce se ascunde in spatele unor nume false care postează pe forum si a vă ruga să fiti precauti in a da crezare ştirilor de un anume fel.

Cei care nu simt nici o mustrare in a copia bani la xerox, a abuza sau a ameninţa cu moartea, cu atât mai puţin se simt mustraţi când denaturează în scris adevărul. Mai ales atunci cand este vorba să arunce cu noroi in autoritatea bisericii, cea care le-a demascat nelegiuirile. Avem convingerea că cititorii bine intentionati au inteles. Rugăm ca această scrisoare sa nu fie postată mai mult de o saptamana pe Forum, scopul ei fiind unul de a clarifica in mintea cititorilor curenţi anumite aspecte care acum nu mai au de a face cu actualitatea paginii, şi nu de a aduce un supliment de mizerie pe o pagină deja prea incarcată de ruşine. Dorim ca Dumnezeu sa vindece tot ce poate fi vindecat în urma acestui incident!
Comitetul Comunitatii Torrejon – Sion

decembrie 26, 2008

Fericirea canibalului tanar

Crima si canibalism: „Combinatie pentru propria-mi fericire : Sa fiu intr-o camera cu un satar de macelarie si cu 2 persoane ,sa le tai si sa le macelaresc ca pe 2 porci si apoi sa le mananc inimile inca batand .
Sarbatori fericite!” . Continuarea aici
http://trackuletz.blogspot.com/2008/12/fericirea-ti-o-poate-aduce-un-satar.html. Putzoism sau dementa?

decembrie 23, 2008

Cu ce se va arunca in Basescu?

În Iliescu s-a aruncat cu monede. Cu cerneală, în Constantinescu.
Ce-o să-i rezerve viitorul mult-iubitului Băsescu?

decembrie 23, 2008

Visul lui Basescu nu este si al meu

Băsescu despre Guvernul Boc: „În sfârşit, îmi văd visul cu ochii: un guvern desemnat de o amplă majoritate parlamentară”.

decembrie 21, 2008

S-a enervat criminalul!

Precum ucigasul care revine la locul crimei, si Iliescu a mers in Cimitirul Eroilor. A fost huiduit, s-a aruncat cu bani in el. Dupa mine, a scapat usor… Merita ca pana acum sa se sature de puscarie. Daca nu sa incaseze un cartus, daca era altfel legislatia.

Dar Ilici s-a enervat si uite ce a scris pe blogul sau:
“Este rusinos ca un grup de elemente certate cu spiritul civic, cu morala elementara, provocatori folositi ca masa de manevra de unii simbriasi ai diversiunilor de acest tip (în frunte cu Maries si Costin), exploatand si unele nemultumiri personale ale unora dintre acestia, s-au dedat, si de aceasta data, la acte de provocare – proferand jigniri si incercand sa creeze o stare de încordare, total contrara spiritului care trebuie sa domine astfel de manifesari, si care îi animau pe cei mai multi dintre cei prezenti – care au si dezavuat actiunea provocatoare.
Este de datoria adevaratilor revolutionari, participanti activi la momentele cele mai importante ale Revolutiei, sa dezavueze fatis si sa-l excluda din viata publica pe acest impostor – Teodor Maries, pe care nimeni nu l-a observat, undeva, în timpul evenimentelor dramatice din decembrie, dar l-au remarcat printre participantii la manifestatiile politice din primavara anului 1990, inclusiv la devastarea cladirii Guvernului din ziua de 18 februarie 1990, ca si la actiunile pregatitoare ale actelor violente din ziua de 13 iunie 1990. Este un mercenar de meserie, care nu se stie ce profesie are si cu ce s-a ocupat în toti acesti ultimi 19 de ani, în afara organizarii de acte provocatoare ! Nu se stie prin ce împrejurare si-a arogat functia de presedinte al “Asociatiei 21 Decembrie”, el nefiind participant la actiunile de la baricada din dreptul Hotelului Intercontinental, din noaptea de 21 decembrie 1989, ai caror participanti au fost fondatorii asociatiei. Este un impostor care îsi permite sa se afiseze si sa vorbeasca în numele revolutionarilor, el neavand aceasta calitate, nefiind recunoscut ca atare de nicio asociatie.
Democratia câstigata în decembrie 1989 si libertatea de exprimare sunt in mod abuziv umbrite de asemenea elemente declasate, care au avut arul sa arunce asupra revolutionarilor autentici o imagine nemeritata in opinia publica. De aceea, ei trebuie izolati , dezavuati public. si chemati în fata instantelor pentru incalcarea legilor si regulilor de convietuire, pentru impostura si acte provocatoare.”

decembrie 20, 2008

Liiceanu, lichea dupa Liiceanu?

În 12 mai, ăst an, Gabriel Liiceanu a publicat textul “Din nou despre lichele”, care a provocat reacţii aprinse.
Citez un fragment: “Îndeobşte, este considerat lichea orice individ activ în producerea răului altuia de dragul binelui propriu. O lichea nu stă prea mult pe gânduri când e vorba de a-şi construi căpătuiala pe nenorocirea semenului său. Licheaua este infractorul lumii morale. Dând ici şi colo lovitura în vieţile noastre, ea colorează de fapt peisajul lumii cu pitorescul ticăloşiilor sale.”
Prin tăcerea sa indecentă faţă de ultimele evenimente politice, Liiceanu nu s-a inclus în rândul lichelelor?

# Altceva https://alexandrupetria.wordpress.com/2008/12/17/140/

decembrie 20, 2008

Incoerente marca Traian Ungureanu

Traian Ungureanu dixit: “Emil Boc e un prim-ministru născocit de şansă şi de a doua strigare a preşedintelui Băsescu, dar asta nu poate forţa un bun primar să devină un premier inept. Aproape sigur, primul an de mandat al lui Emil Boc va fi inexistent şi crucial.”

Traian Ungureanu dixit: “Creşterea economică e o companie excelentă pentru orice guvern de la amibă în sus.”

Traian Ungureanu: “PSD e mafia pe care te poţi baza. Mafia predictibilă: ştii ce vrea. Nici o problemă: am mai plătit tribut. În schimb, liberalii sunt o mafie care n-are curajul delictului, ci doar plăcerea escrocheriei.”

Colecţia de aberaţii este din ultimul articol al lui TRU din “Cotidianul”.

decembrie 11, 2008

Dresură cu râme

# Logica pierduta a lui Patapievici http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/831922/SENATUL-EVZ-Avem-o-tara-cum-procedam/
# Liiceanu penibil http://www.gandul.info/politica/scrisoare-falsa-catre-presedinte-intelectualii-lui-basescu-furati-de-semnaturi.html?3928;3647251
# Un text super http://portocala.wordpress.com/2008/12/10/ingerii-de-poleiala/
# Lilick, cu vână http://lilick-auftakt.blogspot.com/2008/12/o-rusine-pe-centura-gds-gabriel.html
# Costi Rogozanu de nota 10 http://rogozanu.blog.cotidianul.ro/2008/12/10/unde-s-protestele-pseudoscrisoarea-de-protest-o-farsa-fertila/
# Alina Mungiu Pippidi justificând nejustificabilul http://www.romanialibera.ro/a141498/cat-de-eficienta-e-solutia-imorala.html

# Traian Ungureanu chiar a cazut în cap. Dar nu de pe bloc: „Intrăm în zona disciplinei etice. Râdeţi? Disciplină etică înseamnă o partidă de înghiţit broaşte proaspete în compania unui frate adoptiv dotat cu o pereche de coarne. Dar numai dacă un asemenea exerciţiu stomacal are o miză clară.” Continuarea http://www.cotidianul.ro/ratiunea_nesimtirii-67330.html

decembrie 5, 2008

Uite cine si ce vorbeste

Cazul lui Traian Ungureanu ar merita studiat in facultatile de ziaristica. Ca model de miopie politica si inversunare in manipulari. Sau despre cum se transforma un jurnalist talentat intr-un activist politic gretos. Amanunte http://www.cotidianul.ro/vedere_de_pe_bloc-66699.html. Comentatorul de la „Cotidianul” ar scoate PNL vinovat pentru o eventuala guvernare PD-L- PSD.

decembrie 4, 2008

Basescu, un cancer pentru Romania

Este o axiomă.

# Altceva https://alexandrupetria.wordpress.com/2008/12/02/sfarsit-de-anotimp/

decembrie 3, 2008

Ce-i aici?

Fotografia este de pe Marte. Realizata in 2004, a fost acum data publicitatii.

decembrie 1, 2008

PD-L + PNL = LOVE?

Pe Boc l-a apucat dragostea.

decembrie 1, 2008

Romania regulata de sondaje

Între ceea ce au sustinut institutele de sondare a opiniei publice la terminarea votării şi ce a rezultat la numararea voturilor pana in prezent e o discrepanta fantastica. E numai din nepricepere?

noiembrie 30, 2008

Tariceanu, viitorul premier

Daca PNL o sa stie sa negocieze cu cojones.

noiembrie 29, 2008

Ne-au schimbat si Ziua Nationala… Nerusinare

Am trait sa fim contemporani si cu niste personaje care au pus la cale sarbatorirea in avans a Zilei Nationale. Azi, la Alba Iulia. De ce credeti ca s-a recurs la incalificabilul artificiu?

noiembrie 28, 2008

82.77.189.98

Acesta este IP-ul de unde a pornit intoxicarea cu guvernul PSD-PD-l, cu Prosti premier.
Date suplimentare-
netname: RO-RDS-Constanta
descr: Romania Data Systems
descr: Constanta branch
country: RO
Se aude…?

noiembrie 15, 2008

A apărut “Istoria critică a literaturii române” de Nicolae Manolescu!

Renumitul critic literar a scris în epilogul lucrării:

“La originea acestei cărţi stă prejudecata că un critic literar e obligat să scrie până în jurul vârstei de cincizeci de ani o istorie a literaturii. Albert Thibaudet a publicat-o pe a lui când avea şaizeci, iar G. Călinescu când avea patruzeci. Prejudecata ca atare mi-a fost cultivată de către prietenul meu Z. Ornea, care, ca istoric literar el însuşi, dar mai ales ca editor, fie şi într-o editură de stat, cum erau toate înainte de 1989, era convins că poate garanta apariţia unei cărţi care întâmpina, prin natura ei, nenumărate dificultăţi. M-am referit în prefaţă şi în postfaţă la dificultăţile de principiu. Z. Ornea, ca şi mine, se gândea însă mai degrabă la cele legate de Cenzură. Primele noastre negocieri au avut loc pe la jumătatea anilor ’80, când mă apro­piam de vârsta de cincizeci de ani. Deşi era vorba pentru început doar de partea consacrată literaturii de dinainte de 1900, mai puţin expusă, n-aveam cum să precedem toate rigorile Cenzurii. Cea mai importantă era clară: interdicţia de a menţiona numele autorilor care părăsiseră ţara, tot mai mulţi în deceniul al nouălea. Fiind în discuţie opere vechi, numele interzise nu erau ale unor scriitori, ci ale unor critici şi istorici actuali care se pronunţaseră despre ei, ceea ce limita gravitatea lucrurilor, dar n-o excludea. Imposibilitatea de a-i cita era cât se poate de stânjenitoare. Unul dintre ei, Virgil Nemoianu, care trăia în SUA, scrisese o carte incon­tur­nabilă despre romantism. Ion Negoiţescu, care publicase un volum de studii despre scriitorii moderni din a doua parte a secolului al XIX-lea, tratându-i, foarte original, ca pe contemporani ai noştri, se refugiase în Germania. Primul volum al istoriei a fost gata, destul de repede, în primăvara lui 1989. El cuprindea literatura medievală, neoclasicismul şi proza romantică şi postromantică. Numele interzise nu lipseau din versiunea care a mers la Cenzură. S-a cerut eliminarea lor. Le-am eliminat, dar am lăsat titlurile cărţilor lor de care mă folosisem şi din care reprodusesem unele pasaje. Cenzura a închis ochii. Dar, cum nu ştiai niciodată ce se putea întâmpla, până în ultima clipă, ori chiar după tipărire, m-am înţeles cu Z. Ornea să întârziem pe cât posibil apariţia cărţii. Situaţia politică era tot mai critică. Regimurile comu­niste din Europa se prăbuşeau după o lege a dominoului care ne dădea şi nouă, românilor, anumite speranţe. Întârzierea era aşadar vitală, dacă nu doream să risc mutilarea întâiului volum. La cel despre literatura de după 1948 nici nu îndrăzneam să mă gândesc. Cartea a fost expediată la o tipografie din Bacău, cu care Editura Minerva colabora. Consemnul din partea editorului era să nu se grăbească. Din prudenţă, m-am dus la jumătatea lui decembrie 1989 la Bacău, înarmat cu un teanc de pagini noi şi cu numeroase corecturi de detaliu, pe care voiam să le introduc în carte, nu atât din necesitate, cât spre a o mai ţine în loc o vreme. N-am ajuns însă la tipografie. O întâlnire cu Gheorghe Toma, care era preşedintele Consiliului Judeţean şi pe care-l cunoşteam de la „Zilele Călinescu” din Oneşti şi, pe când era secretar cu propaganda în oraşul moldovean, ne acorda tot sprijinul,m-a determinat să renunţ. Gheorghe Toma, pe care l-am vizitat în clădirea înconjurată de taburi a Consiliului Judeţean, m-a scos strategic din birou, conducându-mă până în părculeţul din spate, unde, după ce mi-a propus să mă aşez pe o bancă, mi-a spus: „S-a terminat!” Declaraţia era prea categorică şi venea, în plus, de la un om prea bine informat ca s-o pun la îndoială. Aşa că m-am dus acasă la profesorul Nicolae Neagu, fostul meu student, şi am ascultat până seara emisiunile radioului Europa liberă. Era marţi, 18 decembrie. Timişoara fier­bea. În noaptea precedentă, Toma participase la o teleconferinţă în care, după cum îmi relatase, Ceauşeştii strigaseră pe două voci un singur cuvânt: „Trageţi!” După părerea lui Toma, atât partidul, cât şi Securitatea îl abandonaseră pe Ceauşescu din pricina acelui strigăt repetat, care, dacă i-ar fi dat ascultare, i-ar fi făcut complici în evenimente din care n-aveau cum să mai iasă. Profesorul Neagu, care, în paranteză fie zis, va conduce la preluarea puterii în oraş patru zile mai târziu, secondat de Viorel Hrebenciuc şi de Valeriu Iacubov (asta e istoria!), era şi el de părere că totul s-a sfârşit. M-am întors la Bucureşti fără să mai solicit tipografilor întâr­zierea tipăririi. Imediat după revoluţie, am cerut şpalturile (printurile de azi) ale volumului şi am reintrodus numele cenzurate. Primul volum al Istoriei critice a apărut în 1990 la Editura Minerva.Pauza care a intervenit în deceniul următor a fost una de tipărire, nu de lucru propriu-zis. Am continuat să scriu (Poeţi romantici, tipărit la Editura Fundaţiei Culturale, unde a fost reeditat şi primul volum, reprezintă dovada, deşi nu era la propriu vorbind un al doilea volum). Ceea ce s-a schimbat a fost ritmul. Şi nu doar noile mele ocupaţii, politice, l-au încetinit, ci câteva alte împrejurări despre care n-am vorbit până acum. Unele ţineau de însăşi materia dificilă. Capitolul despre Eminescu m-a ţinut în loc ani buni. Simţeam în mod limpede că marele poet tre­buie abordat diferit decât fusese, de către Ion Negoiţescu inclusiv, al cărui studiu capital data, el însuşi, de patruzeci de ani (tipărit în 1968, fusese scris în 1952). Dar capitolele care nu mă lăsau să dorm erau cele despre literatura con­tem­porană. Intuiţia îmi spunea că trebuie lăsate lucrurile să se aşeze. După un deceniu şi jumă­tate, când am ajuns la perioadacomunistă, mi-am dat seama că nu mă înşelasem. Am fost obligat să recitesc aproape totul. Trebuie să spun, de altfel, că am recitit toate cărţile, chiar şi pe cele despre care scrisesem, şi uneori şi nu numai o singură dată, în treacăt. N-am păstrat decât acele pagini scrise înainte pe care mi s-a părut inutil să le reformulez după noua lectură. Am recitit şi întreaga critică referitoare la scriitorii de ieri şi de azi. Ocazie cu care mi-am verificat aprecierile asupra valabilităţii în sine a criticii şi nu doar asupra meritelor ei tranzitive. (…)În 2003, când Călin Vlasie, directorul Editurii Paralela 45, mi-a propus un termen de predare după cinci ani (care m-a scos din impas, publicarea într-un singur volum a Istoriei îngă­duindu-mi să mă plimb, ca un cursor, pe toată suprafaţa literaturii române în funcţie de posi­bilităţile de informaţie şi, de ce nu, de capriciile spiritului meu critic), aceste dicţionare înce­puseră să apară şi mă dispensau de nevoia de a trata, nu pe picior de egalitate, desigur, dar, în orice caz, laolaltă scriitori de toată mâna, nemaicitiţi de nimeni şi dispăruţi din librării şi din manuale. Aşa s-a născut ideea că o istorie a literaturii este altceva decât un dicţionar. Mărtu­risesc a n-o fi avut de la început. Nu vreau să fie trasă de aici concluzia că selecţia pe care mi-am permis-o a fost influenţată sau, cu atât mai puţin, că este aceeaşi cu a generaţiei 2000. Lecţia pe care profesorul a învăţat-o de la stu­denţii lui este aceea că trebuie să fim atenţi la actualitatea literaturii din toate timpurile, nici­de­cum că tre­buie să avem gusturi şi preferinţe ase­mănătoare sau identice. În postfaţă m-am războit nu numai cu preferinţele şi gusturile generaţiei 2000, dar şi cu pariul ei exclusiv pe prezent. Altul e însă sensul în care vorbesc aici de actualitatea clasi­cilor şi a modernilor. Ei sunt cu adevărat actuali, nu însă toţi şi nu numaidecât aceiaşi pe care conta generaţia lui Călinescu şi, de ce nu, gene­raţia mea. O nouă selecţie (poate mai drastică, în orice caz mai potrivită cu spiritul mileniului în care am intrat) era aşadar de rigoare. Revăzând sumarul Istoriei critice, trebuie să admit că selecţia constă mai puţin în ce afirmă decât în ce neagă: e mai bine definită de absenţe decât de prezenţe. Marii scriitori au rămas, în secolul XIX, aceiaşi. În secolul XX, lista e mai bogată, dar nu radical alta. Blecher, Holban, Pillat şi Mateiu I. Caragiale nu erau scriitori canonici în Istoria lui Călinescu. Dar Sadoveanu şi restul, da. În schimb, absenţele sunt mult mai semnificative, mai ales în perioada de dinainte de 1916 (Brătescu-Voineşti şi compania), dar şi în perioada interbelică (Cotruş, Crainic, Gyr, Demostene Botez, Camil Baltazar etc. şi într-un fel, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, Gib I. Mihăescu, pe care i-am expediat în câteva rânduri). Cât priveşte contemporaneitatea, aici selecţia poate suscita nedumeriri încă şi mai mari. N-am pretenţia infailibilităţii. Se prea poate ca într-o a doua eventuală ediţie s-o revizuiesc. În cazul contemporanilor, întrebarea principală este de ce i-am cruţat pe unii şi nu pe alţii de apartenenţa la realismul-socialist. Cea mai drastică penalizare a suferit-o Marin Preda, unul dintre scriitorii importanţi de după al Doilea Război Mondial. Dar e un scriitor cu o gândire realist-socialistă, cu tot imensul lui talent, atât în primul volum din Moromeţii, cât şi în ultimul lui roman, Cel mai iubit dintre pământeni. Judecata nu priveşte valoarea operei, ci ideo­lo­gia ei (literară, înainte de orice). În fine, am coborât nivelul tonului judecării estetice a mul­tora dintre contemporani, dar pe care i-am reabilitat (nu în compensaţie, ci fiindcă mi s-a părut firesc) ca scriitori reprezentativi. Nu e o simplă deosebire de nuanţă. Cu toate concesiile la care Cenzura (dar şi autocenzura) i-au împins, scriitorii cei mai de seamă s-au dovedit, după 1965, capabili să înfrunte provocările unei ideo­logii şi ale unei politici culturale pe cât de primejdioase, pe atât de perfide. Majoritatea operelor dintre 1965 şi 1989 au o miză mare. Morală şi politică. Inclusiv cele de critică lite­rară, care au reuşit să opună canonului oficial, preponderent politic, un canon propriu, bazat pe estetic. Nu vreau să ascund că le-am recitit cu oarecare îndoială. Mă temeam de faptul că ar putea părea „datate” sau ca măcar unele dintre concesii să fie astăzi greu de suportat. Din fericire, au rezistat admirabil la o relectură care nu mai datora mare lucru celei de altădată. Contestarea acestor scriitori în vremea din urmă n-are nicio justificare. Prin operele lor, oricât de imperfecte, ne cunoaştem mai bine trecutul şi, prin el, pe noi înşine. Criticii gene­raţiei 2000 care cred de cuviinţă că aceste opere merită să fie uitate dovedesc iresponsabilitate. Ele reprezintă o moştenire demnă de respect. Şi nu le putem opune mai nimic din literatura recentă, oricât ar fi de îndrăzneaţă sub anumite raporturi, dar al cărei spirit civic este inexistent şi care nu se adresează părţii celei mai consis­tente din fiinţa noastră. (Motivul pentru care nu i-am acordat un capitol, cum n-am acordat în general scriitorilor care au debutat după 1989, n-are însă nicio legătură cu această observaţie generală. Există în ultimii ani destule scrieri notabile şi promiţătoare. Dar e nedrept a decide însemnătatea individuală a unor autori foarte tineri, care pot rezerva surprize, iar despre un trend general e prea devreme a vorbi.).”

Şi-o invitaţie:

“Editura Paralela 45 va invita joi, 20 noiembrie, ora 14, in holul central al pavilionului Romexpo, la lansarea volumului Istoria critica a literaturii romane. 5 secole de literatura de Nicolae Manolescu. Evenimentul are loc in cadrul targului de carte Gaudeamus 2008. Vor fi prezenti: Calin Vlasie, Mircea Cartarescu, Nicolae Manolescu Dupa un travaliu de documentare de peste douazeci de ani, profesorul Nicolae Manolescu publica acum monumentalul sau studiu Istoria critica a literaturii romane. 5 secole de literatura. Aceasta opera este, dupa Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent a lui G. Calinescu, cea mai importanta sinteza asupra literaturii din Romania, depasind-o insa prin vastitate pe prima. Critic postbelic de mare prestigiu, Nicolae Manolescu inglobeaza in lucrarea actuala prime volume publicate in anii 90, la care adauga studii noi despre opere ale literaturii romane din contemporaneitatea imediata. Prin rediscutarea unor fatete importante ale literaturii de la noi si prin atitudinea cateodata polemica in fata unor judecati de valoare prea usor consacrate, Istoria critica a literaturii roman. 5 secole de literatura ofera o perspectiva esentiala asupra canonului critic actual. Asa cum precizeaza si subtitlul – 5 secole de literatura – perioada cartografiata de impunatorul studiu reprezinta cel mai intins interval literar analizat de vreun studiu de istorie si critica literara de pana acum, producand o imagine limpede si impresionanta despre intreaga evolutie a literaturii romane. Tiberiu Stamate Coordonator PR Editura Paralela 45”

noiembrie 3, 2008

Ciorapii de redacţie

“Ce fel de jurnalişti sunt aceştia, care sunt bruscaţi, umiliţi şi înjuraţi fără să răspundă? Din ce medii vin, de ce pot trece peste aşa ceva? Cât de greu e să întrebi “cum îţi permiţi, domnule Becali?” Ce rişti? O altă înjurătură? O palmă? Orice ar fi, e mai bine decât să taci – sau chiar să-ţi ceri iertare, cum face fata căreia i se dă peste mână. Mă mai miră şi cât de blegi pot fi “acreditaţii” pe la diferite instituţii. Văd în transmisiunile tv cum vine câte un purtător de cuvânt, se sprijină de pupitru, rosteşte trei fraze şi pleacă. Purtători de cuvânt? Cu o pereche de întrebări documentate i-ai trimite de-a berbeleacul la loc în fundul ministerului. De ce nu dau un mail sau un fax dacă tot nu acceptă întrebări? Ce, cred că i-e dor cuiva de mufele lor?”, a scris Vlad Petreanu aici http://www.petreanu.ro/2008/11/stative-de-presa/?cp=1#comments

Părerea mea:
Sunt proşti. Acceptă să fie trataţi de sus. N-au demnitate. În anii 90, când eram ziarist în Bucureşti, era greu de imaginat să se întâmple asemenea scene. Eram şi solidari, dar probabil că ştiam cum să aşezăm problemele, ce întrebări să punem, ce replici să dăm oficialităţilor mai impertinente.
P.S. Aştept să văd un ziarist, când o să fie umilit, să-l bage la mă-sa în p. pe Băsescu, de exemplu, dacă el este cel cu ieşirea în decor. Golanilor trebuie să le răspunzi pe limba lor. Te face găozar, îl faci găozar.
P.S. 1
Petreanu îi numeşte pe ziariştii care se lasă umiliţi stative de presă. Eu prefer ciorapi de redacţie.

octombrie 26, 2008

Vinovăţia oamenilor valoroşi

Pornind şi de la o postare de-a mea https://alexandrupetria.wordpress.com/2008/10/14/cazul-kundera-vinovatia-este-proportionala-cu-valoarea/, Tudor Ţepeneag a scris în 24 FUN un text care ar trebui să dea de gândit http://www.24fun.ro/index.php?shift=1&a=2584&t=20
„Dar oare vrem sa aflăm adevărul?”, se întreabă. La fel, întreb şi eu.

octombrie 22, 2008

Dumnezeu nu-i microbist

Am luat-o pe cocoaşă la fotbal? Gata, Dumnezeu n-a fost român, spun unii. A fost francez. N-a fost nici ţigan, ca Lăcătuş. Care a demisionat după căpăceală.
Dar l-a întrebat cineva pe Dumnezeu dacă-i place fuga unor hăbăuci după o minge? Şi dacă l-a întrebat, nu cred că a primit răspuns.

octombrie 21, 2008

Literatura pe paine

Ici http://www.supliment.polirom.ro/filb/index.htm

octombrie 20, 2008

Imaturul Mircea Badea

Realizatorul emisiunii “În gura presei” a făcut o fixaţie cu bloggerii. Cu unii are de reglat conturi vechi.
M-a deranjat că în ultima lui emisiune, povestind despre o întâlnirea a Elenei Udrea cu nişte deţinători de bloguri, s-a referit constant, generalizând, pe un ton minimalizator la blogosferă. Seamănă cu ce a făcut şi deşteptul de Marius Tucă nu cu mult timp în urmă. Autosuficient, parcă scuipa cu seminţe în capul tuturor.
Caraghioasă ieşire de adolescent nematurizat.

octombrie 19, 2008

Radu Afrim faţă cu prostia

O sulă de deputat PSD vrea interzicerea unui spectacol al talentatului regizor. Vedeţi http://www.ziaruldebraila.ro/pagina_elevilor/sarbatoriti_cenzura_e_carnaval_.html şi
http://www.supliment.polirom.ro/article.aspx?article=4102.
Informaţii despre Afrim aici
http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Afrim. Ştiu că datele de pe Wikipendia nu sunt exhaustive, dar sunt de ajuns ca neiniţiaţii să-şi formeze o părere.
Pe Radu îl cunosc de mai mulţi ani; locuiesc în oraşul în care s-a născut el. Are alergie la prostie ca şi mine. Ce i se întâmplă lui Afrim, într-o formă sau alta, putem să păţim oricare. Oricând.

# Altceva interesant https://alexandrupetria.wordpress.com/2008/10/19/o-fotografie-la-mare/

octombrie 19, 2008

Tiganca buna, tiganca moarta

Amanunte https://alexandrupetria.wordpress.com/2008/10/19/o-fotografie-la-mare/

octombrie 16, 2008

Bine ca l-au saltat pe Piturca

Asta cred, sătul de golăniile din fotbalul autohton. Piţurcă trebuia să meargă la DNA când a fost citat, nu să se ajungă să se emită mandat de aducere. Aşa făcea un om care respectă legile.

octombrie 14, 2008

Despre valoare si vinovatie. Cazul Kundera


Amanunte https://alexandrupetria.wordpress.com/2008/10/14/cazul-kundera-vinovatia-este-proportionala-cu-valoarea/