Archive for ‘paul goma’

octombrie 8, 2009

Pro Paul Goma. Semnaţi!

Am găsit pe net:

„Petiţie pentru acordarea cetăţeniei Române scriitorului PAUL GOMA şi familiei sale

destinatar: Domnului Preşedinte al României, Traian Băsescu * Domnului Ministru al Afacerilor Externe, Domnului Ministru al Culturii şi Cultelor * Domnului Ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu

Scriitorul român PAUL GOMA s-a născut pe data de 2 octombrie 1935 în Basarabia, pe atunci ţinut românesc. A locuit mai bine de patru decenii în România, a fost membru al Uniunii Scriitorilor dupa debutul editorial oficial din anul 1968 cu volumul „Camera de alături”. De atunci a publicat peste 30 de volume de proză, memorialistică şi publicistică atât în România cât şi în Occident. Pe data de 20 noiembrie 1977 este obligat să părăsească România după arestări şi presiuni succesive din partea Securităţii, împreună cu familia sa. Motivul: faptul că nu era de acord cu manifestările regimului comunist, totalitar, extremist, care se cimentuia în România. A fost singurul scriitor căruia i s-a luat cetăţenia română prin decret prezidenţial în 1977 şi a fost exclus în mod abuziv din U.S.R. din motive politice. Şi asta pentru că avea curajul să spună cu voce tare sau să scrie apăsat că gândeşte altfel decât ceilalţi!
În alte ţări (cum ar fi Cehia, Polonia sau Ungaria) disidenţii de talia lui Paul Goma au fost recuperaţi de generaţiile actuale şi puşi la loc de cinste. În România comunismul a fost condamnat doar la televizor sau în Parlament, pe hârtie…

Acesta nu este primul apel pentru reacordarea cetăţeniei romane pentru Paul Goma, în 2006-2007 au mai existat petiţii înaintate autorităţilor noastre, semnate de peste 500 de cetăţeni români, intelectuali, scriitori, jurnalişti, artişti plastici. De asemenea, au existat o serie de scrisori adresate preşedintelui României, Trăian Băsescu, de către PAUL GOMA, la care acesta n-a avut timp să răspundă.

Solicităm autorităţilor notificate în prezenta petiţie să găsească o soluţie pentru repararea acestei injuste erori istorice, prin reacordarea cetăţeniei române lui PAUL GOMA printr-un act normativ special (ordonanţă, decret, etc.) fără ca să fie necesară o cerere expresă din partea acestuia, deoarece PAUL GOMA nu a renunţat printr-o cerere expresă la cetăţenia română, i-a fost retrasă în mod abuziv şi fără ca el să fie de acord cu acest act.(…)
Autor: Grigore SOITU, scriitor, membru U.S.R./Asociatia Scriitorilor Bucuresti”

Puteţi semna aici

http://www.petitieonline.ro/petitie-p68754055.html

Eu am semnat, desigur.

august 4, 2008

In loc de-o lumanare pentru Soljenitin


A fost un om care a schimbat istoria, plecând dintre noi la 89 de ani. Pentru formarea mea a însemnat enorm, alături de Paul Goma şi Monica Lovinescu, personalităţi exemplare care au denunţat crimele comunismului.
Vă invit să scrieţi cum l-aţi perceput.
Randurile doresc sa tina loc de-o lumanare aprinsa.

iulie 9, 2008

Actualul mitropolit Anania “este si o nemarginita toapa”


Articol publicat de Paul Goma in „Lumea Libera Romaneasca”, nr. 476 – 15 noiembrie 1997

Paul Goma: Anania

Paris 30 octombrie 1997

Cu o insolenta dintre cele mai suspecte un anume Valeriu Anania protesteaza in Vatra – nr. 9/97, pag. 61 – impotriva aluziilor formulate de Adrian Hamzea (tot in Vatra, nr. 5) la adresa unui calugar legionar, reeducator la Aiud, agent al propagandei ceausiste in USA, uns de Iliescu IPSS.

Rau a facut A. Hamzea ca, cedand romanismului, nu i-a spus pe nume – anumelui Anania.

Cine nu va fi auzit de popii-legionari-securisti Valeriu Anania si Loenida Plamadeala, cei care, in Canada si in Statele Unite ale Americii i-au zapacit, i-au neutralizat pe enoriasii romani exilati, le-au colonizat parohiile – in folosul Securitatii si al lui Ceausescu? Cine nu le cunoaste trecutul murdar, de tripli tradatori: ai legionarismului, ai romanismului, ai crestinismului?

Ca unul care, dupa 1978, am calatorit pe urmele lor pot depune marturie despre pagubele considerabile provocate in sufletele romanilor destzarati. Plamadeala si Anania se prezentau cu o tripla aureola: de martiri-legionari, de martiri-de-puscariasi, de martiri-ai-Bisericii. Rezultatul? Exilatii, nu cu totii legionari, doar buni-romani, vibrand la orice tricolorism, imi raspundeau astfel la criticele formulate la adresa comunismului si a lui Ceausescu:

„Nu poate fi adevarat ce sustii d-ta – ne-au vorbit camarazii Anania si Plamadeala: azi Romania nu mai e condusa de elemente alogene – ne conducem noi, romanii. Ne-au mai explicat fratii nostri Plamadeala si Anania: Ceausescu, doar ca-si zice comunist, astfel e de-al nostru, simte romaneste, e impotriva ungurilor si a jidanilor.” (acest discurs, in USA, in 1977, urma sa fie copiat de romancierul Buzura, calator prin Germania, in 1987-88).

Anumitul Anania se arata indignat nevoie-mare de aluziile lui A Hamzea. Propun redactiei revistei Vatra reproducerea pasajelor direct privindu-l din cartea de marturii a lui Nistor Chioreanu, aparuta acum 4-5 ani (nu mai am volumul, deci nu pot da indicatii bibliografice). Acolo sunt scrise, negru pe alb, ispravile sale de reeducator des-legionarizator, des-romanizator, des-humanizator – in inchisoarea Aiud, intre 1960-1964.

Daca tot a deschis vorba anumitul Anania, atunci sa raspunda – in revista Vatra – cum de a fost detinut politic, legionar (in plus „mistic-inrait” ca el) a calatorit „in patru continente”, cum numai securistii (de la exteriorul Ministerului de interne, citeste: tovarasii din diplomatie) puteau calatori?; cum de a functionat el ca tovaras-popa, trimis de MAI printre exilatii anticomunisti din America?; in ce consta „misionarismul” sau printre „paganii” din Detroit?

In nici un caz sa nu fie separat numitul Anania de si-mai-numitul Plamadeala – sub al carui anteriu se pitulase Noica, la Paltinis – o-ho, ce bine, ce „de-aproape” era pazit (desi filozoful avea geniul de a se pazi foarte bine si singur si de a angaja dialoguri cu caraliii); intelectualul Plamadeala, cel care, in Telegraful Roman „polemiza” cu Papa Ioan Paul al II-lea; cel care, falsificand documente, interpretand abuziv documente, nega rolul considerabil jucat de Corifeii Scolii Ardelene, nu doar in cultura, ci si in constiinta de sine a comunitatii noastre. Toate astea nu-l impiedicau sa participe, din partea Romaniei ceausiste, la tot felul de consilii, congrese, conclavuri. ecumenice, unde apara teza Centralei: „Ecumenismul – primesc! – dar sub controlul Patriarhiei de la Bucuresti!”

Nici o indoiala: biserica ortodoxa romaneasca a fost patrunsa de Securitate, intoarsa pe dos ca un cojoc ciobanesc; bineinteles: „ierarhii” doar grade nu aveau (desi.). Se mai indoieste cineva de adevaratul Dumnezeu slujit de teologi ca Virgil Cadea, Dan Zamfirescu, Dan Ciachir? Chiar atat de scurta sa fie mintea romanilor?

Sa mai existe oare credinciosi ortodocsi care sa-l accepte pe unul ca Anania drept. „Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului?”; din care medii se vor fi recrutand: ca si ai PNTCD-ului: dintre securisti, militieni, graniceri?; ori sunt doar bieti oameni sub vremi ce oricand pot fi prefacuti in „cruciati” (ca minerii), trimisi sa lupte cu ciomagul impotriva catolicilor, a sectantilor, a europenistilor, a intelectualilor?

Mai exista credinciosii uniti ce-si fac iluzia ca un ins ca Anania ar putea fi „crestin” si ar accepta restituirea a ceea ce capatase, de la PCR, Biserica Ortodoxa in 1948, dupa interzicerea si spolierea Bisericii Unite?

Sa mai existe persoane bipede acordand credit tandemului de cea mai pura atractie securista: Anania-Funar?

Dar acest anume Anania este si o nemarginita toapa cand isi declina titlurile – printre ele: „Membru de onoare al Municipiului Cluj-Napoca”: sa fie onoare ungerea unui membru de catre un organ ca insusi Funar tovaras?; sau: „Colaborator al rubricii «Vatra-Dialog»”. de ce nu seria legitimatiei de donator de sange, sau al certificatului de revolutionar – data fiind activitatea inat Prea Murdariei Sale in cadrul Securitatii, nu e de mirare ca Iliescu l-a uns „pastor” de Cluj.

Foarte adevarat: il detest mult mai mult pe Plamadeala – fiindca e basarabean de-al meu (nu olteal de-al lor); fiindca l-a imbrobodit pe Noica, l-a ametit pe Plesu, l-a descantat pe Liiceanu (nici nu era greu – dealtfel, asa a ramas si in ziua de azi: plamadealofil impenitent, monarhist cand e momentul; frate oportun cu Sebastian si inventator al arheului prutean’ la taranistul de ambe sexe).

Insa anumele Anania sade, temeinic, pe locul doi.

Ah, cum nu sunt eu Lapusneanu (Doamne!).

Cu greata.

Paul Goma

octombrie 1, 2007

La mulţi ani, Paul Goma!

Despre omul care a marcat conştiinţa multor români, aici http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Goma http://paulgoma.free.fr/

Sănătate şi numai bine la împlinirea a 72 de ani.