Intaia dragoste a Regelui Mihai I

Fabian Anton publică pe Agonia.net din arhiva Fondul Casei Regale a României pagini inedite din jurnalul Regelui Carol al II-lea. Unele însemnări se referă la prima dragoste a Regelui Mihai I, când avea 16 ani.
Redau:

„Sîmbătă, 10 aprilie 1937

(…) Tratativele Duduiei cu Părinţii Yvonichii au dat rezultatul ; ei au acceptat propunerea; îmi pare bine pentru Mihăiţă.“ (Caietul 59, pg. 58)

„Marţi, 13 aprilie

(…) Seara, Yvonica, din nou la Mihăiţă, cu acelaşi rezultat ca prima dată.“ (Caietul 61, pg. 61)

„Duminică, 2 mai
Paşti

Christos a Înviat!
Sosit pe la 4, vremea acoperită, răcoare. Duduia la cină. Mihăiţă ia masa cu Yvonica.“ (Caietul 77, pg. 83)

„Sîmbătă, 29 mai

(…) A venit şi Yvonica să-l vadă pe Mihăiţă. Au fost, după masă, amîndoi la mine. Atmosferă tristă.“ (Caietul 97, pg. 17)

„Duminică, 5 iunie 1938

(…) Întorşi, seara, cinema. Mihăiţă, foarte agitat, a voit-o, cu orice preţ, pe Yvonica; n-a avut noroc, s-a aranjat pentru astă seară. “ (Caietul 262, pg. 86)

„Luni, 6 iunie 1938

(…) Seara, cinema, două filme detective, unul bun, celălalt idiot. Am fost numai Duduia şi Urdăreanu, Mihăiţă fiind ocupat, împlinindu-i-se dorul de ieri, cu Yvonica.“ (Caietul 264, pg. 88)

„Duminică, 16 iulie 1939

(…) Ştirbey a adus răspunsul: atît soţia sa, cît şi fata nu vor să plece în străinătate şi, mai ales, în America. Yvonica a cerut să o vadă pe Duduia. A rămas ca mîine să vină la Bucureşti şi să se mai facă un efort, înainte de a trece la alte măsuri mai drastice.“ (Caietul 522, pg. 26)

„Marţi, 18 iulie 1939

Spre seară, Duduia a văzut-o pe Yvonica, care, după multe schimbări la faţă şi vorbe adesea nechibzuite, a rămas să dea răspunsul ei mîine dimineaţă. A constata că nu poate fi vorba de iubire din partea ei faţă de Mihăiţă. Şi el, bietul băiat, îşi făcea iluzii.“ (Caietul 523-524, pg.28-29)

„Miercuri, 19 iulie 1939

(…) Yvonica a fost la Duduia, după cum rămăsese ieri, cu răspunsul că va pleca, dar că refuză să scrie lui Mihăiţă o scrisoare de adio.
(…) Seara, l-am chemat pe Malaxa, să-l rog să-l lase pe Costache să meargă cu noi cu iahtul, căci, după decepţia ce o va avea Mihăiţă din cauza Yvonichii, e bine să aibă un camarad cu el.“ (Caietul 525, pg. 31)

„Luni, 24 iulie 1939

(…) Yvonica a dat scrisorile cerute şi i s-a depus la bancă dota de 2 000 000 lei.“ (Caietul 527-528, pg. 37-38)

„Joi, 27 iulie 1939

(…) Sînt extrem de nervos din cauza lui Mihăiţă. Va fi pentru el o groaznică lovitură cînd va vedea că Yvonica nu este cu noi.
La 12 1/2, se îmbarcă Mihăiţă, pe care-l primim cu toţii foarte cald. Se înţelege uşor că disperarea lui a fost extremă, mai ales cînd a citit scrisoarea ei, o scrisoare care conţinea toate elementele voite, dar lipsită de cel mai elementar simţ de tandreţe şi de inimă. Bietul copil a fost disperat şi, pentru prima dată, l-am văzut plîngînd cu nesaţ. Îşi lăsase capul pe umărul meu şi lacrimile curgeau cu nesaţ. I-am spus că nimeni mai bine decît mine pricep (sic) disperarea lui şi adînca lui durere şi mîhnire şi că bine face că plînge, căci îl va uşura. Totuşi îl rog, în faţa celorlalţi să fie bărbat şi prinţ; mi-a promis şi s-a ţinut de cuvînt.
La masă am reţinut pe ambasadorul Stoica, care venise cu guvernatorul şi ceilalţi membri ai Ambasadei să mă salute. După masă, Duduia a vorbit mult cu Mihăiţă, căruia, de dimineaţă, Urdăreanu îi spusese că Ştirbey, a venit să-i vorbească de această chestiune şi că a primit bani. Săracul băiat este foarte adînc mîhnit şi nu vrea decît un singur lucru: s-o revadă şi să aibă o explicaţiune cu ea, căci nu mai pricepe nimica şi o iubea aşa de mult. Acuză pe părinţii ei şi se plînge că purtarea ei şi, mai ales, scrisoarea ei este urîtă, cum zice, o scrisoare care nici unui servitor n-ar scri-o. Toate prostiile ce le-a făcut a fost împins de ea să le facă şi zice că adesea i-a atras ei atenţia, dar n-a voit să audă. Spre lauda lui, trebuie să zic că a fost foarte curajos.
Pe mine mă mîhneşte, mai mult decît pot spune, toate acestea (sic). Sunt foarte rele cînd le suferi tu singur şi sunt oribile când vezi pe unul ce-l iubeşti că le îndură.
Am stat toată ziua în radă şi abia pe la 1 noaptea am ridicat ancora ca să pornim înspre Izmir.

Vineri, 28 iulie 1939

Navigăm spre portul Asiei Minore pe o mare splendidă. Deşi pe bord bate niţel vîntul, marea, cu safirul caracteristic al Egeei, e de o cuminţenie remarcabilă. Cum m-aş duce eu aşa zile în şir, uitat şi uitînd de toţi şi pe toţi. Ştiri nu sunt cari să ne neliniştească, se cam întîmplă, aşa cum credeam eu, nimica. Fapt caracteristic, marea e goală, anul trecut tot se mai vedea, pe alocurea, cîte un vas, anul acesta, pînă Izmir, niciunul.
Zi foarte plăcută. Pe la 9 ancorăm lîngă port.
Mihăiţă a fost toată ziua abătut şi trist. Seara, după masă, a avut o foarte lungă conversaţie cu Duduia şi cu Urdăreanu, în care, prin întrebările lui, a pus la punct foarte multe. Avem impresia că la el se face o transformare de sentimente, sigur că durerea acută persistă, dar se simte înşelat, simte că fata n-a răspuns cu sinceritate la sentimentele lui, gîndul lui este acuma de a-i spune ei în faţă cît e de dezgustat. Ce l-a indignat e că ea a luat bani. În concepţia lui, de tînăr cinstit, acest fapt are ceva dezgustător. Mai e la el o ură teribilă împotriva părinţilor, pe cari i-ar omorî.“ (Caietul 531 – 533, pg. 45 – 48)

„Vineri, 4 august 1939

(…) Un alt semn îmbucurător la Mihăiţă: a început din nou să fumeze, ceea ce e un semn că rupe din ce în ce cu trecutul, căci el promisese Yvonichii că nu va mai fuma.“ (Caietul 541, pg. 69)

„Sîmbătă, 12 august 1939

(…) Iată s-a sfîrşit şi această călătorie, la care eu şi cu Duduia ne bucurasem aşa de mult. N-a fost ce am aşteptat; întîi, de la început, grija cea mare pentru Mihăiţă, cel puţin din acest punct de vedere lucrurile s-au liniştit, pare să fie complect dezgustat de Yvonica, îndeosebi pe chestiunea că ea trăieşte cu Ştirbey *.“ (Caietul 552, pg. 92)

* Cunoscut sub numele de „Prinţul alb“ Barbu Ştirbey era, la vremea aceea, amantul reginei Maria.

Zoso, râma cu ochi

Se întreabă insul ăsta cu abjecţie pe blogul propriu:

„1. Mihai I al Romaniei nu e ala care si-a abandonat poporul si a fugit din tara speciat de comunisti?
2. Si pentru cele de mai sus i s-a retras titlul de „print de Hohenzolern”, pe care il folosea in loc de „Rege al Romaniei”, fiind fortat sa revina la titlul de „al Romaniei”, desi el nu prea voia?
Intreb si eu, pentru ca nu inteleg ce cauta cocalarul istoric omul asta in tara noastră.”

Eu nu întreb dacă Zoso este o râmă cu ochi, ci o afirm.

Unde a fost Basescu?

Îmi spune şi mie cineva: cum de n-a fost Băsescu la nunta de diamant a familiei regale?

UPDATE: N-a fost invitat, am aflat de la Iosif Buble . În schimb Andrei Bădin susţine contrariul. Că a fost, dar Băse n-a mers. Preşedintele a declarat: „N-am avut în program nunta de diamant. O aştept pe a mea”.

Regele Mihai si Regina Ana implinesc saizeci de ani de casnicie. Nunta de diamant

Majestatile Lor Regele Mihai si Regina Ana aniverseaza „Nunta de Diamant”, reprezentand implinirea a saizeci de ani de casatorie, pe 10 iunie 2008, printr-o serie de evenimente care vor avea loc la Palatul Elisabeta, la Ateneul Roman, la Hotelul Athénée Palace Hilton si la Castelul Peles. Regele si Regina vor sarbatori impreuna cu familia, cu membri ai altor familii regale europene, apropiati din tara si din strainatate si reprezentanti de frunte ai societatii romanesti.
Regele si Regina s-au cunoscut pentru prima oara in Londra in 1947, unde Regele Mihai, insotit de Regina-mama Elena, participa la Incoronarea verisoarei sale, Principesa Elisabeta a Marii Britanii.
Regina Ana pastreaza amintirea vie a primei lor intalniri si povesteste cat de frumos si impunator era viitorul ei sot, in uniforma sa militara. Cei doi urmau sa descopere in curand ca aveau numeroase pasiuni si interese comune. Regele Mihai ii va cere mana Principesei Ana de Bourbon-Parma la numai o saptamana de la prima lor intalnire. Devotamentul fata de tara, simtul datoriei si sprijinul logodnicei sale l-au determinat pe Rege sa se intoarca in Romania dupa incoronarea Reginei Elisabeta, in ciuda presiunilor care se faceau asupra sa din tara, unde mai multi oameni politici si-ar fi dorit ca Regele sa nu se mai intoarca.
Va urma abdicarea fortata din 30 decembrie 1947, cand Regele a fost amenintat ca, daca nu va semna actul de renuntare la Tron, 1000 de tineri arestati de comunisti aveau sa fie executati. Regina Ana va calca pe pamant romanesc abia la Sarbatoarea Sfintelor Pasti din anul 1992.
Casatoria Regelui Mihai si a Reginei Ana a marcat si inceputul unui exil de 44 de ani. Nunta a avut loc la 10 iunie 1948, la Tatoi, in Grecia, la invitatia Regelui Pavlov si a Reginei Frederica ai Greciei. La ceremonie au fost prezenti, printre altii, Regina-mama Elena a Romaniei, Principele Erik al Danemarcei, unchiul Reginei Ana, si rude din partea familiilor de Hanovra si Hesse. Regina Sofia a Spaniei si Regele Constantin al elenilor, prezenti la sarbatoarea de astazi, au fost, acum 60 de ani, paji la nunta Regelui si Reginei, la Atena.
Bucuria evenimentului a fost umbrita de refuzul Papei Pius al XII-lea de a recunoaste casatoria, ceea ce a intristat-o pe Regina Ana, care era de religie romano-catolica. Credincios tarii sale, Regele Mihai a continuat traditia inceputa de Regele Carol I, ca toti membri Familiei Regale a Romaniei sa fie botezati in cultul ortodox. Prin urmare, Regina Ana a fost excomunicata din randul Bisericii Romano-Catolice, pana la pontificatul Papei Ioan al XXIII-lea, si niciuna din rudele ei apropiate nu a participat la nunta. Toti descendentii Regelui Mihai apartin credintei ortodoxe.
Anii de casatorie ai Regelui si Reginei au fost plini, deopotriva, de bucurii si greutati, datorate vietii in exil. Cuplul a trecut prin multe incercari, dar a fost, de asemenea, binecuvantat cu cinci fiice: Principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia, si Maria.
Regele si Regina sarbatoresc saizeci de ani de casatorie in tara care le-a fost interzisa pentru atata vreme, alaturi de familie si prieteni, dar, mai ales, alaturi de romani.

Lista invitatilor regali
Nunta de Diamant
MS Regina Sofia a Spaniei
MS Regele Simeon al bulgarilor
MS Regina Margareta a bulgarilor
MS Regele Constantin II al elenilor
MS Regina Anne-Marie a elenilor
ASIR Principele Lorenz al Belgiei
ASIR Arhiducele Karl al Austriei
ASR Principele Mostenitor Alexandru al II-lea al Serbiei si Yugoslaviei
ASR Principesa Ecaterina a Serbiei si Yugoslaviei
ASR Morritz, Landgraf de Hessa
ASR Principele Maximilian II de Baden
ASIR Markgraffin de Baden
ASR Duarte Pio, Ducele de Branganza
ASR Principele Amedeo de Savoia, Duce de Aosta
ASR Principesa Silvia de Savoia, Ducesa de Aosta
ASIR Arhiducele Christian al Austriei
ASIR Arhiducesa Marie-Astrid a Austriei
ASR Principele Ludwig de Baden
ASR Principesa Marianne de Baden
ASR Principele Philippe de Bourbon-Parma
ASR Principesa Annette de Bourbon-Parma
ASR Principesa Lorraine de Bourbon-Parma
Contesa Marie de Holstein-Ledreborg
ASS Principele Charles de Thurn und Taxis
ASS Principesa Veronica de Thurn und Taxis
Dr. John Fruchaud
ASS Principesa Tatiana Radzivili, doamna John Fruchaud

Prima mea adevărată profesoară

Cam pe la 13 ani, aproximativ, ori 14, dar pe acolo, printre primele erecţii, masturbări, coşuri, lalele puse zilnic în banca unei colege blonde, fără ca ea să afle decât peste destul timp cine este misteriosul admirator, după ce am început să mă scufund în universul literaturii de calitate, mi-am dat seama că sunt legat la ochi cu o minciună.
Una mi se turna în cap cu tolcerul la şcoală, alta auzeam acasă, de la bunicul şi tata. Iniţial, nu ştiam pe cine să cred. Bunicul zicea că era mai bine pe vremea Regelui Mihai, că nici în perioada războiului nu era aşa o mizerie a raţiilor alimentare, ca nişte reţete permanente de slăbire, tovarăşa dirigintă ne vorbea despre realizările socialismului, iar tata, în fiecare zi, după serviciu, printre pârâituri şi bruiaje, cu mâna mai tot timpul pe butonul aparatului de radio, ca să nu piardă emisia, era parcă sudat de “Europa Liberă”. Şi se revolta, om cu patru clase. Şi înjura. Iar duminica, cu geamurile lăsate deschise, “ca să audă colduşii de comunişti”, spunea, nu pierdea slujba transmisă săptămânal de post. Şi acest zidar, tata, pe care l-am văzut doar cu o carte în mână, pe care a terminat-o de citit în ani, asculta cu veneraţie o voce. A Monicăi Lovinescu. Îi iubea şi pe ceilalţi redactori şi colaboratori, dar “doamna Monica”, aşa o numea, era altceva. Era extraordinară. Pe mine, de pe unde, Monica Lovinescu, abia apoi bunicul şi tata, m-a convins că diriginta şi ceilalţi profesori se mânjesc şi ne mânjesc cu fecale apologiind unui regim criminal. O percepeam ca pe un membru al familiei, ca pe prima mea adevărată profesoară, o profesoară intransigentă a verticalităţii morale.
După ce Monica Lovinescu a murit în Duminica Floriilor, s-a rupt ceva în interiorul meu. Celor care s-au bucurat de decesul ei, stârpiturilor comunisto-securiste, cărora le-a provocat coşmaruri, le doresc să le dea Dumnezeu ce merită.
Alexandru PETRIA

La mulţi ani

Majestatea Sa Regele Mihai împlineşte azi 86 de ani.

Mesajul Majestăţii Sale Regele Mihai la întronizarea Patriarhului Daniel

Familia noastra si cu mine suntem alaturi de toti romanii ortodocsi, intr-un moment insemnat pentru credinta stramoseasca si pentru Romania de maine.

Fie ca noua pastorire care incepe astazi sa sporeasca valori binecuvantate precum bunatatea, responsabilitatea, loialitatea si credinta! Aceste virtuti sunt importante, in egala masura, pentru romani si pentru toti europenii. Cu totii avem nevoie unul de altul, pentru a sterge urmele unui secol lipsit de ratiune si de generozitate.

Lumea de astazi, pentru a continua sa se dezvolte, are nevoie de institutii coerente, datatoare de mandrie, care sa inspire morala, incredere si bun-simt.
Biserica Ortodoxa romana are in continuare un loc unic si fundamental in societatea romaneasca. Ma rog Domnului pentru buna si inspirata pastorire a Patriarhului Daniel.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Mihai R