Archive for ‘sex’

Iulie 3, 2009

Zilele mele cu Renata. Roman. Capitolele 3- 6

3
A plecat mai încolo la un sanatoriu pentru cei cu depresii. M-am dus s-o vizitez şi ne-am închiriat o cameră la hotel pentru o sâmbătă şi duminică. Am intrat în camera de unde n-aveam să ieşim o secundă două zile după ce ne-am luat de mâncat şi de băut. Salamuri, conserve, pui la rotisor şi altele, şi şampanie, şi vin, şi lichior. Mi-a arătat cu degetul inelar unde să-i pun gura pe sex, să nu-i uit anusul pe care-l atingeam cu vârful nasului, şi-mi introducea cu grijă şi mie un deget în anus, şi-mi tot săruta sexul, îl săruta, şi-mi spunea patetic s-o fut în ambele locuri “până cade tencuiala”. Dacă tencuiala n-a căzut până am predat camera, sexul meu a devenit dureros şi mic şi Renata şi-a pus o batistă îmbibată cu apă între picioare. Nu ne-am spălat decât luni dimineaţa, aşa a vrut ea, şi-i simţeam mirosul sexului pe mustaţă şi pe barbă. Renata parcă s-a înălţat, faţa i s-a destins, parcă era mai dreaptă, parcă era alta.- Şi cu soţul tău faci toate acestea?- Cu tine fac ce vreau, mi-a replicat, nerăspunzându-mi de fapt. Când zic să-mi mănânci sânii, mi-i mănânci!A stat trei săptămâni la sanatoriu. Între timp am scris şi i-am exasperat cu telefoane pe redactorii a două ziare care publicau şi pagini cu literatură. I-am bombardat cu proze. Eram nerăbdător să fiu publicat. Cât mai mult. Cât mai repede. Discutam zilnic cu Anton, un critic literar talentat şi guraliv, şi cu Corin, dramaturg în devenire şi as al gafelor mereu. Cu munca, alta decât scrisul, eram în relaţii ideale. Nu mă deranja, n-o deranjam. Părinţii îmi subvenţionau talentul. Aveau de unde, cu firma lor de construcţii care scotea bani pe bandă rulantă. Nu prea ieşeam din apartament. Doar după ţigări, ziare şi băutură. Şi la întâlnirile cu cei doi. Maică-mea îmi aducea mîncare tot la trei zile. Uram să gătesc. N-am gătit niciodată. Nu m-a lăsat nici babacul, în pofida mamei care vroia să mă înveţe. Zicea că doar homosexualii îşi pierd vremea în bucătărie. Nu l-am contrazis, deşi aş fi putut să ridic obiecţii. N-avea sens dacă gândirea tatei lucra în favoarea mea.
4
Un fiu iubitor
Am devenit un capsator. Fără umplutura revărsată a vorbelor în foşgăiala cearceafului de pe canapea, prisositoare. Eram direct cu femeile, vroiam să le regulez sau să fiu regulat de ele. Îmi plăceau şi cele care căutau nota cu diapazonul. Ca apoi să se înalţe pe penisul meu ca şi cortul unui circ. Un circ fără clovni, totuşi, fiindcă aveam umor cât o roabă uitată în ploaie de zidari. Nu-mi plăceau cele hlizite, cu fiţe şi pănglicuţe, căutat dichisite. Nu-mi plăcea să fiu minţit şi nici să mint. De cele cu care mă culcam. În rest era altă mâncare de peşte. Dacă Oana avea vergeturi, nu i le sărutam fals extaziat, nu împingeam cuvintele ca pe un călcător care nivelează încreţiturile doar ca s-o amăgesc. Dacă Monica sărea calul cu băutura, îi mai turnam. Dacă Ana se lamenta că i-am rămas copiii singuri acasă, îi răspundeam că nu eu i-am făcut, însă cu Viorica era altă învârteală. Era surdo-mută. De fapt, cu Viorica m-am înţeles cel mai bine, şi ce minunat ar fi ca femeile să fie ca Viorica! Mă simţeam deosebit când îmi făceau des cadouri. Şi eu le făceam, dar mai rar. Cămăşi, cravate, ba o excursie în străinătate şi mărunţişuri- ele. Eu- flori şi dulciuri, invariabil, dacă nu pun la socoteală varietatea lor, de era iarnă sau vară sau mărcile ciocolăţilor şi a bomboanelor. Mă simţeam tihnit că erau nepretenţioase şi practice. Monica îmi gătea de trei ori pe săptămînă, Ana deretica odăile, Viorica spăla rufele şi farfuriile şi cu Monica mă îmbătam. Nu le futeam la fiecare întâlnire. Se cerea o dozare a resurselor, şi nici una nu ştia de celelalte, şi-mi forţam imaginaţia să le programez în dormitor ca să nu se întâlnească. Nici uneia nu i-am permis să vină neanunţată şi nici eu nu le făceam vizite. Nu aveam chef să risc, toate fiind căsătorite.Pe atunci locuiam cu maică-mea, Angela, într-un apartament. Lumea ei se reducea la integrame şi la mersul la biserică. Cu cinci ani în urmă, tatăl-meu a avut bunul-simţ să moară după o viaţă de beţiv. Mama şi-a făcut un obicei să iasă zilnic din casă de la 5, 30 la 7 după-amiază. Dădea un tur al centrului oraşului şi se oprea în biserică la slujbă. Altădată nu ieşea. Şi de la 5, 30 la 7 erau programate şi femeile mele. Aveam 23 de ani şi Angela n-avea habar de existenţa lor. N-a avut câţiva ani. Mă felicita că gătesc, că fac curăţenie şi-i mulţumea lui Dumnezeu că i-a dat un fiu exemplar. Mă bucuram s-o văd fericită. M-a lăudat în biserică şi popa a ţinut să mă cunoască.
5
Despre pictură şi altele
Nadia Lazăr a fost frumoasă şi decomplexată e şi acum. Ca la 40, la 35, acum- la 72 de ani. O poţi compara cu o tabachieră, minionă, cu şolduri late, mereu cu un Schnautzer uriaş negru în lesă. Că ea poartă câinele sau animalul o poartă pe ea, e o discuţie aparte. La fel ca în urmă cu 10 ani, când un fotograf a surprins-o în parcul din Deania. Fotografia a luat premii la concursuri. Pe merit. Hârtia fotografică a reţinut parcă inseparabilitatea celor doi. Pe vremea aceea Fuly era un căţeluş. Nadia cumpără zilnic ziare, îi plac tabloidele, dar şi săptămânalele cu ţinută intelectuală, iar dimineţile şi le scurge citindu-le, la un ceai şi un lichior pe terasa “Fortuna”. De obicei, singură.- Voi, tinerii, nu ştiţi să trăiţi, mi-a zis când aveam 30 de ani şi ea 62.- Adică?- Nu ştiţi ce vrea o femeie. N-am replicat, e drept că nu mă puteam lăuda cu femeile mele, care toate au excelat în talentul de-a mă părăsi. Nu ştiam încotro bate. Nici nu eram aşa de familiarizaţi unul cu altul ca s-o întreb. Şi vârsta ei îmi impunea rezerve.- Sorine, ţi-a înghiţit pisica limba?, a continuat.Terasa restaurantului “Fortuna” era goală, dacă nu ne puneam la socoteală pe noi. Nadia a dat să-mi povestească despre viaţa ei, despre mulţumirile pacienţilor pe care i-a salvat de la moarte, când a lucrat ca doctoriţă. N-o prea întrerupeam. Am început să ies din amorţeala provocată şi de căldură, era un iulie dat dracului, când la urechi mi-a ajuns că-i plac picturile mele. – Peisajele sunt extraordinare, s-a avântat, totuşi nudurile m-au lăsat fără cuvinte. De ce pictezi îndeosebi nuduri de femei mature?- Aşa s-a nimerit, am încercat să fiu convingător, şi nu prea eram. Doar nu era să-i mărturisesc că pe respectivele modele le plăteam mai ieftin.- Oare?- Oare ce…?- Mă minţi. Dai impresia că mângâi cu tuşele. Culorile nu mint. Sunteţi mai conformişti ca noi, generaţia mea. Am fumat vreo 5 ţigări până Nadia mi-a demonstrat că se pricepe într-adevăr la pictură. La ultimele fumuri, am realizat brusc că poate nu se înşeală, iar eu am lucrat fără să-mi dau seama, în viaţa reală sărind ca un purice de la o mucoasă la alta, neselectiv. Sătul de nicotină, am mai ascultat cum a avut Nadia fustă mini prin anii ’70 şi altele dintr-un timp în care nu mă regăseam. – Erecţie, insurecţie!, a trântit, buimăcindu-mă. Sunt vorbele de pe atunci ale unui tip, Raoul Vaneigem. Revoluţia sexuală, mişcarea hippy…- Mă scuzi, mi-e cam foame. O întind la masă. Era către prânz şi am auzit cum îmi chiorăie maţele. Nu mă entuziasma perspectiva frigiderului de acasă, fără nimic gătit în el. De salamoase şi brânzeturi eram sătul.- Hai la o ciorbă de burtă, am auzit. Ştii, nu deranjezi, sunt singură. De fapt, ştii, nu?Astfel am ajuns prima dată în apartamentul Nadiei Lazăr. Şi, nimic de comentat, ciorba de burtă a fost super. Am mâncat pe lângă ciorbă şi o duzină de ardei iuţi, deşi eram conştient c-o să mi-i amintesc când o să vegetez pe toaletă. De mult timp nu mai zic “mă doare-n cur” ca alţii, când nu-mi pasă de nuconteazăce. Nadia n-a avut stare, toată zâmbete după zâmbete, şi la plecare m-a mângâiat pe păr. Arăta valabil. Iar excitarea provocată de mângâiere nu m-a lăsat până n-am revenit duminica următoare.Astfel am ajuns să golim trei butelii de vin şi să mă îmbăt. Astfel am ajuns să mă dezbrace, să se frământe deasupra mea, să-mi sărute bara de la doi pe care înainte a acoperit-o cu smântâna rămasă posibil, în frigider, de la ciorba de burtă. – Dă-mi nişte limbi, m-a rugat.Astfel am adormit în patul ei mare, cu cearceafuri de satin. Astfel, la trezire, n-a observat că nu mai dorm, am zărit capul lui Fuly lingând smântână dintre pulpele ei albe. Astfel ţin minte cum am ieşit la repezeală din apartament, dar prefer să nu detailez. Mi-a rămas în memorie tencuiala căzută de pe casa scării.De atunci nu mă mai ating de smântână. Nici nu mai suport câinii. Astfel am fost nevoit să recunosc că sunt un vicios cu limite. Deşi gândul la ea mă furnică, totuşi. Nu-mi este indiferentă. Din acea vreme n-am mai schimbat nici o vorbă cu Nadia. O ocolesc. Am mai primit scrisori în care-mi lăuda vreo expoziţie. Nu i-am răspuns la niciuna. Prefera tot nudurile de femei mature.
6
Povestirile “Despre pictură şi altele” şi “Un fiu iubitor” Renata le-a citit în “Observator”, un ziar non-conformist. – De asta-mi eşti, Marius?- Ce te frământă?- Nu, îmi plac. Da’ tu nu eşti capsator, cum spui. Eşti capsat.- N-are rost s-o bălmăjim. Sunt povestiri. Ficţiuni. Nu sunt futingurile mele, nici mascate. – Nici n-am crezut. Nu-s proastă. Te-am găsit ca o coală albă de hârtie. Totuşi, atitudinea din ele este de reţinut.- Că-mi place să mă fut. – Ai potenţial. Imaginaţie. Nu experienţă…- Şi-o să mă alfabetizezi, specialistă în molecule, te-ai decis să te sacrifici.- Râzi tu, râzi… Nu mă dau în vânt după lucrurile intermediate. Literatura e ca sexul cu prezervativ, nu e 100% viaţă. De ce să scrii când poţi să trăieşti?- Îmi risipesc viaţa, zici. Dar mă ia mama dracului dacă nu scriu. Nu ştiu să fac altceva. Nici n-am chef. Scriu doar când nu mai pot, nu cu program, când nu mai pot. Aşa, când nu mai pot…- Şi cu dreptul ce faci? Te-ai înscris la facultate doar de ochii lumii?- Pentru diplomă.Renata s-a dus până în bucătărie. O auzeam cântând: bam- bam- bam- tam- tam.- Unde-i cafeaua, punga?- Pe raftul de la mijloc.Renata se pricepea la cafea. I-a ieşit de poveste.- Să alimentăm animalul şi vedem.- The animal Mariusescu este gata de acţiune. Ar merita să te iau de nevastă pentru cafea, dacă n-ai fi deja proptită. – Tu scrie. Altfel nu te mai recunosc. Eşti un diliman cu talent.- Îţi place? Hai în pat. Am o bombă în pulă.Renata a deschis uşa de la camera mare şi nu ştiu ce-a făcut. M-am trezit doar cu un chiloţel turcoaz aruncat pe faţă.-Trezirea!, mi-a zis.

Anunțuri
Martie 24, 2009

Înaintea ultimului congres comunist

Nu aşteptam seara fiindcă eram nevoit să las cărţile la o parte. Mai reuşeam să-l fentez pe tata citind cu lanterna sub plapumă, dar rareori, când avea altele pe cap, şi n-avea timp sau nervi să se preocupe de durata somnului meu. Când venea acasă obosit de la fabrică, numai că nu săream într-un picior. Adormea repede, iar după ce eram sigur că n-o să se mai scoale, aprindeam lanterna sub plapumă. De la o vreme, am început să prefer romanele de dragoste, eu, care, înainte, eram topit după cele de război şi spionaj.
– Nu te mai recunosc, zise Haralambie. Era prietenul meu de joacă. Împreună l-am legat pe fratele meu la stâlpul caznelor, ca în volumele cu indieni, iar altădată am vrut să-l aruncăm între urzici. La 12 ani, amândoi aveam genunchii zdreliţi şi pantalonii scurţi împodobiţi cu ace de siguranţă şi brelocuri. Colecţionam capace, timbre, jucam ping-pong după-amiezele şi chinuiam fetele din vecini. Ne plăcea să le tragem de păr, de fustiţe. Sau aruncam în ele cu noroi şi le strigam “Vrei să ne futem?”. Nu ne era prea limpede ce-i cu fututul, cu toate că în fiecare zi vorbeam despre el. Nici acum nu-mi pot da seama de ce nu i-am spus lui Hary că am văzut pe viu cum arată o păsărică, cu toate că n-aveam secrete unul faţă de altul, nu numai în revistele porno pe care le răsfoiam, şi încă din grădiniţă. Când m-am încuiat cu Olimpia în toaletă, şi ne-am privit şi ne-am pipăit unul altuia ce ne era între picioare, cu chiloţii lăsaţi sub genunchi, până am auzit bătăi puternice în uşă şi pe educatoare care ne striga să ieşim imediat. Cu Olimpia am tras şi din prima ţigară, tot în grădiniţă. Mă trimisese aceeaşi educatoare, care ne-a prins în toaletă, să-i cumpăr două ţigări “Snagov” cu 50 de bani, de la chioşcul de lângă gard. Am luat patru, cu un leu. Nici mie, nici Olimpiei, nu ne-a plăcut fumul ţigării şi ţigara rămasă am aruncat-o lângă un rondou cu flori. Mai târziu aveam să-mi schimb părerea.
Te-ai dilit, Hary?
Dă o ţigară!
Ce-i cu tine? Na… Şi i-am întins o ţigară ruptă la mijloc. Mai aveam încă una întreagă şi mi-am aprins-o.
Mă eviţi?
Chiar te-ai dilit.
Poate tu. Stai şi tot citeşti. Ca moşii.
O laie. Ahaaa… Şi ce te freacă grija?
Nu prea mai ieşi.
– Mă plictiseşti, scuteşte-mă, i-am spus, şi imediat mi-a părut rău. Ochii lui Hary s-au umezit. Dintr-o dată, şi-a încordat trupul şi m-a lovit cu pumnul în nas. Când mi-am revenit, eram singur în pădurice. Ciudat, nu eram supărat pe Hary.
În acel an, după cîteva luni, avea să cadă Ceauşescu. Dar mintea nu-mi era la el. Devoram romane, învăţam de mântuială. Şi tata mă exaspera sârguincios întrerupându-mi lectura. Nu suferea cărţile. Credea că mă blegesc. Aş fi dorit să moară. Cum dorea el să crape Ceauşescu. Tot în aceea vreme am aflat ce înseamnă să ai o erecţie, cum e să ejaculezi. S-a întâmplat citind “Răscoala” lui Rebreanu, la faza violării Nadinei. Şi după ce mi s-a umezit spontan pantalonul pijamalei, am simţit cum îmi bubuie timpanele, şi mi-am focalizat atenţia la ce se întâmpla dincolo de uşă, în camera părinţilor. Am stins lanterna şi evitam şi să suflu. Cu câteva ore în urmă, tata sosise acasă ameţit. Băuse vin cu prietenii. Mă deranja mirosul respiraţiei sale. De după uşă, s-au auzit zgomote.
Întoarce-te, Angela!
Mai încet…
Las’ că doarme…
Ah…
Taci. Mai încet. Te rog. Te rog.
Stăteam cu penisul în mână şi mă masturbam. Întâia oară. Tata a gemut. Îl uram. Eu am gemut. Auzind gemetele mamei mă gândeam la Nadina. Dimineaţa puteam să dorm până mai târziu. Era duminică. Ceauşescu se pregătea pentru ultimul congres.

Februarie 16, 2009

Buna rânduială sau o altă dimineaţă a lui Marius Iovănescu

Marius stă pe toaletă. “Doamne ocroteşte-ne, că suntem mici şi necăjiţi”, repetă cu voce tare şi în gând, ca şi ieri, ca şi alaltăieri, ca şi răs-alaltăieri. E cam puţină hârtie igienică pe sul. Are ideile lui de la care doar catastrofele îl pot abate. Nu s-ar fi întors niciodată acasă dacă uita ceva. Nu i-a ieşit bine când a nesocotit tipicul, nici când îi trecea prin faţă o pisică neagră sau un om cu o găleată goală în mână când mergea cu Mercedesul spre centrul municipiului. Iar dacă observa vreunul, întorcea repede capul, uitându-se în altă direcţie. Încerca cumva să trişeze, amăgindu-se de fapt, şi-şi impunea să uite incidentul, sperând că n-o să-şi înscrie în cont încă o zi ratată, cu ghinioane. Se trezeşte în fiecare dimineaţă la 5, 30. Bea o cană cu apă plată pe stomacul gol, apoi o cafea şi se pune pe toaletă unde se şi roagă. Se urcă în automobil să plece la 10, după ore de lucru în biroul din mansarda casei. Singura variabilă pe care şi-o permite este între uşurare şi băutul cafelei, şi rugăciunea e prinsă pe această curea de transmisie matinală, depinde de cât de repede îi face Oana cafeaua, şi Oana prepară o cafea clasa întâia, în atâţia ani n-a reuşit să-şi dea seama cum reuşeşte, a încercat şi el cu aceleaşi mărci, cu aceleaşi proporţii, cu aceeaşi cantitate de apă rece aruncată peste caimac, cu flacăra aragazului reglată la fel, dar rezultatul era ca un contrabas pe lângă o vioară. O invidia pe Oana pentru acest talent, mai ales că prietenii îl lăudau şi pe el când le aşeza o cafea în faţă şi-i spuneau că n-au băut o asemenea cafea decât rar, că el, Marius, este şi un artist al cafelei.
Marius urmăreşte o crepătură din perete, şi gândurile şi le simte pe creier tot ca nişte crepături, dureroase, pline de vinovăţie, ”Doamne ocroteşte-ne, că suntem mici şi necăjiţi. Ce face oare Adina?”. Şi-a dat seama că îi e sete, că a omis să bea apă cum-necum. Are gâtul uscat ca un curcan înfipt pe rotisor iar pielea îl ustură.
Este un scriitor de valoare, dar el nu nu scoate ochii nimănui cu asta. Aseară a petrecut cu un critic literar. Şi cu soţia criticului, Angela, iar criticul cu Oana. Obişnuiau ca odată pe lună să-şi deschidă băierele, şi Marius n-avea decât să recunoască faptul că-i plăcea să se culce cu Angela, însă nu înceta s-o privească împovărat pe Oana după ce revenea cu criticul din dormitorul de la etaj, mânjită pe dinţi cu ruj şi cu fusta câteodată şifonată. Cu cât semnele exterioare ale vânzolelii erau mai evidente, cu atât îi deveneau ochii mai sticloşi, dar era conştient că toate au un preţ. “Oare ce face Adina?”, i se întoarce întrebarea parcă din crepătura din perete. Aranjamentul lor depindea şi de Adina, de când se hotăra să doarmă la o colegă. Ambele sunt în clasa a X-a, eminente la învăţătură. Se întâlneau întotdeauna în casa lui Marius, o moşmondeală greoaie cu 12 camere, neterminată, incomparabilă cu strâmtorarea din apartamentul lui Ovidiu, criticul. Singur garajul lui Marius ar fi încăput peste apartamentul criticului şi ar fi avut loc şi o maşină dacă ştiai s-o parchezi la mustaţă. Adina are şi un prieten, dar Marius n-a surprins-o prea entuziasmată de el. Adina ştia că el şi Oana au plecat până la Cluj, unde urmau să şi doarmă.
La 9, după ceasul său, Marius a ieşit pe uşa toaletei şi brusc s-a îndreptat pe aleea lungă spre garajul străjuit de doi pini. A uitat că azi s-a trecut la ora de vară, se grăbea când de fapt ar fi avut timp berechet. Intră pe uşa laterală şi-l izbi un puternic miros de fum de ţigară stătut. Cu piciorul drept a călcat pe o sticlă goală de votcă şi era să cadă. “Futu-i soarele mă-sii”, exclamă nedumerit. După ce-şi găsi echilibrul, după încă trei paşi o zări pe Adina goală, cu braţul unui băiat peste sâni, pe patul pe care el l-a lăsat aici. Şi-a tot spus să-l ducă în casă, dar mereu găsea câte un pretext să-şi motiveze lenea. Aveau o pătură pe ei şi dormeau. Probabil că erau beţi. Marius s-a blocat. O avea pe retină pe Adina cînd învăţa să deseneze bastonaşe, iar bastonaşele le vedea printre firele de păr blond răsfirate pe caiet, şi cînd i-a spus prima oară “tata” cu buzele rotunjite de concentrare. A devenit ca de piatră, şi piatra de pe oase îl durea, şi doar într-un târziu picioarele au putut să i se mişte, stângul, dreptul, ambele, erau şi nu erau ale lui. Şi-a realizat că iese din garaj şi închide fără zgomot uşa. Pe Oana a găsit-o în living cu o ţigară în mână. I-a povestit despre Adina. Au hotărât ca Oana să discute cu fata, ca totdeauna. Era alt aranjament al soţilor Iovănescu, Oana era cu moralizarea, poliţistul rău din filme. Orologiul de pe perete urma să bată în curând ora 10.

Februarie 10, 2009

Un fiu iubitor

Am devenit un capsator. Fără umplutura revărsată a vorbelor în foşgăiala cearceafului de pe canapea, prisositoare. Eram direct cu femeile, vroiam să le regulez sau să fiu regulat de ele, îmi plăceau şi cele care căutau nota cu diapazonul. Ca apoi să se înalţe pe penisul meu ca şi cortul unui circ. Un circ fără clovni, totuşi, fiindcă aveam umor cât o roabă uitată în ploaie de zidari. Nu-mi plăceau cele hlizite, cu fiţe şi pănglicuţe, căutat dichisite. Nu-mi plăcea să fiu minţit şi nici să mint. De cele şi cu care mă culcam. În rest era altă treabă. Dacă Oana avea vergeturi, nu i le sărutam fals extaziat, nu împingeam cuvintele ca pe un călcător care nivelează încreţiturile doar ca s-o amăgesc. Dacă Monica sărea calul cu băutura, îi mai turnam. Dacă Ana se lamenta că i-am rămas copiii singuri acasă, îi răspundeam că nu eu i-am făcut, însă cu Viorica era altă mâncare de peşte. Era surdo-mută. De fapt, cu Viorica m-am înţeles cel mai bine, şi ce minunat ar fi ca femeile să fie ca Viorica!
Mă simţeam deosebit când îmi făceau des cadouri. Şi eu le făceam, dar mai rar. Cămăşi, cravate, ba o excursie în străinătate şi mărunţişuri- ele. Eu- flori şi dulciuri, invariabil, dacă nu pun la socoteală varietatea lor, de era iarnă sau vară sau mărcile ciocolăţilor şi a bomboanelor. Mă simţeam tihnit că erau nepretenţioase şi practice. Monica îmi gătea de trei ori pe săptămînă, Ana deretica odăile, Viorica spăla rufele şi farfuriile şi cu Monica mă îmbătam. Nu le futeam pe fiecare la fiecare întâlnire. Se cerea o dozare a resurselor, şi nici una nu ştia de celelalte, şi-mi forţam imaginaţia să le programez în dormitor ca să nu se întâlnească. Nici uneia nu i-am permis să vină neanunţată şi nici eu nu le făceam vizite. Nu aveam chef să risc, toate fiind căsătorite.
Pe atunci locuiam cu maică-mea, Angela, într-un apartament. Lumea ei se reducea la integrame şi la mersul la biserică. Cu cinci ani în urmă, tatăl-meu a avut bunul-simţ să moară după o viaţă de beţiv. Mama şi-a făcut un obicei să iasă zilnic din casă de la 5,30 la 7 după-amiază. Dădea un tur al centrului oraşului şi se oprea în biserică la slujbă. Altădată nu ieşea. Şi de la 5,30 la 7 erau programate şi femeile mele. Aveam 23 de ani şi Angela n-avea habar de existenţa lor. N-a avut câţiva ani. Mă felicita că gătesc, că fac curăţenie şi-i mulţumea lui Dumnezeu că i-a dat un fiu exemplar. Mă bucuram s-o văd fericită. M-a lăudat în biserică şi popa a ţinut să mă cunoască.

Noiembrie 23, 2008

Un pusti despre sexualitatea parintilor

Primită prin e-mail. Cică e scrisă de un puşti de 9 ani: “Pentru ca se tot intimpla ca oamenii pur si simplu sa moara, trebuie sa apara altii. Asta este copulatia. Insa oamenii nu dorm ci lucreaza cu inima, penisul si vaginul din greu. Eu i-am vazut pe parintii mei in camera de zi cind copulau. Tata tipa ingrozitor si mama a urlat, insa deocamdata nici unul dintre noi n-a murit. Insa poate ca doar au exersat fiindca bunica e deja destul de batrina. Am observat ca ei exerseaza cam de trei ori pe saptamina, cred ca bunica va muri curind.
In noptiera mamei am gasit niste pastile. Tata o tot intreaba
daca si-a luat deja pilula. Precis e si ea bolnava, insa nu merge la doctor. Insa daca ei continua sa exerseze asa de mult, sigur va aparea o noua fiinta pe lume. Eu mi-as dori un iepuras.
Reproducerea la oameni se intimpla prin seminte. Florile si tufisurile si pomii trebuie udati des si mama face dus in fiecare zi. Poate atunci creste totul mai repede.
Noua fiinta creste in burta, insa fiindca mami e bolnava, o face de data asta poate tati. I-a crescut deja burta insa nu ne-a spus inca nimic. Cind noua fiinta apare pe lume, trebuie sa iasa mai intii prin vagin si e foarte mica si alba. Negrii ies cu siguranta prin fund.
EDUARD”

Octombrie 12, 2008

Erotica

Interesant şi incitant https://alexandrupetria.wordpress.com/2008/10/12/fut/. Şi excitant…?!

Octombrie 8, 2008

Descoperirea sexualitatii

Aici https://alexandrupetria.wordpress.com/2008/10/08/un-alt-timp/

Octombrie 1, 2008

Falus impudicus


Aşa se numeşte ciuperca.

Septembrie 10, 2008

Iubiţi găurile negre!

Da. Cu foc, ziua şi noaptea. Cum vreţi. Fără complexe. Merită.
Că sunt înălţate pe picioare ridicate la rândul lor pe tocuri, e încă un catalizator.

Iunie 9, 2008

Pentru electorat. De la politicieni

Iunie 6, 2008

Fumati, beti si f….. Secretul longevitatii

Cel mai batran barbat al Europei, britanicul Henry Allingham, care a implinit 112 ani, sustine ca longevitatea sa se datoreaza „tigarilor, whisky-ului si femeilor foarte, foarte libertine”. Nascut pe 6 iunie 1896, acum locuieste intr-un azil pentru veteranii de razboi din Sussex, aflat in sudul Marii Britanii.

Martie 25, 2008

Mâna pe sex, chiloţii pe dos, mâţa neagră

Am citit mai demult că un bărbat în vârstă de 42 de ani, din localitatea italiană Como, a fost sancţionat de un tribunal fiindcă a respectat o veche superstiţie. După concepţia unora dintre macaronari, atingerea de către bărbaţi a propriilor organe genitale îndepărtează duhurile rele. Vezi frecvent italieni cu mâna între picioare la trecerea pe lângă ei a unui dric sau când vine vorba de boli grave sau calamităţi.

Judecătorii au fost însă de neînduplecat şi l-au condamnat pentru comportament indecent.

Ştirea m-a provocat să-mi evaluez comportamentul. Şi vă provoc şi pe voi… Şi nu e de şagă… Da, da…

Torn:

Când uit ceva dimineaţa, nu mă întorc niciodată acasă din drum. Nu pun mâna la sex când întâlnesc un popă ca alţii, dar cred că 13 îmi poartă noroc. Nu mor de fericire când îmi trece o mâţă neagră prin faţă, şi am ghinion când îmi apare înainte matinal vreunul cu o găleată goală. Nu port chiloţii pe dos ca să nu mă prindă blestemele. Cum nu alerg după trenuri şi femei.

Îndemn la turnat mărturisiri:

Purtaţi chiloţii pe dos, aveţi treabă cu mâţa, cu găleata goală, cu mâna la sex (nu vă gândiţi la prostioare, şugubeţilor!), şi alte minunăţii?

Alexandru PETRIA

Martie 24, 2008

Gravizi

Cum ar fi dacă ar naşte bărbaţii, dacă ar rămâne … gravizi?

Martie 18, 2008

Obama sex homo

http://www.youtube.com/watch?v=sVeFVtcdSYY
http://www.youtube.com/watch?v=S-rdlE7qjug&feature=related

Februarie 1, 2008

Provocare de week-end

De ce sunt femeile căsătorite mai grase decât cele nemăritate? Femeile nemăritate vin acasă, văd ce-i în frigider şi se duc în pat. Femeile căsătorite vin acasă, văd ce-i în pat şi se duc spre frigider.

Provocarea a fost lansată de talentata secret_bliss… O contraziceţi?

Ianuarie 23, 2008

Obsexualul

Ce mai circula pe e-mail-uri

„Obsexualul (termen provenit din latinescul „obsedatus” unit cu grecescul „sexualus”. Va prezentam cateva caracteristici de baza a acestora, in incercarea de a va ajuta sa deveniti unul, daca mintea nu va duce mai mult de-atat.
E genul de barbat sau mai bine zis „baiat” ca pentru a fi barbat e nevoie de ceva maturitate in gandire, nu doar de muschi sau par pe piept cum au unii impresia, care se ghideaza dupa anumite principii solide in viata. Legea fundamentala a obsexualismului, si caracteristica de baza a obsexualilor este ca:
Nu arata respect pentru fete! Ele sunt doar niste obiecte.
Dar, desi sunt doar niste obiecte, aproape toate aceste obiecte sunt extrem de atragatoare, atata timp cat au picioare, sani si fund. Si de obicei au. Asadar, nu ezita sa scoti limba de un metru de fiecare data cand vezi o fata in fusta!
Ca sa poti fi un adevarat obsexual, trebuie sa ai cat mai multe astfel de obiecte in palmares. Cantitatea e cea mai importanta, nu calitatea. Felul in care incerci sa iti adaugi aceste obiecte in palmares trebuie sa fie unul care sa sugereze disperare, care sa arate clar ca ceea ce te intereseaza cel mai mult e sa faci sex cu ele si apoi sa nu iti mai pese, lucru ce le va starni in mod admirativ atentia.
Poti incerca o metoda clasica gen „hey papusa, ce bine arati” sau, daca esti pe net, de exemplu pe hi5, poti sa ii faci un compliment superficial si lipsit de originalitate, gen „mama ce ochi misto ai”, apoi sa ii oferi id-ul de messenger ca sa o poti vraji mai bine. Ai grija, id-ul de messenger sa nu cumva sa sugereze posibilitatea existentei vreunei forme de inteligenta, deci recomand id-uri cum ar fi „GagiCaRu69” sau „casanova4you” etc. Fetele vor pica in plasa cu siguranta! Nu uita sa folosesti pretextul ca vrei sa vorbesti cu ea, asta o va face sa creada ca intr-adevar ai ceva interesant de spus, lucru total neadevarat, ca daca aveai, ii spuneai direct, nu ii cereai permisiunea sa mai vorbiti.
Poti insa incerca o metoda mai noua si mai putin folosita. De exemplu, sa trimiti sms-uri la nimereala la numere la intamplare. Un astfel de sms ar putea suna cam asa: „Buna. Mi-am activat cartela Cosmote si am putini cunoscuti. Daca se poate realiza o legatura si esti o tanara draguta, trimite-mi un sms. Dan, 29 ani, Bucuresti. By”
Astfel, trimitand acelasi sms la 100 de fete, reusesti sa arati cat de disperat si lipsit de originalitate esti, lucru ce sigur te va face un adevarat obsexual in ochii ei.
Aceasta metoda are un efect mult mai mare daca trimiti sms-ul noaptea, pentru ca ii poti capta mai usor atentia, ea nefiind distrasa de nimic din jur in acel moment, pentru ca doarme.
O alta caracteristica a unui obsexual veritabil e aceea ca, desi merge de mana cu prietena pe strada, el trebuie neaparat sa intoarca din cand in cand capul dupa alte fete. Poti desigur si sa comentezi ceea ce vezi, pentru ca a sta si a comenta fundurile fetelor este deasemenea o caracteristica obligatorie pentru obsexuali. Semintele sunt optionale. Cuvintele vulgare obligatorii.
Nu incerca intai sa cunosti fata respectiva, e de ajuns sa te simti atras fizic de ea ca sa treci la actiune! Fetele isi doresc sa fie agatate pentru cum arata, nu iubite pentru ceea ce sunt!
Acum, cand aproape ai ajuns cel mai mare obsexual, nu uita sa iti mentii pozitia prin cat mai multe chestii jalnice, disperate si vulgare, total lipsite de inteligenta.
Mai sunt multe caracteristici si metode pentru a fi un bun obsexual. Dar restul le mai descoperiti si voi pe parcurs. Sa nu uitam ca prostia nu are limite, deci fiti inventivi!
Va doresc succes si va invitam sa ne impartasiti experientele voastre cu asemenea exemplare.”
Nu stiu cine a scris textul… dar ce mai conteaza?
secret_bliss

Ianuarie 22, 2008

O femeie care face sex cu un extraterestru este zoofila?

V-am mai gasit o intrebare incuietoare, de felul celor cu care, cred, v-am obişnuit… Ei!?

Ianuarie 16, 2008

"Femeia e cel mai prost animal, si trebuie tratat ca atare”

O grindina de rautati mi-au ciuruit inima si, din prostie sau mindrie, n-am deschis umbrela la timp. Azi am citit pe Netlog ca barbatii cred ca „femeia e cel mai prost animal, si trebuie tratat ca atare”. Stiti ce mi-a venit prima data sa fac? Sa-l bag la origini pe domnul cu pricina si sa nu mai iasa niciodata. Dar m-as fi injosit… Si nici nu e stilul meu. Vreti sa punem in balanta femeia si barbatul? Facem prinsoare ca balanta va sta in echilibru? Am vazut barbati care scriu despre sex insa totul se reduce, in opinia lor, la sex oral, barbati care prefera masturbarea in locul unei partide de sex cu femeile, am vazut barbati care se dau mari si tari ca penis ca al lor nu mai are nimeni, dar daca ii provoci risti sa ai parte de o ejaculare precoce… Am descoperit o multitudine de barbati care habar nu au ce inseamna de fapt o relatie sexuala potrivita… Cei mai multi nu stiu ca femeile prefera minute bune de preludiu. Barbatii prefera doar citeva secunde. Ei cred ca drumul cu masina pina la casa ei face parte din preludiu! Ca sa nu mai spun ca postludiul e… tigara! Am descoperit pe Netlog barbati care urasc femeia „pentru ca plange fals doar pentru a-si atinge obiectivul”, pentru ca „vrea doar cu becul stins ca a doua zi sa traiasca cu impresia ca pe intuneric nu s-a intamplat nimic”; pentru ca „ea cere tot dar eu sa nu cer nimic”; „pentru ca nu are chef sa iasa in oras decat daca vii cu masina”; pentru ca „rade fortat si fals deseori”; pentru ca „niciodata nu respecta reteta atunci cand face mancare avand impresia ca face ceva bun”; pentru ca „intotdeauna asteapta recunostinta desi nu o ofera decat la inceputul unei relatii de prietenie”; pentru ca „mereu face promisiuni frumoase de care nu se tine”; pentru ca „are impresia ca un sarut rezolva problema”; pentru ca „schimba mereu subiectul atunci cand discutia e mai importanta”; pentru ca „in cazul in care greseste au ca lait motiv o relatie de lunga durata”; pentru ca „tot intarzie desi i se mai ofera cateva minute”; pentru ca „mereu se impaca cu fostul desi il descrie ca pe ultima taratura”; pentru ca „cea mai buna prietena devine cel mai bun subiect de barfa si invers”; pentru ca „intreaba daca e grasa si se supara daca i se spune da”; pentru ca „nu e atenta la detalii, cu toate ca acestea fac diferenta dintre noi toti”…. Cioran spunea ca dorintele neîmplinite sunt sursa dramatismului interior. Doamnelor, cum raspundem?
Recunosc ca am descoperit aici si barbati cu care poti discuta absolut orice fara sa te simti in vreun fel, barbati care au si neuroni si stiu ca exista si preludiu si postludiu si nu fac tapaj din asta, barbati care nu simt nevoia sa jigneasca, ci mai degraba te fac sa te simti unica… Barbati carora nu le e rusine sa se strecoare, cu palpatiile mintii printre jupele buzelor, si le urmareasca, intuitiv, desfranarea parului si mladierea degetelor, si subtilitatile de ciorap. Barbati carora le place cind femeia se-aduna ghemotoc in bratele barbatului… cand devin pudice in dosul obrazului, si felul dichisit in care-si poarta posetele, sau cum isi potrivesc cupele sutienelor neadecvate… Pe vremea bunicilor era suficienta „diplomatia” de a lasa barbatul sa aiba ultimul cuvant si setul de macrameuri pregatite in dulap ca sa-si poata atinge principalul scop, acela de a deveni sotie. Femeile erau vazute ca fiind inferioare barbatilor, si nu se bucrau de afectiunea lor. Biserica le invata ca trebuie sa fie ascultatoare si supuse tatilor si barbatilor lor. Intre timp, prioritatile s-au schimbat… Si asta probabil ca e de neacceptat… Eu nu vreau sa accept ideea ca toti barbatii sunt „porci” pentru ca asta ar insemna ca si eu sunt „scroafa” si nici nu voi da cu telecomanda de covor ca sa-i fac pe toti barbatii din lumea asta sa inteleaga ca este trist unii fara altii… Insa recunosc ca in filmele memoriei proprii, iubitii ne vor adora la infinit, amantii vor divorta pentru noi iar prietenele cele mai bune nu ne vor sufla niciodata barbatii… Sfatul meu e sa lasati orgoliile si eticheta si „curatati-va” interiorul pina straluceste. Doar indemnul mobilizator vindeca sigur, iar boceala si acceptarea mizeriei sufletesti duce la instalarea definitiva a „microbilor”…
Faptul ca poezia asta e scrisa de un barbat, ma face sa vad lucrurile in roz in momentul asta:
„pentru ca ai pasul ciudat si surasul orizontal,
pentru ca sanii tai stau intr-o pozitie irezistibila
iti trimit acest obuz de dragoste
mazgalit cu caligrafia mea ilizibila.
Pentru ca nu-mi dovedesti ca existi decat in plamanii mei
inviata de respiratia mea neartificiala
iti sigilez ochii si gura cu stampila sarutului meu,
femeie fatala!
pentru ca te-am pandit inaltandu-te, naruindu-te,
pentru ca am arat prin biserici dupa duhul tau sfant
jur pe psaltirea… indragostitilor
pe icoana maicii… sanilor tai
sa-ti fiu enorias si-n mormant !”
Sa fiti iubiti cei ce meritati!
Secret_bliss

Ianuarie 14, 2008

Mai sufletist sau mai golănaş?

Cînd se întîlnesc femeile au obiceiul de a diseca comportamentul contradictoriu şi de neînţeles al bărbaţilor. Şi o fac şi la telefon, şi pe messenger, şi la serviciu… Se dau diagnostice, se trag concluzii, se psihanalizează comportamentul masculilor: „Dragă, are în mod evident probleme emoţionale”, „E obosit si stresat”, „Nu ştie ce vrea”, „E mitocan”, „Al meu ar fi bun dacă nu ar bea”, „Mama lui l-a învăţat aşa”, „Îl intimidez”, „Nu-i mai plac”, „Are pe o fufă”, „Nu mai facem sex”, „Nu mai avem subiecte de discutat”, etc… Nu zic că nu au dreptate… Există bărbaţi care nu îşi acceptă condiţia de mascul şi se cred cu totul altceva… Eu cred că bărbaţii nu sunt de fapt deloc complicaţi, deşi le place să credem asta despre ei. Pe de altă parte nu cred că exista mesaje confuze din partea lor. Uite, de exemplu, cînd un bărbat se poartă cu tine complicat încearcă de fapt să îţi arate ceva ce nu-ţi va spune niciodată în mod direct: că nu te vrea… E mai simplu decît pare: dacă promite că sună şi nu sună nu te vrea, dacă este adeptul escapadelor în grup şi evită să iasă doar cu tine, atunci sigur nu te vrea, dacă are drept scuză că n-a venit la întîlnire faptul că s-a culcat accidental cu fosta nevasta pentru a vedea dacă se mai iubesc, este evident că nu te vrea, daca îţi spune de la început să nu poate fi fidel… nu te vrea, daca ţipă la tine şi e agresiv, iar nu te vrea, dacă nu vrea să te atingă şi să-ţi simtă trupul vibrînd… nu te vrea. Iar dacă un bărbat nu te cere de nevastă…. ce dovadă mai vrei? Este adevărul indecent despre bărbaţi… O fostă colegă, „posesoarea” unui puşti de 5 ani, mă întreba acum ceva timp dacă ar trebui să-l facă mai sufletist sau mai golănaş… Şi am întrebat-o: tu cum ai vrea să fie bărbatul tău? N-ai vrea să-i ducă iubitei flori? Sau vrei să-l înveţi să-şi arunce chiloţii pe televizor? Mai bine arată-i cum trebuie să aibă răbdare la cumpărături şi cum să iubească… Doar nu vrei să-l vezi făcînd istericale, aruncîndu-şi şapca în faţa cabinei de probă din Tomis Mall… Am avut un unchi la Bucureşti care nu a avut copii. Cred că nici nu-i trebuia. El era copilul mătuşii mele: „Iliucă, vezi să nu pui iar ciorbă pe cămaşă sau pe pantaloni. Abia i-am spălat!”, „Eee, pun… Ăăăă… Lasă că îţi iau maşină nouă de spălat, Mărioaro!”, şi se uita fîstîcit spre burtica lui pe care trona deja o pată de grăsime…
Cred că o femeie şi-ar dori un „Orfeu” care să treacă şi prin Infern din dragoste pentru ea. Şi, zic eu, răsplata ar fi pe măsură: iubire veşnică!
secret_bliss

Ianuarie 6, 2008

Iirinel Columbeanu gol si cu bani…

… sau drumul spre gândire. Aşa s-ar putea chema postul. De fapt, se cheamă. Dacă tot aţi ajuns aici fetelor, că subiectul sigur nu-i interesează pe homo, zăboviţi la http://www.acad.ro/. Nu strică freza.

Ianuarie 6, 2008

Andrea Marin goala sau incurcate sunt caile Domnului

Bloggerul Nenea Cosmos m-a inspirat. Încurcate sunt căile Domnului, vrei una şi dai peste altceva, dar niciodată nu este prea târziu să ajungi aici http://www.patriarhia.ro/

August 14, 2007

Vitraliu sexy

August 11, 2007

Exerciţiu de imaginaţie. Foto primit prin e-mail de la un prieten cu simţul umorului

August 8, 2007

Sex în nume de firme


Iulie 28, 2007

Sex-jurnalism sau despre unii labagii din presă

http://doc.hotnews.ro/jurnalism-voyeuristic-sau-cum-freaca-ziua-un-subiect-absent.html