Archive for ‘TVR’

mai 4, 2007

Demisia lui Tudor Giurgiu, preşedintele TVR

Stimate domnule Preşedinte,

Subsemnatul, Tudor Giurgiu, în calitate de Preşedinte-Director General al Societăţii Române de Televiziune, numit în conformitate cu prevederile Legii 41/1994, în baza Hotărârii Parlamentului României nr. 38/27.06.2005, vă aduc la cunoştinţă faptul că, astăzi, 4.05.2007, am înaintat Consiliului de Administraţie al SRTv demisia mea din funcţia de director general al SRTv, după împlinirea termenului de preaviz de 30 de zile prevăzut în contractul meu individual de muncă, respectiv începând cu data de 2.06.2007.
De asemenea, prin prezenta, vă comunic demisia mea din funcţia de Preşedinte al Consiliului de Administraţie şi de membru în Consiliul de Administraţie al SRTv, începând cu data de 2.06.2007. Pe durata termenului de preaviz îmi voi îndeplini atribuţiile prevăzute de lege şi în contractul individual de muncă încheiat între mine şi SRTv.
Principalele motive ale demisiei sunt:
1. Nu mai am motivaţie pentru a continua. Am acceptat această funcţie pentru că am crezut că pot reconstrui TVR-ul spre a ne apropia de o instituţie media credibilă care să nu mai repete greşelile din trecut. Aceasta a fost provocarea mea, să arăt că „se poate”, că TVR-ul poate performa. N-au fost la mijloc banii, nici funcţia care pentru mine nu are continuitate în viitor. Am o carieră în faţă şi alte planuri cărora mă voi dedica din acest moment. Însă, cred cu tărie că important nu e un om, ci o misiune şi un proiect de preschimbare a televiziunii publice. Sper ca, după plecarea mea, proiectele pe care le-am propus sau iniţiat să fie continuate;
2. Nu cred că mai pot garanta pe viitor independenţa editorială a TVR şi, am mai spus-o, misiunea de post public nu ştiu dacă va mai putea fi realizată atât timp cât nu există garanţia unei susţineri puternice a postului public şi dacă nu se va trece la reorganizarea televiziunii;
3. Campaniile de presă şi raportul financiar pe 2006 vin ca o minge la fileu pentru opoziţie care acum pregăteşte „exterminarea” mea; preşedintele Senatului, domnul Nicolae Văcăroiu, îi scria, în urmă cu puţin timp, domnului Adrian Păunescu, pe un memoriu trimis de sindicatele din TVR, „să avem în vedere colaborarea cu sindicatele”. Nu ştiu despre ce fel de colaborare e vorba, dar nu vreau să mai lucrez într-o instituţie în care sindicatele fac partizanate cu partidele politice împotriva celor pe care Parlamentul i-a desemnat prin vot să se ocupe de soarta acelei instituţii;
4. Mizerabila campanie de presă din partea unor trusturi şi presiunile la care am fost supus în ultima perioadă. Se prea poate să fi deranjat prea multe fronturi: partide, oameni din interiorul televiziunii, ziarişti care colaborau cu TVR dar care au rămas fără emisiuni, colegi din Consiliul de Administraţie, oameni apropiaţi fostelor conduceri ale TVR etc.;
5. Singurul lucru de care sunt „vinovat” este o dorinţă poate prea mare de a provoca schimbarea la faţă a TVR, pe un termen scurt, cu orice preţ. Din păcate, constat cu tristeţe că nimeni nu e interesat ca TVR să progreseze cu adevărat, să aibă resurse financiare stabile, să se schimbe. Nici politicienii, nici angajaţii din televiziune, trusturile de media concurente cu atât mai puţin. Am senzaţia că la TVR se doreşte să se pună „batista pe ţambal” şi să fie linişte, TVR să nu „deranjeze” şi să nu-şi asume mize majore.

Sper ca în acest termen de preaviz de 30 de zile, Parlamentul să voteze Raportul de activitate pe 2005, respectiv 2006, iar în cazul în care le găseşte nesatisfăcătoare să aibă timp pentru demararea procedurilor necesare numirii noului Consiliu de Administraţie şi a noului preşedinte-director general. Afirm aceste lucruri întrucât am convingerea că o perioadă prelungită de interimat ar putea genera instabilitate şi incertitudine în ceea ce priveşte percepţia şi atitudinea angajaţilor din TVR, provocând dezechilibre la nivelul întregii organizaţii, atât din punct de vedere editorial, cât şi financiar şi administrativ. În acest sens aş dori ca Parlamentul să acorde tot sprijinul pentru evitarea unei astfel de situaţii, care nu va aduce în niciun caz beneficii Televiziunii Române.

Nu îmi pare rău de aceşti aproape 2 ani petrecuţi la TVR şi nu cred că îi voi regreta. Le mulţumesc celor din TVR care au avut încredere şi mi-au stat alături, pentru mine a fost important să ştiu că unii dintre adevăraţii profesionişti ai televiziunii mă susţin. Naşterea fiului meu m-a făcut însă să realizez că priorităţile vieţii sunt altele şi că nu merită să-mi sacrific liniştea familiei pentru un ideal pe jumătate frânt, schimbarea la faţă a Televiziunii Române şi transformarea acesteia într-o instituţie media credibilă, cât şi pentru un „război“ care deja nu mai e al meu. De asemenea, am proiecte în calitate de regizor sau producător, pe care le-am neglijat sau stopat, pentru că toată atenţia şi energia au fost îndreptate asupra misiunii pe care o aveam de îndeplinit la TVR.

Am decis că este timpul să mă întorc la lucrurile care cred că mă reprezintă cu adevărat şi care mi-au împlinit cariera, refuzând să mai continui un mandat care nu cred că mai are şanse să se împlinească potrivit aspiraţiilor iniţiale. Am regretul de a nu fi reuşit să fac tot ce mi-am propus la TVR şi, din păcate, nu cred că vreun alt succesor va reuşi până ce legea de funcţionare a SRTv nu se va modifica şi se vor limpezi astfel chestiuni esenţiale discutate pe larg în media în ultimii doi ani.

Cu deosebită consideraţie,

TUDOR GIURGIU
PREŞEDINTE-DIRECTOR GENERAL

mai 4, 2007

Scrisoarea deschisă a lui Tudor Giurgiu, preşedintele TVR

Dragi colaboratori,

Reciteam aseară SMS-urile primite de la prieteni în vara lui 2005, după ce au aflat că am fost numit PDG la TVR. Georgia îmi spunea «Succes! Sper să reuşeşti să clinteşti «monstrul» fără să te schimbe, decât în bine. Curajul tău e mobilizant.». Mădălina zicea: «Să-ţi dea Dumnezeu putere să faci lucrurile după mintea ta, nu a altora, şi înţelepciune cât să poţi schimba. Poate reuşeşti. Succes şi să rămâi acelaşi ardelean serios». Bebe era mai hotărât: «Nu mai dorim ştiri cu accidente şi cu Becali, iar Andreea Marin să nu-şi mai ţuguiască atâta buzele». Şi, peste timp, acum o lună Filip a reacţionat la diversele atacuri din presă şi mi-a spus că: «S-a întâmplat ca ţinta să fie Tudor Giurgiu. Putea fi oricare altă persoană care să dorească schimbarea în esenţă a televiziunii publice şi spargerea bubelor de puroi. Îţi sunt alături nu pentru că e vorba de Tudor Giurgiu, ci pentru că e unul dintre noi care vrea să schimbe apa din acvariu.”

Lor şi multor altora aş vrea să le spun că demisia mea nu înseamnă o renunţare de la luptă sau la nişte principii. Plec pentru că nu mai întrevăd vreo posibilitate de a lucra eficient într-un climat sănătos şi de încredere. Pentru că o anume parte a spectrului politic şi-a făcut un scop în sine din a încerca să pună mâna pe televiziunea publică. Pentru că nu vreau să mă schimb şi să fac trocuri şi compromisuri. Din păcate, n-am reuşit să clintesc «monstrul» (i-am făcut poate doar o operaţie estetică) şi nici nu cred că asta se va mai putea face în viitorul apropiat fără o abordare radicală. În toamna lui 2005 am făcut un studiu care urma să analizeze cultura organizaţională a SRTv. Un angajat, nu îi ştiu numele, a fost de părere că «fără o reformă profundă, reală, nu există nici o şansă de dezvoltare. Reforma ar trebui să fie totală: desfiinţarea SRTv (urmând ca toţi angajaţii din structurile de creaţie şi, mai ales, conducere să fie concediaţi), urmată de reînfiinţarea TVR, pe baze legale noi şi eficiente din punct de vedere organizatoric.»

Nu o să reiau nici şirul succeselor, nici pe al greşelilor făcute. Vreau să spun un lucru care poate a lipsit în toată sarabanda articolelor de bilanţ despre TVR. Dacă e să se fi schimbat ceva cu-adevărat, lucrul ăsta ţine de libertatea de expresie, de totala independenţă editorială a postului public şi de un început necesar de echidistanţă şi imparţialitate. Cum spunea un amic din TVR: „Păi nu ştii cum era înainte, oamenii uită cam repede…” Sumarele ştirilor nu mai sunt vizate de „sus”, iar invitaţii nu mai sunt nici ei „aprobaţi”. Se lucrează la „liber” (încă), iar dacă au mai apărut probleme sau partizanate, ele ţin strict de inhibiţii, fanatisme sau jocuri de culise ale realizatorilor de emisiuni sau ştiri.

Dacă e să îmi pară rău de un singur lucru, acela e că nu am reuşit în cei aproape doi ani să stopez birocraţia din TVR, o birocraţie care ucide creativitatea (atâta câtă mai e) şi solidifică un sistem înţepenit oricum în propriile lui metehne. TVR nu va «merge» niciodată atâta timp cât preocuparea principală nu va fi «cum să facem programe mai bune», ci cum să ne acoperim de hârtii pentru ca să dăm bine pentru momentul când vine «controlul», «comisia», sau mai ştiu eu ce. O companie de media nu poate funcţiona sub aceste tipare şi legi, nici măcar o televiziune publică. TVR e condamnată, din păcate, să fie victima propriilor legi de funcţionare şi sisteme aberante în care lucrează. Şi asta până când se va găsi cineva (alt utopic) să o reinventeze.

Mi-am dorit foarte mult, poate prea mult pe durata unui an, ca TVR să se schimbe, să aibă o altă faţă, programele să ofere altceva, TVR 2 să fie o alternativă, să nu se mai ceară şpagă la angajări sau la diverse contracte şi lista poate continua. Insa, probabil că TVR-ul trebuie, în opinia multora, să nu aibă parte de o schimbare radicală şi să rămână aşa cum a fost: înţepenit în mentalitate, fond şi formă. TVR are nevoie însă de investiţii majore (multe din ele începute deja) pentru că e un post subdotat tehnic, fiind lăsat atâţia ani în paragină datorită unor interese personale, lipsa de viziune şi indiferenţă. Lipsa de motivaţie pe care o simt vine şi din faptul că în ultima perioadă am auzit doar acuze şi învinuiri, dar nimic bun despre noul TVR din ultimul an, despre filmele şi emisiunile care au început să aibă o altă faţă. Sigur că nu se poate face totul
într-un an şi opt luni, sigur că s-a cheltuit poate prea mult, dar văd că, pe de altă parte, totul poate fi „dărâmat” la comandă în timp scurt, la bunul plac al celor care au interes să vadă această „construcţie” că nu reuşeşte.

Nu am ajuns PDG venind de pe stradă sau din industria metalurgică şi sunt un om care cunoştea bine lumea filmului, a televiziunii sau a publicităţii. Spun asta pentru că, privind retrospectiv, se pare că nu e un avantaj în TVR. Deodată eşti în poziţia de a şti prea multe, eşti prea “deştept”, ai prea mulţi prieteni, foşti colegi sau colaboratori şi orice eventuală colaborare cu X sau cu Y e percepută a fi un „aranjament”. Am însă convingerea şi satisfacţia că demersul meu a fost înţeles şi susţinut de mulţi dintre profesioniştii adevăraţi din TVR, oameni cu coloană vertebrală, care şi-au imaginat că poate vom reuşi împreună să facem treabă bună şi să câştigăm un pariu ce părea imposibil. N-am reuşit, dar le respect eforturile şi le mulţumesc pentru sprijin.

Nu cred că renunţarea mea va trage TVR în jos pentru că nu cred în lideri media providenţiali. Semnalul de alarmă pe care vreau să îl trag ţine de sistem şi de nevoia de înnoire. Generaţia, stratul, mentalitatea care nu doreşte schimbarea este un sistem mult mai articulat decât îl bănuim şi el se organizează în jurul unor alianţe obiective, dar nevăzute şi profunde, bazate pe interese foarte concrete şi de anvergură.
Închei reluând un pasaj foarte actual dintr-un articol scris de Adrian Cioroianu, undeva prin toamna lui 2006. «A murit australianul Steve Irwin, băiatul acela simpatic de la TV, care avea obiceiul cu totul discutabil de a se juca cu crocodili în diverse colţuri ale lumii. Cunosc un român care face exact acelaşi gen de cascadorii – şi încă (mai) este în viaţă. Numele său este Tudor Giurgiu; el e, spuneam, încă sănătos, deşi se află, de vreun an şi ceva, într-un ţarc în care se află mulţi oameni de treabă, dar şi un număr considerabil de şerpi, şerpoaice, caimani şi crocodiluţe, plus mârtance şi cotoi având cozi impunătoare (dacă înţelegeţi ce spun!), mulţi dintre aceştia mai veninoşi decât lighioanele lui Irwin. Giurgiu e directorul Televiziunii Române publice. 3000 de perechi de ochi – ale angajaţilor săi – sunt fixate pe el. Plus o naţiune. Poate se întîmplă ca aceste rânduri să cadă în faţa cuiva din TVR – şi n-aş vrea să se supere. Nu vorbesc gratuit. Cu luni în urmă am fost membru într-o comisie parlamentară care a audiat (am mai spus-o, cred) câteva zeci de oameni, parte din ei din TVR. Ce le-a fost dat urechilor mele să audă depăşeşte închipuirea omului comun.
Totuşi, mai încape un mic sfat către şeful de azi al TVR şi către toţi urmaşii săi, câţi or mai fi în veac: reflectaţi o clipă la soarta amărâtului de australian de care tocmai vorbeam; a devenit celebru fugărindu-se cu crocodilii şi a fost omorât de coada săltată a unei pisici de mare.”
La noi, la TVR, pisicile de mare au (încă) “ochi albaştri”.

Tudor GIURGIU

aprilie 15, 2007

Gaură financiară mare la TVR

TVR a depus la Parlament Raportul de activitate pe 2006

Televiziunea Română a depus la Parlament vineri, 13 aprilie 2007, Raportul de activitate pe anul 2006, după ce acesta a fost aprobat de Consiliul de Administraţie (CA) în şedinţa din 12 aprilie 2007, cu majoritate de voturi. Conform datelor financiare, Televiziunea Română a avut, în 2006, o cifră de afaceri netă de 498.176.053 lei, venituri de 504.937.147 lei şi cheltuieli de 522.075.024 lei. TVR a înregistrat în 2006 un rezultat contabil brut de minus 17.137.877 lei şi un profit financiar de 1.755.034 lei, rezultat din diferenţa dintre veniturile financiare şi cheltuielile financiare.

Veniturile din exploatare au fost de 502.036.523 lei, restul de 2.900.624 lei fiind venituri financiare. Taxa tv a adus Televiziunii Române 60% din totalul veniturilor din exploatare, încasările din publicitate au reprezentat 15%, iar alocaţiile de la bugetul statului, 23% din veniturile din exploatare. Alte venituri din exploatare – copiere casete, închirieri circuite transmisii, chirii, penalizări, alocaţii de la bugetele locale – au adus 2% din veniturile din exploatare ale Televiziunii Române.

În ceea ce priveşte cheltuielile, 1.145.590 lei au reprezentat cheltuieli financiare, iar cheltuielile de exploatare au fost de 520.929.434 lei. Acestea din urmă includ cheltuielile cu personalul, în valoare de 175.975.987 lei, adică 33,8% din cheltuielile de exploatare, cheltuielile privind prestaţiile externe, de 231.482.959 lei (44,4% din totalul cheltuielilor de exploatare), impozite şi taxe, în valoare de 60.143.364 lei (11,5% din totalul cheltuielilor de exploatare). La capitolul Concluzii, Raportul de activitate menţionează că, în cursul anului trecut, TVR a avut cheltuieli noi şi semnificative faţă de anul 2005, cum ar fi: plăţile totale către organismele de gestiune colective (14.269.337 lei faţă de 4.051.063 lei, în 2005), contribuţiile pentru constituirea fondului cinematografic, către CNC, în valoare de 11.533.794 lei, precum şi cheltuielile nedeductibile cu TVA-ul (aferentă activităţii de televiziune), în valoare de 47.217.324 lei, reprezentând de asemenea o cheltuială suplimentară faţă de 2005 pentru SRTv.

De asemenea, conform raportului de gestiune, TVR înregistra, la data de 31 decembrie 2006, creanţe în valoare de 35.555.765 lei şi datorii curente de 46.936.195 lei, alcătuite din datorii comerciale, datorii către personal, datorii faţă de bugetul de stat şi faţă de alţi creditori, toate acestea având scadenţe după data de 1 ianuarie 2007. Datoriile comerciale au fost achitate conform termenelor contractuale, iar obligaţiile către salariaţi şi către bugetul statului au fost onorate la termenele legale.

În raport se mai menţionează că, în 2006, TVR şi-a îndeplinit în mai mare măsură decât în anii precedenţi misiunea de serviciu public şi s-a apropiat mai mult ca niciodată de respectarea principiilor de echidistanţă, imparţialitate şi obiectivitate. Programele au fost prioritatea numărul unu pentru TVR, astfel încât s-au derulat proiecte importante precum TVR 50, Mari Români, Eurovision Junior, repoziţionarea cu succes a TVR 2 şi s-au lansat emisiuni şi formate noi.

Audienţele TVR 1 din 2006 au fost comparabile cu cele din 2005, în condiţiile în care audienţa pe total televiziuni, la nivel naţional, a scăzut, conform datelor furnizate de TNS-AGB şi prelucrate de Direcţia de Marketing a TVR. Astfel, TVR 1 şi-a menţinut poziţia de lider la nivel naţional, pe toată ziua, cu un rating mediu pe toată ziua de 2,8% şi o cotă de piaţă de 16,7%, fiind urmat de Pro TV (2,6% audienţă şi 15,6% cotă de piaţă) şi de Antena 1 (2,3% audienţă şi 13,5% cotă de piaţă). În ceea ce priveşte postul TVR 2, repoziţionarea acestuia a atras o uşoară scădere de audienţă, însă a dus la îmbunătăţirea structurii de public – tineri activi, din mediul urban, cu studii superioare. De exemplu, în luna mai 2006 comparativ cu aceeaşi lună a anului 2005, a crescut numărul telespectatorilor cu vârste cuprinse între 25-34 de ani (cu 31,1%), iar numărul telespectatorilor cu venituri mari a fost cu 30,6% mai mare. În 2006, TVR 2 s-a aflat pe locul al cincilea, la nivel naţional, pe toată ziua, cu 0,9% rating şi 5,3% cotă de piaţă. TVR Cultural şi-a consolidat poziţia pe piaţă, implicându-se activ în evenimente culturale majore, naţionale şi internaţionale: Eurovision Young Musicians, Festivalul George Enescu, Festivalul Internaţional de Jazz Sibiu 2006 etc. Canalul TVR Internaţional şi-a menţinut poziţia de lider al posturilor româneşti care emit în străinătate, prin îmbunătăţirea ofertei de programe şi a acoperirii.

Totodată, raportat la anii 2004 şi 2005, în 2006, profilul demografic al audienţei staţiilor publice s-a îmbunătăţit substanţial. Mai ales la nivel urban, audienţa TVR a înregistrat reale progrese, deşi în 2004-2005 publicul activ prefera cu precădere staţiile private. La TVR 1, dacă în 2005 faţă de 2004 audienţa în rândul publicului urban cu vârste între 18-29 ani a scăzut cu 18%, în 2006 faţă de 2005, a crescut cu 20%. La nivel naţional, în 2005 faţă de 2004, audienţa în rândul publicului cu vârste între 40 – 49 de ani a scăzut cu 1 %, în timp ce în 2006 faţă de 2005 a crescut cu 11%.

„Toate reuşitele în ceea ce priveşte programele presupun investiţii mari, pe care orice televiziune publică are datoria să le facă. Pe de altă parte, însă, principala sursă de finanţare, taxa tv, are acelaşi nivel, preţurile cresc constant şi apar noi categorii de cheltuieli”, a declarat preşedintele-director general al TVR, Tudor Giurgiu. „Spun încă o dată că situaţia financiară TVR nu este în niciun caz disperată, aşa cum au încercat unii să o prezinte, pierderile sunt nesemnificative în comparaţie cu alte televiziuni publice europene aflate de ani de zile pe pierdere, cum ar fi televiziunile din Spania, Portugalia, Franţa, Finlanda sau Norvegia. Este o situaţie care obligă conducerea televiziunii publice la o răspundere şi mai mare în luarea deciziilor manageriale”, a concluzionat Tudor Giurgiu.

Conform Legii 41/1994 republicată, Televiziunea Română depune un raport anual, împreună cu contul de execuţie bugetară, până la data de 15 aprilie a anului următor. După ce primeşte avizul comisiilor de cultură, artă şi mijloace de informare în masă, raportul de activitate este supus dezbaterii şi aprobării celor două Camere reunite.

Raportul de activitate al TVR pe anul 2006 va fi disponibil şi pe site-ul www.tvr.ro, la secţiunea Organizaţie – Raport de activitate.

aprilie 10, 2007

Despre cameramanul TVR bătut de microbişti

SE IMPUNE DEMISIA UNOR ŞEFI DIN JANDARMERIE

Acest episod ar trebui, după reţinerea agresorilor, să se soldeze şi cu demisia unor mahări din Jandarmerie. Căci este penibilă argumentaţia jandarmilor pentru lipsa lor de intervenţie. Dar oare neintervenţia nu pune în lumină o antipatie faţa de presă a acestei instituţii a statului? Dacă bădiucii cu judecată de miliţean nu vreau să meargă acasă, s-ar impune intervenţia Guvernului. Tăriceanu ar fi normal să le transforme fundurile în ţinte pentru bombeurile pantofilor săi. S-ar micşora numărul nesimţiţilor şi proştilor din instituţiile publice.
A.P

martie 4, 2007

De ce defavorizează Tudor Giurgiu cinefilii?

Mă tot râcâie de-o grămadă de timp o întrebare: Tudor Giurgiu, şeful TVR, a uitat de cinefili, sabotând şi interesele regizorului cu acelaşi nume? Interogaţia îşi are rădăcina în politica de difuzare a filmelor de marcă la TVR, eronată, zic.
Ce mare scofală să difuzezi filme bune (postul public este de felicitat pentru selecţia peliculelor) când numărul telespectatorilor este, logic, redus la orele la care se dau…!? Cinefilii nu sunt neapărat noctambuli. Au şi ei slujbe, în ziua următoare trebuie să fie OK, nu tuieşi după vizionarea unor opere cinematografice la ore mici în noapte.
Alexandru PETRIA