O curvă talentată se regulează selectiv, inclusiv cu politicieni. Cu timpul, prinde drag de aceștia, nu-și imaginează răsăritul și apusul soarelui în absența lor. I se lipesc banii de cont asemeni purecilor de câine, e cunoscută, merge la petreceri, e cineva. Numai că, na, peste țară au dat niște alegeri, clientela truditoarei noastre nu mai e la putere, le-a pierit cheful de escapade în patul ei larg, ca umilința șefilor de la Patriarhie. Noii veniți strâmbă din nas când o zăresc. Doar știu ce oral performa cu adversarii, cât de vocal mima orgasmul, cât le lăuda potența. Văzându-se fără mușterii politicieni, banii intră la apă, femeia începe să se victimizeze în dreapta și-n stânga, își smulge părul din cap. Mai că plânge. Se oprește la concluzia ca țara n-o merită. Extraordinarele-i abilități n-au cum să fie deslușite de mocofani. Curva ar putea să se numească Mircea Cărtărescu.
Emil CONSTANTINESCU, Îndemn la vot
Dragi concetăţeni,
Mă adresez azi dumneavoastră, într-un ceas de cumpănă pentru noi toţi. În ianuarie 2012, când au început marile manifestaţii populare spontane al căror singur numitor comun era demisia preşedintelui României, m-am hotărât să nu mai fac nicio declaraţie publică deoarece nu mi s-a părut corect din poziţia mea să mă implic în vreun fel într-o acţiune care-l viza pe preşedintele statului.
Am păstrat această poziţie chiar şi atunci când, în pofida unei logici elementare, proceduri parlamentare validate de Curtea Constituţională şi supuse votului popular au fost calificate drept lovitură de stat. În momentul în care însă Raportul Comisiei Europene privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a impus României, în mod abuziv, condiţii politice care nu se aplică şi altor state membre şi pe care Comisia nu ar fi îndrăznit să le propună altui stat al Uniunii Europene, m-am simţit obligat să-i scriu preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Durão Barroso, pentru a-i semnala atingerile aduse suveranităţii şi demnităţii României. În circumstanţele în care preşedintele interimar şi primul ministru au fost nevoiţi să accepte aceste condiţii pentru a contracara o violentă campanie mediatică de denigrare a României şi efectele acesteia pe plan economico-financiar, am considerat de datoria mea să-mi folosesc audienţa de care mă bucur pe plan internaţional pentru a apăra nu numai interesele pe termen lung ale României dar şi valorile juridice şi morale europene, încălcate chiar de către dirigenţii UE care ar fi trebuit să le apere.
Nu poţi fi respectat dacă nu te respecţi tu însuţi. Iată de ce cred că în 29 iulie suntem chemaţi să dovedim că acţionăm pe deplin conştienţi în spiritul democraţiei şi în litera legii, hotărându-ne prin vot propriul nostru viitor. În cei 22 de ani de post-comunism, România europeană nu s-a clădit pe actele şi voinţa unuia singur, fie el şi preşedinte. Ea s-a clădit pe votul a milioane de ceteţeni, conştienţi de forţa şi de datoria lor, de votul milioanelor de cetăţeni care au susţinut prin voinţa lor, nu o dată urmată de sacrificii, reformele necesare pentru progres, pentru integrarea politică, economică, culturală a României în Europa democratică. Votul fiecăruia dintre noi este un drept constituţional, dar este şi o datorie morală faţă de cei care au murit în temniţele comuniste, faţă de cei care au luptat şi au murit în decembrie 1989 pentru alegeri libere, pentru cei care au plătit timp de două decenii şi cu osebire în timpul mandatului meu costurile sociale ale democraţiei. Neprezentarea la vot poate fi şi ea interpretată de unii ca un drept, dar unul care încalcă dreptul altora de a decide în mod liber şi care ne arată cât de departe suntem, după 22 de ani de la căderea comunismului, de înţelegerea sensului libertăţii într-un stat de drept.
Vă chem să dovedim împreună, votând liber pe 29 iulie, că nu avem nevoie de lecţia nimănui pentru a şti ce înseamnă democraţia, respectul statului de drept şi al legilor. Vă chem să dovedim pe 29 iulie, votând liber, că suntem o comunitate civică matură, conştientă de drepturile sale, dar şi de îndatoririle care decurg din calitatea noastră comună de cetăţeni ai României şi ai Uniunii Europene.
Pe 29 iulie să dovedim prin votul nostru că naţiunea română are onoare şi caracter.
Emil Constantinescu
Intelectualii lui Basescu intre ei. Scrisoare deschisă- Sorin Ilieşiu către colegii din Grupul pentru Dialog Social (GDS)
Scrisoare deschisă
– Sorin Ilieşiu către colegii din Grupul pentru Dialog Social (GDS) –
1 februarie 2012
Stimaţi colegi,
În acest moment de posibilă reformare a grupului nostru în care, de 22 de ani încoace, încerc să fac ceea ce trebuie făcut, vă rog să citiţi cu atenţie lunga mea scrisoare deschisă care începe cu un text scris de eminentul disident şi scriitor Luca Piţu, pentru postfaţa cărţii mele „Infernul vândut ca paradis”, în curs de apariţie la editura Junimea din Iaşi.
„Intră fără sfială în cartea lui Sorin Ilieşiu, cititorule interesat de istoria recentă a ţării tale sau de drama imaginii în periodul bolşeviciant, căci nu vei găsi acolo etnobotanice, nici gagice de OTV la ţol sumar, nici de băut, o, nu: ci vei înfrunta fulguraţia paradoxului, duritatea de silex a oximoronului, teribilitatea aforismului, farmecul amintirii nefalsificate total de imaginaţie, frumuseţea salbatică a scriiturii fragmentare…. şi aşa mai departe. O să simţi, după lectura Infernului vândut ca paradis, că-i puţin nebun băiatul ăsta (un exaltat, în orice caz), dar absolut sincer şi curat. Anticomunist şi monarhist din convingere, nu din oportunism. Cum se înflăcărează prea usor şi ajunge la exprimări sau comportamente patetice (de pildă, îţi cade în genunchi ca să-l asculţi ori să-l urmezi), îi cam încurcă, se pare, pe cei alături de care mărşăluieşte impavid ori pentru care se angajează fiinţial. Figură incomodă iaste mnealui în cadrul GDS, unde tiradele se văd acceptate numai dacă-s eminamente retorice, fără, dară, prea mare legatură cu lumea reală. Dintre cei ramaşi acolo, numai Radu Filipescu, altminteri mult mai rezervat şi mai timid, se compară cu el ca autenticitate. Dintre cei plecaţi, doar Gabriel Andreescu, altminteri mai analitic şi mai sistematic, îi stă alături ca radicalism structural. Subiectiv vorbind, mare ar trebui să fie simpatia ta, lectorule fratern, şi a noastră, a anarho-eseiştilor, pentru el, tocmai fiindcă îl simţim sincer şi curat, iar exaltaţii din stirpea lui fost-au mereu, aici şi pretutindeni, devoraţi de profitorii cinici”.
Dragă Radu,
În ultimii 19 ani ai fost preşedintele nostru şi îţi mulţumesc că ai făcut tot ce se putea face, în contextul dat, pentru împlinirea idealurilor GDS. Înainte de căderea comunismului ai fost unul dintre deţinuţii politici care au acţionat cu un curaj extraordinar. Ai fost şi ai rămas un reper de moralitate şi un prieten adevărat.
În aprilie 2005, de Sfintele Paşti, am publicat pe prima pagină a cotidianului naţional Ziua “Proclamaţia pentru România”, primul apel coerent pentru procesul comunismului şi reformarea României prin decomunizare. Îţi mulţumesc, Radu, că în iunie 2005 ai făcut posibilă relansarea de către GDS a acestei proclamaţii sub numele “Apel pentru România” (publicat pe prima pagină a revistei noastre).
În 2006 ai făcut posibilă lansarea şi publicarea de către GDS a apelurilor mele din 2005 şi 2006 pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului ca ilegitim şi criminal, precum şi a raportului neoficial redactat de mine în 2005 (întrucât preşedintele Băsescu a declarat că nu ar exista dovezi pentru condamnarea crimelor comuniste), raportul fiind anexat la toate apelurile ca argument decisiv.
Fără sprijinul tău, Radu, nu ar fi fost posibilă, în decembrie 2006, condamnarea oficială a comunismului ca ilegitim şi criminal în baza unui raport oficial, consistent şi edificator.
Acum peste cinci ani, eu, tu şi ceilalţi membri ai comisiei prezidenţiale pentru condamnarea comunismului, am propus în concluziile Raportului final ca guvernul şi parlamentul să adopte zeci de măsuri şi de legi pentru reformarea României prin decomunizare.
Cu toate că în 2006 preşedintele Băsescu şi-a asumat fără rezerve concluziile Raportului final şi chiar dacă de trei ani controlează cu autoritate guvernul şi parlamentul, nu a acţionat deloc pentru adoptarea măsurilor şi legilor propuse de noi.
A existat totuşi o excepţie: legea pentru instituirea Zilei memoriei victimelor comunismului a fost adoptată, dar abia la sfârşitul anului 2011, şi numai după ce am revenit cu apelul meu de aproape douăzeci de ori timp de trei ani, şi de asemenea, numai după ce, în ultimele apeluri, i-am scris preşedintelui PD-L că-i voi cere preşedintelui Partidului Popular European Wilfried Martens să excludă PD-L din PPE pentru că refuză memoria victimelor comunismului în condiţiile în care guvernul PSD Adrian Năstase a adoptat încă din 2002 legea pentru memoria victimelor Holocaustului.
Stimaţi colegi,
Regret că după condamnarea oficială a comunismului, câţiva colegi din GDS, în frunte cu Andrei Oişteanu şi Rodica Palade s-au opus propunerii mele ca GDS să acţioneze pentru a impune – prin dezbateri cu cei responsabili, inclusiv în cadrul revistei noastre – adoptarea de către guvern şi parlament a zecilor de măsuri şi de legi recomandate de Raportul final pentru reformarea României prin decomunizare.
Regret de asemenea că acum trei ani, în ianuarie 2009, dl Andrei Pleşu, a ridiculizat apelul meu pentru ziua memoriei victimelor comunismului, etichetându-l ca o „sminteală” pentru „statutarea unor noi chermeze”. „Reflectez sincer la o retragere discretă din Grup. Nu e o ameninţare” – conchidea dl Pleşu în acel mesaj pe care ni l-a trimis tuturor ca replică la propunerea ca GDS să susţină instituirea zilei memoriei victimelor comunismului.
Domnule Pleşu,
Totuşi, în apelulul meu pentru condamnarea comunismului (http://www.gds.ong.ro/?p=176) pe care l-aţi semnat şi dvs (dar numai după ce v-am rugat ca pe Dumnezeu!), am solicitat în mod expres (citez din apelul pe care l-aţi semnat) „instituirea unei Zile nationale de comemorare a victimelor comunismului din România”. De ce acum şase ani aţi semnat apelul fără vreo obiecţie, iar acum trei ani aţi avut obiecţii faţă de instituirea acestei zile?
Domnule Pleşu, înainte de a fi propus reformarea morală a GDS (în articolul publicat de dvs în 19 ian. a.c. în revista „Dilema veche”, în care continuaţi „anihilarea” mea pe care aţi demarat-o acum trei ani), poate că ar fi trebuit să răspundeţi public întrebărilor pe care vi le pun acum pentru a treia oară. Aşa cum v-am mai scris, aş dori să includ răspunsurile dvs în „Cartea neagră a fratricidului din 13-15 iunie 1990” pe care o elaborez împreună cu antropologul Alin Rus, carte care va fi publicată în curând sub egida Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului fondat de colegul nostru Marius Oprea şi condus acum de alţi doi colegi, Vladimir Tismăneanu şi Ioan Stanomir.
Domnule Andrei Pleşu, aţi fost cel mai prestigios şi cel mai admirat membru al guvernelor conduse de Petre Roman începând din 26 decembrie 1989.
Citez din Raportul final (care e un document de stat) pentru condamnarea crimelor comuniste, o declaraţie a generalului-magistrat Dan Voinea care a cercetat dosarul Revoluţiei, în cadrul Parchetului general: «În decembrie 1989, scopul grupului care a preluat puterea era deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei şi preluarea puterii prin teroarea instalată».
De ce, domnule Pleşu, prin tăcerea dvs consimţitoare, aţi legitimat „deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei şi preluarea puterii prin teroarea instalată”?
Raportul final arată că «În perioada care a urmat imediat după 22 decembrie 1989, grupul care a preluat puterea a deturnat caracterul pronunţat anticomunist al revoluţiei, prin subminarea demonstraţiilor spontane populare anticomuniste, prin cenzurarea mesajelor anticomuniste în cadrul emisiunilor televiziunii, care devenise „cartierul general” al unei „telerevoluţii” în premieră mondială. Prin televiziune s-au făcut majoritatea diversiunilor, cea mai eficientă fiind reprezentată de „pericolul de moarte” omniprezent întruchipat de „teroriştii fideli dictatorului Ceauşescu”; acesta a fost arestat în 22 decembrie, într-o unitate militară din Târgovişte. Pericolul părea total credibil întrucât în perioada 22-27 decembrie au fost înregistraţi 942 de morţi şi mii de răniţi.»
De ce, domnule Pleşu, deturnarea revoluţiei anticomuniste (de către grupul care a preluat puterea) ar fi fost posibilă numai prin genocidul neocomunist din 22-27 decembrie 1989 când s-au înregistrat oficial 942 de morţi şi peste 3.000 de răniţi?
Domnule Pleşu, în guvernul Petre Roman aţi fost ministru al Culturii, inclusiv al culturii civice şi politice care reînviase absolut miraculos după 45 de ani de comunism, respectiv de mancurtizare spirituală la care poporul român a fost condamnat de criminali precum Leonte Răutu, supranumit “groparul culturii române”.
Conform Raportului final «Regimul politic instalat după căderea oficială a comunismului a fost de esenţă neocomunistă, antiliberală şi antipluralistă, generând ca forme de opoziţie Proclamaţia de la Timişoara susţinută de manifestaţia din Piaţa Universităţii».
De ce, domnule Pleşu, prin tăcerea dvs consimţitoare, aţi legitimat instaurarea unui regim neocomunist şi reprimarea opoziţiei anticomuniste?
Domnule Andrei Pleşu, de ce, prin tăcerea dvs consimţitoare, aţi legitimat: (1) mineriadele de coşmar din 28-29 ianuarie 1990, 18-19 februarie 1990 şi 13-15 iunie 1990, (2) reprimarea violentă a democraţiei şi a libertăţii de exprimare, (3) subminarea alegerilor libere clamate în zilele revoluţiei din decembrie?
Citez iarăşi din Raportul final: «În iunie 1990, manifestaţia a fost reprimată cu o bestialitate fără precedent, şocând întreaga lume civilizată şi compromiţând extrem de grav imaginea României. Represiunea tipic comunistă a manifestaţiei (anticomuniste) din Piaţa Universităţii, a presei libere, a partidelor democratice şi a societăţii civile a fost organizată de către puterea politică cu implicarea SRI, a Armatei şi a Poliţiei. Potrivit declaraţiilor generalului-magistrat Dan Voinea, care a cercetat, prin Ministerul Justiţiei, evenimentele din iunie 1990: (…) „S-a dorit instaurarea terorii”. „A fost un atac terorist, prin implicarea acestor forţe într-o acţiune violentă, care nu a fost justificată de împrejurările politice”. „Represiunea din 13-15 iunie 1990 este urmarea celei din decembrie 1989, pentru că a fost îndreptată împotriva aceluiaşi gen de manifestanţi”.»
De ce, prin tăcerea dvs consimţitoare, aţi legitimat crima şi instaurarea terorii (prin mineriadele din ianuarie, februarie şi mai ales prin cea din iunie 1990)?
De ce, aţi consimţit, prin tăcerea dvs, ca puterea politică din care aţi făcut parte să reprime bestial manifestaţia din Piaţa Universităţii, presa liberă, partidele democratice şi societatea civilă?
De ce nu aţi încercat să opriţi fratricidul din 13-15 iunie 1990, cu toate că eraţi cel mai respectat membru al guvernului, alături de dl Mihai Şora, fondator al GDS –?
De ce, domnule Andrei Pleşu, nu v-aţi respectat angajamentul că, prin demisia dvs din guvern, veţi dezavua reprimările bestiale din 13-15 iunie 1990, asemenea d-lui Şora? De ce dl Mihai Şora a avut demnitatea de a-şi respecta angajamentul şi a demisionat în 16 iunie 1990 din guvernul în care fusese ministru al Învăţământului, iar dvs, în loc să vă daţi demisia promisă, aţi decis să rămâneţi în guvernul care a comis atrocităţi care au oripilat întreaga lume? O „Minima moralia” ar fi fost suficientă ca să vă daţi demisia.
– “N-am a-ţi da socoteală cu privire la biografia mea”, mi-aţi răspuns, domnule Pleşu, în mesajul e-mail din 17 ian. a.c. adresat tuturor colegilor din GDS.
– “Nu mie trebuie să-mi daţi socoteală, ci tuturor celor care vor citi Cartea neagră a fratricidului din 13-15 iunie 1990, tuturor celor care au crezut şi au sperat în dumneavoastră”, v-am răspuns în acceaşi zi într-un mesaj e-mail adresat, de asemenea, tuturor colegilor.
– “Îţi propun să înveţi să taci”, mi-aţi mai scris.
Domnule Andrei Pleşu, aşa cum v-am mai scris, aveţi obligaţia morală de a scrie şi Despre demoni, nu numai Despre îngeri. În perioada decembrie 1989 – iunie 1990, aţi fost coleg de guvernare cu criminali condamnaţi de justiţie, Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac. Se spune că dacă dai mâna cu cei ale căror mâini sunt pline de sânge, aproape că nu mai poţi să te speli.
Domnule Pleşu, vă veţi elibera de chinuitoarea povară a acestor întrebări numai dacă veţi răspunde la ele.
Vă mai rog, domnule Andrei Pleşu, să clarificaţi următorul text din scrisoarea pe care i-aţi trimis-o în anii ‘80 dictatorului Nicolae Ceauşescu: «Am avut ocazia să aduc la cunoştinţa unui lucrător al Ministerului de Interne opiniile mele critice privind “meditaţia transcendentală”.»
Cred că ar fi bine să declaraţi oficial pe proprie răspundere că nu aţi fost colaborator al Securităţii şi să publicaţi pe web-saitul CNSAS declaraţia notarială.
De ce, domnule Pleşu, începând din 2000 până în 2004, aţi sfidat legea CNSAS care prevedea că nu poţi fi membru în colegiul CNSAS dacă ai fost membru în PCR? Aţi fost membru PCR. (Menţionez că în anul 2000, conducerea PNŢCD mi-a propus să fiu reprezentatul acestui partid în colegiul CNSAS. Am refuzat întrucât am fost membru PCR, chiar dacă am fost un membru de rând. Conducerea PNŢCD m-a rugat să recomand în locul meu pe cine cred de cuviinţă. L-am sunat pe Horia Patapievici să-l întreb dacă a fost membru PCR. Mi-a spus că nu, astfel încât l-am recomandat – în scris – prezentându-l ca pe un înalt reper de moralitate.)
De ce, domnule Pleşu, în campania electorală din 2004, l-aţi susţinut pe Traian Băsescu uluindu-l pe Petre Roman când i-aţi cerut să nu mai candideze la preşedinţia României ca să nu ia din voturile lui Băsescu.
S-a simţit trădat Petre Roman după ce, la propunerea fostului preşedinte Ion Iliescu, v-a făcut de două ori ministru al Culturii (în guvernele Roman 1 şi Roman 2, în perioada decembrie 1989 – octombrie 1991) ?
S-a simţit trădat Petre Roman după ce v-a numit ministru de externe în guvernul de coaliţie CDR-PD, în perioada 1997-1999, iar apoi v-a numit membru în colegiul CNSAS cu rang de secretar de stat (în perioada 2000-2004) încălcând legea CNSAS, din partea partidului pe care-l conducea (Partidul Democrat, fostul Front al Salvării Naţionale)?
Domnule Pleşu, în mesajul trimis membrilor GDS în 17 ianuarie a.c., m-aţi întrebat : «Ce cauţi, ca vechi luptator anti-comunist, la un post de televiziune girat de banii şi viziunea unui notoriu securist?»
Televiziunea publică (controlată de cel pe care l-aţi susţinut decisiv) cu care colaboraţi consistent, a încălcat adeseori normele deontologice.
De ce, domnule Pleşu, nu aţi condamnat minciunile, dezinformările şi diversiunile difuzate de TVR? Inclusiv cele care au dus la un genocid în decembrie 1989 şi la un fratricid în iunie 1990, în timp ce dvs eraţi ministru al Culturii (precizez pentru cei tineri că TVR era singurul post de televiziune din România în anii 1989-1991 cînd dvs aţi fost ministru al Culturii).
Apreciez lupta de astăzi a postului de televiziune Antena3 împotriva derapajelor antidemocratice ale politicii lipsite de umanism a regimului Băsescu. Postul de televiziune Antena3 este singurul din România afiliat la CNN, cel mai important post de televiziune din lume.
Pe de altă parte, având în vedere că justiţia din România e aservită politic, nu ştim cât de corectă a fost decizia justiţiei referitoare la relaţia cu Securitatea a d-lui Dan Voiculescu. Sunteţi sigur că relaţia cu Securitatea a d-lui Traian Băsescu nu a fost una vinovată?
În concluzie, cred, domnule Pleşu, că ar trebui, din nou, să „reflectaţi sincer la o retragere discretă din Grup”.
Stimaţi colegi,
Aşa cum v-am mai scris, în seara de 14 ianuarie a.c., în cadrul emisiunii de televiziune de la Antena3 a d-nei Alessandra Stoicescu, sub impresia vizionării în direct a reprimării deosebit de violente a manifestanţilor care protestau legitim şi nonviolent în Piaţa Universităţii, am făcut un apel umanitar către aceia dintre dvs care sunteţi actuali sau foşti demnitari ai regimului Băsescu, să-i sunaţi pe domnii Băsescu şi Boc să dispună încetarea reprimării deosebit de violente şi de asemenea, ca să le spuneţi că România are şi ea dreptul la o revoluţie de catifea şi la o Primăvară de la Bucureşti, la fel cum a fost posibilă Primăvara de la Praga.
Având în vedere că în câteva minute urma să înceapă Ziua Culturii Naţionale, 15 Ianuarie (ziua naşterii lui Eminescu), mi-am exprimat disperarea că este “celebrată” într-un asemenea hal şi l-am întrebat pe Horia Patapievici cum poate să-l accepte pe Traian Băsescu, care este un monument de incultură, ca preşedinte de onoare al Institutului Cultural Român, considerând că Mihai Eminescu ar trebui să fie preşedinte de onoare al ICR, nu Traian Băsescu – cel care a devenit Scheletul nostru din dulap.
Stimaţi colegi, cred că inclusiv datorită apelului meu umanitar, reprimarea violentă a încetat aproape integral după 15 ianuarie. Le mulţumesc celor care sunt sigur că i-au sunat pe domnii Băsescu şi Boc pentru a dispune încetarea reprimării violente.
A doua zi după apelul meu umanitar din 14 ianuarie, dl Andrei Oişteanu v-a trimis tuturor – numai mie nu mi-a trimis! – un mesaj e-mail cu neadevăruri şi calomnii referitoare la ceea ce aş fi spus în respectiva emisiune tv. I-am răspuns imediat după ce am citit mesajul dânsului (pe care l-am primit din întâmplare, indirect) că probabil nu a văzut emisiunea şi a fost dezinformat. V-am trimis tuturor link-ul unde poate fi accesată înregistrarea emisiunii pentru a constata adevărul celor spuse de mine. Speram că dl Andrei Oişteanu îşi va cere scuze după ce va viziona emisiunea. Nu am primit nici un mesaj de scuze.
Pentru ca lucrurile să fie extrem de clare, anexez în finalul acestui mesaj transcrierea integrală a intervenţiilor mele în acea emisiune.
Am făcut această transcriere special pentru a demonstra neadevărurile şi calomniile d-lui Andrei Oişteanu la adresa mea, vehiculate de dânsul în mesajul e-mail pe care l-a trimis, în 15 ian. a.c., tuturor tuturor celor 53 de membri ai GDS cu excepţia mea.
Chiar în fraza de introducere, dl Andrei Oişteanu a vehiculat trei neadevăruri.: «Ieri, într-o atmosferă isterică, Sorin Iliesiu a tunat si fulgerat împotriva GDS-ului în studioul TV Antena 3, si a transmis în direct un ultimatum către “colegii mei din GDS”, somîndu-i să semneze imediat apelul său prin care el, membru marcant al GDS, cere demisia presedintelui.»
Aşa cum rezultă din transcrierea anexată, toate afirmaţiie d-lui Andrei Oişteanu sunt neadevărate: nu am „tunat si fulgerat împotriva GDS-ului”, nu am „transmis în direct un ultimatum către colegii mei din GDS”, nu am „somat colegii din GDS să semneze imediat apelul” prin care cer demisia preşedintelui şi a guvernului.
Dl Andrei Oişteanu a continuat cu încă un neadevăr: «În plus, Sorin Iliesiu a cerut colaboratorilor apropiaţi ai lui Băsescu, nominalizîndu-i pe Horia Patapievici, Andrei Plesu si pe alţii, să pună mîna imediat pe telefon si să-l convingă pe Băsescu să demisioneze». Nu am cerut absolut nimănui să-l convingă pe Băsescu să demisioneze, ci am spus: „vreau să fac un apel umanitar către colegii mei din Grupul pentru Dialog Social ale căror cuvinte sunt ascultate, poate, de preşedintele Băsescu: să-l sune acum dacă încă nu l-au sunat, şi să-i spună că şi românii au dreptul la o Primăvară de la Bucureşti aşa cum a fost Primăvara de la Praga. Şi noi avem dreptul la o revoluţie de catifea!”
În fraza concluzivă, dl Andrei Oişteanu a apelat la o incredibilă calomnie: «Este o formă intolerabilă de delaţiune publică si de îndemn la linşaj mediatic (N.R.: ceea ce a spus Sorin Ilieşiu la Antena 3, în seara de 14 ian. a.c.)» Aşa cum rezultă din transcrierea anexată, nu am denunţat pe nimeni, nu am îndemnat la linşajul mediatic al nimănui.
Aştept aşadar scuzele de rigoare, domnule Andrei Oişteanu. Sper să nu fiu obligat să vă dau în judecată pentru calomnie. Dacă acest lucru se va întâmpla, voi apela la câţiva colegi să fie martori în proces, în primul rând la preşedintele nostru, Radu Filipescu.
Domnule Andrei Oişteanu, practica neadevărului şi a calomniei îmi aminteşte de metodele folosite de înaintaşul dvs, tovarăşul Leonte Răutu, supranumit „groparul culturii române” şi „criminalul sufletului românesc”. Nu ar fi prea târziu să regretaţi sincer şi să dezavuaţi cu claritate, în paginile Revistei 22 a GDS, crimele înaintaşului dvs. Ar fi o condiţie a reformării GDS în situaţia în care nu vă veţi retrage.
1 februarie 2012
Cu încredere,
Sorin Ilieşiu
Transcrierea intervenţiilor lui Sorin Ilieşiu în cadrul emisiunii
„Q&A” cu Alessandra Stoicescu, transmisă în direct de postul
de televiziune Antena 3, în 14 ianuarie 2012, între orele 21,30 şi 23,00.
Cunosc foarte bine evenimentele din 13-15 iunie 1990. Ceea ce vedem acum (notă Sorin Ilieşiu : în acele momente asistam la un incredibil coşmar – reprimarea deosebit de violentă, în Piaţa Universităţii, a unor manifestanţi nonviolenţi, reprimare care avusese loc şi cu 24 de ore înainte, în faţa Palatului Cotroceni, tot violent şi nejustificat, faţă de cei care protestau legitim şi nonviolent aşa cum va recunoaşte şi preşedintele Băsescu, dar abia după 13 zile de proteste) seamănă ca două picături de apă cu fratricidul din 13 iunie 1990 din care, a doua zi, s-a născut Mineriada. Acest lucru face şi obiectul cercetării mele în raportul-rechizitoriu pe care-l elaborez acum împreună cu Alin Rus în cadrul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului. A fost o crimă neocomunistă. Şi mi-e ruşine că au trecut 22 de ani de atunci, şi uite că acum asistăm – spre ruşinea României care a intrat în rândul ţărulor civilizate din Uniunea Europeană -, …asistăm la reeditarea fratricidului de atunci, şi fac un apel la Băsescu, la Boc şi la Igaş să nu se poarte la fel ca Ceauşescu. Fac un apel la militari, la jandarmi, să intre în cazarmă! E o ruşine ceea ce se petrece! Fac un apel la colegii mei din Grupul pentru Dialog Social, la membrii Grupului pentru Dialog Social care sunt demnitari ai Partidului Democrat-Liberal, sunt unsprezece colegi de-ai mei acolo, fac un apel să-l sune imediat pe Băsescu să oprească acest măcel. Este o ruşine naţională!
(… / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / …)
Aş vrea să vă rog să-mi permiteţi să evoc o diversiune extraordinară care s-a întâmplat în Piaţa Universităţii acum 21 de ani şi jumătate, a propos de Ministerul de Interne şi de diversiunile create de Ministerul de Interne: conversaţia prin telefoanele mobile de pe atunci între ministrul de interne de atunci, Mihai Chiţac, şi un colonel subordonat al dânsului, care spunea: „Vă rog raportaţi domnului Preşedinte că ne-am dat foc la autobuze. Aşa ne-a fost înţelegerea!”. Acea autoincendiere a autobuzelor Ministerului de Interne a creat ceea ce a urmat (N.R.: Mineriada din 14-15 iunie 1990). De asemenea, în filmul „Piaţa Universităţii” puteţi să vedeţi tinerii aceia care erau probabil elevi la şcoala de la Băneasa, care au dat foc cu sticle cocteil Molotov în ferestrele din clădirea Ministerului de Interne. Ca să provoce incendii!
(… / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / …)
Am fost pe 21 decembrie 1989 în stradă, apoi, în perioada manifestaţiei din Piaţa Universităţii am fost zi de zi acolo şi am filmat. Cunosc foarte bine mentalitatea compatrioţilor noştri din Bucureşti: nu se dedau la acte de violenţă. Numai provocatorii puterii puteau să creeze asemenea lucruri. Şi în legătură cu aceasta v-aş ruga să mă lăsaţi numai un minut să dau citire apelului scris acum aproape 24 de ore, sub influenţa a ceea ce am văzut la televiziune:
Cerem imperativ demisia preşedintelui Băsescu şi a guvernului Boc, numirea de către parlament a unui guvern nepolitic care să organizeze cât mai curând posibil alegeri anticipate parlamentare şi prezidenţiale. Este singura soluţie pentru vindecarea României de cancerul generalizat în care se află datorită unui preşedinte paranoic şi a marionetelor sale din guvern, din parlament şi din justiţie.
Mergem din rău în mai rău. Fiecare zi care trece înseamnă încă un pas spre fundul mocirlei în care suntem condamnaţi să ne zbatem de către un păpuşar discreţionar, iresponsabil, viclean, vulgar, incult şi neruşinat.
Facem apel la nonviolenţă în situaţia în care vor continua protestele exprimate de manifestanţi în numele nostru al tuturor celor aduşi la disperare, de fapt în numele majorităţii covârşitoare a cetăţenilor.
Fraternitatea trebuie să înlocuiască fratricidul.
Cerem politicienilor şi partidelor politice să nu se implice în nici un fel în aceste proteste.
Toţi cei care cred în viitorul României sunt chemaţi să semneze acest apel.
Bucureşti, 14 ianuarie 2012.
Sorin Ilieşiu – în numele intelectualilor responsabili ai României şi ai societăţii civile din România.
(… / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / …)
Aş vrea să spun că în rechizitoriul fratricidului de acum 22 de ani am cerut răspunderea penală a celor implicaţi. Cer procurorului general Laura Codruţa Kovesi să audieze mâine pe primul-ministru Igaş (intervine d-na Alessandra Stoicescu: “ministrul de Interne Igaş”), pe comandantul jandarmilor şi pe preşedintele României… (intervine d-na Alessandra Stoicescu: “Domnule Ilieşiu, trăim vremuri complicate şi… ”) …Dar nu se poate, aceşti jandarmi acţionează la ordin! Nu din proprie iniţiativă.
(… / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / …)
Dacă-mi permiteţi, vreau să fac un apel umanitar către colegii mei din Grupul pentru Dialog Social ale căror cuvinte sunt ascultate, poate, de preşedintele Băsescu: să-l sune acum dacă încă nu l-au sunat, şi să-i spună că şi românii au dreptul la o Primăvară de la Bucureşti aşa cum a fost Primăvara de la Praga. Şi noi avem dreptul la o revoluţie de catifea! Mă refer acum la colegii mei Cătălin Avramescu, Teodor Baconschi, Rodica Culcer, Alexandru Lăzescu, Monica Macovei, Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleşu, Cristian Preda, Ioan Stanomir, Vladimir Tismăneanu, Sever Voinescu. Toţi sunt colaboratori ai preşedintelui Băsescu sau ai primului-ministru Boc. Îi rog să-i sune pe Băsescu şi Boc şi să le spună că şi noi, românii, avem dreptul la o revoluţie de catifea şi la o Primăvară de la Bucureşti. Nu se poate, nu se poate, Horia Patapievici, să îl accepţi pe preşedintele Băsescu – care este un monument de incultură – preşedinte de onoare la Institutul Cultural Român! Mihai Eminescu trebuie să fie preşedinte de onoare, nu Traian Băsescu! Traian Băsescu e “Scheletul din dulapul nostru”! (Nu Eminescu!)
Publicat de “Revista 22” a Grupului pentru Dialog Social în 14 iunie 2005, pag.1 şi de ziarul “România liberă” în 20 iunie 2005.
Publicat de: ziarul “Ziua” în 11 martie 2006; ziarul “Adevărul” în 11 martie 2006; “Revista 22” în 14 martie 2006, http://www.gds.ong.ro/apel.htm. Apel semnat de peste 700 de personalităţi şi de peste 40 de organizaţii civice şi sindicale din România reprezentând peste un milion de cetăţeni. Apelul, lansat la GDS în 10 martie 2006, a avut ca anexă raportul neoficial lansat în 4 oct. 2005.
Publicat de “Revista 22”, 22 decembrie 2006, ultima pagină, http://www.revista22.ro/apel-pentru-condamnarea-internationala-a-criminalitatii-si-nelegitimit-3326.html, apel semnat de sute de personalităţi din România şi din afara României precum Vladimir Bukovsky, Stéphane Courtois, André Glucksmann, Alexander Litvinenko, Monica Lovinescu.
5 Publicat de BBC-România, 5 octombrie 2005, http://www.bbc.co.uk/romanian/forum/story /2005/10/051005_ proces_comunism.shtml . Raportul a fost publicat integral de: ziarul “Ziua” în 24 şi 26 octombrie 2005 cu titlul Procesul comunismului; web-site-ul Grupului pentru Dialog Social, în 10 martie 2006; “Revista 22”, suplimentul „22 plus”, în 21 martie 2006, http://www.revista22.ro/raportbrpentru-condamnarea-regimului-politic-comunist-ca-nelegitim-si-criminal-2567.html
Poetul Aleksandar Stoicovici: „băi mircea diaconu, bag seama că ești un mare rahat”
Tanarul poet Aleksandar Stoicovici, azi, pe pagina lui de Facebook:
„băi mircea diaconu, bag seama că ești un mare rahat. oare cât le dă USL-ul șoricilor pe care i-a adus de prin țară la miting?”
Daniel Cristea-Enache- presedinte la Uniunea Scriitorilor, Laszlo Alexandru sef la CNSAS
Intre comentariile starnite cu postarea despre premierea poetului Ioan Es Pop, publicate pe blogul meu, am gasit una recenta care, initial, m-a amuzat în context. Apoi m-a pus pe ganduri. Iar acum chiar cred ca ideea pe care o contine nu este de lepadat. Boris Marian zicea printre altele: „propun pe Daniel Cristea-Enache viitor președinte al USR, iar pe Laszlo Alexandru șef la CNSAS, nu glumesc, am o mare stimă pentru amândoi”.
Pe Facebook s-a purtat urmatoarea discutie despre subiect:
-
-
Laszlo AlexandruMa tem ca, inclusiv intr-o asemenea situatie, USR ar ramine impermeabila la semnalarile CNSAS…14 hours ago · Unlike ·
2 -
Alexandru PetriaNu cred. Bag mana in foc.14 hours ago · Like -
Daniel Cristea-EnacheEu îl propun pe dl Petria şef la fabrica de scriitoraşi de pe blogul lui: domnii Poienaru, Drăgan şi alte valori ale neamului românesc 🙂14 hours ago · Like · 2 -
Daniel Cristea-EnacheVerdictul CNSAS e una, „verdictul” unui critic literar după lectura unei cărţi e altceva.14 hours ago · Like
-
Alexandru Petria Nu, multumesc domnule Daniel Cristea-Enache,despre mine domnul in cauza spunea „îl admir pe al. petria, știe să arunce pietre în apă”. Raman la aruncatul pietrelor.14 hours ago · Like
-
Daniel Cristea-EnacheDeci poate să-mi trimită domnul LA mii de „semnalări”, eu tot la cărţile scriitorilor o să mă refer.14 hours ago · Like
-
Daniel Cristea-EnacheDeci ne putem împărţi sferele, domnule Laszlo Alexandru. Eu să mă refer strict la cărţile scriitorilor, iar dvs. strict la faptele lor. E bine aşa?14 hours ago · Unlike · 1
-
Alexandru PetriaPS. Nu am cum sa selectez privitorii.14 hours ago · Like
-
-
Laszlo AlexandruDomnu’ Petria, lasa-l dom’le pe D.C.-E. fiindca e ocupat, se joaca de-a clasamentele de critici literari. Scriitorii nu conteaza: turnatori, hahalere, cit de multi sa fie. Doar sa aiba talent, iar el sa fie cel mai important critic care-i judeca…14 hours ago · Unlike · 3
-
Daniel Cristea-EnacheHe-he, păi jucaţi-vă şi dvs. cu un vot, domnule LA…14 hours ago · Unlike · 1
-
Daniel Cristea-EnacheCă şi eu tot un vot am avut, nu mai multe, şi l-am votat pe Negrici.14 hours ago · Like
-
Daniel Cristea-EnacheScriitorii nu trebuie să fie mulţi, domnule LA. Trebuie să fie buni. Mai ales scriitorii din USR.14 hours ago · Like
-
Laszlo AlexandruBine, domnu’ D.C.-E., daca e sa votez dupa (ne)principiile dv. etice, eu sint pentru Robinho 🙂14 hours ago · Unlike · 1
-
-
Daniel Cristea-EnacheProblema principală a USR-ului, după părerea mea, este că în ultimii ani au intrat în Uniune (pentru jumătate de pensie în plus) o grămadă de veleitari. Dar nu mă mai interesează situaţia de la USR, de vreme ce mi-am dat demisia de acolo. După ce mi-am dat demisia, e strict problema lor – nu a mea 🙂14 hours ago · Unlike · 2
-
Alexandru PetriaNo…14 hours ago · Like
-
Laszlo Alexandrusi cu tupeu, si cu pseudonim, si cu autoplagiate – plin de calitati literare omu’…14 hours ago · Unlike · 1
-
Daniel Cristea-EnacheDomnule LA, trebuie să votaţi acolo un singur nume de critic. Am gustat gluma 🙂14 hours ago · Unlike · 1
-
Alexandru PetriaArdelenii au si simtul umorului, rar si apasat.14 hours ago · Like · 1
-
Daniel Cristea-EnacheMie mi-a plăcut umorul dlui Poienaru…14 hours ago · Like
-
Daniel Cristea-EnacheŞi dl Drăgan se mişca bine în sfera umorului…14 hours ago · Like
-
Daniel Cristea-EnacheNumai umorişti pe blogul/ contul/ site-ul/ reţeaua dlui Petria…14 hours ago · Like
-
Daniel Cristea-EnacheOnoare excepţiilor!14 hours ago · Like
-
Alexandru PetriaSi, oho, sunt exceptii…14 hours ago · Like
-
Laszlo AlexandruDomnu’ Petria, dom’le, n-avem nici o sansa. Domnu’ D.C.-E. ne copleseste cu postarile. Vad ca lupta in paralel pe toate fronturile, a intrat si pe blogul Tribuna, omoara si Facebook-ul. Cred ca scrie la 2 tastaturi, cu miinile si picioarele…14 hours ago · Like
-
Alexandru PetriaEste incapatanat. Cum suntem si noi.14 hours ago · Like
-
Daniel Cristea-Enache Deci, domnule LA, ocupaţi-vă de dosarul de la CNSAS al lui Pop, iar eu mă ocup de cărţile lui. După ce terminaţi cu dosarul lui, daţi-mi-l şi mie să-l citesc. Eu v-am dat deja să citiţi „unelte de dormit”. Pentru restul cărţilor lui de poezie, vedeţi link-ul: http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/autori/pop-ioan-es/
14 hours ago · Like · -
Laszlo AlexandruEra asa un film mut cu Chaplin in razboi, vine cu o pusca imensa si in fata lui defileaza vreo 10 zdrahoni inspaimintati, cu miinile ridicate la cer. Ultimul mai capata si-un sut in cur. Chaplin e decorat. La ceremonie seful ii spune: „Bravo. Cum ai procedat?”. Iar ala, de-acolo: „I-am incercuit!”. Da, dom’le.14 hours ago · Unlike · 4
-
Daniel Cristea-EnacheNormal că n-aveţi nici o şansă, domnule LA. Dar va trebui să admiteţi că vi le-am oferit pe toate 🙂 Tschuss!14 hours ago · Unlike · 1
-
-
Vasile BaghiuDomnule Daniel Cristea-Enache, v-ati intrebat daca nu cumva purismul acesta estetic pe care il sustineti acum nu are nici o legatura cu viata? Cum poti sa faci ciritica literara ignorand viata? Nu viata autorului neaparat, ci viata in general… In analiza pe care o faceti lui I.D. Siarbu, de exemplu, nu mi s/a parut ca separati atat de transant apele. In acest caz, al lui Ioan Es. Pop, de ce o faceti? Si apoi, autorul dvs. chiar credeti ca este atat de valoros? Mie mi se pare ca este doar unul din seria de vedete literare fabricate de la noi, cu voie de la sistemul comunist si post-comunist, urmand unor Nichita Stanescu si Cartarescu, ca sa dau doar aceste doua exemple. Daca dai la o parte primele volume, din primul nu mai ramane decat foarte putin ca poet, dincolo de imaginatia remarcabila si talentul de a combina cuvintele, calitati pe care le poti gasi si la altii. La al doilea, impresia de poezie scrisa dupa invatarea lectiei despre poezie este prea pregnanta ca sa-l iei in serios ca poet. Colegul nostru Ioan seamana prea mult cu Cristian Popescu (in volumul Porcec, de exemplu), iar versurile lui in general au prea adesea aerul unor bancuri. Vreau sa spun ca nici macar cu estetica nu reusiti, dupa parerea mea, sa va sustineti pledoaria. Daca adaugam si semnalul prost pe care premiind un informator il oferiti unei societati si asa derutata si lipsita de repere, atunci pare limpede ca va aflati in eroare, ca om si critic literar. Aceasta discutie s-ar putea sa ma determine sa incerc sa scriu din nou critica literara.13 hours ago · Like · 2 -
Alexandru Petria Vasile Baghiu, scrie! Ca e nevoie de critici ca de apa pe un camp parjulit de seceta!13 hours ago · Like · 2
-
Alexandru Petriaparjolit13 hours ago · Like
-
Alexandru Petria Deci domnul Daniel Cristea-Enache nu vrea presedintia US… Daca tot am deschis discutia acum zic eu un nume de luat in seama- Cipariu Dan Mircea.13 hours ago · Like
-
Aurel SibiceanuCe posturi mai ai, Sandule, pe acolo ?12 hours ago · Like -
Alexandru PetriaN-am nimic. Dau mai departe opiniile unora.12 hours ago · Like
-
Aurel SibiceanuNu, bre, posturi la USR, la CNSAS…12 hours ago · Like · 1
-
Alexandru PetriaMa gandesc zilele astea si-ti spun.12 hours ago · Like · 2
-
Gabriel RechiteanuScriitorii, ca si criticii dealtfel, luati separat, sun oameni obisnuiti, cu plusuri si minusuri. Dar atunci cand interactioneaza unii cu ceilalti au ori numai plusuri,ori numai minusuri. Ca se resping.:p11 hours ago · Unlike · 1 -
Daniel Cristea-EnacheDomnul Vasile Baghiu, vrind sa-l diminueze in ochii mei pe Es. Pop, l-a comparat cu Nichita Stanescu si Cartarescu! Perfect diagnosticul dvs., domnule Baghiu. Dl Sibiceanu e din cu totul alt aluat intelectual decit dnii Poienaru si Dragan. Bine, adevarul e ca nu-i greu sa-i fii superior intelectualmente dlui Poienaru 🙂10 hours ago · Like
-
Daniel Cristea-Enache Domnule Laszlo Alexandru, să vă explic de ce n-aveti nici o sansa in disputa cu mine. Nici nu mai vorbim, acum, cine are dreptate. Vorbim pur „tehnic”. Scriitorii buni si foarte buni ma vor sustine pe mine, fiindca eu sustin un scriitor foarte bun (întimplator, acum, Ioan Es. Pop). E interesul scriitorilor foarte buni sa existe un critic (sau mai multi) care sa faca diferentele valorice necesare intotdeauna. E si interesul publicului larg sa existe asemenea critici si cronicari care sa dea de pamint cu impostorii si veleitarii, pentru a pune in lumina valorile artistice autentice. E si interesul editorilor, al traducatorilor, al agentilor literari, al jurnalistilor culturali, al televiziunii, al radioului, al ICR-ului, al USR-ului, al Academiei, al oricarei bresele si institutii avind legatura cu literatura romana – e interesul tuturor sa existe un critic, sau mai multi, care sa organizeze canonic haosul literaturii post-revolutionare. Eu nu spun ca de adevarul dvs. si de etica dvs. nu e nevoie. Eu, personal, am nevoie de adevarul dnei Flori Balanescu si de eticul dvs. Nu pot respira fara ele: dar asta este o configuratie individuala. Este optiunea mea existentiala; dar ea nu ma ajuta deloc in intelegerea, analiza si evaluarea unor carti de literatura aflate dincolo de bine si de rau – sau facind din Rău un bun artistic, si din Bine, o timpenie ilizibilă. Revenind: literatura romana actuala are nevoie de un critic, sau mai multi, care s-o citeasca si s-o configureze critic intr-un sistem. Dvs. nu oferiti literaturii romane asta. Eu, da. De aceea, domnule LA, mai fac o ultima incercare de a va cistiga de partea adevarului literar si artistic. Ati citit, pina in 2012, vreun volum de poezie de Ioan Es. Pop? Dacă da, v-a plăcut? Orice varianta veti alege, domnule LA, veti pierde. Daca spuneti ca n-ati citit, va descalificati ca critic literar. Daca spuneti ca ati citit si nu v-a placut, inseamna ca n-aveti gust. Daca spuneti ca ati citit si v-a placut, inseamna ca spuneti exact ce spun eu. Domnule Laszlo Alexandru, GAME OVER.9 hours ago · Like · 2
-
Alexandru PetriaGAME OVER? Ma indoiesc.9 hours ago · Like
-
Daniel Cristea-EnacheIndoiti-vă, ca pina si dvs. – tot cu mine ati votat, nu cu dl LA 🙂9 hours ago · Unlike · 1
-
Laszlo AlexandruAstept cu rabdare sa iasa la suprafata – mai devreme sau mai tirziu – dosarul de turnator la Secu al lui Eugen Simion (cu ajutorul caruia dv. mai aveti o piine si de la Academie). Atunci va iesi la iveala si felul in care si-a folosit copiii de mingi (Cristea-Enache, Cretu etc.) pentru a rasplati alti turnatori la Secu si a-si spala, implicit, imaginea. Sa vedeti atunci interes al radiourilo, tv-urilor si al intregii societati romanesti in ce priveste „profesionalismul” dv. „estetic”, anti-etic etc. etc.9 hours ago · Like
-
Daniel Cristea-EnacheAsteptati, domnule LA, ce doriti dvs. sa asteptati. Ce faceti acum e calomnie pura: daca as fi in locul lui Eugen Simion, v-as da in judecata. Dar cum nu sint, o sa va spun acum urmatorul lucru: va refugiati in insulte si-n jigniri gratuite, cu un om (intimplator, eu) care a stat de vorba cu dvs. dialogind civilizat. N-o să va jignesc, la rindul meu. Concluziile le trag cititorii si scriitorii, domnule LA. Tschuss!9 hours ago · Like
-
Vasile Baghiu Da, domnule Cristea-Enache, toti trei sunt in mare parte fabricati de sistem, cu ajutorul criticilor fara spirit critic si fara onestitate, prin reclama, publicitate, includere in scoala etc. Acest peisaj cu vedete literare fabricate, „unice”, „singulare”, iesite dintr-o „masa” de scriitori parca de rangul al doilea este unul foarte provincial, vizibil organizat, desenat de sistem. Prin ce este mai prejos Mircea Ivanescu fata de Nichita Stanescu? Prin ce este mai prejos Liviu Ioan Stoiciu decat Cartarescu? La fel, chiar nu vedeti in generatia nouzeci poeti la fel de buni ca Ioan Es. Pop? Nicaieri in Vest nu vezi acest peisaj. In orice tara de acolo exista mai multi poeti foarte buni, mai multi prozatori foarte buni, mai multe vedete literare. Nicaieri nu se aboneaza la premii si la laudele criticilor doar unul singur.
-
Ce citeste Elena Udrea
„Camil Petrescu este autorul meu preferat. „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, sau „Patul lui Procust”, sau „Jocul ielelor”. Ultima carte citită…ăăă, în afară de cărţile pe care le citesc pentru că-mi folosesc în funcţia de ministru, despre resursele de turism ale României, am primit nişte cărţi, este o carte de Aurora Liiceanu despre patru femei cu patru destine, dar recunosc că am frunzărit şi nu am apucat să intru în profunzimea cărţii. Din literatura universală, când era o modă, Garcia Marquez (am citit, n.red), acum zece ani era o modă, toată lumea citea Garcia Marquez”, a povestit Elena Udrea pentru Realitatea.
No, dar ce a priceput?
Angela Gheorghiu, Victor Rebengiuc si Mario Vargas Llosa sunt porno pe Facebook!
Il bag la ma-sa in pizda pe cel care mi-a raportat ca licentioase anumite poze de pe FB. Sau o bag, dupa caz. E un caz flagrant de nesimtire. Ce pornosaguri erau in fotografiile cu mine acasa, cu fata mea, cu Angela Gheorghiu, Victor Rebengiuc sau Mario Vargas Llosa? Rusine si echipei tehnice de la Facebook, care permite astfel de abuzuri grosolane!
Aceasta este poza scandaloasa cu maestrul Rebengiuc…
Amanunte aici https://www.facebook.com/alexandru.petria/posts/2311756279660?notif_t=like
Andrei Plesu isi da demisia de la „Dilema veche?
Andrei Plesu a anuntat ca de azi n-o sa mai publice in Adevarul. Spune în editorialul „Pe altă dată”: „Îmi trebuie o pauză. Şi vreau să ofer o pauză şi altora. Forumiştilor mei, de pildă, care, cu excepţia unei minorităţi de condeie cuviincioase, se întrec, săptămână de săptămână, să mă tăvălească prin micile lor nevroze şi frustrări, să mă îngroape în obscenităţi, agramatisme, ameninţări, invitaţii la spânzurătoare şi cimitir. Sper că absenţa mea din gazetă va contribui, cât de cât, la însănătoşirea lor sufletească. O pauză vreau să ofer şi cititorilor, sau unor publicişti harnici, care mă ceartă că nu scriu despre ce vor ei, că nu gândesc ca ei, că mă bag în toate, că nu mă bag în nimic, că sunt „omul lui Patriciu”, sau, dimpotrivă, „intelectualul lui Băsescu”, că mă vând pe bani grei şi privilegii cosmice, că sunt cripto-comunist, ţigan, homosexual, securist, că public în afara ţării nu din 1991 şi la solicitarea unor edituri străine, ci de-alaltăieri, de când mă susţine Patapievici, că două memorii către Ceauşescu în care ceream – în penibilul limbaj standard al birocraţiei comuniste – dreptul de a supravieţui erau, de fapt, scrisori de dragoste, că sunt gras, că sunt mason, kaghebist, British Intelligence, Mosad sau CIA, „jidănit”, antisemit, cripto-fascist, fundamentalist, impostor, clovn, agent al unui monopol ideologic, mâncător de tinere valori şi câte şi mai câte alte lucruri, care de care mai respingătoare, mai scandaloase şi mai periculoase pentru neam şi patrie.”
Plesu recunoaşte şi că „nu mai suport să am de-a face, vrând-nevrând, cu un anumit personaj din „Holdingul Adevărul”, când sentimental ca o telenovelă, când ţâfnos ca un fost şef de sală, bucuros să se tragă în poză cu felurite VIP-uri pentru o ţâră de notorietate, haotic administrativ şi cu veleităţi culturale pendulând între Paulo Coelho şi Dan Diaconescu. Regret că mă despart de cititori, dar am măcar satisfacţia de a scăpa de vecinătatea unui asemenea ins.”
Ok. Retragerea dintr-un grup este optiunea fiecaruia. Ca divortul. Dar, in acest caz, daca Plesu este deranjat de ce se intampla la „Adevarul”, şi daca este un om integru, ar trebui sa-si dea demisia si de la „Dilema veche”, saptamanal publicat de acelasi holding.
PS. Cand si-a dat demisia de la Cotroceni, din functia de consilier prezidential, Andrei Plesu a fost extrem de rezervat in declaratii. Poza in domn cu maniere, care nu vrea sa povesteasca in public despre neintelegerile din locul unde a mancat o paine alba. Cum de este extrem de vocal in prezent? Ce nu si-a permis cu Basescu isi poate permite cu echipa de la „Adevarul”?
Alexandru Petria
UPDATE
Textul lui Plesu din Adevarul a aparut si pe situl Institutului Cultural Roman, Romania culturala, desi n-are in el macar o aschie de cultura. Doar H.R. Patapievici e prieten cu seful de la Dilema veche si are voie sa invarteasca pe bani publici in cratita politichiei si a partizanatului…
Despre crimele comunismului. La Cluj
Marius Oprea va sustine la Cluj o conferinta despre crimele comunismului. Se va prezenta si un film documentar (Patru feluri de a muri), care include si actiunea de anul trecut de la fostul sediu al Securitatii din Cluj, legata de cautarea celor 13 persoane disparute, dar si alte crime infaptuite de Securitate in judetele Cluj si Bistrita-Nasaud (cazurile de la Santejude-Vale si Nepos). Filmul documentar a fost realizat de regizorul Nicolae Margineanu. Filmul, imprimat pe suport DVD, va putea fi achizitionat de doritori cu aceasta ocazie.
Va avea loc un dialog cu publicul si cu reprezentantii presei.
Manifestarea este organizata de catre Universitatea Babes-Bolyai, Muzeul National de Istorie a Transilvaniei si Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania.
Locul desfasurarii conferintei este Clubul Colegiului Academic al UBB, str. Emmanuel de Martone nr.1 (fosta Casa a Universitarilor de langa cladirea centrala a Universitatii Babes-Bolyai).
Neagu Djuvara, de nerecunoscut
I. Suciu, mai cunoscut dupa blogul său Mofturi de ochelarist, a postat pe wall-ul lui de pe Facebook un text excelent despre ceea ce tocmai vroiam să scriu. Aşa că nu mai are rost să-mi consum neuronii şi dau copy-paste:
„Inexplicabila atitudine a istoricului Neagu Djuvara
Aveam un mare respect pentru Neagu Djuvara. Mai rar un om cu atâta luciditate la vârsta de 95 de ani. Şi cu mult curaj. Iată că două vorbe pot strica totul. A spus despre Crin Antonescu, preşedintele PNL, că este prost şi fudul. Nu pot să evaluez inteligenţa sau neinteligenţa liderului partidului liberal. Dar caracterizarea domnului Neagu Djuvara este un atac la adresa opoziţiei. Este inexplicabil cum un om de mare calitate, trăit toată viaţa în democraţie, să nu înţeleagă gravitatea încercării de a discredita sistemul de alternanţă la putere. Îşi doreşte o dictatură ? Nu cred. Îşi plăteşte accesul la televiziuni şi la edituri ? Nu cred. Verticalitatea sa este arhidovedită. Cred că a fost o scăpare.”
Premiile Uniunii Scriitorilor 2011. Cine, ce, unde, cum…
Uniunea Scriitorilor din România anunță autorii și editurile interesate că volumele participante la competiția pentru PREMIILE USR pe anul 2011 se primesc la sediul USR din Calea Victoriei nr. 115, București, sector 1, pînă la data de 1 martie 2012. Persoană de contact Roxana Sintion. Se pot înscrie volume ale autorilor care sînt sau nu membri ai Uniunii apărute în ediție princeps în anul 2011 (nu reeditări totale sau parțiale). La secțiunea „debut” pot participa numai debutanții absoluți care au publicat prima carte în 2011.
Alexandru Petria pe As Tv Bistrita
Despre literatura, politica si lichelismul intelectualilor… Sper sa nu va plictiseasca. Asta sunt, n-am cum sa ma schimb. Si nici n-am de gand.
”Cinematograful gol” de la Gaudeamus. O carte de Daniel Cristea-Enache
Criticul literar Daniel Cristea-Enache isi lanseaza la Targul de Carte Gaudeamus ultima carte, ”Cinematograful gol”. Evenimentul va avea loc duminică la 14.00, la la standul Polirom/ Cartea Românească. Prezintă: Cristian Tudor Popescu şi Dan C. Mihăilescu.
Despre volum:
„Nu stiu cit de simpatic ii voi fi autorului daca voi scrie: nici critic, nici ziarist, el face reportaj. Pe multi literati inca ii jeneaza cuvintul, genul. Pe mine – nu.
Autorul face reportaj intr-un jurnal mai mult sau mai putin intim. El este reporterul convingerilor sale politice si apolitice, cu copilaria lui, cu tot…
El face reportaj intim.
Poate ca e un gen nou, poate ca nu – oricum, pentru ca nici eu nu tin mortis sa iradiez simpatie, nu voi da pe fata momentele in care, la lectura, puteam sa fiu prins in flagrant delict de entuziasm…” (Radu Cosasu)
„Cind criticii literari se izbesc de viata reala sint doua posibilitati: sa se scirbeasca sau sa le placa. Daniel Cristea-Enache face parte din a doua categorie.
Multa vreme l-am crezut crescut intr-un «incubator». Mi-am inchipuit ca toata ziua (si noaptea, pina-n zori) citeste si conspecteaza, iar dimineata expune doct observatiile sale – la gazeta sau intr-un amfiteatru de la Litere. M-am inselat! «Premiantul clasei» infuleca viata reala, stoarce povesti din fascinanta banalitate si are o placere nedisimulata de a se bucura.” (Ovidiu Simonca)
De pe Agenția de Carte http://www.agentiadecarte.ro/2011/11/%E2%80%9Ecinematograful-gol%E2%80%9D-o-altfel-de-carte-a-criticului-literar-daniel-cristea-enache/ : „Cinematograful gol” conţine 84 de tablete, tablouri de zi cu zi, frânturi şi introduceri în viaţa omului Daniel Cristea-Enache. „Această carte începe cu un text intitulat „Bagaje pentru paradis” dedicat memoriei lui Valeriu Cristea şi se încheie cu un alt text intitulat „O frizerie de cartier”. Cartea „Bagaje pentru paradis” a lui Valeriu Cristea a fost ultima carte apărută antum, o carte care, câţiva ani mai târziu, a arătat că titlul era premonitoriu. Valeriu Cristea era un critic şi un om de o sensibilitate îngrozitoare, o sensibilitate insuportabilă, ceea ce a făcut din el un prozator adevărat. Eu am încercat, prin această carte, să dau o replică acelei cărţi extraordinare şi să vin exact cu acea perspectivă luminoasă. Pe parcursul acestei cărţi, care s-a scris în patru ani şi mai bine, am încercat să văd lumina, bucuria şi frumuseţea din momentele chiar cele mai neplăcute prin care treceam.”, a declarat autorul.”
Chestiunea Paul Goma si o cartire de-a tranta
Acum, cand e pe cale sa se rezolve problema lui Paul Goma, se gasesc unii care sa comenteze ca de ce un pesedist si un liberal s-au apucat de remedierea lucrurilor, ca daca nu se urmareste punerea in ofsaid a lui Basescu…
La asemenea izmeneli, ma abtin cu greu sa nu-l bag in mamitica lui pe autor, Michael ASTNER pe nume. Ce i-a impiedicat pe lingaii lui Basescu sa-l repuna in drepturi pana in prezent, daca chiar le pasa de Goma?
In rest, textul este corect http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/cui-i-e-frica-de-goma~ni7shi
/Altceva- un text de-al meu despre poeta Mirela Lungu si despre Biografia coapselor in Vatra Veche nr 12 2011 VATRA 12_2011
/Altceva-
Comunicat al Consiliului USR privind situaţia
domnului Paul Goma.
Consiliul USR, întrunit în ședința din 18 noiembrie 2011, comunică:
1. Domnul Paul Goma face parte din Uniunea Scriitorilor din România, conform unor hotărâri din anul 1990, iar Consiliul USR reconfirmă, prin vot, în unanimitate, calitatea de membru al USR a domnului Paul Goma.
2. Uniunea Scriitorilor din România va sprijini toate demersurile pentru ca domnul Paul Goma să dobândească toate drepturile ce decurg din calitatea sa de cetăţean român şi de membru al Uniunii Scriitorilor din România.
3. Din verificările efectuate la organele în drept rezultă că domnul Paul Goma este cetăţean român.
Zilele Monica Lovinescu 2011
Altceva> Amatorii de literatura pot sa citeasca aici in pdf numarul 11-12 al revistei Bucovina Literara Bucovina literara nr. 10-11, 2011
Norma la regulatul… crestin. Trei copii
IPS Andrei Andreicut, mitropolitul Clujului, catre dascali:
„Toata Europa crestina are copii putini. Daca nu se va trezi, putem fi inghititi de valul nimicniciei. Cred ca ar trebui sa devina un lait motiv, un deziderat de urmarit si sper ca eu dumneavoastra, dascalii, si noi, preotii, intr-un oarecare procent l-am putea avea: ca orice familie crestina sa aiba trei copii – unul pentru tata, unul pentru mama si unul pentru tara si biserica. Pentru ca altfel vom constata peste zece ani, la celalalt recensamant, ca iar ne-am imputinat cu doua milioane. E vorba nu numai de o problema demografica sau de natura administrativa, ci e vorba si de una spirituala. Din convingere pleaca toate lucrurile”
Fostul informator al Securitatii are mintea odihnita…!
Dezvaluiri importante pentru tara despre divortul lui Nicolae Manolescu
Trebuie sa ai multa intelepciune sa divortezi la 72 de ani… Ca sa ajungi subiect de tabloide… Dar, asta-i, fiecare isi stie treburile sale. Nu, Nicolae Manolescu? Oricum, sanatate personajelor intrate in colimatorul presei de scandal.
Despre relația criticului Nicolae Manolescu cu femeile:
”Nicolae Manolescu s-a iubit cu criticul de teatru şi realizatorul de televiziune Marina Constantinescu. Întrebată în ce fel i-a schimbat destinul povestea de dragoste pe care a trăit-o în anii de după facultate cu Manolescu, Marina Constantinescu a răspuns: „Cred că acea poveste, care a durat ani buni, m-a marcat fundamental. Este relaţia care m-a maturizat, din toate punctele de vedere. Relaţia care mi-a revelat eul”.
Foştii colegi ai lui Nicolae Manolescu povestesc că acesta le dădea chiar şi lecţii de agăţat. Odată, fiind la un festival împreună cu opxzeciştii, Manolescu se plimba cu câţiva poeţi pe străzile Iaşiului. La un moment dat, au văzut în faţa lor o femeie trăsnet. „Pariez cu voi că o agăţ din prima”, a spus Manolescu. „Vă băgaţi?” „Mai încape vorbă?!”, au răspuns în cor poeţii. Manolescu s-a desprins de grup, s-a apropiat de femeie, i-a spus câteva vorbe şi au plecat împreună. În noapxea respectivă, criticul n-a mai apărut la hotel. Răutăcioşii şi invidioşii mai spun despre stimabilul domn, care a fost implicat şi într-o lungă poveste de dragoste cu prozatoarea Dana Dumitriu (a murit destul de tânără, de cancer, după ce se despărţise de Manolescu), că era atât de admirat de femei, încât nu mai ştia cum să scape de insistenţele studentelor şi ale nevestelor prietenilor.”Sursa http://www.qmagazine.ro/intern/intern-life-story/iubiri-de-scriitor-2/
Uneori cei talentati nu pot sa nu calce apasat in ridicol…
No, v-am livrat dezvaluiri importante, fara de care nu aveti cum sa dormiti…
Adrian Suciu și Dan Mircea Cipariu despre Manolescu, scriitori, Securitate și fonduri administrate discreționar
Adrian Suciu i-a scris o nouă scrisoare deschisă lui Nicolae Manolescu. Un fragment:
”Cred că aţi transformat USR într-o organizaţie urîtă. O organizaţie în care bîntuie frica, în care acoliţii dvs., dînd dovadă de mentalitate de vătaf şi folosind o jalnică limbă de lemn, aduc în spaţiul public ideea că orice recunoaştere din partea USR, că se cheamă premiu, lectură publică ori publicare înseamnă o acceptare, din partea celui care se bucură de recunoaşterea respectivă, a unei obligaţii de vasalitate faţă de conducerea „aleasă” a USR. Un bun prieten îmi spunea că, deşi mă susţine întru totul, nu se va exprima vreodată public în sensul acesta, întrucît se teme să nu-i anulaţi pensia suplimentară de scriitor, care îi este vitală pentru supravieţure, acoperindu-i necesarul lunar de medicamente. Un alt scriitor se teme să nu i se sisteze plata ajutorului social din partea Uniunii. Altul, să nu piardă o colaborare măruntă dar vitală pentru el la o gazetă. Dacă dvs. simţiţi că existenţa unor asemenea spaime în interiorul organizaţiei pe care o conduceţi nu vă priveşte cu nimic, mă bucur pentru sănătatea dvs. Dacă scriitorii înşişi acceptă o asemenea stare de fapt, pe care mulţi o cunosc dar puţini o denunţă, nu e treaba mea să normez gradul de demnitate care îi este vital fiecăruia.”
Restul aici http://adriansuciu.ro/blog/?p=1895&cpage=1#comment-6940
Dan Mircea Cipariu a publicat pe Agenția de Carte un articol neapărat de citit, despre ce am dat și eu înainte aici https://alexandrupetria.wordpress.com/2011/11/03/nereguli-grave-la-copyro-societatea-de-gestiune-colectiva-a-drepturilor-de-autor/
”Sunt întrebat pe Facebook sau în scrisori electronice de ce nu am o atitudine critică faţă de ce se întâmplă la COPYRO, societatea de gestiune a drepturilor de autor condusă de fostul preşedinte al Uniunii Scriitorilor, Eugen Uricaru. De ce am fost şi sunt tot timpul cu ochii pe guvernarea Nicolae Manolescu, în timp ce sunt rezervat, dacă nu chiar complice cu marile nereguli şi acte nedemocratice ale COPYRO? Cum cred că nu poţi arunca acuze după cum bate vântul şi fără a le dovedi cu probe irefutabile, nu m-am hazardat să critic după zvonistică ori după antipatiile pe care mi le produc unii sau alţii. Încerc, într-o societate care şi-a pierdut tot mai mult reperele şi argumentele, să găsesc o logică a lucrurilor şi întâmplărilor şi încerc, mai ales, să nu dau sentinţe irefutabile. Cu această atitudine, am citit două documente ale ORDA extrem de importante despre activitatea COPYRO, documente care arată modul discreţionar în care sunt conduşi deţinătorii de drepturi de autor şi felul în care sunt cheltuiţi banii acestora, într-o manieră care reclamă abuzul în serviciu şi conflictul de interese. Citind aceste documente, îţi poţi da seama şi de caracterul unor scriitori care, ajunşi în funcţii de conducere, ajung să îşi aprobe şi să îşi dea chiar lor bani pentru cărţi şi drepturi de autor.”, spune Cipariu. Continuarea http://www.agentiadecarte.ro/2011/11/copyro-si-eugen-uricaru-dincolo-de-zvonistica-si-antipatii/
Cartea cu coperți de sticlă. Menuț Maximinian și Melania Cuc
Va invit să citiți gratis online o carte interesantă. Menuț Maximinian, directorul cotidianului bistrițean ”Răsunetul”, o provoacă la mărturisiri pe scriitoarea Melania Cuc. Aici e pdf-ul volumului Melania_Cuc-Cartea_cu_coperti_de_sticla
Mircea Diaconu despre cultura romana/video
Dan Stoica> Cer scuze pentru toate inexactitatile tehnice. Prima data am vrut sa le scot, sa montez, sa mai bag un insert. Am renuntat pentru ca e interesant sa vedeti cum gândeste un mare actor, si un om politic important, fara grija ca apare la TV, ca se uita la el mii de oameni, fara grija audientei… Eu vorbesc cam mult, dar asa tot interviul are o atmosfera colocviala autentica… a, da… si omul asta care facuse 800 de km. pana la Viena, pe post de sofer, care terminase de jucat un spectacol de 2 ore cu mult text… in cele 10 minute de interviu.. nu face nici o greseala gramaticala de exprimare. Oare Parlamentul român este compatibil cu el?
Filmul aici https://www.facebook.com/video/?id=100001524111760
Discursul integral al Regelui Mihai din Parlament
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.
Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.
Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.
Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură.
Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.
Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.
România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.
Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.
Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos.
În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați.
Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române:
Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.
Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați.
Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.
Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Nicolae Manolescu acuza editurile de evaziune fiscala. Scandalul timbrului literar
Pe intreaga pagina I din ultimul număr al revistei „Romania Literară”, Nicolae Manolescu se războieşte cu editorii, care nu sunt încântaţi de introducerea timbrului literar. Preşedintele Uniuniii Scriitorilor nu se dă în lături să-i acuze de evaziune fiscală. Se profilează un veritabil scandal literar. Cititi textul în pdf aici Manolescu
Andrei Plesu ii acuza pe cei de la „Adevarul” tocmai in „Adevarul”?
Ultimul editorial al lui Andrei Pleşu din ziarul „Adevarul”, „Netrebnicie”, cuprinde si urmatoarele: „Ceva merge brambura şi în noi, în modul cum ne raportăm la simţul datoriei, la onoarea meseriei, la exigenţa şi răspunderea lucrului bine făcut, pe scurt, la ceea ce, în activitatea noastră, nu depinde decât de noi.(…) Nu te poţi supăra pe Guvern, dacă concetăţenii dintr-un vagon de metrou nu se spală. Sau dacă un funcţionar public se poartă cu tine ca un satrap constipat. Sau dacă o vânzătoare te tratează ca pe un intrus plicticos şi fandosit. Sau dacă la acelaşi magazin nu găseşti, de două ori la rând, aceeaşi marfă. Sau dacă un mare trust de presă are bani să achiziţioneze noi publicaţii, dar nu-şi poate plăti la timp salariaţii şi colaboratorii.”
La care trust de presa se refera? Cu tupeu, nu tocmai la „Adevarul”? Boldarea din citat imi apartine.
Sursa http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Netrebnicie_7_532816717.html
Alerta de grad zero
A aparut… Coperta e super. Ca si continutul, desigur. N-o zic doar pentru că sunt inclus cu povestirea „Când este în toane bune cucul”
Cărtărescu se leapada de Basescu. Cand isi va cere scuze public?
Cât de valoros scriitor este Mircea Cărtărescu, pe atât e de ciubotă ca analist politic. N-am luat niciodată în serios editorialele sale. 
După ce l-a susţinut ani lungi pe Băsescu, a venit şi momentul despărţirii. Cititi http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-in-jurul-unei-decoratii-940643.html#ixzz1U6fTENGq
De la Cărtărescu aş mai fi aşteptat ceva: să-şi ceară scuze public pentru cecitatea sa şi pentru faptul că a îmbătat lumea de cap susţinând un dobitoc precum actualul preşedinte. Pentru dezastrul tării, până la urmă, este vinovat şi Cărtărescu.
Alexandru Petria 