Sunt invitatul numarului pe luna martie al revistei Actualitatea literară. Pdf-ul revistei aici actualitatea literara martie 2015
Scrisoare deschisă către domnul prim-ministru Victor Ponta
Scrisoare deschisă către domnul prim-ministru Victor Ponta
Revistele literare ale Uniunii Scriitorilor sunt în pericol de dispariţie, ele neavând bani pentru tipar şi salariile redactorilor pe 2013.
Nu are rost să mai înşirăm prea multe fraze argumentative, nici descrierea lucrurilor care au făcut să se ajungă în această situaţie dramatică pentru presa culturală. Se impun măsuri concrete, urgente.
Vă scriem deoarece doar printr-o intervenţie guvernamentală pot să fie salvate. Fără cultură, e deschis drumul barbariei.
Stimate domnule Victor Ponta, suntem siguri că nu doriţi, fără a avea personal vreo vină, dar aşa o să perceapă opinia publică, ca numele dumneavoastră să fie legat de închiderea publicaţiilor, ca al lui Emil Boc de închiderea spitalelor.
Cu speranţa că o să trataţi problema responsabil,
Alexandru Petria- scriitor
Dan Mircea Cipariu- scriitor
Menuţ Maximinian- ziarist, scriitor, directorul cotidianului „Răsunetul” din Bistriţa
Ionel Ciupureanu- scriitor
Iulian Sîrbu- scriitor
Ovidiu Pecican- scriitor
Balázs F. Attila- scriitor
Petru Jipa- scriitor
Liviu Ioan Stoiciu- scriitor
Vasile Baghiu- scriitor
Ruxandra Anton- scriitor
Marius Conu- scriitor
Dumitru Augustin Doman- scriitor, ziarist
Ioana Diaconescu- scriitor
George Stanca- scriitor, ziarist
Constantin Arcu- scriitor
Leo Butnaru- scriitor
Cornel Ungureanu- scriitor
Niculina Oprea- scriitor
Marin Ifrim- scriitor
Ioan-Pavel Azap, scriitor
Dorin Popa- scriitor
Stela Iorga- scriitor
Florin Buzdugan- scriitor
Aurel Pantea-scriitor
Paul Spirescu – scriitor
Mircea Dinutz- scriitor
Daniel Vorona- scriitor
Cornel Munteanu-scriitor
Catia Maxim-scriitor
Petru Ilieșu– scriitor
Ștefan Doru Dăncuș- scriitor
Călin Vlasie- scriitor
Nicolae Sava- scriitor
Tudor Cristea, scriitor
Eugen Evu- scriitor
Constantin P. Popescu- scriitor
Nicolae Stan- scriitor
Vasilica Ilie- scriitor
Rodian Drăgoi – scriitor
Gabriel Ghimpu- scriitor
Mihail Vakulovski- scriitor
Igor Ursenco- scriitor
Sorin Mărculescu, scriitor
Robert Nuţu- scriitor
Andrei Velea, scriitorprof.univ.Pompiliu Comsa
Marilena Apostu -scriitor
Angela Baciu, scriitor
Ioan Matiuț-scriitor
Ioan Moldovan, scriitor
Paul Vinicius – scriitor
Catalin Codru
Maria Oprea- scriitor
Gheorghe Mocuţa- scriitor
Constantin Severin- scriitor
Camelia Iuliana Radu, scriitor, grafician
Maria Bichescu
Ioan Mihai Cochinescu- scriitor
Leon-Iosif Grapini, scriitor
Cristian Gabriel Groman, scriitor
Florin Dochia, scriitor
Marian Drumur – scriitor
Lucian Vasiliu- scriitor
Octavian Soviany- scriitor
Viorel Savin- scriitor
Tudor Cicu – scriitor
Victoria Milescu, scriitor
Adrian Botez, scriitor
Andrei Zanca – scriitor
Victor Ioan Frunză- regizor
Liviu Drugă- scriitor
Alexandru Ovidiu Vintilă, scriitor
Radu Aldulescu- scriitor
Nicolae Macovei- scriitor
Rodica Cernea- scriitor
Dorin Mureşan- scriitor
Gheorghe Postelnicu – scriitor
Iulia Ralia- scriitor
Vasile Chira- scriitor
Lucia Negoiţă- scriitor
Virgil Diaconu- scriitor
Marian Ioniţă- scriitor
Șerban Tomșa, scriitor
Viorel Dinescu- scriitor
Dorin Tudoran – scriitor
Viorel Tăutan- scriitor
Lidia Lazu şi Ion Lazu- scriitori
Dan Manole- scriitor
Liviu G. Stan, scriitor
Liviu Mihaiu- ziarist
Corneliu Antoniu – scriitor
Gabriel Rusu, scriitor, gazetar
Paul Aretzu- scriitor
Florina Zaharia – scriitor
Constantin Munteanu- scriitor
Magda Ursache si Petru Ursache- scriitori
Radu Ulmeanu- scriitor
Marta Petreu- scriitor
Vasile Zetu
Ioan Groşan- scriitor
Sabina Finaru
Doina Popa- scriitor
Nicolae Ciobanu
Petre Anghel, scriitor
Alexandru Jurcan, scriitor
Raluca Naclad, secretar literar Teatrul Tineretului Piatra-Neamt
Vasile Muste, scriitor
Horia Pătraşcu, eseist
Aşteptăm semnături…
Herta Müller implicata fraudulos in campania electorala
Scrisoare deschisă. La Milano voi fi singur
Câteva zile mai sunt până când se va deschide prima ediţie a Târgului Internaţional de Carte de la Milano. De mult se ştie, aproape de la începutul anului, că printre cei trei scriitori din Europa, invitaţi de onoare ai manifestării aflată sub patronajul Consiliului Europei,
alături de un nord irlandez şi un francez, se numără şi un român, subsemnatul Adrian Munteanu, autorul a şapte volume de sonete, membru al Uniunii Scriitorilor din România. De aproximativ o lună, organizatorii Târgului milanez m-au anunţat că am fost ales să mi se decerneze, într-o conferinţă de presă care va avea loc în 28 octombrie, ora 10, marele premiul al acestei ediţii inaugurale a Târgului Internaţional de Carte, premiul european NUX. Un sonetist român premiat chiar în patria lui Petrarca!
Pe parcursul lunilor din urmă, organizatorii au trimis adrese tuturor instituţiilor româneşti care îşi asumă sarcini culturale, adrese prin care anunţau că un scriitor român urmează să deschidă seria premiilor acestui eveniment, îşi exprimau „onoarea de a celebra cultura română în Europa”, şi îi invitau să devină, în mod gratuit, parteneri ai manifestării. Singura lor obligaţie, mai mult morală, era aceea de a populariza evenimentul, de a se lăuda cu truda şi izbânda scriitorului care îi reprezintă. Pentru aceasta, sigla instituţiei respective ar fi tronat pe site-ul Târgului milanez de carte. Singura instituţie care a răspuns acestei invitaţii a fost Primăria Braşov, oraşul meu natal, a cărei siglă se poate vedea pe site-ul http://www.saloneinternazionaledellibro.it.
În privinţa instituţiilor centrale din România, de la Ministerul Culturii până la I.C.R., televiziuni şi radiouri, TĂCERE!!! În prelungirea aceleiaşi inexplicabile atitudini venite de sus, nici o editură din România nu va fi prezentă la Milano. Totuşi, cu o bunăvoinţă remarcabilă, organizatorii au vrut să dea consistenţă prezenţei româneşti la prima ediţie a evenimentului din nodul Italiei şi au invitat, suplimentar, o excelentă interpretă din ţara noastră, pe Maria Răducanu, care va susţine un recital. În plus, pe cheltuiala organizatorilor, s-a editat un pliant de prezentare a scriitorului premiat, pliant intitulat „Şoaptele clipei – Parole sussurrate dall’istante”, care conţine un CV în ambele limbi si un grupaj de sonete traduse în italiană excelent, cu mare probitate profesională, dăruire şi sensibilitate de poetul Eugen D. Popin. Pliantul va fi distribuit în câteva sute de exemplare în perioada manifestării de la Milano. După cum putem trage concluzia, străinii şi-au făcut datoria cu prisosinţă, o colaborare pe care o apreciez ca deosebită, pilduitoare, şi pe care mi-aş dori să o văd şi în Romania.
Din afara ţării şi-a exprimat dorinţa de a fi partener al Târgului Ambasada României la Roma. Numai că totul urma să rămână la nivelul unei declaraţii. O persoană din cadrul ambasadei, răspunzătoare de legăturile cu comunităţile româneşti din peninsulă, doamna Ramona Raus, a schimbat, o vreme, amabile mesaje cu organizatorii, promiţând că, neîntârziat, va fi la Milano, la ceremonie. Apoi schimbul de mesaje a încetat brusc. Aflu abia acum că, între timp, persoana respectivă a fost mutată, are alte însărcinări la Bucureşti, pe principiul că diplomaţii, ca mai toate persoanele din administraţie, inclusiv specialiştii de toate categoriile, trebuie musai schimbaţi – ca să preiau o sintagmă folosită într-un clip publicitar – ca izmenele, după cum bate vântul politichiei.
Organizatorii de la Milano au invitat-o pe doamna Raus să participe la eveniment, pe cheltuiala lor, fără să ştie că, între timp, nu mai era în Italia.
În aceste condiţii, înţelegând că trebuie să fac tot ce pot de unul singur, simţind o greutate pe umerii mei, o responsabilitate care nu era legată numai de persoana mea, am început să-mi ocup timpul cu contactele, împărtăşind bucuria premiului ce urmează să-l obţin. Nu am cerut nimic nimănui. Doar să se ştie, să ne bucurăm împreună. Am schimbat mesaje inclusiv cu doamna Ramona Raus care, amabilă, a sugerat, la un moment dat, o acţiune de prezentare în capitala Italiei, sub egida Academiei di Romania. Mi s-a indicat că trebuie să mă adresez directorului acestei instituţii, domnul Mihai Bărbulescu. I-am scris, spunându-i de premiul ce urma să-l obţin şi oferindu-mă să susţin un recital de poezie, eu fiind, în egală măsură, un actor care mă produc deseori cu ocazia diferitelor manifestări pe care le organizez, cu instrumentişti sau de unul singur. Cei ce m-au văzut într-o manifestare de acest gen ştiu că nu mă fac niciodată de râs. Nu aveam pentru aceasta nici o pretenţie financiară. Doar avansam rugămintea de a fi cazat pentru o noapte, până voi lua avionul de întoarcere. Răspunsul Academiei a fost cel mai concis : Tăcere. Am repetat mesajul după o lună, cu acelaşi rezultat. Dacă în cazul relaţiei cu un român o asemenea atitudine e aproape firească, pentru că noi suntem învăţaţi cu impoliteţea autorităţilor, m-am întrebat care este imaginea pe care şi-o fac străinii despre instituţiile româneşti dacă acest procedeu al întârzierilor în răspuns sau chiar al ignorării mesajelor primite s-ar continua şi în alte situaţii? Şi m-am întrebat, în prelungirea dialogului cu mine însumi: în cazul instituţiilor culturale nu funcţionează obligativitatea de a răspunde, cel mult în 30 de zile, la adresele pe care le primesc? Adică personalul din cultură nu are nici o obligaţie legală, trăieşte în dispreţul legilor, nu trebuie să-şi justifice în niciun fel activitatea sau inactivitatea, nu trebuie să arate în vreun fel dacă îşi merită salariul, deloc de neglijat, desemnarea pe tărâmuri mult mai tihnite?
M-am adresat ICR-ului de la Bucureşti, oferindu-mi, în acelaşi context, serviciile. Nimic, nici măcar un cuvânt de felicitare sau unul de refuz. Am scris celei mai apropiate filiale faţă de Milano a ICR-ului, filiala de la Veneţia. Le-am spus că mă voi afla la Milano în perioada 26-29 octombrie si îmi ofeream sprijinul pentru realizarea unei acţiuni. Nu ar fi implicat decât costurile de transport pentru o aruncătură de băţ. Mi s-a răspuns că programarea unor eventuale manifestări nu se poate face, din raţiuni financiare, decât de pe un an pe altul şi numai dacă aprobă Bucureştiul. Care raţiuni financiare, m-am întrebat, dacă eu eram acolo, lângă ei, ajuns pe banii organizatorilor de la Milano, nu pe banii statului român? Ar fi trebuit doar un pic de iniţiativă, de bun-simţ şi de dorinţă de a face ceva. Anul următor, şi în ideea în care propunerea ar fi fost acceptată de Bucureşti, deşi cred că a fost doar o pasare de responsabilitate, ar fi însemnat costuri de transport din România în Italia. Dar cine să gândească la aceste aspecte economice mărunte – continuam eu să mă întreb de unul singur – când în Romania se cheltuiesc, cu generozitate, sute de mii de euro pentru promovarea unor autori şi a unor opere traduse în zeci de limbi pe bani publici, numai cu vaga speranţă că se va ajunge la un mare premiu internaţional, se dau burse pe criterii doar de unii ştiute, se fac deplasări costisitoare, se organizează în lume evenimente de multe ori cel puţin dubioase, oricum nereprezentative, în urma unor desemnări netransparente de persoane indicate de mai marii vremelnici ai instituţiilor culturale, cei care stabilesc ierarhii pe un colţ de birou, în dispreţul absolut al publicului, singurul care va decide, în final, ce îi place şi ce nu, ce va rezista după trecerea timpului?
Revistele literare mari nu au catadicsit nici ele să anunţe evenimentul, măcar în două rânduri. Cum să mişte vreun deget, din moment ce nu fac parte din grupul „consacrat” al truditorilor condeiului, îmi plătesc singur sau cu banii unor sponsori privaţi cărţile pe care le scot, nu sunt prieten de bodegă cu nimeni, nu sărut mâna şefilor, nu le fac urări la ziua aniversară, nu sunt înregimentat politic, deci nu sunt? Cum să reacţioneze altfel publicaţiile când propria Uniune a Scriitorilor, printr-un reprezentant al ei, a dat telefon la Braşov, preşedintelui de filială, ca să-l întrebe cine sunt şi de unde am răsărit? Ca dovadă a faptului că, probabil, este o degringoladă totală în evidenţele instituţiei, nu se cunoaşte cine sunt membrii, ce fac ei, ce realizări, neîmpliniri sau doleanţe au, temporarii ocupanţi ai funcţiilor de conducere comportându-se aidoma sediului de pe Calea Victoriei, care este gata să se prăbuşească. Ar fi fost mai cinstit să-mi dea chiar mie telefon, să ne auzim în direct. I-aş fi spus că sunt membru al Uniunii de câţiva ani, e adevărat, târziu, pentru că târziu am început să scriu, că îmi plătesc conştiincios cotizaţia anuală, că nu am cerut burse, bani pentru publicarea cărţilor mele, nu am primit bani pentru participare la lecturi publice, nu am fost delegat în comitete şi comiţii şi nu am cerut zile de odihnă în staţiunile unde o mai fi având edificii Uniunea. Singurii care au răspuns, felicitându-mă, urându-mi succes, au fost unii „colegi de suferinţă literară” şi cititorii. Cei peste 10.000 de prieteni de pe facebook, de pe site-uri literare, cei ce mi-au citit cărţile, cu care m-am întâlnit accidental la manifestări, adică cei cărora le sunt destinate sonetele mele. Mie îmi este de ajuns, pentru mine aceasta este proba recunoaşterii. Se adaugă gestul organizatorilor de la Milano, indiferenţi la ierarhiile şi sugestiile din ţară. Au decis aşa cum le-a dictat conştiinţa, au ales pe cine au considerat ei, nu ce li s-a sugerat de către alţii. Să fie clar, nu îi cunosc, nu ne-am întâlnit încă faţă în faţă, nu am fost niciodată la Milano, dar am o mare preţuire pentru atitudinea lor, pentru demnitatea şi independenţa lor.
Aşa se face că la Milano, în 28 octombrie, ora 10, voi fi singur la conferinţa de presă şi în momentul în care mi se va decerna premiul. Poate vor mai apare câţiva români, care au aflat de eveniment de la mine, de pe site-uri şi de pe facebook, pentru că ambasada noastră nu a transmis nimic comunităţilor româneşti cu care ar trebui să fie în contact, nu a suflat o vorbă. În timp ce pe site-ul amabasadei există o pagină numită „prezenţe culturale româneşti”. Ştiţi ce conţine acea pagină ? ESTE GOALĂ!!! Aflu în ultima clipă că schimbările la ambasadă au fost masive, inclusiv amabasadorul, nu există încă un înlocuitor, iar un binevoitor secretar II pe probleme politice, Laviniu Enii, m-a sunat cerându-şi scuze pentru neînţegerile de care nu el este răspunzător, venit de numai o lună la Roma, şi anunţându-mă că, probabil, va fi prezent la premiere consulul nostru la Milano. Probabil.
Aşa se face că la Milano nu voi reprezenta nici o instituţie din România. Mă voi reprezenta pe mine însumi şi pe toţi truditorii din ţară ignoraţi ca şi mine. Extrem de trist mi se pare ca lipsa de reacţie a oficialităţilor să se facă cu atât de mare evidenţă, cu stridenţă şi impoliteţe. Aproape dureros, dar specific nouă.
La întoarcere le spun tuturor că nu mă interesează felicitările nici unei instituţii, nu voi răspunde la invitaţiile nimănui, nu voi fi monedă de schimb în campania electorală. Înainte de toate, ca să se întâmple ceva bun în ţara asta, trebuie să se treacă la o reconstrucţie morală.
Până atunci, mărturisesc sincer că tot mai mult în ultima vreme regret că nu m-am născut pe alte meleaguri, undeva unde omul să aibă un preţ real şi unde înţelesul cuvântului demnitate să mai fie încă apreciat şi cultivat.
Adrian Munteanu
Amintiri cu Augustin Zegrean
Prin anii 90 am lucrat ca redactor la revista „Zig-zag”, care, alături de săptămânalul „Expres”, condus de Cornel Nistorescu, era una dintre cele mai influente publicaţii ale vremii. Scriam anchete speciale.
În acea perioadă l-am cunoscut pe Augustin Zegrean, acum preşedinte la Curtea Constituţională. Era avocat la Bistriţa. Apăra un tip care m-a dat în judecată pentru calomnie, fiindcă am afirmat într-un articol că a fost ofiţer de securitate acoperit. La un moment dat, Zegrean a spus instanţei că o sa ceară o adeverinţă de la SRI că n-a fost ofiţer de securitate acoperit clientul său. La întrebarea judecătoarei dacă sunt de acord cu intenţia lui Zegrean, am replicat că da, în măsura în care SRI este policlinică să dea asemenea adeverinţe, dar că, în conformitate cu legislaţia, n-are cum sa elibereze actul, să deconspire un agent acoperit. Toţi cei din sala de judecată din Bistriţa au râs. Am mai amintit, cu sadism- recunosc, că avocatul părţii adverse ar fi trebuit să ştie că Legea Siguranţei Naţionale din timpul respectiv, pe care a votat-o şi Zegrean când a fost parlamentar, nu permite deconspirările. Răutăcios, nu m-am putut abţine să nu întreb în faţa judecătoarei dacă Zegrean n-a fost cumva la bufetul Parlamentului când s-a votat legea. Au urmat alte râsete.
Procesul s-a întins pe durata a doi ani. Înaintea unei şedinţe de judecată, se ţineau dimineaţa, începând de la 8.30, pe hol, Zegrean s-a răstit la mine că vrea să mă bage în puşcărie, ca să fiu un exemplu pentru colegii din presă, că prea scriem ce ne trece prin cap, că „destabilizăm” ţara . La ora aia matinală n-am rămas fără replică la călcătura pe bombeu şi i-am răspuns cu un scurt „Bagi pe mă-ta în puşcărie!”. A întins-o cu coada între picioare, tremurând de furie.
Convins că o să vină cu argumente zdrobitoare, odată, Zegrean a propus instanţei să fie audiaţi fostul şef al Securităţii din Bistriţa şi adjunctul său, aflaţi într-un anumit an la o instrurire la Grădiştea, unde Securitatea avea două unităţi. Numai că clientul lui Zegrean a fost în una ca militar, iar cei doi în cealaltă unitate. Ceea ce am subliniat şi eu, când am putut să interoghez martorii. La întrebarea simplă adresată foştilor securişti, bazată pe certitudinea compartimentării muncii de informaţii, dacă au avut acces la documentele secrete ale celeilalte unităţi, unde se afla cel care m-a dat în judecată, ambii au răspuns că nu. Într-un moment de sinceritate, fostul şef al Securităţii Bistriţa a afirmat în faţa judecătoarei că nu ştie chiar de ce a fost chemat, că nu înţelege logica. Vă daţi seama ce atmosferă a fost în sala de judecată… Ca la The Benny Hill Show. După acest episod, cel care m-a dat în judecată a renunţat la serviciile avocatului Zegrean.
Cam asta a fost pe scurt „întâlnirea” mea cu celebrul Zegrean. Merită să mai spun că am câştigat procesul. Şi că n-am avut avocat. M-am apărat singur.
Alexandru Petria
Scandal la editura RAO
Scrisoare deschisă Directorului Editurii RAO.
Nu vă cunosc personal şi, cu siguranţă, nici nu-mi doresc să se ivească o astfel de ocazie. Am vorbit doar o dată la telefon, pe 2 februarie 2012, cînd m-aţi sunat să mă rugaţi, după ce v-aţi pus cenuşă în cap fiindcă nu m-aţi plătit pentru cărţile traduse pentru editura RAO, să vă trimit un CV şi să vă restitui originalul ultimei cărţi pentru a putea aplica la un proiect de finanţare a traducerilor. V-am răspuns cordial, v-am trimis CV-ul aproape imediat şi a doua zi am făcut un efort să mă întîlnesc cu un trimis din partea editurii să-i dau cartea, înţelegînd că doriţi să reluaţi colaborarea cu mine, iar eu spunîndu-vă că ea este posibilă numai în condiţiile în care primesc toţi banii. M-aţi asigurat că acest lucru se va întîmpla.
Singurul lucru care s-a întîmplat de atunci a fost că în martie, prin doamna de la contabilitate, mi-aţi propus o eşalonare de plăţi, care s-ar fi întins cam pe un an de zile şi care presupunea achitarea unei rate lunare, iar singura rată pe care am primit-o pînă acum a fost jumătatea sumei propuse pentru luna martie, respectiv contravaloarea a 10% din suma totală pe care mi-o datoraţi.
Colaborarea noastră a început în decembrie 2007 şi, iniţial, lucrurile s-au desfăşurat normal. Primele trei contracte, cred, au fost semnate şi de mine şi de dumneavoastră, eu v-am predat traducerile, uneori cu mult înainte de termenul limită, dumneavoastră mi-aţi plătit cu o întîrziere care varia de la 3 luni la 1 an. Apoi eu am continuat să semnez contractele şi să predau la termen traducerile, dumneavoastră nu le-aţi mai semnat şi nu m-aţi mai plătit. Şi, ca urmare, nu v-am mai predat ultima traducere (este vorba de Durante de Andrea De Carlo, pe care ar fi trebuit să v-o predau pînă pe 15 octombrie 2010) şi atunci s-a încheiat şi colaborarea noastră.
Comiteţi două abuzuri pentru care nu sînteţi sancţionat. Faptul că vă permiteţi să nu semnaţi un contract este un abuz şi abuzaţi de încrederea pe care traducătorii, unii de dragul muncii, alţii de dragul banilor, alţii de dragul amîndurora, continuă să v-o acorde. Şi nu semnaţi pentru că astfel nu puteţi fi dat în judecată de traducătorii pe care nu-i plătiţi. Şi pentru că ştiţi că nu-i veţi plăti, vă asiguraţi spatele nesemnînd contractele. Nici o instanţă nu se uită la noi, traducătorii, fără să avem acele hîrtii la mînă care, desigur, par o formalitate, dar care devin extrem de importante în eventualitatea unui litigiu. Pe care îl evitaţi cu şmecherie, cu fofileală, cu băgat capul în nisip.
Al doilea este faptul că nu plătiţi. Aşa se face că ajungeţi să nu respectaţi efortul traducătorilor, cărora le oferiţi nişte tarife mizerabile (de cînd colaborez şi cu alte edituri, ştiu că ale editurii RAO sînt printre cele mai mici de pe piaţă) şi pe care fie nu-i plătiţi deloc, fie îi plătiţi cu întîrzieri inadmisibile. Fie îi plătiţi ca să stingeţi un scandal de o amploare considerabilă în mediul online, dar nu şi pentru că vă revine această obligaţie.
Există Copy.ro (cu care am semnat şi eu, de curînd, un mandat de gestiune a drepturilor de autor) care ar trebui să vă preseze să vă respectaţi obligaţiile contractuale, şi ştiu că fac acest lucru, dar nici ei, în absenţa contractelor semnate de editură, nu ne pot reprezenta în instanţă.
În concluzie, vă recomand să vă fie ruşine. Că îndrăzniţi să vă lăudaţi cu faptul că “De mulţi ani, RAO se menţine în topul celor mai bine cotate edituri din România”, cînd ştiţi că înşelaţi şi minţiţi, că închiriaţi unul dintre cele mai mari standuri la Tîrgul Gaudeamus, dar nu vă plătiţi traducătorii, că vă situaţi, după eveniment, în top zece vînzări, dar nu vă plătiţi traducătorii.
Ştiu că n-o să vă cutremuraţi citind aceste rînduri şi că veţi continua să patronaţi o afacere construită pe înşelătorie şi minciună, nepăsîndu-vă că noi, traducătorii, muncim pentru dumneavoastră fără să fim plătiţi. Ce afacere profitabilă, nu?
Şi fiindcă nu puteţi fi sancţionat printr-un proces juridic pentru înşelătoria pe care o practicaţi cu dezinvoltură, eu am obligaţia morală să vă trec prin furcile caudine ale unui proces public, prin care să-mi apăr, chiar şi numai simbolic, drepturile de autor.
Cu lipsă de admiraţie,
Cerasela Barbone
Redarea cetăţeniei lui Paul Goma, discutată azi în Parlament. Iniţiativa unui deputat PSD
Deputatul PSD Cornel Itu a susţinut azi o declaraţie politică în Parlament în legătură cu redarea cetăţeniei române celebrului disident Paul Goma. Textul declaraţiei îl găsiţi aici https://alexandrupetria.wordpress.com/2011/10/16/un-deputat-initiaza-o-lege-pentru-redarea-cetateniei-lui-paul-goma/
Date despre deputatul Itu http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=151&leg=2008&cam=2
Scrisoare deschisă către conducerea TVR. Cazul Ion Cristoiu- Eugenia Vodă. Lăudarea lui Corneliu Zelea Codreanu în emisiunea „Profesioniştii”
Domnule Director,
Am aflat cu īngrijorare de difuzarea pe primul canal al Televiziunii Romāne a unei emisiuni realizate de dna Eugenia Voda si difuzate pe TVR 1 la data de 21 noiembrie 2010, īn cadrul careia jurnalistul Ion Cristoiu a facut unele afirmatii inacceptabile cu privire la „moralitatea” lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul miscarii legionare din Romānia, personaj pe care l-a prezentat ca erou romantic. Dorim sa va atragem atentia ca afirmatii de genul celor facute īn cadrul acestei emisiuni sunt nu doar īncercari de acreditare a unor neadevaruri istorice, ci si ofense la adresa memoriei victimelor miscarii legionare din Romānia. Dl. Ion Cristoiu, care se declara ca ziarist discipol al lui Nae Ionescu, ca si gazda sa, dna Eugenia Voda, ignora caracterul fascist si terorist al acestei grupari politice, contributia ei la pregatirea Holocaustului din Romānia, responsabilitatea ei (si a liderului ei) pentru asasinarea unor oameni nevinovati, īntre care si personalitati ale vietii politice si culturale romānesti din perioada interbelica. Difuzarea unei asemenea emisiuni nu poate crea decīt confuzie si deruta īn contextul politic si economic actual. Va solicitam de aceea, domnule Director, ca institutia publica pe care o conduceti sa se delimiteze in mod ferm de afirmatiile facute īn emisiunea amintita si sa sanctioneze pe cei care sunt raspunzatori profesional pentru producerea si difuzarea ei.
Secvente edificatoare din aceasta emisiune pot fi vazute la adresa http://www.youtube.com/watch?v=Ks0mqFIkycg
Dinu Adam, scriitor; Laszlo Alexandru, scriitor; Liviu Antonesei, scriitor; Adina Babes, politolog; Daniel Barbu, profesor de stiinta politica; Tereza Barta, profesor; Liviu Beris, genetician; Gheorghe Campeanu; Igor Caşu, Ph.D.; Adrian Cioflanca, istoric; Vera Cimpeanu; Mariana Codrut, scriitoare; Alexandru Cosciug; Dr. Peter Dan, psiholog; Iulia Deleanu; Doina Denes, psiholog; Caius Dobrescu, scriitor; Marius Drăghici; Alexandru Florian, sociolog; Mihai Dinu Gheorghiu, sociolog; Prof. Dr. Adrian-Paul Iliescu; Radu Ioanid, istoric; Maximilian Marco Katz, istoric; Marius Lazar, sociolog; Ioana Macrea Toma, dr.; Sorin Adam Matei, Profesor asociat, USA; Adrian Miroiu, prof. dr.; Mihaela Miroiu, prof.dr.; dr. Sergiu Miscoiu; Drd. Crisanta Moldovan; Rodica Moldovan, profesor; Mircea Moldovan, inginer; prof.univ. dr. Mircea Morariu; Lucian Nastasa, istoric; Andrei Oisteanu, cercetător; Gina Pana, doctor in filosofie; Alina Pavelescu; Ovidiu Pecican, prof. univ. dr., membru al Uniunii Scriitorilor; Alexandru Petria, ziarist si scriitor; Ion Popa, istoric; Nicolae Rosu, Germania; Liviu Rotman, istoric; Gheorghe Schwartz, scriitor; Dragos Sdrobis; Michael Shafir, politolog; Nicoleta Sovre; Lucian Stefanescu; Edit Szegedi; G.M.Tamas, Budapesta, Ungaria; William Totok, publicist, Berlin; Dorin Tudoran, scriitor, Eniko Vincze, antropolog; Alexandru Zugravu, redactor. Ioana Dumitrescu, redactor; Norman Manea, scriitor; Mircea Ticudean, ziarist; dr. Adrian Niculescu, politolog; Livia Popescu, sociolog; Smaranda Enache, filolog; Christine Chiriac; Raluca Petcut, activist pentru drepturile omului; Serban Nichifor, compozitor.
Scriitorul Stieg Larsson a furat? Trilogia ”Millennium”, subiect de scandal
Un scriitor aflat la mare necaz. Cazul Dorin Popa. Eu am semnat
Am luat la cunostinta cu stupoare de sentinta Judecatoriei Iasi, prin care domnul Dorin Popa, cadru didactic universitar, scriitor si jurnalist iesean reputat, este condamnat (la o pedeapsa foarte severa) pentru un accident de circulatie petrecut in decembrie 2004. Am fi dorit sa nu fim obligati a pune aici in discutie integritatea morala a instantei si cu atit mai mult demersul justitiei in sine. Consideram totusi, si o facem in modul cel mai responsabil, cu luciditate si fara partinire, ca sentinta nu este numai exagerat de drastica dar mai ales profund nedreapta. Din datele pe care le cunoastem din presa, nu rezulta ca accidentul s-ar fi produs din culpa soferului, adica a domnului Dorin Popa. S-a stabilit ca soferul avea o viteza mult sub limita admisa, respectiv 42 km/h. Accidentul a avut loc dupa ce masina depasise trecerea de pietoni, cu mai bine de cinci metri, trecere aflata in fata intrarii Spitalului Socola. Desi primele doua expertize l-au scos din culpa complet pe dl Popa, o a treia expertiza, efectuata (ciudat!) de primul expert, muta locul accidentului in interiorul celor cinci metri de protectie. Trebuie numaidecit mentionat ca aceasta a treia expertiza a fost efectuata la mai bine de patru ani dupa eveniment. Expertiza s-a repetat la dispozitia procuraturii in urma memoriului inaintat de mama victimei. Aceasta desi dosarul fusese finalizat si acuzatul primise de mai multe ori notificarea de neincepere a urmaririi penale.
Putem sa admitem ca sentinta data de Judecatoria Iasi are la baza o neintelegere procedurala (desi nu vedem care ar putea fi aceasta, raportul de politie si constatarile expertilor nelasind loc, in principiu, pentru nici un fel de ambiguitate). Mai departe, nu putem face decit supozitii. Sa le numim mai degraba intrebari pe care ni le punem si la care am dori sa gasim raspunsuri coerente. Sa fi facut familia victimei presiuni? Mama dlui Bazga, in speta (Bazga e numele tinarului care a fost accidentat)? Si ce oare ar urmari dna Bazga? Daune materiale? Sa fie vorba de cei 200.000 de lei (RON), suma uriasa, cit reprezinta amenda pe care trebuie sa o plateasca dl Popa? Dar amenda e amenda; nu cumva dna Bazga gindeste ca s-ar cuveni sa primeasca o suma (consistenta, probabil) de bani in urma decesului fiului?
Alte intrebari – deocamdata – fara raspuns. Unde si cind a decedat victima? Elementele pe care le cunoastem sint partiale si confuze. A fost transportata se pare (cu Salvarea? cu masina dlui Popa? cu alt vehicol?) la Spitalul de Urgente. De acolo ar fi fost dusa la Spitalul de Neurochirurgie (si iarasi: cu Salvarea? cu masina dlui Popa? cu alt vehicol?). La Urgente, sau la Neurochirurgie (aici e iarasi confuzie) tinarul Bazga ar fi avut o altercatie cu niste body-guarzi (cu certitudine marturiile lor se afla la dosar); tinarul, oricum, era – cum se zice – pe doua picioare, devenise agresiv, refuza sa intre in masina Salvarii, a lovit, pare-se, pe unul dintre bodyguarzi (acesta poate a ripostat? poate ca ii va fi aplicat o lovitura mai puternica? cu vreun instrument contondent? aceasta sa-i fi provocat moartea dlui Bazga?). Nu stim (nu ne amintim sa fi citit in presa) unde a murit tinarul. La Urgente? La Neurochirurgie? La ce serviciu? La terapie intensiva? Ce examene medicale s-au efectuat? Radiografie? Tomografie? RMN? Cine a citit rezultatele? Ce decizie a luat medicul de garda? S-a procedat la autopsierea cadavrului, asa cum cere legea? Mister. In ce ne priveste, ridicam bratele in semn de neputinta in fata atitor intrebari ce-si cauta raspuns.
Curios este si faptul ca atunci, imediat dupa decembrie 2004, cind s-a anuntat in presa accidentul, au aparut diferite interventii, din partea citorva jurnalisti dar mai ales „voci din public” pline de curaj („Trebuie s-o semnezi”, „O dam anonima …”) care s-au manifetstat, s-au „produs” pe forumuri sau pe bloguri si au infierat cu dirza fermitate pe „criminalul”, „iresponsabilul”, „netrebnicul” etc. faptas. Cita solidaritate fraterna si cite coincidente in aceste interventii „spontane…”. In sfirsit, nu mai insistam, la urma urmelor nu e prima – si nici ultima – oara cind se intimpla asa ceva.
Refuzam insa sa credem ca actul de justitie a fost viciat, prin cine stie ce presiuni externe, printr-o neglijenta (a gresi este, se stie, omenesc) sau, Doamne fereste!, prin coruperea unui judecator, procuror sau avocat. Justitia romana are o buna si solida reputatie, si nu de ieri, de alaltaieri. Nu ne lasam impresionati de ceea ce, din pacate, se petrece acum, adica de atmosfera tulbure, cetoasa, de neincrederea generalizata in institutiile statului, de banuielile de coruptie, spaga, mita, s.a.m.d, de acuzatiile nefondate lansate de catre diferite „clanuri” rivale, de presupunerea ca s-au constituit „grupuri de presiune”, de convingerea multora ca „totul se cumpara” in Romania, inclusiv – sau poate mai ales – actul de justitie etc. Toate astea – vorba lui Titu Maiorescu – „nu sint in chestie”. Noi credem in continuare ca factorii de decizie din tara noastra au reperele morale si verticalitatea necesare pentru a functiona cum trebuie intr-un regim cu adevarat democratic.
Ne exprimam, din nou, solidaritatea cu colegul nostru, domnul Dorin Popa. Socotim – iertata-ne fie indrazneala afirmatiei – ca domnia sa este victima unei erori judiciare. Si sintem convinsi ca justitia romana, precum si institutiile implicate in solutionarea acestui caz vor face lumina si dreptate.
Semnaturi
Prof.univ.dr. Alexandru Calinescu – scriitor, director general B.C.U. “Mihai Eminescu”, Prof.univ.dr. Liviu Leonte, Universitatea “Al.I.Cuza” Iasi, Prof. univ. dr. Andrei Hoisie, Universitatea “Al.I. Cuza” Iasi , Conf.univ.dr. Florea Ioncioaia, Universitatea “Al.I. Cuza” Iasi, Prof.univ.dr. Ilie Rad, Universitatea “Babes-Bolyai” Cluj-Napoca, Prof.dr. Nicolae Manolescu – critic literar, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, ambasador al Romaniei la UNESCO, Conf.dr. Gheorghe Clitan, Universitatea de Vest Timisoara, Nicolas Lecaussin, director de studii IREF, Paris, Prof.univ.dr. Daniel Condurache, Universitatea Tehnica “Gh. Asachi” Iasi, Prof.univ.dr. Ioan Biris, Universitatea de Vest Timisoara, Silviu Predeanu, fizician, Corina Chiriac, traducatoare, Al. Andriescu, scriitor, prof. univ.dr. Universitatea “Al.I.Cuza” Iasi, Lucia Cires, cercetator stiintific Institutul “Al. Philippide”, Marina Constantinescu, cronicar teatral, redactor “Romania literara”, Ilie Constantin, scriitor, Nicolae Breban, scriitor, Aura Christi, poeta, director de editura, Prof.univ.dr. Viorel Guliciuc, Universitatea “Stefan cel Mare” Suceava, Liviu Papuc, scriitor, istoric literar, Prof. Emilian Stratan, editor, directorul Galeriilor de arta “Eleusys”, Elena Mocanu, functionara, Prof.univ.dr. Liliana Mitoseriu, Universitatea “Al.I. Cuza” Iasi, Conf.univ.dr. Carmen Gache, Universitatea “Al.I. Cuza” Iasi, cercetator dr. Alexandru Sava, Institutul de Cercetari Economice si Sociale “Gh. Zane” Iasi, Norbert Zilberman, inginer, Horia Zilieru, scriitor, Alexandru Petria, ziarist si scriitor, Conf. dr. Lucel Sirghi, Facultatea de Fizica, Univ. “Al.I. Cuza” Iasi, Lector dr. Stefania Bejan, Prof.dr. Petru Bejan, Facultatea de Filosofie, UAIC, Iasi, Prof. univ. dr. Nicu Gavriluta, decanul Facultatii de Filosofie, UAIC, Iasi.
Lista ramine deschisa. Adresa e-mail pentru semnaturi: al.calinescu@bcu-iasi.ro; ioncioaia@yahoo.com
Scriitori pro greva fiscala
O initiativa justa, la care am aderat… Aici http://www.agentiadecarte.ro/2010/08/greva-fiscala-pentru-eliminarea-suprataxarii-drepturilor-de-autor/
Transcriu si aici textul:
Grevă fiscală pentru eliminarea suprataxării drepturilor de autor
Domnule Prim-Ministru Emil Boc,
Domnule Preşedinte al Senatului Mircea Geoană,
Doamnă Preşedinte a Camerei Deputaţilor Roberta Alma Anastase,
Semnatarii Scrisorii de Protest „Cu ce drept ne diminuaţi drepturile de autor?” anunţă Guvernul României că intră în grevă fiscală începând cu data de 1 septembrie 2010 până la abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010. Refuzăm să mai plătim impozitul pentru drepturile de autor unui Guvern incapabil să aibă o relaţie civilizată cu cei care creează opere culturale unicat, fără nici cel mai mic concurs din partea guvernanţilor autohtoni, ce sabotează, astfel, patrimoniul naţional.
Atitudinea Guvernului României faţă de artişti şi intelectuali este discriminatorie, prin suprataxarea drepturilor de autor, şi discreţionară, prin obligaţia de a depune pentru fiecare drept de autor obţinut fişe fiscale la trei autorităţi ale statului în fiecare lună. Or, după ce că suntem buzunăriţi lunar, să ni se mai fure chiar şi timpul (şi, cu acesta, viaţa însăşi) e cam mult!
Guvernul şi Preşedintele ţării nu au luat nicio măsură cerută de creatorii români prin care să fie eliminată suprataxarea drepturilor de autor.
Cerem Parlamentului României să îşi exercite controlul asupra OUG 58/2010, în conformitate cu art. 115, alin. (7) din Constituţia României, şi să elimine prevederile discriminatorii şi abuzive ale OUG 58/2010.
Precizăm că declararea grevei fiscale este una dintre măsurile de protest împotriva supraimpozitării drepturilor de autor. Anunţăm, pe această cale, şi pregătirea unor proteste publice în ţară şi străinătate.
Semnează:
Dan Mircea CIPARIU, scriitor, preşedintele Secţiei Poezie – Uniunea Scriitorilor din România – filiala Bucureşti
Cristi GODINAC, preşedintele Federaţiei Române a Jurnaliştilor MediaSind
Andra ROTARU, scriitoare, editor coordonator www.agentiadecarte.ro
Cornelia Maria SAVU, scriitor, redactor revista “Cultura”
Mihai ZGONDOIU, artist vizual, vicepreşedintele Asociaţiei EURO CULTURART
Şerban FOARŢĂ, scriitor
Andrei PLEŞU, scriitor
Mike GODOROJA, artist, producător muzical, realizator tv-radio, jurnalist
Florina ZAHARIA, scriitor, redactor-sef Revista Dunarea de Jos
Adi George SECARĂ, critic literar
Simona VILĂU, artist vizual
Mircea PRICĂJAN, scriitor, traducător, redactor revista “Familia”
George ARION, scriitor şi jurnalist
Mariana GORCZYCA, scriitoare, Sighişoara, USR – filiala Mureş
Diana MORĂRAŞU, traducător
Ciprian CIUCLEA, artist vizual, director IEEB
Lucian Dan TEODOROVICI, scriitor
Daniel CRĂCIUN, artist plastic
Traian T. COŞOVEI, scriitor
Ştefania COŞOVEI, scriitoare
Cosmin MANOLESCU, coregraf şi manager cultural, Fundaţia Gabriela Tudor
Harry TAVITIAN, pianist de jazz
Delia CĂLINESCU, artist vizual
Florin TOMESCU, artist vizual
Gabriel AGU, artist vizual
Francisc CHIUARIU, artist vizual
Claudiu COBILANSCHI, artist vizual
Dani MACOVEI, artist vizual
Cristian Horaţiu PAVELESCU, artist vizual
Dan Raul PINTEA, artist vizual
Sorin PĂNĂZAN, grafician
Cătălin PRECUP, pictor
Gina STER, artist vizual
Aurel TAR, pictor
Tiberiu SOFIAN, grafician
Nicolae PRELIPCEANU, scriitor
Denisa COMĂNESCU, scriitoare
Gellu DORIAN, directorul revistei “Hyperion”, Botoşani
Olivia NIŢIŞ, art critic & curator
Alexandru SOLOMON, cineast
Mihaela MIHAI, artist liber profesionist
Florin IEPAN, pruducător de film
Doina JELA, scriitoare, traducătoare
Dănuţ UNGUREANU, scriitor
Rodica SĂRMAŞ FURNEA, jurnalist
Mircea MORARIU, prof.univ.dr., critic de teatru
Ioana IERONIM, scriitoare
Ildikó Gábos-FOARŢĂ, traducătoare
Moni STĂNILĂ, scriitoare
Ligia SECULICI, artist plastic
Mircea PORA, scriitor
Antuza GENESCU, scriitor şi traducător de literatură science-fiction
Ioana DIACONESCU, scriitoare
Varujan VOSGANIAN, scriitor, vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor din România
Sorin ILIEŞIU, cineast
Aura CHRISTI, romancier, poet & editor, redactor-şef al revistei “Contemporanul”
Andrei POTLOG, editor, Asociaţia EuroPress – Editura Europress, director general
Bedros HORASANGIAN, scriitor
Ciprian CHIRILEANU, artist vizual
David SCHWARTZ, regizor de teatru, coiniţiator al grupului tangaProject şi presedinte al asociatiei O2G
Claudiu CIORTAN, artist fotograf
Gabriel TIMOCEANU, scriitor, directorul Editurii Brumar
Duşan PETROVICI, poet, Düsseldorf
Alexandra PIRICI, coregraf
Mircea BRĂILIŢA, poet
Silviu BIRIŞ, actor
Lia FAUR, poetă
Eszteró István, poet, traducator
Bárányi Ferenc, scriitor
Bárányi-László Ildikó, scriitoare
Oliviu CRÂZNIC, scriitor
Valeriu BARBU, scriitor
Victor Ioan FRUNZĂ, regizor de teatru
Cristina SCHEK, traducător, fotograf
Linda PRICĂJAN, traducător
SORINA JECZA-IANOVICI, director Fundaţia Interart TRIADE
Lucia VERONA, scriitoare, preşedintele secţiei Dramaturgie – Uniunea Scriitorilor din România – filiala Bucureşti
Alexandru PETRIA, scriitor
Crişan RADU, traducător
Radu VANCU, scriitori
Valeriu GHERGHEL, scriitor
Luciana TĂMAŞ, artist vizual, Satu Mare
Lucian TĂMAŞ, poet, Satu Mare
Stelian MIERLUŢ, traducător, Oradea
Diana SFERLE, traducătoare
Marcel NEGRĂU, traducător
Laura ALBULESCU, Editura Art, traducătoare
Anamaria POP, scriitoare, traducătoare
Mircea VASILESCU, scriitor, redactor-şef “Dilema veche”
V. LEAC, scriitor
Constantin ABĂLUŢĂ, scriitor
Gabriela ABĂLUŢĂ, traducătoare
Dan CULCER, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor, ziarist, președintele Association des Journalistes Roumains-Ouest
Radu ULMEANU, scriitor
Plagiatorul Sever Voinescu
Acest personaj a fost prins furând. Amănunte aici http://cititordeproza.ning.com/profiles/blogs/un-plagiator-sever-voinescu
Se caută scriitori geniali!
Criticul Alex Ștefănescu a postat pe Internet: ”Printre voi se află un tînăr scriitor genial. Vreau să-l descopăr. Ajutați-mă! Vă promit că toate textele vor fi citite și vor primi răspuns. Adresa mea este: alex2108145@gmai.com sau, pentru tradiționaliști: Alex Ștefănescu București OP 22 CP 22.
Inițiativa eminentului critic denotă o mare generozitate.
Stefănescu se prezintă pe situl propriu, alexstefanescu.ro, cu umor, așa: Sunt bucovinean (deşi m-am născut la Lugoj, unde părinţii mei s-au aflat temporar);
Sunt sentimental şi delicat (deşi am 1,87 m înălţime şi cu mult peste 100 de kilograme);
Sunt necomunist, din naştere şi irevocabil (deşi am fost membru al PCR);
Fac critică literară (deşi scriu mai bine decât autorii asupra cărora mă pronunţ);
Am mulţi prieteni (deşi iubesc singurătatea);
Am mulţi duşmani (deşi sunt o fire generoasă şi îngăduitoare);
Muncesc cu seriozitate şi mă ţin întotdeauna de cuvânt (deşi trăiesc în România);
Sunt mai cunoscut decât fraţii mei, Sanda şi Florin (deşi ei au mai multe calităţi decât mine);
O iubesc exclusiv pe soţia mea, Domniţa (deşi îmi plac toate femeile).
Cei interesați pot să acceseze și blogul http://alexstefanescupostaredactiei.blogspot.com/.