Posts tagged ‘basescu’

iulie 5, 2012

Ce-i doresc lui Băsescu

Reclame
ianuarie 21, 2012

Cultura cu Basescu

ianuarie 16, 2012

Tinerii adormiți aruncă cu pietre. “We are fucking angry!”

Dupa publicarea acestui articol, site-ul jurnalistului Vlad Ursulean a fost atacat si sters!

UPDATE- Situatia a fost remediata, ca si pe situl Active Watch atacat si el dupa ce a publicat articolul, sustine Mircea Toma.

Cine-s huliganii, cine-s nenorociții, cine a devastat centrul Bucureștiului? Aseară am nimerit în mijlocul luptelor de stradă, m-am ferit de bolovani, am înghițit o canistră de gaz lacrimogen, am fugit de jandarmi, era să fiu linșat de niște cetățeni. Și am descoperit cu stupoare răspunsul: sunt chiar “generația adormită”, tinerii apatici, ăia care o ard prin cluburi și salvează lumea cu un like. De data asta au salvat-o agitând pumnii spre jandarmi, ridicând baricade și aruncând bucăți de borduri.

P1250481

Sună ciudat, după ce auzim pe toate canalele că e vorba doar de niște huligani, ultrași, puși de dracu’ știe cine să strice frumusețe de protest pașnic. Primele lupte au fost provocate, într-adevăr, de un astfel de grup. Atunci jandarmii au intrat în ei și i-au împins spre Piața Unirii. Și s-a petrecut ceva bizar.

Pe la 9.30, o rumoare străbătea Piața Universității. Cică la Unirii e adevăratul scandal, acolo e pizdeala cu jandarmii. N-aveam nici un chef de asta, mi se părea un protest ultra-obosit și manipulat, dar ceva m-a împins spre locul ăla. Și nu eram singur.

O mulțime de grupulețe se desprind din masa strigătoare de Jos Băsescu, trec prin pasaj și se unesc într-un torent de oameni alimentat de pe toate străduțele Centrului Vechi. Pe la lupoaică nu mai putem trece, e un cordon de jandarmi. Un tip stă în fața lor și le strigă-n caschete: “Băi, eu nu ieșeam dacă aveam cu ce s-o hrănesc pe fiică-mea!” Ocolim pe străduțe, unde-i plin de polițiști locali foarte chill, și găsim o breșă abia pe la Hanul lui Manuc.

P1250355

“What the fuck?!”

Când ajung la Unirii rămân paralizat și mi se face pielea de găină. În mijlocul străzii sunt două focuri mari, în depărtare se ridică o coloană de fum, dinspre mcdonalds se aud bubuituri ca la bombardament și, oh, țipetele îngrozitoare…

O trupă de jandarmi costumați ca țestoasele ninja trec în fugă pe lângă mine. În stația lor strigă unul să intre în nuștiuce poziție de luptă în față la H&M… Băi, ești nebun? În București?! Văzusem prin Londra chestii din astea, dar aici? “What the fuck?!” urlă unul de pe trotuar, oglindindu-mi gândurile.

O rup la fugă în urma jandarmilor, trecem pe lângă al doilea foc, unde fac un mic ocol ca să dea niște pulane pe spate unora care traversau strada, apoi se unesc cu altă trupă și fac un rând pe toată strada în fața magazinului Unirea. Pornesc spre Tineretului bătând cu pulanele în scuturi. La ieșirea din pasaj îi întimpină pietrele. Niște băieți cu fulare pe față ies de după un bloc și bombardează.

Ei răspund cu două focuri de gaze lacrimogene și câteva artificii care aruncă scântei în toate părțile, feeric, ca la revelion. Deci astea erau bubuiturile, mă gândesc ușurat, dar nu apuc să duc gândul până la capăt că trebuie să mă bag pe după o mașină, să nu mă ia noul val de pietre.

P1250449

“We are fucking angry!”

Jandarmii se retrag. La o sută de metri de ei, în față la millenium bank, câțiva băieți devastează stația de autobuz. Sparg toate geamurile cu niște lemne groase. Dacă i-ai vedea pe stradă, mai că le-ai cere meditații la matematică. Ochelari, păr frumos pietănat, helănci vintage, haine de ieșit la terasă.

Fugăriții din toate colțurile pieței profită de retragerea jandarmilor și se strâng în intersecția de la mcdonalds. Gonesc cu pietre și ultima mașină de jandarmi, apoi izbucnesc în urale care țin minute-n șir. Arafat! Libertate! Jos nenorociții! Parcă sunt hipnotizați, se plimbă zâmbind, ca la revelion.

Sunt vreo 300 de oameni.Hipsteri, cocalari, roacheri dubioși, lumea pestriță pe care o vezi de obicei pe Lipscani. Ei sunt publicul țintă al companiilor, consumatorii ideali. Doar că acum nu mai consumă, ci distrug. “We are fucking angry!” strigă unul când mulțimea pornește înapoi spre Universitate, adunând provizii de pietre de pe jos.

P1250428

“Lasă pozele, ia o piatră!”

În mulțime intră și o ceată de squatteri de la clădirile din jur, ofticați că au mâncat bătaie de la jandarmi mergând liniștiți pe-o străduță. I-au văzut că-s țigani… Iar în prima linie sunt mult-huliții ultrași, vreo 10 oameni la prima vedere. Nu i-ai recunoaște după haine, că și eu am geacă neagră și fes pe cap și fularul tras pe nas să mă apăr de lacrimogene. Dar se vede că sunt mai organizați, știu cum se mișcă jandarmii, sunt singurii cu experiența confruntărilor.

La intersecția cu strada Colței dăm peste jandarmi. Tocmai se băteau cu unii și când au văzut mulțimea s-au retras în fața spitalului. Au făcut un cordon lung cât toată strada și ne întâmpină cu două canistre de gaz și niște artificii superbe. Băieții ripostează cu  pietre și se apucă să construiască baricade. Gardurile dintre benzile bulevardului se umplu, unul câte unul, cu un ciorchine de flăcăi care le hâțână până când cad, apoi le aruncă în baricade ca într-un baraj de castori.

P1250473

“Inculții ăștia au pus jandarmii pe noi!”

Cei mai din spate găsesc alte activități recreative. Un tip scrie cu șprei de vopsea neagră o LIBERTATE mare cât toată strada. O fată cu desagă “Hello Kitty” mai are puțin și izbucnește în plâns când îi spune prietenului “Ăsta nu pleacă, mă, orice-am face!” În spatele lor, un tip îmbrăcat elegant, cu o plăsuță în mână, ridică o piatră colțuroasă și o mângâie în pumn, îi cercetează textura, de parcă ar fi un obiect extraterestru. Câțiva băieți discută politică. “Ăștia n-au pic de cultură, mă, inculții ăștia au trimis jandarmii pe noi!” Arată fix ca studenții care au ocupat Facultatea de Istorie cu ceva timp în urmă. Cu toții călcăm pe un covor de flegme, la care contribuim cu sârg de fiecare dată când primim cadou gaze lacrimogene.

E ușor să spui că suporterii sunt de vină, dar protestatarii erau extrem de diverși. Și cei care agitau pancarte, și cei care aruncau pietre. La statuia de la Universitate era un grup de hipioți cu un carton pe care era desenată doar o inimă mare. La Rosetti era un grup de suporteri care spărgeau geamurile unei dacii MAI, iar la zece metri de ei stăteau hipsteri ochelariști anticapitaliști, care opreau mașinile și urlau “Unde mergeți?! Dați-vă jos și protestați!

Poate au fost cu toții provocați și manipulați. Dar pe străzi plutea furia lor, la fel de reală ca gazele lacrimogene. Furia pe corupți, pe incompetenți, pe sistemul care-și bate joc de ei și-i alungă din țară. Furia asta nu era falsificată. Și oamenii învățau cum să arunce gazul lacrimogen înapoi spre jandarmi cu naturalețea cu care au învățat să joace Farmville.

P1250535

“Băăi, tâmpiților, lăsați jurnaliștii!”

Înapoi la Colței, situația devine disperată. Protestatarii au rezistat la câteva asalturi, dar acum jandarmii se apropie și din partea cealaltă, dinspre Unirii. “O să ne prindă, bă, la mijloc, ca pe o pizdă!” strigă un tip desfigurat de deznădejde. Totul devine mai brutal. Se sparg panourile publicitare. Stația de autobuz de la Sf. Gheorghe e făcută varză. Cu bâte, cu pietre, cu fiare de pe jos. Unul s-a cățărat pe chioșcul de ziare și smulge o cameră de supraveghere, apoi o zdrobește în urale. Scandările devin mai radicale. “Să-i futem și pe ăștia de la antene, că fac milioane pe spatele nostru!

Brusc, un tip își dă seama că eu am o cameră în mână și alta pe cap și am filmat absolut tot. Se repede la mine și alții îl urmează. “Bueey, sunt jurnalist!” apuc să strig până să se proptească băieții în pieptul meu, îmbrânceli, unul sare la camera de pe cap, i-o smulg înapoi, îi dau un brânci, fac un salt în spate și apar alți oameni care mă apără – “Băăi, tâmpiților, lăsați jurnaliștii!

P1250528

“Să plângă mama? Să plângă mă-ta, băă!”

Le urez an nou fericit salvatorilor și o tulesc pe străduțe, ocolind jandarmii care tocmai înaintau lovind cu pulanele-n scuturi. E momentul perfect pentru o retragere, pentru că de data asta intră bine de tot în ei. Ministrul de Interne a făcut o celulă de criză, se trimit întăriri, trupele SPIR împânzesc centrul.

Vizavi de Cercul Militar, într-un gang de lângă pizza hut, stau ghemuiți pe asfalt zece tineri înconjurați de mascați. Nimeni nu mișcă, parcă-s zece pui congelați. Un mascat urlă la ei agitând pulanul: “În mine arunci cu pietre, mă? Să plângă mama?! Să plângă mă-ta, băă!” Atunci mă vede cu aparatul și se repede cu pulanul la mine. Îi bag în față o legitimație de presă și se mai înmoaie, lasă pulanul mai jos și-mi dă doar un brânci cu bicicletă cu tot.

P1250548

Gustave Le Bon în acțiune

Ajung într-un bar din centrul vechi, unde s-au strâns mai mulți jurnaliști să discute ce dracu’ s-a întâmplat. La masă cu noi stă și unul dintre cei descriși ca ultrași la TV. “A fost rupere, frate! Gustave Le Bon în acțiune!” Mai ia o gură de bere și adaugă zâmbind: “Oare cât costă reclama la detergent în prime time-ul revoluției?

La unu jumate noaptea plec spre casă. Bulevardul Brătianu e lună, romprestul lucrează de parcă sunt geloși pe SMURD, abia dacă-ți mai dai seama că s-a întâmplat ceva. Parcă a bătut vântul un pic mai tare.

Curvele sunt la post pe marginea bulevardelor și, trecând pe lângă ele, îmi amintesc amuzat de replica ce m-a scos din multe încurcături în noaptea asta: “Îmi fac doar datoria!

Îmi fac doar datoria.

Vlad Ursulean

ianuarie 16, 2012

Romania, chiar te-ai trezit?

Mă întreb dacă lui Mihai Gâdea îi place atât de mult să se audă vorbind și în special dacă are o preferință anume pentru cuvintele ”anarhiști” și golani.
Înainte ca măcar protestele astea să înceapă cum trebuie se fac deja separări și se strecoară prejudecăți între cei nemulțumiți. Fără îndoială, la fel ca și în revoltele de la Chișinău din 2009 au avut băgate mâinile agitatori de mulțime. Mai aud niște cuvinte din gura lui Gâdea… membri de galerie. Eu am o întrebare. Un student care e și membru de galerie ce e? Mai întâi student cu probleme financiare și pus la cheremul unui sistem de învățământ ce lasă de dorit, cu o mamă și un tată acasă care probabil abia se târâie cu cheltuielile sau un suporter de echipă de fotbal? Mă întreb dacă mergeam mai mulți care jucăm paintball în timpul liber și făceam scandal ce spuneau? Jucătorii de paintball distrug magazinele de la Unirii?
Îl aud pe oratorul ăsta curajos din studioul de la Antena 3 care tot freacă moneda pe protestele pașnice. Cred și eu că la salariul pe care îl are înghite ”proteste pașnice înăbușite de violențe anarhiștilor” de pe prompter ca flămândul la mămăligă.
Voi cei care scuipați ”anarhiștii” ăștia care fac rău. Poate sunteți mai în vârstă și vă puteți aminti că acum ceva timp vi s-a zis ”golani”. Orice ar fi făcut așa-zișii dezmățați nu au făcut altceva decât să dea ton, în final, urletului de durere pe care țara asta îl urlă în tăcere de atâta timp. Violențe? Cum credeți că pot reacționa niște oameni trași din toate părțile, presați de frică și taxe, intimidați de proiecte de lege și politicieni incompetenți care dorm în ședințe? Eu îmi amintesc că acum câteva ore am fost prinși la zid și fugărți și pocniți la fel cum se prind animalele la strâmtoare pentru a fi mânate în cușcă. Ca vitele băgate în ocol. Exact ăsta-i sentimentul. Și te face să te piși pe tine, fie că ești membru de galerie, student, pensionar, elev de liceu sau funcționar public. După tacticile de intimidare și modul în care ne-au dispersat, sperând că ne împrăștie prostetul, nu se pot aștepta să îi pupăm pe frunte.

Revoluțiile de catifea sunt un vis frumos, dar la așa Udrea fără rușine, la așa Boc fără coloană vertebrală și la așa Băsescu sfidător nu vii cu flori, ci cu molotovul în buzunar.

Petre Țuțea spunea într-un interviu că în fiecare ziar ar trebui să scrie mare ”ROMÂNI, LA ARME” și să vezi cum i-ar pica lui Iliescu pantalonii în vine. Așa e și acum… nu-i dăm afară cu dezbateri la tv. Gâdea și gașca lui de oratori care nu simt câtuși de puțin măsurile de austeritate nu o să ne scoată din căcat. Gașca asta de minunați nu o să vină în stradă cu noi. Noi putem să ne descurcăm fără ei… ei există datorită nouă, datorită faptului că noi apăsăm pe telecomandă și ne oprim acolo unde nu trebuie.

Indiferent de ce a fost în seara asta, haideți mâine și încă multe zile de acum în colo să facem ce trebuie. Să ieșim așa cum trebuie în toată țara. Nu ascultați vocile de la tv care vă spun povești de groază cu agitatori din mulțime antrenați, care pozează în membri de galerii.

Haideți să nu ne mai mulțumim cu un pui, un litru de ulei și un kg de zahăr înainte de alegeri plus niște subvenții la gaz.

În seara asta am fost fugărit ca un câine de niște oi fără Dumnezeu împachetate în uniforme albastre și o să fiu fugărit și mâine seară și poimâine. Nu am aruncat cu pietre. Nici măcar cu o brichetă. Am aruncat cu vorbe și cu tot aerul din mine, pentru că nu mai suport ce se întâmplă în jurul meu.

Cu televizorul s-a tâmpit poporul și din televizorul ăsta fac parte și Badea și Nasul și Diaconescu, chiar dacă nu se înghit între ei din motive de invidie, pe fond de audiență și de care ia cecul ăl mai gras.
Știți la fel de bine ca și mine că totul e greșit în țara asta și nu o să schimbăm nimic stând în cur și criticând golanii de la televizor.

Ieșiți în stradă și țineți piept jandarmilor care dispersează oamenii încet-încet pe motiv că trebuie protestat pe trotuar. Nu-i bateți. Priviți-i în ochi și nu mișcați un deget, iar cei care vor ridica bastonul oricum nu merită să fie numiți oameni!
Norbert Matei
(Nota Alexandru Petria- Norbert Matei este student şi un prozator talentat. A scris acest text la cald, în noaptea de duminică spre luni, după manifestaţia din Bucureşti, apoi mi l-a trimis să-l public )

ianuarie 15, 2012

Jandarmii au jucat murdar? Despre evenimentele din seara de duminica de la Bucuresti

Jandarmii bateau in scuturi si ii inganau pe manifestanti, cand ei scandau. Din simpatie? Nu cred. Instigau? Posibil.

De ce nu au fost lasati oamenii sa protesteze ci au fost intimidati cu numeroase cordoane de jandarmi, al caror efectiv rivaliza cu numarul manifestantilor?

De ce cand „evenimentele” de vis-a-vis de Spitalul Coltea au degenerat, masinile de jandarmi au plecat, fara sa ridice pe nimeni? De ce au ajuns sa fie vandalizate magazinele cand erau jandarmi „frunza si iarba”?

De ce metroul nu mai oprea la Piata Universitatii si la Unirii, dar circulatia la suprafata era permisa?

Ce cautau cu multe ore inaintea violentelor masinile de apa?

De ce au fost aduse masini de salubrizare, care faceau curatenie pe la ora 20.00 pe Magheru?

decembrie 26, 2011

Basescu& Havel& Goma. Poeme de Aleksandar Stoicovici

Ce mi-a placut Basescu vorbind de Havel, ba chiar si de Paul Goma. Daca cu Havel a avut in comun blugii- cehul i-a purtat, el i-a vandut, apoi cu Goma legatura e mai profunda. Goma a primit pumni in gura de la Securitatea unde-si lasa Basescu turnatoriile. Asa ca presedintele unora a fost indreptatit sa cuvante.

 

Poeme de Aleksandar Stoicovici

 

cântec de leagăn și de moarte  

acolo sus moartea nu înseamnă mai nimic

lama cuțitului se mișcă pe unghie ca pe-o bucată de săpun

și nicio speranță nu trece prin zidurile de văiugă

 

inima se chircește. se face măruntă cât o rândunea

căzută în grâul roșu de toamnă

 

moartea nu înseamnă mai nimic

într-un loc în care câinii își îngroapă propiile oase

 

dacă refuzi să vorbești te vei înfrăţi cu șerpii

va trebui să-ţi acoperi ţeasta cu pielea lor rece

pentru a-ţi  îmbălsăma singurătatea

dacă refuzi să vorbești

te vei înfrăţi cu șerpii

 

la marginea orașului cu mii de ferestre suntem doar noi

unul mai tăcut decât celălalt

 

în podul casei bunicul stă întins pe jos

cu lama cuțitului înfiptă-n spate

inima lui cât un viespar se umple de sângele morţilor

 

iar sângele morților ajunge numai la cei ce dorm

 

acolo unde copiii flămânzi adorm

 

devenise atât de minunată

încât animalele se adunau în jurul ei

o împingeau cu boturile reci până la marginea pădurii

o îngropau sub straturile de frunze

 

acolo unde copiii flămânzi adorm

strângând în pumni rădăcinile copacilor

ca pe nişte ugere pline cu lapte

 

într-o policlinică ordinară la marginea unui parc

am aţipit şi am visat

că umbra mi s-a dezlipit de trup.

copiii plângeau sub pământ şi lacrimile lor

îmi umezeau ochii

 

umbra cobora printre ei

şi le reteza încheieturile ca o pânză de bomfaier

din pumnii încleştaţi pe rădăcini

creşteau încet

alţi copii mai cuminţi

 

într-o policlinică ordinară la marginea unui parc

m-am trezit pe un fotoliu de muşama

lacrimile se uscaseră pe linoleum

 

pumnii îmi zvâcneau în piept ca două inimi

într-un corp nou

 

Alte creatii ale acestui autor aici http://egophobia.ro/revista/?cat=125

august 5, 2011

Cărtărescu se leapada de Basescu. Cand isi va cere scuze public?

Cât de valoros scriitor este Mircea Cărtărescu, pe atât e de ciubotă ca analist politic. N-am luat niciodată în serios editorialele sale. După ce l-a susţinut ani lungi pe Băsescu, a venit şi momentul despărţirii. Cititi http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-in-jurul-unei-decoratii-940643.html#ixzz1U6fTENGq

De la Cărtărescu aş mai fi aşteptat ceva: să-şi ceară scuze public pentru cecitatea sa şi pentru faptul că a îmbătat lumea de cap susţinând un dobitoc precum actualul preşedinte. Pentru dezastrul tării, până la urmă, este vinovat şi Cărtărescu.

iulie 15, 2011

O poveste fără Băsescu. Gina cu limba scoasa

Intr-una din zilele de început ale lui Ianuarie 2015, un bătrân se apropie de intrarea în Palatul Cotroceni. Se apropie de ofițerul de gardă și îi spune: – Aș vrea sâ intru să vorbesc cu președintele Basescu. Ofițerul îl privește blând pe bătrân și îi spune: – Domnule, Băsescu nu mai este președinte, și deci nu mai are reședința aici. Bătrânul spune ca e în regulă și se indepărtează încet de intrarea în Palat. A doua zi, același bătrân se îndreaptă către intrarea in Palatul Cotroceni si se adreseaza ofiterului de garda (acelasi din ziua precedenta): – As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu. – Domnule, asa cum v-am spus si ieri, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici. Batranul ii multumeste si pleaca incet spre casă. A treia zi, batranul se duce din nou la intrarea in palatul Cotroceni si se adreseaza aceluiasi ofiter: – As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu. Iritat, ofiterul se incrunta usor la batran si ii spune: – Domnule, este a treia zi consecutiva cand veniti aici si cereti sa vorbiti cu Basescu. V-am spus deja ca Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici. Nu intelegeti? – Ba inteleg foarte bine, insa nu ma mai satur sa aud asta. Ofiterul ia pozitia de drepti, il saluta respectuos (ca pe un superior) si ii spune batranului: – Atunci ne vedem maine, domnule!

Zoe Petre a spus ca a primit textul pe mail si ca nu-i stie autorul. Nici eu, dar mi-ar place sa-i strang mana.

In foto e Gina, cea care imi pazeste curtea.

ianuarie 3, 2011

Romania ocupata

Un editorial de-al meu publicat pe CorectNews

http://news.corect.com/politics/despre-romania-ocupata

 

iulie 12, 2010

Scrisoare deschisa. Artistii vs. Puterea. Despre diminuarea drepturilor de autor

SCRISOARE DE PROTEST: “Cu ce drept ne diminuaţi drepturile de autor?”
Domnule Prim-Ministru Emil Boc,

Domnule Preşedinte al României Traian Băsescu,

Domnule Avocat al Poporului prof.univ.dr. Ioan Muraru,

Domnule Preşedinte al Curţii Constituţionale Augustin Zegrean,

 
Impunerea CAS şi CASS pe drepturile de autor şi scăderea cotei forfetare de la 40% la 20% ne obligă pe noi, semnatarii acestei SCRISORI DE PROTEST, creatori şi deţinători de drepturi de autor, să protestăm cu fermitate şi să cerem Guvernului României, Preşedinţiei şi Curţii Constituţionale să corijeze o decizie care îi va face pe cei mai mulţi dintre deţinătorii de drepturi de autor să trăiască la limita de jos a subzistenţei. Atragem atenţia decidenţilor din Executivul României că vom folosi, până la rezolvarea cererii noastre, toate formele legale de protest, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional.
Nu avem de ce să fim impozitaţi de două sau chiar de trei ori în plus pentru creaţia noastră. Pe lângă impozitul de 16% pe veniturile din drepturile de autor, cât lua statul fiecărui creator până acum!, se vor adăga noi impozite sociale şi scăderea cotei forfetare de la 40% la 20%. Se vor impozita astfel 80% din orice contract pe drepturi de autor şi 75% din contractele pentru operele monumentale.

Guvernul României nu trebuie să pună noi biruri sociale pe creaţie pentru că astfel îi aduce pe mulţi creatori într-o situaţie de faliment social, economic şi financiar şi îi va determina pe foarte mulţi dintre aceşti creatori să părăsească România. Rezultatele acestor drepturi de autor nu sunt produse de serie, sunt produse unicat!, chiar şi atunci când un jurnalist ori un scriitor scrie un text critic la adresa guvernării sau a clasei politice. Creaţia fiecăruia dintre noi nu e mediată nici de Fisc, nici de cei de la putere, ci numai şi numai de o Instanţă superioară tuturora dintre noi. Operele noastre culturale, artistice, ştiinţifice şi info-educaţionale sunt unicat, taxate numai de talent, stil şi educaţie. Cu ce drept ne diminuaţi drepturile de autor?

În al doisprezecelea ceas, puteţi opri exodul de creiere din România şi sărăcirea celor care apără prin operele lor unice identitatea culturală şi spirituală a României!
Aţi putea face un pas înapoi pentru a face toţi un pas inainte!
Semnatarii Protestului:

Dan Mircea CIPARIU, scriitor, preşedintele Secţiei Poezie – Uniunea Scriitorilor din România – filiala Bucureşti

Andra ROTARU, scriitoare, editor coordonator http://www.agentiadecarte.ro
Cornelia Maria SAVU, scriitor, redactor revista “Cultura”
Mihai ZGONDOIU, artist vizual, vicepreşedintele Asociaţiei EURO CULTURART
Liviu ANTONESEI, scriitor
Nichita DANILOV, scriitor
Traian T. COŞOVEI, scriitor
Ştefania COŞOVEI, scriitoare
Mircea CĂRTĂRESCU, scriitor
Ana BLANDIANA, scriitoare
Romulus RUSAN, scriitor
Ion ZUBAŞCU, scriitor
Denisa COMĂNESCU, scriitoare
Nicolae PRELIPCEANU, scriitor
Ioan GROŞAN, scriitor
Ion MUREŞAN, scriitor
Maria RĂDUCANU, artistă (de jazz)
Şerban FOARŢĂ, scriitor
Marcel TOLCEA, scriitor
Victor Ioan FRUNZĂ, regizor de teatru
Andrei BĂDIN, jurnalist
Sorin ILIEŞIU, cineast
Mircea PRICĂJAN, scriitor, traducător, redactor revista “Familia”
Bedros HORASANGIAN, scriitor
Dorin TUDORAN, scriitor
Cristina CÂRSTEA, scriitoare
Mircea MORARIU, prof.univ.dr., critic de teatru
Monica ANDRONESCU, critic de teatru
Gabriela ADAMEŞTEANU, scriitoare
Alina COSMOIU, realizator tv, scenarist
George Costin, actor, manager cultural
Claudiu CIORTAN, artist fotograf
Dumitru Augustin DOMAN, scriitor, revista “Argeş”, Piteşti
Mike GODOROJA, artist, producător muzical, realizator tv-radio, jurnalist
Irina IOSIP, artist vizual
Adrian Alui GHEORGHE, scriitor, director al revistei de cultură, arte & atitudini “CONTA”, Piatra Neamţ
Cassian Maria SPIRIDON, scriitor, redactor-şef al revistei “Convorbiri literare”, Iaşi
Luican Dan TEODOROVICI, scriitor
Denis DINULESCU, scriitor
Rudi SCHMUECKLE, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, grafician şi caricaturist ( membru FECO ), Sibiu
George ARION, scriitor şi jurnalist
Gellu DORIAN, scriitor, directorul revistei “Hyperion”, Botoşani
Aura CHRISTI, scriitor, redactor-şef al revistei “Contemporanul”
Andrei POTLOG, editor, director general Editura EuroPress
Vlad RĂDESCU, actor
Cristian ROBU-CORCAN, scriitor
Anutza GENESCU, scriitor şi traducător de literatură science-fiction
Liliana PETRUŞ, redactor-şef al Publicaţiilor “Flacăra”
Liliana TRUŢĂ, scriitor, Cluj-Napoca
Diana MORĂRAŞU, traducător
Simona VILĂU, artist şi curator independent
Claudiu POPESCU, artist vizual
Ciprian CIUCLEA, artist vizual, directorul IEEB
Rareş ILEA. artist vizual, membru UAP -România
Laura BOCANCIOS, traducător
Florina ZAHARIA, scriitor, redactor-şef al revistei “Dunărea de Jos”, Galaţi
Radu Pavel GHEO, scriitor
George ANGHELESCU, artist vizual
Robert ŞERBAN, scriitor, director editorial Editura “Brumar”
Nicolae COANDE, scriitor
Marian DOBRE, artist vizual
Simona SORA, critic literar
Lucian VASILIU, scriitor
drd.UTO Gusztav, artist vizual, lector universitar
Ioana IERONIM, scriitoare
Ciprian CHIRILEANU, artist vizual
Dorina CIOPLEA, redactor cotidianul “Gorjeanul”
Lavinia CREŢU, artist vizual
Alexandru BACIU, scenarist
Paul CIBU-DEACONU, traducător
Andrei CREŢU, muzician, Sibiu
Silviu GENESCU, scriitor şi traducător
BALKO Mihai – sculptor, restaurator, curator, secretar “Asociatia Volum Art”
Simona BORTEANU, artist vizual
Matei ENRIC, artist vizual
Mălina IONESCU, artist vizual, scenograf de costume
Gabriel BRĂNESCU, artist plastic, Barcelona, Spania
Lidia NEAGU, jurnalist
Cristina SCHEK, traducător, artist vizual
Noris SCHEK, muzician
Dan-Silviu BOERESCU, scriitor şi jurnalist
Octavian UNGUREANU, comics artist, Bucureşti
Adrian SITARU, regizor de film
Alexandru TOMA, comics artist, desenator, grafician
George BODOCAN, artist vizual
Alexandra PIRICI, coregraf independent şi performer
Anca BOLDEA, scriitoare
Dan COSTE, jurnalist
Dănuţ UNGUREANU, scriitor
Rodica SĂRMAŞ FURNEA, jurnalist
Laurian POPA, artist vizual
Oana TĂNASE, critic de artă, jurnalist
Ramona GUJAN BUNESCU, editor new media
Ioan CODREA, actor Aualeu-Teatru de Garaj şi Curte, Timişoara
drd. designer Mihnea GHILDUŞ, designer profesionist, freelancer
Octavian SOVIANY, scriitor
Doru DRĂGUŞIN, artist plastic
Daniel CRĂCIUN, artist plastic
Gabriela CULIC, artist plastic
Michaela NICA-CRĂCIUN, artist plastic
Ildiko GABOS-FOARŢĂ, traducătoare
Augustin IOAN, scriitor, prof.univ.dr., Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, Bucureşti
Daria DUMITRESCU, director Galeria Sabot, Cluj-Napoca
Oliviu CRÂZNIC, scriitor
Alexandru ARION, publisher al Publicaţiilor “Flacăra”
Mihail COŞULEŢU, artist vizual
Ion BARBU, artist & caricaturist
Iulia SIMA, jurnalist şi visual-artist
Mihai TIŢA, scriitor şi jurnalist
Linda PRICĂJAN, traducătoare
Olivia NIŢIŞ, art critic & curator
Monica ISTRATE, VP Graphis 122 non-profit cultural organization
Mădălina LAZĂR, artist vizual
Bertha SAVU, freelancer în publicitate
Şerban SAVU, artist
Ana-Maria MUNTEANU, actriţă
Andrei OGRADĂ, graphic designer, freelance
Ina MOJOIU, jurnalist, manager proiect decosieco.ro
Elena ANDREI, artist vizual & redactor revista de artă contemporană ArtClue
Alexandra Alma UNGUREANU, scenograf
Cristian TOPAN, caricaturist
Mariana GORCZYCA, scriitoare, Sighişoara, USR – filiala Mureş
Alice CARACOSTEA, actriţă, TNB
Mădălina GHIŢESCU, actriţă
Valter HRISTESCU, scriitor, editor The Romanian Echo/ Oregon Portland / USA
Gabriel MIHALACHE, artist plastic, membru U.A.P
Clara VODĂ, actriţă
Dorothea KUNDI, traducãtor
Sorin MIRON, actor
Ştefan Radu CREŢU, artist plastic
Roxana ACHIM, jurnalist
Diana Adriana SFERLE, traducătoare
Mona ANTOHI, redactor editura Humanitas, traducătoare
Rodica LĂZĂRESCU, prof.dr., autor de manuale şi lucrări-info-educaţionale
Oana BÂRNĂ, editor Humanitas
Mara PATRICHE, coordonator artistic I Love Bucharest
Otilia CADAR, artist vizual
ZOIŢA, artist vizual
Liviu G. STAN, scriitor
Steluţa SANILSAU SĂLĂJAN, traducătoare
Claudiu TRIF, artist vizual, producător Antena 3
dr. Luminita GLIGA, artist vizual, membru U.A.P
Octavian BOUR, grafician
Alexandru Mike GHEORGHIU, actor, Teatrul C.I. Nottara
Nicolaie LAZĂR, scriitor, USR-filiala Sibiu
Cosmin MANOLESCU, coregraf, manager cultural
Valentin HOTEA, regizor de film
Adrian ROMAN, regizor de film
Marina ALBU, artist vizual
Iulia POPOVICI, PR & Events manager
Titi PALADE, producător TV
Andreea ANDRONIC, scenarist
Lucian ŞTEFĂNESCU, jurnalist
Mircea TIBERIAN, muzician, compozitor şi interpret de jazz
Ana DRAGOMIRESCU, traducător
Puşa ROTH, scriitoare, realizator radio
Iulia GORZO, traducătoare
Cristina POTERĂŞOIU, director executiv Asociaţia Editorilor din România
Silvia COLFESCU, director editorial Editura “Vremea”
Sorin MĂRCULESCU, scriitor şi traducător
Harry Tavitian, pianist de jazz
Miron GHIU, jurnalist
Simion CERNICA, artist
Otilia BORŞ, artist plastic
Marian POPESCU, critic de teatru
Angela BACIU, scriitor
Geo STROE, scriitor
Nicolae BRÂNDUŞ, compozitor, prof.univ.dr.
Natanael MLADIN, doctorand Queen’s University of Belfast, UK, traducător
Nicolae BÂRNA, critic literar
Alina TEIANU, actriţă şi realizator radio
Angela FURTUNĂ, scriitoare
Judit BALKO, artist vizual, preşedinte Asociatia “Volum Art”
Nicolae MACOVEI, artist plastic
Szabó Krisztina, artist plastic
Cătălin Nicolae OANCEA, sculptor

Cătălin ILINCA, artist vizual
Gabriela LUNGU, traducător, Fialiala Cluj a USR

Iolanda MALAMEN, scriitoare

Viorica NIŞCOV, traducătoare
Ionuţ VIŞAN, artist plastic

Valeriu BARBU, scriitor

Anamaria SPĂTARU, jurnalist, Radio România Cultural

Monica VAJNA, jurnalist

Andra MATZAL, editor

Adela MOTOC, traducătoare

George TURLIU, solist, Einuiea grup

Dan MIHĂESCU, scriitor, membru al USR

P.S.1: SCRISOAREA DE PROTEST poate fi accesată la adresa web: www.agentiadecarte.ro

P.S.2.:Pentru conformitate, Dan Mircea CIPARIU (cipariu@yahoo.com ), iniţiatorul SCRISORII DE PROTEST “Cu ce drept ne diminuaţi drepturile de autor?”