Posts tagged ‘claudiu lucaci’

mai 5, 2012

Despre problemele de la TVR. Claudiu Lucaci: Scrisoare catre un tanar jurnalist

Scrisoare catre un tanar jurnalist:

 

Tinere jurnalist, ai curaj si spune-mi in fata ce aprecieri ai la adresa mea. Nu te afisa plin de aroganta, in intimitate, cand rostesti numele meu:

„Claudiu Lucaci este un om lipsit de viziune si insuficient pregatit profesional”.

Inteleg ca tu ai viziune si esti suficient de pregatit profesional. Ajuns la varsta la care eu reprezentam ceva in spatiul public, te-a incalzit prea tare aburul schimbarii si ai auzit ca prietenul tau nu mai are loc ca sef al stirilor TVR. Fiindca el n-a ajuns mai devreme, prin iarna, cand a fost invitat sa castige dinainte postul la stiri, ti s-au inecat corabiile sperantei. Si esti plin de naduf impotriva mea.

Te astept sa-mi spui cum ai ajuns sa lucrezi la o emisiune despre care orice angajat TVR iti poate spune cum s-a pastrat in grila, atata amar de timp. Daca ti-ai castigat cinstit locul in platou? Daca iti doresti de ceva timp sa profiti de pilele tale si sa ajungi, fara nicio frontiera profesionala, in locul altui jurnalist TVR? Care si-ar fi dorit sa munceasca la acea emisiune unde, din nefericire, tu, „deontolgic” si absolut amoral, tragi sforile.

” Aici se ajunge cand o institutie precum TVR nu este lasata in afara jocurilor politice. Eu, personal, cred ca cei care conduc TVR-ul si cei care vor fi instalati in functii, tot pe criterii politice sunt…”. Banuiesc ca am citat exact din opinia ta, tinere jurnalist. Ce sa vezi? Si eu sunt de acord cu tine, desi pentru aducere aminte, de vreo sapte ani, numirile astea politice ne-au adus unde suntem…. Si sa nu crezi, cumva, ca in tara aceea unde ti-a luat sase ani sa ajungi doctor in „albanologie”, presedintele Republicii (despre care tu comentezi, maine, la TVR) nu si-a pus problema intruziunii in afacerile editoriale ale postului public.

Diferenta intre opinia ta si a mea, este ca eu vorbesc in cunostinta de cauza despre politizare si acces incorect in functii publice. Lucrez in TVR din 1994 si n-am fost niciodata sef, desi mereu ma intrebau colegii, de ce? In timp ce multi neaveniti sau acoperiti ingrosau randurile coinducatorilor. Imi permiti, la varsta mea si in urma experientei acumulate, sa aspir la o functie jurnalistica?

N-ai fost, probabil, in tara, in 2010, cand un concurs trucat mi-a rapit dreptul profesional de a conduce o redactie de stiri. Am pierdut in dauna unei persoane care isi ascunde de pomana apartenenta la un partid istoric. Mi s-a reprosat ca am obtinut experienta manageriala in institutii publice care n-au fost conduse de partidul „care trebuie”. In schimb, a fost preferat un candidat fara nicio zi de experienta, dar cu un carnet de partid. N-ai avut, probabil, suficiente informatii ca sa accesezi proiectul meu managerial, despre care insusi presedintele institutiei s-a exprimat ca este foarte bun si sa incerc sa-l pun in aplicare. Ai, totusi, ocazia sa-l citesti, daca accepti sa-ti ofer (cu dedicatie) cartea mea de publicistica: Programarea binelui….. N-ai avut timp sa te informezi (in afara presei care ma denigreaza) ca sa afli ca un alt concurs la care m-am inscris a fost anulat pentru un motiv din repertoriul absurdului. N-ai cum sa stii, fiindca nu citesti decat acea presa, ca eu voi actiona in instanta vinovatii. Nu exista referinte publice despre abuzul la care sunt supus de doi ani de zile, timp in care, prin „bunavointa ” jurnalistilor dotati cu viziune si profesionalism sunt interzis pe canalele 1 si 2 ale Televiziunii publice si n-am dreptul sa exercit nicio activitate, in Directia Stiri. Amanunte, vei spune. Pentru tine, poate! Pentru mine, reprezinta doi ani pierduti si multe alte prejudicii despre care tu vei afla cand ne vom intalni.

Am remarcat (cand imi pregateam teza de doctorat in sociologie) ca pentru jurnalistii romani de scoala noua, tot ce conteaza cand gandesc despre un subiect tine de perceptia lor asupra fenomenului. Chestie de ignoranta… Era sa mi se intample si mie in 1990. Fiind printre primii jurnalisti din noua generatie, a presei libere. Sau in 1991, cand eram printre fondatorii radioului la care tu lucrezi de cativa ani. Ceea ce imi aduce aminte; ce lipsit de viziune am fost! N-am prevazut ca va veni vremea cand un tanar jurnalist ma va acuza, in contumacie, de insuficienta pregatire profesionala.

Draga domnule Popescu. Stiu ca ti-ai facut un drum de seara la Ora de stiri. Cand mai intri in platou, te rog sa-i intrebi pe colegii mei: cine a fost primul producator al acelei emisiuni? Daca nu vei gasi raspuns, cauta-ma. Desi as putea sa am un nou regret; am fost lipsit de viziune cand, in 2006, la lansarea acestui program de news, n-am prevazut ca veni ziua cand un tanar jurnalist ma va acuza de insuficienta pregatire profesionala.

Realizez acum cat de utila este scoala romaneasca. Macar aici poti sa vorbesti cu studentii la cursuri si sa ai garantia ca va veni o zi cand isi vor aduce aminte de tine, profesorul, care ai avut suficienta intuitie sa-i inveti bunele maniere….

Draga tinere jurnalist. Iti promit ca nu voi accepta sa fiu obiect de troc pentru nimeni in TVR si imi voi da toata silinta sa devin conducator, prin forte proprii, nicidecum numit politic. Pentru ca, acum, am o viziune si un scop : vreau sa te ajut sa fii mai modest…

Acelasi,
Claudiu Lucaci